Steaua Roşie, mai 1967 (Anul 18, nr. 103-127)

1967-05-17 / nr. 115

La C.I.L. Reghin—rezerve de capacități productive insuficient valorificate (Urmare din pag. 1) UTILIZAREA ÎN TIMP _ NESATISFACATOARE Făcând o analiză a folosirii uti­lajelor în cursul trimestrului I 1967, se constată că coeficienții de folosire pe grupe de utilaje sunt mult sub nivelul maxim de care se poate uza. Cîteva date sunt in acest sens, convingătoare. La gr­upa de utilaje — maşini de găurit — care lucrează numai în­­trun singur schimb, coeficientul de folosire este de numai 30,46 la sută. O situaţie similară se gă­seşte şi la strungurile pentru lemn — 32,20 la sută, precum şi la maşinile de grosime — 45,56 la sută. Merită reţinut faptul că din cele trei schimburi în care s-ar putea lucra, majoritatea utilaje­lor lucrează intr-un singur schimb, cel mult în două. Ba mai mult, chiar acest timp de regim este diminuat cu aşa-zisele între­ruperi neprevăzute, precum şi cu pierderile de timp pentru recon­­diţionarea rebuturilor. Numai în cursul primei părţi a anului cu­rent pierderile de timp din dife­rite întreruperi se ridică la 7.172 de ore­ maşina. Analizînd pe cauze acest volum de întreruperi, se constată că ponderea importantă de 40 la sută este rezultatul apariţiei de­fectelor mecanice, iar 20 la sută lipsa de lucrători, adică tocmai acele cauze care depind de felul cum ştim să ne gospodărim. S-au pierdut pe această cale peste 2.800 ore/maşină de pe urma nerespec­­tării normelor tehnice de exploa­tare şi întreţinere a utilajului. Din cele arătate, rezultă că mo­­bilizîndu-se toate rezervele inter­ne la C.I.L. Reghin s-ar putea asigura o creştere substanţială a volumului de producţie. Atenţia pe care o dă însă con­ducerea complexului folosirii de­pline a capacităţilor de produc­ţie este nesatisfăcătoare. Prin fe­lul cum se justifică folosirea in­completă a capacităţilor de pro­ducţie — consumul de materie primă este limitat — ajungem să ne punem întrebarea: pentru ce şi în ce măsură a fost justificată investirea unor importante fon­duri băneşti pentru procurarea unor utilaje cu care nu are ce face? Deşi în prezent se desfăşoară ac­ţiunea de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, problema folosirii fondurilor fixe ocupă un loc secundar. S-a mers în general pe linia unor propuneri care să ducă la mecanizarea unor lucrări pentru manipulat buşteni, o mai bună aprovizionare a locurilor de muncă, creşterea productivităţii muncii etc. Dacă în aceste direcţii s-au gă­sit modalităţi de îmbunătăţire a activităţii economice a complexu­lui, de ce în domeniul folosirii capacităţilor de producţie nu se găsesc? Pînă în prezent o singu­ră propunere merită interes: în urma analizelor făcute la capaci­tatea de producţie a gaterelor s-a ajuns la concluzia că producţia planificată poate fi obţinută nu­mai cu două linii complete de fa­bricaţie în două schimburi în loc de trei linii in prezent (două linii în două schimburi şi o linie in­tr-un schimb). Prin măsuri similare cu cea prezentată se poate asigura o fo­losire integrală a fondurilor pro­ductive. Pe această linie ar fi bine să se aibă în vedere faptul că ridicarea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie în­seamnă realizarea unui volum mai mare de produse fără a fi ne­cesare cheltuieli suplimentare de noi investiţii. Aşteptăm legume pe piaţă. (Urmare din pag. 1) Că bună şi mai timpurie. Motivul acestei stări de lucru este cel puţin hazliu. Consiliul de condu­cere a „crezut" că are jocuri de răsadniţă suficiente dar s-a po­menit, cînd a fost vremea repi­­catului, că nu le are. Aici nu se ştie încă precis dacă răsadul pro­dus va fi suficient ori nu pentru întreaga suprafaţă prevăzută. In scopul obţinerii unor recol­te mai timpurii de roşii şi ardei, în multe unităţi s-au făcut cul­turi protejate. Acest lucru este îmbucurător. Eficienţa lor, după cum se prezintă situaţia, nu va fi cea scontată şi aceasta datorită faptului că aşa cum am văzut la Cipău, Sînpaul, Vidrasău, Deal şi Bahnea, plantatul s-a făcut tîr­­ziu şi cu răsad de slabă calitate. La cooperativa agricolă din Bah­nea şi răsadul ce se plantează a­­cum în cîmp este destul de slab, în special cel de ardei şi vinete. ...La fel şi cînd întîrzie plantatul Grădinarii ştiu că un plantat timpuriu asigură o recoltă tim­purie şi astfel pot obţine un ve­nit mai bun. Ca să cîştige, gră­dinarul trebuie să se îngrijească să aducă pe piaţă legume cît mai timpurii. Unii merg chiar la risc, plantînd unele suprafeţe foarte devreme. Deşi timpul este des­tul de înaintat, în unităţi plan­tatul legumelor se desfăşoară destul de greoi. In grădina coo­perativei agricole din Deal, din 4 ha cu roşii a fost plantat doar un hectar, din 4 ha cu ardei nu­mai 0,25 ha, iar din 2 ha cu vi­nete doar cîteva rînduri. Grădi­narul Paloşi Francisc ne spune că întîmpină greutăţi din cauza lipsei de apă la plantat. E drept că grădina urmează să fie iriga­tă, dar acum la plantare apa lip­seşte pentru că nu a fost făcută staţia de pompare, bazinul de de­cantare şi străpungerea unui drum pentru aducerea apei în canalul de unde se va iriga. Coo­peratorii din Bahnea erau mai avansaţi cu plantatul, dar şi aici apa constituie o problemă. Anul trecut s-a întocmit un proiect pentru irigarea grădinii. Când să fie transpus în practică s-a gă­sit că nu prezintă soluţia cea mai bună. Lucrarea a fost amî­­nată pentru acest an, dar pînă acum nu s-a făcut nimic. La Idrifaia, grădinarul Mih­ai Ban­­csics a organizat bine munca. Au fost plantate deja 3,5 ha cu ro­şii şi 2 ha cu ardei. Aici am în­­tilnit şi culturi protejate pe 0,70 ha destul de reuşite. La Sînpaul există grădinari buni şi cu experienţă. Este inex­plicabil cum, la această dată, din 12 ha cu ardei şi 4 ha cu roşii ei nu au plantat încă nimic. Şi aici lipsa apei ridică probleme. Insta­laţiile de irigat nu sunt puse în funcţiune astfel că există peri­colul să se planteze fără apă şi acest lucru nu este bine. Vecinii lor din Cipău au început plan­tatul dar cu forţe puţine. Gră­dinarul se străduia să facă o uda­re înainte de plantare, dar insta­laţiile de irigat nu funcţionau din cauza unor defecţiuni la sor­bul motopompei. Cu ritmul în care se desfăşoară lucrul acum, cînd crede consiliul de conduce­re că se vor termina de plantat 9 ha cu ardei şi 2 ha cu roşii? După cîte se vede mai sînt multe de făcut pentru a avea certitudinea că măcar la vară nu vom mai duce lipsă de legume. Consiliile de conducere sînt che­mate să mobilizeze toate forţele de care dispun pentru­ a grăbi plantatul în cîmp, să aplice o a­­grotehnică superioară şi să în­ceapă neîntîrziat irigatul pentru că numai în acest fel se pot asi­gura producţii bune. După muncă, o partidă de şah, de biliard aduc o binefăcătoare destindere, relaxare. Clubul de la Vlăhiţa asigură muncitorilor de la uzinele din această localitate posibilitatea de a petrece în mod plăcut, timpul liber. Sütő András e un scriitor de prim rang, incandescent, care-şi dezvăluie de fiecare dată sufletul; in scrierile sale spectrul realităţii noastre de­­azi se înalţă aevea ţi­nui curcubeu. La fel ca şi ceilalţi scriitori autentici, şi Sütő îşi creează cîteva teme mari, eferves­cente, pe care apoi le conturează, le desăvirşeşte, ridicindu-se, ca insulele de corali, peste nivelul mării, al talazurilor şi in­­fine de­asupra furtunilor năprasnice. Ideea esenţială a noii sale come­dii „Formidabilul Ghedeon", a fost prelucrată de fapt în nume­roase scrieri anterioare. Să ne re­ferim, de pildă, la nuvela „Cuvin­­tul tău să fie al nostru , scris în deceniul trecut, sau la unele epi­soade ale comediei „Nuntă la cas­tel“. Pe scriitor îl preocupă ra­portul dintre individ şi colectivita­te, dar cind investigaţiile sale sunt proiectate asupra oamenilor mă­runţi, in faptele personajelor sale nu urmăreşte micile păcate, micile virtuţi, ci struneşte o trompetă cu glas mai viguros, propagind acea poruncă a societăţii noastre socia­liste, că cel care sacrifică intere­sele colectivităţii pe altarul pro­priilor interese, e un om pierdut, fără drept de apel, fiind azvîrlit din virtojul vieţii de o forţă cen­trifugă invizibilă, se pierde, se ră­tăceşte. Aceasta e şi ideea de ba­ză a comediei „Formidabilul Ghe­deon“. Ghedeon e un om antisocial. S-a înstrăinat de lume şi de semenii săi; e un maniac al puterii, un su­veran rural, care uită că nu colec­tivitatea, nu oamenii sunt pentru el, pentru funcţia şi puterea lui, ci el ar trebui să fie in slujba a­­cestora. Această idee o formulează Sute in „Formidabilul Ghedeon“, in genul său, în legile de construc­ţie ce-i sunt proprii. E o lume îm­bibată de lumină, veselie, ironie, umor acrişor şi gusturi groteşti — această lume a lui Sütö — jocul săltăreţ al luminii şi umbrei stră­­fulgeră pe scenă şi în această pie­să. Sütö e un scriitor jucăuş. Şi aici, să ne oprim pentru o clipă La început era jocul. Ulterior, cu mult mai tirziu, au apărut regulile de joc. Dar nu regulile sint veşni­ce, ci jocul. Acest joc şi-a înfipt rădăcina in natura omului. Regu­lile pot fi însuşite, dar pentru joc sint necesare aptitudini, mai ales instincte. Şi cu cit mai puternice sint la cineva aceste instincte, cu atit mai dirz se împotriveşte aces­ta regulilor stabilite. Căci in „For­midabilul Ghedeon“ găsim cam puţine regili. In această privinţă, am putea face aluzii la Giraudoux, Pirandello, Tamási Aron. Dar cău­tarea analogiilor e un mod cam a­­buziv şi rareori fericit al argumen­tării; nici nu avem de gind să­­recurgem la ele, nici nu prea s-ar putea, condiţiile fiind cu totul di­ferite doar fundalul e înrudit. Noua piesă a lui Süte îi neliniş­teşte, neîndoielnic, pe spectatori. Aceştia nu prea îşi dau seama un­de să o aşeze. Căci această creaţie, deşi pe alocuri se pot recunoaşte punctele ei cristalizate, e un joc, de la început şi pînă la capăt; un joc, uneori feeric, uneori stins — e o comedie care ne solicită în­treaga vigilenţă a intelectului, cu strălucirea artificiilor, cînd amin­­tindu-ne de zbenguirea peştişori­lor de aur. Tomd ei e cînd ironic, cînd serios, căci autorul simte tra­­gicul subiectiv al ,,Formidabilului Ghedeon“ şi transformarea lui in­tr-un caraghios obiectiv. Ca şi cum l-ar şi compătimi un pic pe eroul său, cu toate că respinge ca­tegoric atitudinea, manifestările a­­cestuia. Acţiunea are, neîndoielnic, zguduiri, hopuri, coborîşuri, dar a­­cestea alterează numai parţial cursul jocului elementar. Nu aceas­ta e cauza pentru care mesajul lui Sütő nu se cristalizează îndeajuns cat­didi de clar in piesă. Ideea comediei îşi găseşte oarecum expresie, dar nu destul de clar, raţional; avem doar o singură viaţă — această proto­plasma umană este desigur divi­zibilă, dar efectele diviziunii sunt inevitabile. Sütő îşi reafirmă in această pie­să cele mai bune veleităţi. Frazele compuse de Süte par totuşi fireşti pe scenă, figurile create de el îşi găsesc şi ele mediul prielnic. Dia­logurile sale răsună cu elasticita­tea limbilor de foc sau ritmul alert al zborului păsărilor. Iar mesajul său are ceva din șuieratul năval­nic al vînturilor ce năpădesc pis­curile semeţe. Dar istorisirea pare totuși greoaie — succesiunea sce­nelor s-ar putea asemui cu acu­mularea blocurilor de gheaţă pe un riu la sfirşitul iernii, blocuri care apoi, cu un hop îşi continuă drumul zgomotos. Süte îşi iubeşte simbolurile; se joacă îndelung cu ele, despărţirea părîndu-i-se prea. In consecinţă simbolurile devin greoaie. Finalele actelor nu con­stituie semne de exclamare la ca­pătul antecedentelor. In încheierea piesei, ca de altfel şi în unele sce­ne, î­ntîlnim sforţările dar şi sur­priza guignolurilor. Deocamdată Sütő şi-a putut transpune numai astfel ideile pe scenă, dar neîndo­ielnic, va prezenta cîndva mai poe­tic, mai verosimil, in perspectivă tragicomicul omului care abuzea­ză de puterea sa in societatea noas­tră socialistă. Desigur, criticul şi-ar putea în­şira contraargumentele. S-ar pu­tea invoca instabilitatea structuri­lor comediei, hibrizarea ţesutului dramaturgic, adausurile lipsite de funcţie sau excesele in proporţio­narea unor scene. In cadrul unei cronici restrânse putem face însă abstracţie de dezvoltarea acestor considerente. Publicul şi critica pot întîmpină această angajare a lui Süte numai bine intenţionat. Chiar dacă nu l-ar înţelege pe de­plin pe acest „Formidabil Ghe­deon", să-l conceapă ca pe o in­teresantă operă muzicală, a cărei înţelegere poate fi numai rezulta­tul unei trăiri aprofundate, repe­tate. E adevărat că sentenţionarea constituie treaba şi dreptul criti­cii, dar nici criticii nu trebuie să uite că şi unii dintre ei au bătut la uşa dramaturgiei fără a fi pu­tut ajunge la liman, cu toate că regulile infailibile ale unităţii de loc, timp şi acţiune, care sint in vigoare de trei milenii au fost res­pectate de aceştia mai mult decit de Sate. Iar acum, cîteva reflecţii asupra premierei prezentate de secţia maghiară a Teatrului de stat din Tg.-Mureş. Cei ce au citit în prealabil pie­sa, cei ce au prins gustul frazelor lui Sütő, aşternute pe hârtie, tre­buie să mărturisească; spectacolul a pierdut mult din sclipirea pe ca­re o are scrierea lui Sütő. Orice scriere serioasă emană o vrajă palpitantă. Reprezentaţia din Tg.­­Mureş cu „Formidabilul Ghedeon" nu ne-a oferit aşa ceva. Acolo un­de se înteţesc făcliile tragicome­diei şi ale acţiunii jucăuşe, acolo jocul actorilor bate în retragere, acolo unde maniacul porneşte în ofensivă împotriva imposibilului, de la bun început slăbește tăria ofensivei. Regia lui Harag György constituie o transpunere scenică nu îndeajuns de fină, nu îndeajuns de pură, a unui vis scenic curajos. Harag e un regizor inzestrat, dar după părerea noastră, nu peste tot a interpretat corect, destul de fa­miliarizat, textul lui Sütő, n-a reu­şit să modeleze tonul de bază, deşi aceasta, e cel puţin parţial, datoria directorului de scenă. Cerinţele materiei nu le-a putut adapta cu destulă siguranţă, cu destul simţ, la oameni, la interpreţi; n-a putut rezolva satisfăcător orchestraţia numărului mare de interpreţi. Ca o lipsă a regiei putem invoca, de pildă, încetineala exagerată, cursul tărăgănat al primului act. Sau, să amintim, de pildă, scenele supra­dimensionate ale scenelor din „lu­mea de dincolo“, recunoscînd tot­odată dificultăţile nemaipomenite pe care le prezintă aceste scene. Iar acum, cite ceva despre in­terpreţi. Rolul titular, deosebit de com­plicat, nespus de greu, a fost in­terpretat după părerea mea, pe ju­mătate, de actorul Márton János, invitat de la Teatrul maghiar de stat din Cluj. Proporţiile artei sa­le actoriceşti, marile situaţii psi­hologice oferite de rolul său, par­că nu s-au reliefat în măsura cu­venită. A dat o interpretare reuşi­tă obsedatului, dar cind era vorba de înfăţişarea tragicomicului în personificarea lui Ghedeon, nu mai dispunea de mijloace necesa­re. Interpretarea cea mai bună, cea mai unitară ne-a fost oferită de Lohinszky Lorănd, in rolul baro­nului. Acest actor a creat o cari­catură remarcabilă. Fiecare cuvînt, fiecare gest al său a constituit un joc coerent, de ansamblu, al coar­delor sale vocale și al mușchilor săi. O realizare frumoasă ne-a oferit şi Ferenczi István, interpretul ro­­bdui Durumo (satana). Apariţia sa pe scenă, zimbetul lui sarcastic şi întregul joc au produs efectul unei adevărate incandescenţe dramatice. Excelent a fost în rolul său episo­dic şi Varga József, pazinicul cu suflet şi caracter de cameleon. Tre­buie amintită şi interpretarea reu­şită a lui Tamás Ferenc, care a re­prezentat pe Sfântul Petru cu mul­tă vervă, culoare şi umor. De data aceasta Tarr László n-a mai fost atit de convingător ca la recentul său rol din „Urechile“, iar Gyarmathy István a fost ace­laşi ca în rolurile sale anteceden­te. Kőszegi Margit părea puţin cam obosită, jocul ei fiind pe alo­curi monoton, stereotip. In rolul „Cilike“, Kakuts Agnes părea mai plictisită, mai incoloră decit în in­tenţiile autorului. In schimb, în roluri episodice au fost buni Bács Ferenc (Zoroba­­bel), Bányai Klaria (femeia I) şi Székely Ana (doamna cu cearşa­ful ud). In încheiere, să vorbim şi des­pre scenografie. Decorurile reali­zate de Florica Mălureanu sunt controversate. Pesemne că avea in­tenţia de a reprezenta haosul din sufletul şi conştiinţa lui Ghedeon, formidabilul. Numai că în lumea teatrului există o străveche lege fundamentală. Pe scenă, şi, in ge­neral în artă, haosul nu poate fi exprimat prin haos. Numai cu lo­gica strictă, cu legile raţiunii pot fi înfăţişate artistic pînă şi elemen­tele aparent iraţionale. Scenogra­fia supraaglomerată, cu greu des­cifrabilă, ne-a îndepărtat mai mult decit ne-a apropiat de joc şi de text, trăindu-şi viaţa aproape ca scop în sine. Or, aceasta e o gre­şeală fundamentală. In orice caz, e îmbucurător fap­tul că Formidabilid Ghedeon a prins în sfîrşit viaţă. Şi e şi mai îmbucurător faptul că s-au înfiri­pat şi dispute în ju­rul lui. POLGAR ISTVIV CRONICĂ DRAMATICĂ In preajma examenului de bacalaureat (Urmare din pag. 1) în dauna încheierii trimestrului al III-lea. Iată de ce. Trimestrul al III-lea a fost foarte scurt ca dura­tă de timp; de aceea s-a produs o parcurgere rapidă a materiei fă­ră să mai existe o posibilitate de recapitulare a acesteia și mai mult chiar, s-a impus o suprasolicitare a elevilor prin cite 3—4 extempo­rale zilnic pentru încheierea me­diilor. In aceste condiţii avem şi greutăţi: unii profesori sunt supra­încărcaţi. De exemplu, la limba ro­mână, unde programul în timpul anului era de 3 ore săptămînal, acum este de 6 ore. CARE ESTE PROFILUL ETIC ŞI CAPACITATEA INTELECTUA­LA A ACTUALEI PROMOŢII? Prof. Pop Petru. Faţă de pro­moţiile anterioare, actuala promo­ţie este mai bine pregătită. Voi motiva. Este cea mai mare serie de absolvenţi din ultimii ani; a fost posibilitate mare de selecţie pe parcursul anului, a existat o permanentă preocupare pentru perfecţionarea cadrelor. Pe par­cursul anilor s-au încadrat profe­sori cu vechime şi o bună pregă­tire la clasa a XI-a. In liceele să­teşti suntem­ deficitari la obiectele fizică, matematică, chimie unde nu am avut întotdeauna cadre de specialitate. Promoţia de anul acesta prezin­tă garanţia unei maturităţi în pre­gătirea profesională, în înţelege­rea şi interpretarea materiei. Preocuparea pentru îndrumarea orientării profesionale e veche. Marea majoritate a absolvenţilor de anul acesta se îndreaptă spre facultăţile cu profil tehnic şi mai puţini către învăţămîntul pedago­gic, deşi practic vorbind în regiu­ne avem nevoie de cadre didac­tice. Majoritatea absolvenţilor repre­zintă garanţia unei înalte conduite morale şi sunt conştienţi de răs­punderea care-i aşteaptă în perioa­da ce va urma — învăţămîntul su­perior sau tehnic. La aceasta a contribuit şcoala, organizaţia de tineret, familia. Prof. Simion Văsieş, directorul Liceului „Al. Papiu Ilarian“. Pro­moţia de anul acesta a liceului nostru este mai bună decit cea de anul trecut, dar nu satisface aş­teptările. De exemplu, in clasa a XI-a B, nu există nici un corigent. Toţi absolvenţii vor intra în exa­menul de bacalaureat şi vor reuşi şi la admitere în învăţămîntul su­perior, pentru că au existat o at­­­mosferă ser­ioasă­ de­ studiu tot a­­nul ca şi in aceasta ‘’perioa­ra­ d’ pregătire. Media anuală a claselor a XI-a este de peste 7,50. Există însă şi o categorie de ab­solvenţi, şi din păcate destul de numeroasă, care nu manifestă su­ficientă seriozitate faţă de pregă­tirea şcolară. O cauză a acestei si­tuaţii este şi faptul că familia a­­desea nu a stimulat interesul şi efortul în muncă, iar şcoala pe de altă parte i-a dădăcit. Ban Mariana, elevă în clasa a XI-a A a Liceului „Al Papiu Ila­rian“. Răspunderea care ne revi­ne atit în faţa examenului de ba­calaureat cît şi a examenului de admitere în învăţămîntul superior este foarte mare şi suntem­ con­ştienţi de aceasta cu atit mai mult, cu cît privim îndatoririle în per­spectivă. Eu vreau să merg la fa­cultatea de tehnologia şi chimiza­rea ţiţeiului şi gazelor. Trebuie să cunosc în mod deosebit matemati­că, fizică şi chimie. M-am pregă­tit şi continui să mă pregătesc te­meinic. M-am îndreptat spre a­­ceastă specialitate pentru că îmi place şi ştiu că ţara are nevoie de cadre în petrochimie. In promoţia mea sunt mulţi elevi cu reale calităţi care s-au pregătit zi de zi. Cei care au cău­tat să speculeze au înregistrat re­zultate slabe. Aşadar sunt convin­să că în viaţă numai munca te­meinică şi dusă cu perseverenţă se soldează cu mari satisfacţii şi re­zultate. Grosu Mircea, clasa a XI-a B a Liceului „Al Papiu Ilarian“. După părerea mea, în ceea ce pri­veşte bacalaureatul sintem­ pre­gătiţi, dar nu la nivelul la care ar trebui, aceasta datorită faptului că timpul a fost foarte scurt şi nu ne-a dat posibilitatea unei pregă­tiri şi mai temeinice. Am absolvit secţia reală şi voi merge la medi­cină. Este idealul meu de a deve­ni un medic bun şi vreau să mă îndrept către cercetarea ştiinţi­fică. Precup Una, clasa a XI-a D a Liceului „Al. Papiu Ilarian“. Pri­mul mare pas care ne aşteaptă es­te bacalaureatul. Cu toate că tim­pul repartizat pregătirii a fost des­tul de scurt, eu sper în succesul colegilor mei la această mare con­fruntare. Timpul este foarte scurt cu atit mai mult cu cît la o lună după bacalaureat trebuie să ne prezentăm la examenul de admi­tere în facultăţi. Eu voi merge la filozofie, secţia sociologie. Ce îmi rezervă viito­rul nu ştiu, ştiu însă că filozofia îmi place, că secţia e nouă şi că societatea noastră are nevoie de sociologi. Iozsef Laszló, clasa a Xl-a E a Liceului „Al. Papiu Ilarian“. Eu voi merge la facultatea de elec­tronică a Institutului politehnic din București. Am fost un pasio­nat al radiotehnicii din copilărie, iar acum dorința o suplinesc cu o permanentă pregătire. In ochii , p^i^e^oteh^ca ,^&^tăzi §ele . , mai mar^ perspective. Cum vad­e" înaintarea tehnicii şi­ ştiinţei, elec­tronica are un cuvânt­ greu de spus în nyalte domenii de activi­tate. Ban Mariana. In perioada de consultaţii nu toţi elevii se prezin­tă la un nivel corespunzător de pregătire. E îngrijorător faptul că la discuţii in cadrul lecţiilor de sinteză participă elevii secţiei rea­le chiar la obiectele de specialita­te ale secţiei umane (exemplu lim­ba română, chimie). Atelierul meca­nic de la I. I. S. Electro-Mureş din Tîrgu-Mureş a fost dotat de curînd cu strun­guri moderne, de mare randa­ment. In foto­grafie, Alexan­dru Biro, evi­denţiat în între­cerea socialistă, execută piese la un nou strung revolver. El îîi depăşeşte lunar planul cu 20 la sută, acordând o atenţie deosebi­tă calităţii lucră­rilor pe care le face.­­§. In EDITURA DOUTICA a apărut: Ulm Oi­ERE COMPLETE Vol. 44. STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Garderoba celor mici (Urmare din pag. 1) pildă, din cele 2.000 de scutece din finet și 2.000 din pânză albi­tă, prevăzute a fi livrate în tri­mestrul I din acest an, pînă în prezent n-a livrat nimic. Deci, articolele pentru copii nu sunt deficitare. Deficitară este ac­tivitatea celor însărcinaţi du pro­ducerea acestor articole şi apro­vizionarea magazinelor de des­facere. Sîntem acum la alt magazin specializat în desfacerea artico­lelor pentru copii, la magazinul „Gulliver“ din Tg.-Mureş. Aici, atit dimineaţa, cît şi după-amia­­za, la ora deschiderii sute de cumpărători așteaptă la rînd. — De luni de zile caut un cos­tum pentru băiat și nu găsesc — ne relatează o femeie. — Eu nu pot să ajung nici­cum în posesia unei rochițe de stofă __ adaugă alta. — De ce nu sînt oare ghe­te? întreabă un alt cumpărător. Pentru a afla răspuns la nu­meroasele întrebări ale cumpă­rătorilor,, ne-am adresat tovară­­şa Francisc Kutasy, responsa­bilul magazinului „Gulliver". — Intr-adevăr, am avut şi veni mari goluri în aprovizionare. Acest lucru e demonstrat şi de faptul că planul pe trimestrul 1 l-am realizat numai în proporţie de 84,08 la sută. — Care e situaţia cu costume­le pentru copii? — Nu avem. In special între numerele 28 şi 40. Nu avem nici pijamale din finet pentru copii între 2—5 ani. Lipsesc de aseme­nea, cămăşile pentru copii între 1—4 ani, bluzele cu mânecă scur­tă tricotate pentru fetiţe, vestele din P.N.A. pentru băieţi, rochi­ţele din stofă, catifea şi difini şi alte articole mult solicitate de populaţie. După ce părăsim raioanele de confecţii, tricotaje etc., din faţa cărora pleacă zilnic zeci de ce­tăţeni nemulţumiţi, ne oprim la raionul de încălţăminte. — Din cauza slabei aprovizio­nări avem mari neplăceri cu cumpărătorii — ne declară Co­­rol Barabás — șeful raionului încălțăminte. — Mai concret. — De exemplu, în luna aprilie, între 1—21 nu am primit deloc marfă, pe motiv că la I.C.R.T.I. a fost inventar. Acum primim, dar rafturile sunt goale, cererea fiind mare. Bunăoară, ghete pen­tru copii între 1 şi 8 ani nu avem deloc. Nu avem nici pantofi nu­mere mai mari, de pildă, de la nr. 36 la 39. Aceeaşi situaţia am îotenit-o şi la magazinele din Reghin, O­­dorhei, Topliţa etc. — Nu avem pijamale pentru copii între 1 şi 4 ani de pagin patru luni — ne relateaze. - beta Szász, gestionara nr... nului nr. 83 din Topliţa. Lipi- > şi rochiţele din steă şi din­r tifea între numerele 20—40. — Se caută foarte mult git­tele pentru copii, numerele 2£r~ 28, dar nu putem servi torii —■ ne spune Sabin Tesi­i*^, gestionarul magazinului nr. 86 din Topliţa. — In magazin nu sfe'hăSÎsS? la comandă nu se fac — comple­tează un cumpărător, _ |?-1. __ De ce? Răspunsul l-am căutat tot la I.C.R.T.I. Tovarăşii de aici recu­nosc că intr-adevăr confecţiile pentru copii nu satisfac cerm­­e, sunt insuficiente. Rochiţe din diftin, de pildă, deşi a existat o repartiţie de 8.000 bucăţi, s-au primit numai 600. La fel se pre­zintă situaţia şi cu costumele pentru băieţi, cu rochiţele din stofă etc. Pînă cînd va dura această si­tuaţie nu ştim. In orice caz, Di­recţia comercială regională tre­buie să analizeze temeinic situa­­ţia aprovizionării magazinelor de desfacere din regiune cu articole pentru copii, luînd grabnice mă­suri pentru completarea goli­­­­­lor destul de mari care există a­­tît în privinţa îmbrăcămintei, cit şi încălţămintei.

Next