Steaua Roşie, august 1973 (Anul 24, nr. 180-205)

1973-08-01 / nr. 180

Să ridicăm nivelul activităţii organizaţiei pentru perfecţionarea muncii de instructiv-educative Plenara din 18—19 iunie a C.C. al P.C.R. a constituit un eveniment de mare însemnătate în istoria învă­­ţămîntului din România. Cuvîntarea rostită la plenară de secretarul ge­neral al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Hotărîrea plena­rei au trasat calea, modalităţile re­înnoirii şi modernizării învăţămîn­­tului nostru. Aceste documente con­ţin directive practice în baza cărora se poate crea un învăţămînt mo­dern, corespunzător cerinţelor con­strucţiei societăţii româneşti ac­tuale. Documentele subliniază importan­ţa creşterii rolului organizaţiilor de partid din şcoli. Organizaţiile de partid, cadrele didactice, educatorii comunişti trebuie să contribuie în mod activ la traducerea în viaţă, în mod concret, a sarcinilor stabilite de plenară. După părerea mea, or­ganizaţiile de bază din şcoli, în special birourile lor, trebuie să se străduiască ca această cerinţă bine fondată să nu rămînă o simplă lo­zincă, ci să se concretizeze, prin contribuţia membrilor de partid, în îndeplinirea sarcinilor stabilite de plenară. Desigur, sunt multe de făcut. Or­ganizaţia de bază P.C.R. a Liceului din Sovata este de mult preocupată de organizarea mai eficientă a prac­ticii în producţie. Considerăm ca un rezultat bun faptul că am reuşit să conturăm profilul practicii în atelie­­rele-şcoală, băieţii învaţă tîmplărie şi participă la fabricarea mobilei, în timp ce fetele îşi însuşesc croitul şi cusutul, executîn­d lucrări de croi­torie. Am propus ca elevii liceului care au lucrat 4 ani în ateliere, atît băieţii, cît şi fetele, să se prezinte la un examen profesional, spre a obţine certificate de muncitori cali­ficaţi, pentru ca cei care şi-au însu­şit temeinic meseria respectivă, să se poată plasa imediat în producţie Vorm face totul pentru ca în noul an şcolar absolvenţii noştri să pri­mească pe lingă diploma de baca­laureat şi certificate de muncitori calificaţi. In anul şcolar care a trecut, în şcoala noastră erau încercări în di­recţia introducerii unor metode mai eficace, mai moderne decît cele cla­sice. Sunt de părere că va trebui să mergem în continuare pe această linie, ca organizaţia de bază, bine­înţeles în colaborare cu direcţiunea şcolii şi cu contribuţia activă a con­ in spiritul Plenarei C.C. al P.C.R. din iunie 1973 siliilor metodice, să stimuleze ten­dinţele de modernizare. Trebuie să se realizeze ca, în marea majoritate a orelor, cadrele didactice să folo­sească metode moderne, menite să contribuie la însușirea cît mai te­meinică a materialului predat. In cazul cînd programul didactic per­mite­ să recurgem la munca în gru­puri, la procedeele cele mai adec­vate de ridicare si rezolvare a Pro­blemelor, la modelare si intuiţie modernă, la metoda cercetării auto­nome. Este bine ca, mai ales în cla­sele liceale, să ne străduim să-i an­trenăm pe elevi mai frecvent la ac­tivitate de sine stătătoare, ca să parcurgă singuri calea dobîndirii unor cunoştinţe şi să se obişnuiască să se lupte singuri cu greutăţile, să rezolve unele probleme mai difi­cile. Desigur, organizaţia de bază va trebui să stimuleze pe mai departe dezvoltarea mijloacelor materice puse în slujba învăţ­ămîntului. Va trebui să ne extindem atelierele: a­­vem nevoie de mai multe labora­toare noi, bine înzestrate şi ar fi bine să se treacă în noul an şcolar şi la învăţămîntul prin sistemul ca­binetelor. Acestea sînt desigur sar­cini ce nu pot fi rezolvate fără aju­torul consiliului popular, dar se cer, bineînţeles, eforturi şi din partea fiecărui cadru didactic. Sarcini deosebite revin organiza­ţiei noastre de bază în ce priveşte educarea politico-ideologică a cadre­lor didactice şi a elevilor. Prin toate mijloacele ce ne stau la îndemînă trebuie să asigurăm cunoaşterea şi însuşirea de către toţi a normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eti­cii şi echităţii socialiste, să întro­năm în şcoala noastră un climat propice pentru ca fiecare să-şi re­zolve sarcinile cu conştiinţă comu­nistă, cu spirit de răspundere. Desi­gur, mare răspundere pentru aceas­tă muncă revine comuniştilor, care prin exemplul lor personal trebuie să influenţeze favorabil anturajul lor, sub toate aspectele. Evident, cele de mai sus nu îm­brăţişează multitudinea de sarcini care stau în faţa colectivului şcolii noastre şi a căror îndeplinire depin­de în mare măsură de activitatea organizaţiei noastre de partid. Prin­tre sarcinile noastre mai figurează, spre exemplu, sprijinirea îndeplini­rii planului de şcolarizare, a pregă­tirii lărgirii învăţămîntului, a pre­ocupărilor pentru lichidarea medio­crităţii, a rezultatelor slabe la învă­ţătură etc. Din toate acestea reiese limpede justeţea constatărilor ple­narei, potrivit cărora va trebui să crească rolul organizaţiilor de bază din şcoli, care în viitor sunt chemate să depună o asemenea activitate de îndrumare şi control care să asigure formarea în şcoli a unor cadre cu o înaltă calificare, cu trăsături dem­ne de cerinţele construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate. prof. N­AGY DÉNES secretarul organizației de bază a Liceului din Sovata înnoirea şi modernizarea producţiei - originii esenţiale in „bătălia“ pentru calitate, pentru creşterea eficienţei economice „Realizarea cu succes a prevederilor planului pe 1973, ca de altfel ale întregului cincinal, — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Ple­nara C.C. al P.C.R. din 28 februarie — 2 martie a. c. — este condiţio­nată intr-un înalt grad de accelerarea procesului de modernizare a pro­duselor, de înnoirea şi ridicarea continuă a calităţii produselor“. Moder­nizare, înnoire şi ridicare susţinută ale performanţelor produselor sub multiple aspecte, fiindcă, în accepţiunea actuală, calitatea producţiei include, din ce în ce mai mult, cerinţe în permanentă schimbare în do­meniul caracteristicilor tehnice, constructive, funcţionale, economice, de durabilitate, estetice şi chiar psiho­logice ale produselor — care trebuie să se situeze consecvent, la nivelul celor mai bune rezultate obţinute de întreprinderile fruntaşe ale ţării şi de peste hotare. CHIMIŞTII DIN TG.-MUREŞ IN FRUNTE... Pentru a face din calitatea supe­rioară a producţiei o sarcină de ba­ză a tuturor unităţilor economice, a tuturor oamenilor muncii — cum arăta secretarul general al partidu­lui — trebuie să înţelegem că sunt necesare eforturi stăruitoare pe tot parcursul realizării producţiei, de la concepţie şi pregătire tehnologică, la execuţie, pînă la verificarea te­meinică a comportării produselor la beneficiari, în exploatarea lor. O probă elocventă în acest sens o o­­feră multe dintre întreprinderile industriale ale judeţului­ Mureş, a­flate — fără exagerare — în frun­tea „bătăliei“ pentru calitate, pen­tru înnoirea şi modernizarea pro­ducţiei. Altele, însă, nu folosesc pe deplin pîrghia esenţială ce o re­prezintă, în acest context, munca de concepţie, orientată riguros în două direcţii principale: pe de o parte, în vederea realizării de produse noi iar, pe de alta, în scopul moderni­zării producţiei existente. Nu în­­tîmplător, într-o asemenea situaţie se află o serie de unităţi industriale mureşene. De pildă, fostul Grup de uzine pentru producţia de utilaje şi piese de schimb din Reghin a avut sarcina, încă din 1972, de a asimi­la la un înalt nivel tehnic şi cali­tativ, potrivit cerinţelor beneficiari­lor interni şi de peste hotare, în condiţiile obţinerii unei eficienţe e­­conomice ridicate, uscătorul pen­tru aşchii tip UAL—181. Cum a decurs această acţiune? In primul trimestru a.­c„ omologarea proto­tipului nu a avut loc, deşi pentru asimilare s-au cheltuit 650 mii de lei (din 800.000 lei, cît prevedea planul). Intr-o situaţie similară se află şi întreprinderea „Metaloteh­­nica“ din Tg.-Mureş, altfel, o uni­tate cunoscută pentru capacitatea de a realiza mijloacele tehnice di­versificate, cu însuşiri calitative înalte, care se bucură de aprecieri unanime din partea beneficiarilor autohtoni și externi. Această între­prindere nu a realizat, la termen, faza „omologarea“ la mașina circu­lară de tricotat Interlok cu dia­metrul de 12—32, deși a cheltuit 2.040.000 de lei, din 2.245.000 de lei, cît stabilea planul. In activitatea de înnoire a pro­ducţiei curente şi — în aceeaşi mă­sură — în cea de modernizare a produselor — de mare importanţă este îmbunătăţirea continuă a cali­tăţii materiilor prime, materialelor şi semifabricatelor, domeniu în care tot cercetarea, adică concepţia teh­nică şi tehnologică au un rol deo­sebit. Nu trebuie aduse prea multe argumente pentru a demonstra a­­cest lucru. Este suficient să amin­tim, în acest sens, experienţa acu­mulată de specialiştii de la „Azo­­mureş“. Nu de mult, pentru prima dată, în combinat s-a concretizat în practică un proiect ce vizează di­versificarea produselor chimice. în acest fel, toate produsele asimilate au rolul de a înlătura unele im­porturi şi de a aduce statului im­portante economii de valută. Apoi, produsele respective sunt mult soli­citate de economia naţională. Este limpede, deci, că efortul de creaţie tehnică şi tehnologică al producătorilor, de a crea noi măr­furi de bună calitate, dă roade în circuitul economiei naţionale, în activitatea beneficiarilor. DE CE SE DETERIOREAZĂ NIVELUL CALITATIV AL UNOR PRODUSE? Din momentul în care comparti­mentele de concepţie tehnică şi tehnologică au pus la punct, au verificat practic şi îşi dau avizul asupra asimilării unor produse noi — cu mari efecte pozitive asupra calităţii produselor, asupra compe­titivităţii — apare tot mai pregnantă îndatorirea executanţilor de a res­pecta întru totul indicaţiile con­cepţiei, de a conlucra cu specialiştii sectoarelor respective, în finaliza­rea deplină a producţiei înnoite sau modernizate din punct de vedere calitativ. Deci, sunt interzise unele soluţii de compromis, care dăunea­ză nivelului tehnic-calitativ al pro­ducţiei. Cîte situaţii nefavorabile n-au a­­părut în unele întreprinderi ale ju­deţului, din cauza utilizării unor materii prime, materiale şi semifa­bricate de slabă calitate! Uneori, a­­ceste situaţii se datoresc neglijen­ţei şi superficialităţii la recepţiona­rea materialelor, lipsei de răspun­dere a controlului tehnic de cali­tate care, punîndu-şi viza pe ceva ce nu corespunde exigenţelor, nu se gîndeşte la consecinţele negative ce apar în procesul tehnologic — la pierderile cauzate producţiei. Al­teori, însă unităţile economice sunt nevoite să accepte materii prime, materiale şi semifabricate necores­punzătoare calitativ. Cum vor fi prevenite aceste situaţii? Iată o problemă a cărei rezolvare intere­sează, în cel mai înalt grad, foru­rile de resort ale unităţilor jude­ţului — şi aceasta, cut mai urgent cu atît mai bine! Să presupunem, însă, că nivelul calitativ al materiilor prime, ma­terialelor şi semifabricatelor cores­punde normelor din documentaţia tehnică de execuţie a producţiei industriale. In atari condiţii, ni­mic nu justifică tendinţa de a mi­nimaliza conlucrarea concepţie-exe­­cuţie în finalizarea celor mai bune soluţii pentru ridicarea însuşirilor calitative ale producţiei, pentru a înscrie cerinţa realizării unor pro­duse de înaltă calitate pe „frontis­piciul“ activităţii industriale. Or, se constată că, uneori, compartimen­tele de concepţie nu mai urmăresc aplicarea procedeelor tehnice şi teh­nologice elaborate, ca şi cum nu producţia ar fi aceea care trebuie şi are capacitatea să certifice va­loarea şi utilitatea concepţiei. Gîn­­direa tehnică şi tehnologică , în sine — fără a genera maximum de roade în practică, este sterilă. Şi urmările? Întreprinderea „Electro­­mureş“ a primit, în primul semes­tru al acestui an, reclamaţii pentru calitatea unor conductori electrici. Respingeri, din cauza unor defi­cienţe calitative, a înregistrat şi „Tîrnava“ din Sighişoara. Această situaţie trebuie evitată de comite­tele oamenilor muncii, de organiza­ţiile de partid, ele avînd obligati­vitatea de a analiza periodic acti­vitatea desfăşurată, pentru asigura­rea calităţii înalte a producţiei în întreprinderi. însemnările noastre nu epuizea­ză — nici pe departe — bogăţia de mijloace privind ridicarea calităţii produselor. Ele au menirea doar de a constitui un prilej de meditaţie şi de acţiune în fiecare unitate pro­ductivă, pornind de la dimensiunile noţiunii de calitate a producţiei, de competitivitate, în actualele con­diţii de dezvoltare şi modernizare ale economiei naţionale, de puternic impuls industrial al judeţului. în mod sigur, factorii de răspundere, colectivele de muncitori, tehnicieni şi ingineri au capacitatea de a tra­duce în viaţă cele mai judicioase măsuri consacrate îmbunătăţirii ca­lităţii producţiei, pentru a face din ea o componentă principală a ac­tivităţii economice, purtătoare de prestigiu, de înaltă eficienţă în fie­care întreprindere productivă. D. JOIŢ.A Reflecţii asupra felului în care se rezolvă cererile şi sesizările oamenilor muncii Miproi şi...poliliciri“ Una din căile importante — de largă audienţă — a contactelor maselor largi cu organele şi instituţiile publice şi, totodată, o mani­festare a profundului democratism al regimului nostru o constitue po­sibilitatea cetăţenilor de a adresa cereri, sesizări şi sugestii autorită­ţilor, instituţiilor. O anchetă întreprinsă zilele trecute la Direcţia pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale de pe lingă Consiliul popular judeţean Mureş a fost în măsură să ne edifice asupra unor aspecte interesante ale problemei abordate, din care vom încerca să desprindem cîteva învăţăminte. DE CE ESTE ATÎT DE MIC NUMĂRUL CERERILOR REZOLVATE FAVORABIL? Cu prilejul anchetei, ne-am con­vins că la Direcţia pentru proble­mele de muncă şi ocrotiri sociale există o preocupare majoră fată de rezolvarea favorabilă, în termen, a cererilor si sesizărilor. In şedinţele lunare ale colectivului de conducere se urmăreşte si se analizează siste­matic modul de rezolvare a cereri­lor, precum si respectarea termenu­lui fixat prin legislaţia în vigoare pentru aceasta (în general, 30 de zile). Cu toate acestea însă, ne-a sur­prins faptul că, spre exemplu, în semestrul I al anului curent, din 622 de scrisori inserate în registrul de reclamaţii şi sesizări n-au fost re­zolvate favorabil decît 248. Să vedem acum, care este cauza acestui fenomen? In unele cazuri ,ce-i drept, foarte putine la număr), secţia de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă a cerut prelungirea termenului de rezolvare, adeseori tocmai din cauza neprezentării reclamanţilor la data la care sunt citaţi. Mai regretabil este însă faptul că numeroşi petiţionari,­ necunoscînd legile ţării, se adresează cu aceeaşi problemă diferitelor organe şi orga­nizaţii centrale şi locale, cu pre­tenţia să li se acorde unele drep­turi sau favoruri care contravin le­gislaţiei. Trebuie să fie cît se poate de clar că legalitatea socialistă nu poate fi încălcată de nici un fer și, ca atare, prin cererile la care ne-am referit, se produce doar o risipă inutilă de timp și material, se pro­voacă cheltuieli inutile. Spre exemplu, F. M., domiciliată în Reghin, str. Cîmpului nr. 79, a adresat o cerere unui organ central într-o problemă care intră în com­petenţa Direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, astfel că petiţionara a pierdut mult timp spre a afla cum trebuie să proce­deze, dînd în mod inutil de lucru atîtor şi atîtor oameni. Pînă la ur­mă, răspunsul la problema sa "l-a primit tot de la Direcţia pentru muncă şi ocrotiri sociale: „In cazul dv., întrucit clinica de specialitate nu recomandă pensionarea, sunteţi obligată să vă reîncadraţi în cîm­­pul muncii. In caz dacă boala se agravează, nuteţi cere expertizarea, la recomandaţia unităţii de specia­litate“ __ etc. R. I., din Ideciu de Jos, la rîndul ei, reclamase că nu și-a primit pen­sia pe toate lunile. Pînă la urmă a reieșit că ea a omis să comunice Ofi­ciului de asigurări sociale și pensii schimbarea domiciliului, intervenită ne parcurs, dar după ce problema a fost clarificată, odată cu alte con­fuzii iscate din vina ei, i s-a rezol­vat cererea: „în consecință — se a­­rată în răspunsul care i-a fost ex­pediat — pensia dv. a fost reordo­­nanțată cu borderoul nr. 900 din 5 ianuarie 1973, pe perioada 1 au­gust—31 decembrie 1972“. CIND PETIŢIONARII SE TRANSFORMĂ IN CALOMNIATORI ANONIMI Din cele de mai sus rezultă deci clar că cererile care au un temei legal, valabil, sunt tratate cu cea mai mare solicitudine. Uneori, însă, se găsesc şi „petiţionari“ care abu­­zînd de drepturile pe care le con­feră democratismul socialist, se transformă în calomniatori, încer­­când să ponegrească o persoană sau alta, din invidie, răzbunare sau din alte porniri. La 12 iulie, de pildă, „un grup de pensionari“ din Ibănești îl reclama de Dumitru Moldovan din localitate, pentru faptul că primeşte pensie de boală, deşi este sănătos. „Grupul de cetăţeni“ a uitat însă să se sem­neze pe reclamaţie, ascunzîndu-se după paravanul anonimatului, încă o dovadă a rea-voinţei şi lipsei de răspundere. Desigur, organele şi instituţiile noastre iau în considerare, totuşi, şi scrisorile anonime, în lipsa adresei destinatarului însă, se obişnuieşte să se întocmească ,,referate“, cum s-a procedat si în cazul de fată, re- zultînd că Moldovan Dumitru bene­ficiază în mod cu totul legal de pensie de urmaş, la fel ca şi soţia sa, născută Chirteş Maria. Deci se­sizarea este neîntemeiată. Un volum enorm de scriptologie reclamă si cererile unor „petiţionari cronici“, care îsi petrec o mare par­te din viată formulînd cereri si se­sizări fără nici un rost. Un aseme­nea petiţionar este si cetăţeanul Ra­du Gavrilă, din Tg.-Mureş (str. Va­lea Rece nr. 75) care solicita în re­petate rînduri să i se dea de lucru, dar care a refuzat de fiecare dată să se încadreze în muncă. I-au fost oferite, astfel, pe rînd locuri de muncă la U.R.A., între­prinderea comunală, T.C.M., Iprofil. Șantier 53 C.F.R., I.T.A., C.I.C. etc. (denumirile întreprinderilor sunt in­serate așa cum figurau la data ofer­­telor de servicii — N. R ). De asemenea, i s-a propus să se încadreze la Fabrica de cărămizi, T.L.M.C., I.C.V.A., I.P.J., I.C.M. — București, Industria laptelui, „Elec­­tromures“ etc etc., dintre care nu a acceptat nici unul, pretinzînd să fie plasat în muncă tehnico-admi­­nistrativă, cu toate că nu are stu­diile necesare pentru aceasta. Aşadar, „petiţionarul“ respectiv, în loc de a munci, de a beneficia de numeroasele posibilităţi pe care i le oferă societatea, preferă să du­că o viaţă parazitară, îngreunind în acelaşi timp munca acelora care se străduiesc să soluţioneze cît mai favorabil cererile şi sesizările oame­nilor muncii. Asemenea ,petiţionarii se mai gă­sesc din păcate destul de mulţi, ca­re alături de cei care vor să obţină favoruri sau drepturi speciale, ne­­admise de lege, sau de cei care re­curg la calomnii, îngreunează de fapt rezolvarea cererilor îndreptă­ţite ale cetăţenilor, răpind timpul celor chemaţi să le soluţioneze şi provocînd daune materiale. De m­epar fantele lor sunt condamna­bile ŞTEFAN ÎNSĂR Vremea Ieri, la ora 12, temperatura ae­rului la Tg.-Mureş era de 19 grade. TIMPUL PROBABIL: Vremea va fi în general frumoasă, cu ce­rul variabil, local se vor mai semnala averse slabe de ploaie însoţite de descărcări electrice sînt slab pină la potrivit din nord-vest. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 10—14 gra­de, maximele între 21—25 de grade. Dimineața local ceată im sm P­rivit din dealul Sinpaulului sau din cel al Bandului, sa­tul Vaidei îţi va pare aşezat intr-o grădină in care merii şi prunii, nucii şi salcîmii, sălciile şi arinii au acoperit din toate păr­ţile feţele caselor, zugrăvite în cu­lori diferite. Cînd intri în sat, prin­tre mulţimea pomilor, alte culori iţi incintă ochiul. Sunt culorile florilor de tot felul. Flori in grădini, flori in gangurile şi geamurile caselor, şi alte flori in multe locuri. De cînd se ştiu, vaideienilor le-a plăcut să-şi îngrijească satul. Anul acesta pe uliţa principală şi pe ci­­teva laterale au fost aduse şi îm­prăştiate sute de camioane de pie­triş. Noroiul a fost „astupat“. Şi cît de mult s-au bucurat oamenii din satul cu o sută de familii cînd şi-au văzut uliţele pavate cu un covor de pietriş prin care apa se scurge mai repede atunci cind plouă. Şi fiindcă satul se aşterne pe un teren ondulat, in formă de amfiteatru, pe alocuri sunt pirîiaşe, care curg une­ori „vijelios“, mai ales cînd preci­pitaţiile sunt abundente şi de lungă durată. Pe unde ele taie străzile de-a curmezişul oamenii au îngro­pat tuburi din beton l-am văzut deunăzi ingropind asemenea tuburi in greutate de cîteva zeci de tone. Şi o făceau la coborirea amurgului peste sat, adică după ce o zi întrea­gă lucraseră in cimp la strinsul re­coltei. έn satul-grădină, de mai bine de o jumătate de veac a existat un mic monument­­omagiu, ridicat în memoria zecilor de vaideieni căzuţi pe tim­purile de luptă din primul război mondial. Cu doi ani în urmă monu­mentul respectiv se degradase în aşa hal incit aveai impresia că nu va mai putea fi reconstituit. In vre­mea respectivă, locuitorii Vaideiului au solicitat redacţia noastră să-i sprijine pentru a-şi reface monu­mentul din centrul satului. Au pri­mit sprijinul cuvenit. Prin cîteva rînduri am atras atunci atenţia Con­­siliului popular din Ogra, făcindu-i cunoscută starea in care se află mo­numentul. Urmările? Monumentul a fost refăcut şi este, se poate spune, mult mai frumos decît a fost îna­inte. Şi oamenii din Vaidei sînt mulţumiţi şi bucuroşi de felul cum a fost refăcut monumentul eroilor lor, din centrul satului. I­ată numai două lucruri des­pre care vaideienii vorbesc cu un sentiment de mindrie. Dar, ca orice om, ca orice colectivitate, fie ea mică sau mare, locuitorii Vaideiului au şi unele nemulţumiri. O parte dintre ele, într-o măsură, se dato­­resc lor, altele Consiliului popular din Ogra, consiliului de conducere al cooperativei agricole de produc­ţie. Despre ce este vorba? Cu ani in urmă, în sat, din contribuţia volun­tară a cetăţenilor s-a construit un cămin cultural al cărui spaţiu este suficient de corespunzător in raport cu numărul locuitorilor Căminul a fost dotat cu un aparat pentru pro­iecţia de filme, apoi şi cu un tele­vizor. La începutul acestui an, din dispoziţia nu ştim cui, aparatul pentru proiecţii de filme a fost ridi­cat şi „transferat“ in altă localitate cu scopul, se zice, de a fi mai ren­tabil. Şi tot in aceeaşi perioadă s-a defectat şi televizorul (defectul nu este mare). Şi uite aşa, lăcaşul de cultură din satul Vaidei, pentru ca­re oamenii au contribuit cu bani şi muncă, o clădire nouă, ridicată cu un scop bine definit, stă de cîteva luni pustie, fără nici o animaţie, cel puţin duminica, într-un asemenea caz — şi nu este singular — nu ştim cum vor reacţiona cei de la centrul comunei Ogra­de care aparţine Vai­­deiul, nu ştim ce măsuri vor lua inspectorii şi îndrumătorii culturali de la Comitetul judeţean de cultură şi educaţie socialistă, precum şi În­treprinderea judeţeană cinematogra­fică, instituţii care răspund de orga­nizarea şi desfăşurarea culturii de masă la sate. I­­­­ată ultima chestiune, dacă o putem numi astfel, una dintre cele mai discutate probleme care în mod prac­tic afectează viaţa economică şi so­cială a satului. De-a lungul văii Vaideiului, pînă la Petea, Oroi şi Dileu, curge în tot timpul anului un pirîu al cărui debit de apă este în raport cu cantităţile de precipi­taţii. Şi cum acestea, în anul acesta şi în cei precedenţi au fost destul de abundente, albia pirîului s-a ri­dicat m­ereu prin depuneri de pă­mânt pină ce, apa, în multe locuri, a ieşit in stingă şi în dreapta pirîu­lui. Zeci de hectare de pămint, altă­dată cele mai fertile, cu cele mai mare rod de cereale, acum băltesc m­ ană, pe ele a crescut multă tres­tie. In urma ploilor din vara aceasta grădinile cu legume din partea de jos a satului au fost pur şi simplu inundate. Săptămîni la rînd a stat şi mai stă apa în ele distrugind ceea ce oamenii, cu trudă şi cheltuială de timp şi bani, au însămînţat pentru a culege la toamnă legumele şi zar­zavaturile de care au nevoie. Aşa­dar, o parte din grădinile de legume din Vaidei, în loc să fie grele de bucate, sunt pur şi simplu sterpe, mustesc de apă. O asemenea situaţie putea fi prevenită dacă promisiu­nile făcute de cîţiva ani de cei care se ocupă cu lucrările de desecare a terenurilor erau transpuse in prac­­tică. Credem că este necesar — şi acest lucru ii doresc şi coopera* ■"■ii din Vaidei, Petea şi Oroi — să se treacă la lucrările de desecare a văii în care se află satele amintite. Spunem că este necesar pentru că mari suprafeţe de pămint — altă­dată deosebit de fertile, de pe care rare nu poţi pătrunde din cauza a­­pei care bălteşte şi se tot întinde prin grădinile şi curţile oamenilor. Este de la sine înţeles că dacă se va săpa canalul principal, locuitorii satelor amintite vor avea datoria — şi sunt dispuşi să şi-o facă cu pa­siune — să sape o serie de şanţuri laterale pentru a fi desecate de apă şi alte porţiuni de pămint din stin­gă şi dreapta văii.­­­­ Vaideiul, satul cu o sută de fa­milii, e o localitate mică şi pito­rească, oamenii sunt harnici şi între­prinzători. Ei şi localitatea lor nu trebuie „uitaţi“ de cei care răspund de viaţa economică, socială şi cultu­rală a satelor, li invităm pe condu­cătorii comunei Ogra, şi nu numai pe ei, să treacă mai des prin satele mai mici, mai depărtate de centrul administrativ al comunelor. Spu­nem acest lucru pentru că in mod practic se constată că sate de mări­mea Vaideiului, cele de peste dea­luri şi văi inde­mrtate, spre care încă nu „şervuiesc“ fîşii de asfalt, sunt lăsate să se „descurce“ cum pot, cu toate că in­ele există multe resurse pentru creşterea eficienţei economice a unităţilor agricole, pentru valorificarea unor tradiţii in sensul îmbogăţirii activităţii cultu­rale şi artistice, pentru atragerea tuturor ţăranilor cooperatori să par­ticipe activ la toate acţiunile ce se întreprind în diverse domenii. C. CROITORU

Next