Steaua Roşie, august 1973 (Anul 24, nr. 180-205)
1973-08-01 / nr. 180
Să ridicăm nivelul activităţii organizaţiei pentru perfecţionarea muncii de instructiv-educative Plenara din 18—19 iunie a C.C. al P.C.R. a constituit un eveniment de mare însemnătate în istoria învăţămîntului din România. Cuvîntarea rostită la plenară de secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Hotărîrea plenarei au trasat calea, modalităţile reînnoirii şi modernizării învăţămîntului nostru. Aceste documente conţin directive practice în baza cărora se poate crea un învăţămînt modern, corespunzător cerinţelor construcţiei societăţii româneşti actuale. Documentele subliniază importanţa creşterii rolului organizaţiilor de partid din şcoli. Organizaţiile de partid, cadrele didactice, educatorii comunişti trebuie să contribuie în mod activ la traducerea în viaţă, în mod concret, a sarcinilor stabilite de plenară. După părerea mea, organizaţiile de bază din şcoli, în special birourile lor, trebuie să se străduiască ca această cerinţă bine fondată să nu rămînă o simplă lozincă, ci să se concretizeze, prin contribuţia membrilor de partid, în îndeplinirea sarcinilor stabilite de plenară. Desigur, sunt multe de făcut. Organizaţia de bază P.C.R. a Liceului din Sovata este de mult preocupată de organizarea mai eficientă a practicii în producţie. Considerăm ca un rezultat bun faptul că am reuşit să conturăm profilul practicii în atelierele-şcoală, băieţii învaţă tîmplărie şi participă la fabricarea mobilei, în timp ce fetele îşi însuşesc croitul şi cusutul, executînd lucrări de croitorie. Am propus ca elevii liceului care au lucrat 4 ani în ateliere, atît băieţii, cît şi fetele, să se prezinte la un examen profesional, spre a obţine certificate de muncitori calificaţi, pentru ca cei care şi-au însuşit temeinic meseria respectivă, să se poată plasa imediat în producţie Vorm face totul pentru ca în noul an şcolar absolvenţii noştri să primească pe lingă diploma de bacalaureat şi certificate de muncitori calificaţi. In anul şcolar care a trecut, în şcoala noastră erau încercări în direcţia introducerii unor metode mai eficace, mai moderne decît cele clasice. Sunt de părere că va trebui să mergem în continuare pe această linie, ca organizaţia de bază, bineînţeles în colaborare cu direcţiunea şcolii şi cu contribuţia activă a con in spiritul Plenarei C.C. al P.C.R. din iunie 1973 siliilor metodice, să stimuleze tendinţele de modernizare. Trebuie să se realizeze ca, în marea majoritate a orelor, cadrele didactice să folosească metode moderne, menite să contribuie la însușirea cît mai temeinică a materialului predat. In cazul cînd programul didactic permite să recurgem la munca în grupuri, la procedeele cele mai adecvate de ridicare si rezolvare a Problemelor, la modelare si intuiţie modernă, la metoda cercetării autonome. Este bine ca, mai ales în clasele liceale, să ne străduim să-i antrenăm pe elevi mai frecvent la activitate de sine stătătoare, ca să parcurgă singuri calea dobîndirii unor cunoştinţe şi să se obişnuiască să se lupte singuri cu greutăţile, să rezolve unele probleme mai dificile. Desigur, organizaţia de bază va trebui să stimuleze pe mai departe dezvoltarea mijloacelor materice puse în slujba învăţămîntului. Va trebui să ne extindem atelierele: avem nevoie de mai multe laboratoare noi, bine înzestrate şi ar fi bine să se treacă în noul an şcolar şi la învăţămîntul prin sistemul cabinetelor. Acestea sînt desigur sarcini ce nu pot fi rezolvate fără ajutorul consiliului popular, dar se cer, bineînţeles, eforturi şi din partea fiecărui cadru didactic. Sarcini deosebite revin organizaţiei noastre de bază în ce priveşte educarea politico-ideologică a cadrelor didactice şi a elevilor. Prin toate mijloacele ce ne stau la îndemînă trebuie să asigurăm cunoaşterea şi însuşirea de către toţi a normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste, să întronăm în şcoala noastră un climat propice pentru ca fiecare să-şi rezolve sarcinile cu conştiinţă comunistă, cu spirit de răspundere. Desigur, mare răspundere pentru această muncă revine comuniştilor, care prin exemplul lor personal trebuie să influenţeze favorabil anturajul lor, sub toate aspectele. Evident, cele de mai sus nu îmbrăţişează multitudinea de sarcini care stau în faţa colectivului şcolii noastre şi a căror îndeplinire depinde în mare măsură de activitatea organizaţiei noastre de partid. Printre sarcinile noastre mai figurează, spre exemplu, sprijinirea îndeplinirii planului de şcolarizare, a pregătirii lărgirii învăţămîntului, a preocupărilor pentru lichidarea mediocrităţii, a rezultatelor slabe la învăţătură etc. Din toate acestea reiese limpede justeţea constatărilor plenarei, potrivit cărora va trebui să crească rolul organizaţiilor de bază din şcoli, care în viitor sunt chemate să depună o asemenea activitate de îndrumare şi control care să asigure formarea în şcoli a unor cadre cu o înaltă calificare, cu trăsături demne de cerinţele construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate. prof. NAGY DÉNES secretarul organizației de bază a Liceului din Sovata înnoirea şi modernizarea producţiei - originii esenţiale in „bătălia“ pentru calitate, pentru creşterea eficienţei economice „Realizarea cu succes a prevederilor planului pe 1973, ca de altfel ale întregului cincinal, — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Plenara C.C. al P.C.R. din 28 februarie — 2 martie a. c. — este condiţionată intr-un înalt grad de accelerarea procesului de modernizare a produselor, de înnoirea şi ridicarea continuă a calităţii produselor“. Modernizare, înnoire şi ridicare susţinută ale performanţelor produselor sub multiple aspecte, fiindcă, în accepţiunea actuală, calitatea producţiei include, din ce în ce mai mult, cerinţe în permanentă schimbare în domeniul caracteristicilor tehnice, constructive, funcţionale, economice, de durabilitate, estetice şi chiar psihologice ale produselor — care trebuie să se situeze consecvent, la nivelul celor mai bune rezultate obţinute de întreprinderile fruntaşe ale ţării şi de peste hotare. CHIMIŞTII DIN TG.-MUREŞ IN FRUNTE... Pentru a face din calitatea superioară a producţiei o sarcină de bază a tuturor unităţilor economice, a tuturor oamenilor muncii — cum arăta secretarul general al partidului — trebuie să înţelegem că sunt necesare eforturi stăruitoare pe tot parcursul realizării producţiei, de la concepţie şi pregătire tehnologică, la execuţie, pînă la verificarea temeinică a comportării produselor la beneficiari, în exploatarea lor. O probă elocventă în acest sens o oferă multe dintre întreprinderile industriale ale judeţului Mureş, aflate — fără exagerare — în fruntea „bătăliei“ pentru calitate, pentru înnoirea şi modernizarea producţiei. Altele, însă, nu folosesc pe deplin pîrghia esenţială ce o reprezintă, în acest context, munca de concepţie, orientată riguros în două direcţii principale: pe de o parte, în vederea realizării de produse noi iar, pe de alta, în scopul modernizării producţiei existente. Nu întîmplător, într-o asemenea situaţie se află o serie de unităţi industriale mureşene. De pildă, fostul Grup de uzine pentru producţia de utilaje şi piese de schimb din Reghin a avut sarcina, încă din 1972, de a asimila la un înalt nivel tehnic şi calitativ, potrivit cerinţelor beneficiarilor interni şi de peste hotare, în condiţiile obţinerii unei eficienţe economice ridicate, uscătorul pentru aşchii tip UAL—181. Cum a decurs această acţiune? In primul trimestru a.c„ omologarea prototipului nu a avut loc, deşi pentru asimilare s-au cheltuit 650 mii de lei (din 800.000 lei, cît prevedea planul). Intr-o situaţie similară se află şi întreprinderea „Metalotehnica“ din Tg.-Mureş, altfel, o unitate cunoscută pentru capacitatea de a realiza mijloacele tehnice diversificate, cu însuşiri calitative înalte, care se bucură de aprecieri unanime din partea beneficiarilor autohtoni și externi. Această întreprindere nu a realizat, la termen, faza „omologarea“ la mașina circulară de tricotat Interlok cu diametrul de 12—32, deși a cheltuit 2.040.000 de lei, din 2.245.000 de lei, cît stabilea planul. In activitatea de înnoire a producţiei curente şi — în aceeaşi măsură — în cea de modernizare a produselor — de mare importanţă este îmbunătăţirea continuă a calităţii materiilor prime, materialelor şi semifabricatelor, domeniu în care tot cercetarea, adică concepţia tehnică şi tehnologică au un rol deosebit. Nu trebuie aduse prea multe argumente pentru a demonstra acest lucru. Este suficient să amintim, în acest sens, experienţa acumulată de specialiştii de la „Azomureş“. Nu de mult, pentru prima dată, în combinat s-a concretizat în practică un proiect ce vizează diversificarea produselor chimice. în acest fel, toate produsele asimilate au rolul de a înlătura unele importuri şi de a aduce statului importante economii de valută. Apoi, produsele respective sunt mult solicitate de economia naţională. Este limpede, deci, că efortul de creaţie tehnică şi tehnologică al producătorilor, de a crea noi mărfuri de bună calitate, dă roade în circuitul economiei naţionale, în activitatea beneficiarilor. DE CE SE DETERIOREAZĂ NIVELUL CALITATIV AL UNOR PRODUSE? Din momentul în care compartimentele de concepţie tehnică şi tehnologică au pus la punct, au verificat practic şi îşi dau avizul asupra asimilării unor produse noi — cu mari efecte pozitive asupra calităţii produselor, asupra competitivităţii — apare tot mai pregnantă îndatorirea executanţilor de a respecta întru totul indicaţiile concepţiei, de a conlucra cu specialiştii sectoarelor respective, în finalizarea deplină a producţiei înnoite sau modernizate din punct de vedere calitativ. Deci, sunt interzise unele soluţii de compromis, care dăunează nivelului tehnic-calitativ al producţiei. Cîte situaţii nefavorabile n-au apărut în unele întreprinderi ale judeţului, din cauza utilizării unor materii prime, materiale şi semifabricate de slabă calitate! Uneori, aceste situaţii se datoresc neglijenţei şi superficialităţii la recepţionarea materialelor, lipsei de răspundere a controlului tehnic de calitate care, punîndu-şi viza pe ceva ce nu corespunde exigenţelor, nu se gîndeşte la consecinţele negative ce apar în procesul tehnologic — la pierderile cauzate producţiei. Alteori, însă unităţile economice sunt nevoite să accepte materii prime, materiale şi semifabricate necorespunzătoare calitativ. Cum vor fi prevenite aceste situaţii? Iată o problemă a cărei rezolvare interesează, în cel mai înalt grad, forurile de resort ale unităţilor judeţului — şi aceasta, cut mai urgent cu atît mai bine! Să presupunem, însă, că nivelul calitativ al materiilor prime, materialelor şi semifabricatelor corespunde normelor din documentaţia tehnică de execuţie a producţiei industriale. In atari condiţii, nimic nu justifică tendinţa de a minimaliza conlucrarea concepţie-execuţie în finalizarea celor mai bune soluţii pentru ridicarea însuşirilor calitative ale producţiei, pentru a înscrie cerinţa realizării unor produse de înaltă calitate pe „frontispiciul“ activităţii industriale. Or, se constată că, uneori, compartimentele de concepţie nu mai urmăresc aplicarea procedeelor tehnice şi tehnologice elaborate, ca şi cum nu producţia ar fi aceea care trebuie şi are capacitatea să certifice valoarea şi utilitatea concepţiei. Gîndirea tehnică şi tehnologică , în sine — fără a genera maximum de roade în practică, este sterilă. Şi urmările? Întreprinderea „Electromureş“ a primit, în primul semestru al acestui an, reclamaţii pentru calitatea unor conductori electrici. Respingeri, din cauza unor deficienţe calitative, a înregistrat şi „Tîrnava“ din Sighişoara. Această situaţie trebuie evitată de comitetele oamenilor muncii, de organizaţiile de partid, ele avînd obligativitatea de a analiza periodic activitatea desfăşurată, pentru asigurarea calităţii înalte a producţiei în întreprinderi. însemnările noastre nu epuizează — nici pe departe — bogăţia de mijloace privind ridicarea calităţii produselor. Ele au menirea doar de a constitui un prilej de meditaţie şi de acţiune în fiecare unitate productivă, pornind de la dimensiunile noţiunii de calitate a producţiei, de competitivitate, în actualele condiţii de dezvoltare şi modernizare ale economiei naţionale, de puternic impuls industrial al judeţului. în mod sigur, factorii de răspundere, colectivele de muncitori, tehnicieni şi ingineri au capacitatea de a traduce în viaţă cele mai judicioase măsuri consacrate îmbunătăţirii calităţii producţiei, pentru a face din ea o componentă principală a activităţii economice, purtătoare de prestigiu, de înaltă eficienţă în fiecare întreprindere productivă. D. JOIŢ.A Reflecţii asupra felului în care se rezolvă cererile şi sesizările oamenilor muncii Miproi şi...poliliciri“ Una din căile importante — de largă audienţă — a contactelor maselor largi cu organele şi instituţiile publice şi, totodată, o manifestare a profundului democratism al regimului nostru o constitue posibilitatea cetăţenilor de a adresa cereri, sesizări şi sugestii autorităţilor, instituţiilor. O anchetă întreprinsă zilele trecute la Direcţia pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale de pe lingă Consiliul popular judeţean Mureş a fost în măsură să ne edifice asupra unor aspecte interesante ale problemei abordate, din care vom încerca să desprindem cîteva învăţăminte. DE CE ESTE ATÎT DE MIC NUMĂRUL CERERILOR REZOLVATE FAVORABIL? Cu prilejul anchetei, ne-am convins că la Direcţia pentru problemele de muncă şi ocrotiri sociale există o preocupare majoră fată de rezolvarea favorabilă, în termen, a cererilor si sesizărilor. In şedinţele lunare ale colectivului de conducere se urmăreşte si se analizează sistematic modul de rezolvare a cererilor, precum si respectarea termenului fixat prin legislaţia în vigoare pentru aceasta (în general, 30 de zile). Cu toate acestea însă, ne-a surprins faptul că, spre exemplu, în semestrul I al anului curent, din 622 de scrisori inserate în registrul de reclamaţii şi sesizări n-au fost rezolvate favorabil decît 248. Să vedem acum, care este cauza acestui fenomen? In unele cazuri ,ce-i drept, foarte putine la număr), secţia de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă a cerut prelungirea termenului de rezolvare, adeseori tocmai din cauza neprezentării reclamanţilor la data la care sunt citaţi. Mai regretabil este însă faptul că numeroşi petiţionari, necunoscînd legile ţării, se adresează cu aceeaşi problemă diferitelor organe şi organizaţii centrale şi locale, cu pretenţia să li se acorde unele drepturi sau favoruri care contravin legislaţiei. Trebuie să fie cît se poate de clar că legalitatea socialistă nu poate fi încălcată de nici un fer și, ca atare, prin cererile la care ne-am referit, se produce doar o risipă inutilă de timp și material, se provoacă cheltuieli inutile. Spre exemplu, F. M., domiciliată în Reghin, str. Cîmpului nr. 79, a adresat o cerere unui organ central într-o problemă care intră în competenţa Direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, astfel că petiţionara a pierdut mult timp spre a afla cum trebuie să procedeze, dînd în mod inutil de lucru atîtor şi atîtor oameni. Pînă la urmă, răspunsul la problema sa "l-a primit tot de la Direcţia pentru muncă şi ocrotiri sociale: „In cazul dv., întrucit clinica de specialitate nu recomandă pensionarea, sunteţi obligată să vă reîncadraţi în cîmpul muncii. In caz dacă boala se agravează, nuteţi cere expertizarea, la recomandaţia unităţii de specialitate“ __ etc. R. I., din Ideciu de Jos, la rîndul ei, reclamase că nu și-a primit pensia pe toate lunile. Pînă la urmă a reieșit că ea a omis să comunice Oficiului de asigurări sociale și pensii schimbarea domiciliului, intervenită ne parcurs, dar după ce problema a fost clarificată, odată cu alte confuzii iscate din vina ei, i s-a rezolvat cererea: „în consecință — se arată în răspunsul care i-a fost expediat — pensia dv. a fost reordonanțată cu borderoul nr. 900 din 5 ianuarie 1973, pe perioada 1 august—31 decembrie 1972“. CIND PETIŢIONARII SE TRANSFORMĂ IN CALOMNIATORI ANONIMI Din cele de mai sus rezultă deci clar că cererile care au un temei legal, valabil, sunt tratate cu cea mai mare solicitudine. Uneori, însă, se găsesc şi „petiţionari“ care abuzînd de drepturile pe care le conferă democratismul socialist, se transformă în calomniatori, încercând să ponegrească o persoană sau alta, din invidie, răzbunare sau din alte porniri. La 12 iulie, de pildă, „un grup de pensionari“ din Ibănești îl reclama de Dumitru Moldovan din localitate, pentru faptul că primeşte pensie de boală, deşi este sănătos. „Grupul de cetăţeni“ a uitat însă să se semneze pe reclamaţie, ascunzîndu-se după paravanul anonimatului, încă o dovadă a rea-voinţei şi lipsei de răspundere. Desigur, organele şi instituţiile noastre iau în considerare, totuşi, şi scrisorile anonime, în lipsa adresei destinatarului însă, se obişnuieşte să se întocmească ,,referate“, cum s-a procedat si în cazul de fată, re- zultînd că Moldovan Dumitru beneficiază în mod cu totul legal de pensie de urmaş, la fel ca şi soţia sa, născută Chirteş Maria. Deci sesizarea este neîntemeiată. Un volum enorm de scriptologie reclamă si cererile unor „petiţionari cronici“, care îsi petrec o mare parte din viată formulînd cereri si sesizări fără nici un rost. Un asemenea petiţionar este si cetăţeanul Radu Gavrilă, din Tg.-Mureş (str. Valea Rece nr. 75) care solicita în repetate rînduri să i se dea de lucru, dar care a refuzat de fiecare dată să se încadreze în muncă. I-au fost oferite, astfel, pe rînd locuri de muncă la U.R.A., întreprinderea comunală, T.C.M., Iprofil. Șantier 53 C.F.R., I.T.A., C.I.C. etc. (denumirile întreprinderilor sunt inserate așa cum figurau la data ofertelor de servicii — N. R ). De asemenea, i s-a propus să se încadreze la Fabrica de cărămizi, T.L.M.C., I.C.V.A., I.P.J., I.C.M. — București, Industria laptelui, „Electromures“ etc etc., dintre care nu a acceptat nici unul, pretinzînd să fie plasat în muncă tehnico-administrativă, cu toate că nu are studiile necesare pentru aceasta. Aşadar, „petiţionarul“ respectiv, în loc de a munci, de a beneficia de numeroasele posibilităţi pe care i le oferă societatea, preferă să ducă o viaţă parazitară, îngreunind în acelaşi timp munca acelora care se străduiesc să soluţioneze cît mai favorabil cererile şi sesizările oamenilor muncii. Asemenea ,petiţionarii se mai găsesc din păcate destul de mulţi, care alături de cei care vor să obţină favoruri sau drepturi speciale, neadmise de lege, sau de cei care recurg la calomnii, îngreunează de fapt rezolvarea cererilor îndreptăţite ale cetăţenilor, răpind timpul celor chemaţi să le soluţioneze şi provocînd daune materiale. De mepar fantele lor sunt condamnabile ŞTEFAN ÎNSĂR Vremea Ieri, la ora 12, temperatura aerului la Tg.-Mureş era de 19 grade. TIMPUL PROBABIL: Vremea va fi în general frumoasă, cu cerul variabil, local se vor mai semnala averse slabe de ploaie însoţite de descărcări electrice sînt slab pină la potrivit din nord-vest. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 10—14 grade, maximele între 21—25 de grade. Dimineața local ceată im sm Privit din dealul Sinpaulului sau din cel al Bandului, satul Vaidei îţi va pare aşezat intr-o grădină in care merii şi prunii, nucii şi salcîmii, sălciile şi arinii au acoperit din toate părţile feţele caselor, zugrăvite în culori diferite. Cînd intri în sat, printre mulţimea pomilor, alte culori iţi incintă ochiul. Sunt culorile florilor de tot felul. Flori in grădini, flori in gangurile şi geamurile caselor, şi alte flori in multe locuri. De cînd se ştiu, vaideienilor le-a plăcut să-şi îngrijească satul. Anul acesta pe uliţa principală şi pe citeva laterale au fost aduse şi împrăştiate sute de camioane de pietriş. Noroiul a fost „astupat“. Şi cît de mult s-au bucurat oamenii din satul cu o sută de familii cînd şi-au văzut uliţele pavate cu un covor de pietriş prin care apa se scurge mai repede atunci cind plouă. Şi fiindcă satul se aşterne pe un teren ondulat, in formă de amfiteatru, pe alocuri sunt pirîiaşe, care curg uneori „vijelios“, mai ales cînd precipitaţiile sunt abundente şi de lungă durată. Pe unde ele taie străzile de-a curmezişul oamenii au îngropat tuburi din beton l-am văzut deunăzi ingropind asemenea tuburi in greutate de cîteva zeci de tone. Şi o făceau la coborirea amurgului peste sat, adică după ce o zi întreagă lucraseră in cimp la strinsul recoltei. În satul-grădină, de mai bine de o jumătate de veac a existat un mic monumentomagiu, ridicat în memoria zecilor de vaideieni căzuţi pe timpurile de luptă din primul război mondial. Cu doi ani în urmă monumentul respectiv se degradase în aşa hal incit aveai impresia că nu va mai putea fi reconstituit. In vremea respectivă, locuitorii Vaideiului au solicitat redacţia noastră să-i sprijine pentru a-şi reface monumentul din centrul satului. Au primit sprijinul cuvenit. Prin cîteva rînduri am atras atunci atenţia Consiliului popular din Ogra, făcindu-i cunoscută starea in care se află monumentul. Urmările? Monumentul a fost refăcut şi este, se poate spune, mult mai frumos decît a fost înainte. Şi oamenii din Vaidei sînt mulţumiţi şi bucuroşi de felul cum a fost refăcut monumentul eroilor lor, din centrul satului. Iată numai două lucruri despre care vaideienii vorbesc cu un sentiment de mindrie. Dar, ca orice om, ca orice colectivitate, fie ea mică sau mare, locuitorii Vaideiului au şi unele nemulţumiri. O parte dintre ele, într-o măsură, se datoresc lor, altele Consiliului popular din Ogra, consiliului de conducere al cooperativei agricole de producţie. Despre ce este vorba? Cu ani in urmă, în sat, din contribuţia voluntară a cetăţenilor s-a construit un cămin cultural al cărui spaţiu este suficient de corespunzător in raport cu numărul locuitorilor Căminul a fost dotat cu un aparat pentru proiecţia de filme, apoi şi cu un televizor. La începutul acestui an, din dispoziţia nu ştim cui, aparatul pentru proiecţii de filme a fost ridicat şi „transferat“ in altă localitate cu scopul, se zice, de a fi mai rentabil. Şi tot in aceeaşi perioadă s-a defectat şi televizorul (defectul nu este mare). Şi uite aşa, lăcaşul de cultură din satul Vaidei, pentru care oamenii au contribuit cu bani şi muncă, o clădire nouă, ridicată cu un scop bine definit, stă de cîteva luni pustie, fără nici o animaţie, cel puţin duminica, într-un asemenea caz — şi nu este singular — nu ştim cum vor reacţiona cei de la centrul comunei Ograde care aparţine Vaideiul, nu ştim ce măsuri vor lua inspectorii şi îndrumătorii culturali de la Comitetul judeţean de cultură şi educaţie socialistă, precum şi Întreprinderea judeţeană cinematografică, instituţii care răspund de organizarea şi desfăşurarea culturii de masă la sate. Iată ultima chestiune, dacă o putem numi astfel, una dintre cele mai discutate probleme care în mod practic afectează viaţa economică şi socială a satului. De-a lungul văii Vaideiului, pînă la Petea, Oroi şi Dileu, curge în tot timpul anului un pirîu al cărui debit de apă este în raport cu cantităţile de precipitaţii. Şi cum acestea, în anul acesta şi în cei precedenţi au fost destul de abundente, albia pirîului s-a ridicat mereu prin depuneri de pământ pină ce, apa, în multe locuri, a ieşit in stingă şi în dreapta pirîului. Zeci de hectare de pămint, altădată cele mai fertile, cu cele mai mare rod de cereale, acum băltesc m ană, pe ele a crescut multă trestie. In urma ploilor din vara aceasta grădinile cu legume din partea de jos a satului au fost pur şi simplu inundate. Săptămîni la rînd a stat şi mai stă apa în ele distrugind ceea ce oamenii, cu trudă şi cheltuială de timp şi bani, au însămînţat pentru a culege la toamnă legumele şi zarzavaturile de care au nevoie. Aşadar, o parte din grădinile de legume din Vaidei, în loc să fie grele de bucate, sunt pur şi simplu sterpe, mustesc de apă. O asemenea situaţie putea fi prevenită dacă promisiunile făcute de cîţiva ani de cei care se ocupă cu lucrările de desecare a terenurilor erau transpuse in practică. Credem că este necesar — şi acest lucru ii doresc şi coopera* ■"■ii din Vaidei, Petea şi Oroi — să se treacă la lucrările de desecare a văii în care se află satele amintite. Spunem că este necesar pentru că mari suprafeţe de pămint — altădată deosebit de fertile, de pe care rare nu poţi pătrunde din cauza apei care bălteşte şi se tot întinde prin grădinile şi curţile oamenilor. Este de la sine înţeles că dacă se va săpa canalul principal, locuitorii satelor amintite vor avea datoria — şi sunt dispuşi să şi-o facă cu pasiune — să sape o serie de şanţuri laterale pentru a fi desecate de apă şi alte porţiuni de pămint din stingă şi dreapta văii. Vaideiul, satul cu o sută de familii, e o localitate mică şi pitorească, oamenii sunt harnici şi întreprinzători. Ei şi localitatea lor nu trebuie „uitaţi“ de cei care răspund de viaţa economică, socială şi culturală a satelor, li invităm pe conducătorii comunei Ogra, şi nu numai pe ei, să treacă mai des prin satele mai mici, mai depărtate de centrul administrativ al comunelor. Spunem acest lucru pentru că in mod practic se constată că sate de mărimea Vaideiului, cele de peste dealuri şi văi indemrtate, spre care încă nu „şervuiesc“ fîşii de asfalt, sunt lăsate să se „descurce“ cum pot, cu toate că inele există multe resurse pentru creşterea eficienţei economice a unităţilor agricole, pentru valorificarea unor tradiţii in sensul îmbogăţirii activităţii culturale şi artistice, pentru atragerea tuturor ţăranilor cooperatori să participe activ la toate acţiunile ce se întreprind în diverse domenii. C. CROITORU