Steaua Roşie, iunie 1979 (Anul 31, nr. 128-153)
1979-06-01 / nr. 128
Azi — Ziua internaţională pentru apărarea copilului Cu gînd curat şi dragoste neţărmurită ne înconjurăm astăzi copiii şi-n vrerea noastră sădim, nestrămutată, hotărîrea de-ai avea mereu sănătoşi şi fericiţi, de-ai creşte mereu în datina acestui pămînt în dreptate şi adevăr, în cinste şi demnitate, în respect pentru muncă, în iubire de ţară şi de neam, în preţuirea păcii şi a prieteniei în lume. Români şi maghiari şi germani şi alte neamuri de bine ale acestui rotund românesc ne unim inimile în această „Zi a copilului“ ziua copiilor noştri, a copiilor din lumea întreagă, într-un singur brîu de prea sfînt sentiment. Acum în Anul internaţional al copilului, şi-n toţi anii, vrem pentru ei o Românie mai bogată şi împlinită-n bunăstare şi gîndul nostru se îndreaptă cu recunoştinţă spre conducerea partidului şi statului nostru socialist, spre cel mai iubit fiu al poporului nostru, marele patriot şi om politic, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, şi le mulţumim, pentru minunatele condiţii materiale şi spirituale de creştere, educaţie şi învăţătură pe care le-au asigurat tuturor copiilor ţării, fără deosebire de naţionalitate. Partidul Comunist Român, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se preocupă cu consecvenţă şi fernitate, şi-n acelaşi timp cu dragoste şi înţelegere, pentru crearea celor mai bune condiţii pentru ca în România toţi copiii să aibă o viaţă fericită, posibilităţi depline de a se dezvolta în climatul demnităţii socialiste, să-şi poată privi cu încredere viitorul Preocuparea neabătută a societăţii noastre de a crea condiţii tot mai bune pentru creşterea viitoarelor generaţii de constructori ai socialismului şi comunismului pe pămîntul României este parte integrantă a politicii umaniste a P.C.R. Pe pămînt sîm sute de milioane de copii şi-n inimile noastre le-nchinăm tuturor aceleaşi alese sentimente. Am vrea ca in lume să nu mai fie copii care să nu ştie ce înseamnă bucuria unui scris sau liniştea unei mîngîieri, am vrea să nu mai fie copii care mor de foame şi de gloanţe. De aceea, cu încredere deplină şi legitimă mîndrie patriotică, apreciem din suflet vasta activitate a preşedintelui României pentru pace şi înţelegere între popoare, pentru o lume fără arme şi fără războaie, mai bună şi mai dreaptă, de care să se bucure deopotrivă copiii de pe toate continentele. Nu numai un an să i se dedice copilului, ci toţi anii vieţii noastre, toţi anii omenirii! In grădiniţe, copiii pe lingă alte activităţi practice învaţă să şi construiască. E drept că deocamdată casele pe care ei le ridică sunt din plastic, dar fantezia și interesul pe care și-l dau, sínt promisiuni de viitori constructor’ îsm !- Scrisoare fiului meu S-au deschis ultimii boboci de mai şi au înflorit florile de funie. Aleg pentru tine una de culoarea păcii şi ţi-o trimit in dar de ziua ta, ziua copilului. O dată cu ea îţi trimit şi acest răvaş in care îţi răspund la întrebarea pe care tu o dată mi-ai pus-o: ce datorează cei man, celor mici? Omenirea datorează ce are mai bun copiilor... Erai micuţ şi seara înainte de a te arunca în leagănul viselor îl rugai pe bunicul să-ţi povestească cum era pe vremea cînd el era copil. Ii sorbeai vorbele şi nu-ţi venea să crezi că bătrînii de azi, copiii de demult, au îndurat foame, frig, război. Ca să-i descreţeşti fruntea năvălită de amintiri amare începeai să-i povesteşti ce faceţi pot la grădiniţă, cum vă jucaţi, ce cintece şi poezii aţi mai învăţat. Cu mintea ta iscoditoare de copil, puneai veşnic întrebări: toţi copiii se duc la grădiniţă ? Pe toţi copiii îi iubesc educatoarele ? Toţi copiii învaţă ? Toţi copiii au cărţi, caiete, creioane ?... La noi în România toţi copiii pot merge la grădiniţă, la şcoală, toţi pot învăţa, se pot juca, toţi au haine, caiete, cărţi, toţi pot merge în tabere, in excursii, fiindcă noi, oamenii mari, nimic nu avem mai scump şi mai drag decât copiii. Pentru copii construim blocuri, şcoli, fabrici, biblioteci, cluburi, stadioane, parcuri, pentru ei transformăm apa în lumină, griul în pline şi lemnul în carte. Noi, oamenii din România vrem ca toţi copiii lumii să trăiască in pace, în linişte, între oameni să încolţească şi să rodească sentimentul binelui, frumosului, înţelegerii. Şi acum copilul meu, ţine minte că nimic nu este mai frumos decit florile ce şi le împart oamenii, flori deschise-n alb şi mai devreme. MAMA La mulţi ani, copii! — Copii acum urmează ora de modelaj. Fiecare dintre voi să facă din plastilină diferite figuri, care să reprezinte ceva. — Eu fac un glob! Şi eu un coşuleţ cu flori! Şi eu o pasăre!... Grădiniţa nr. 6, cea mai veche grădiniţă din Sighişoara este frecventată de 230 de copii români, germani, maghiari. Deschidem o uşă la întîmplare şi iată-ne oaspeţii grupei mijlocii — secţia română. Surprinşi de vizita neaşteptată, copiii îşi reiau locurile pe scăunele, numai ochi şi urechi, aşteptînd prima noastră întrebare. — Ce-aţi vrea voi să le spuneţi prin intermediul ziarului, părinţilor, de ziua voastră? — Părinţii mei sînt la Bucureşti, iar eu stau aici la bunici. Tatăl meu face case şi vreau să-i spun să facă blocuri mari şi frumoase. Eu voi fi cuminte, silitor şi cînd o să cresc mare o să mă fac inginer ca tatăl meu, — răspunde Alin Truţă. — Eu vreau să le mulţumesc părinţilor mei că au grijă de mine. Cînd voi creşte mare şi eu o să am grijă de ei şi o să le fac numai bucurii, spune Cosmina Romana. Desigur, am putea continua cu încă multe alte răspunsuri date de copii, toate trădînd recunoştinţa şi dragostea lor faţă de acei care-i ocrotesc şi-i iubesc, însoţiţi de directoarea grădiniţei tovarăşa Rodica Sfîrcheţ, deschidem o altă uşă: grupa mijlocie — secţia germană. Educatoarea Herbert Roswita le citea o poveste, urmînd ca fiecare să povestească apoi ce a înţeles. Aveau oră de dezvoltarea vorbirii. In cinstea noastră copiii se oferă să cînte în limba lor maternă un cîntec despre copiii lumii, un cîntec despre patrie. La sala de gimnastică făcea repetiţie grupa mare — secţia maghiară. Se confrunta primăvara şi vara în sceneta „Anotimpurile“, iar copiii secţiei germane, aveau oră de pictură. Ornau cu motive populare, linguri de lemn. Desen, modelaj, povestiri, artizanat, decupaj, exerciţii elementare de matematică, cîntec, dans, jocuri, gimnastică sau altfel spus, o zi obişnuită la grădiniţă. Cartea de onoare a şoimilor patriei aşezată cu cinste între steaguri este plină cu însemnări din viaţa şi activitatea copiilor de aici. Intorcînd ultima pagină scrisă, adăugăm pe o foaie albă: „La mulţi ani copii de ziua voastră. Să creşteţi în pace, frumoşi ca un gînd răzleţ şi drepţi ca nişte stejari“. „Mi-am făcut doar datoria de pionier“ Era într-o sîmbătă. Soarele străjuia cîmpul plin de flori şi fluturi, îmbiindu-te la plimbare. Doi copii, Neni şi Simion Nemeş din satul Mărăşeşti, comuna Band, amîndoi de patru ani, pleacă de acasă, mdreptîndu-se spre cîmp. Calea le este tăiată de-un iepure: „hai după el“ şi cei doi se avîntă in pădure. Alergînd după iepure, lăsînd în urmă casa şi satul, uitînd de timp, copiii s-au trezit la un moment dat singuri în pădure. întunericul cuprindea încetul cu încetul totul. Căldura de peste zi este înlocuită cu răceala nopţii. Plîngînd şi strigînd, copiiii căutau drumul spre sat, dar mai tare se rătăceau. Nimeni nu-l auzea, nimeni nu le putea veni în ajutor, fiindcă nimeni nu ştia unde sînt. Părinţii, vecinii, văzînd că s-a lăsat seara şi copiii nu s-au întors de la joacă încep să-i caute peste tot l-au căutat pină la ora trei dimineaţa, dar in zadar. Copiii erau de negăsit. Au anunţat organele de miliţie din Band. Tot satul a pornit pe urmele lor. De această întîmplare află şi pionierul Vlad Nicolae din clasa a Vil-a A. „Eu merg să-i caut şi fără ei nu mă întorc“ , anunţă răspicat Nicu şi porneşte în căutarea copiilor. Ajunge la marginea pădurii şi acolo îi zăreşte pitiţi la rădăcina unui copac. Vineţi de frig, cu ochii secaţi de lacrimi şi de groaza nopţii, li ia pe unul sub braţ şi pe altul în spate şi porneşte spre sat La mulţumirile părinţilor şi ale tuturor sătenilor, Nicu răspunde modest: „nu am făcut o faptă deosebită, mi-am făcut doar datoria de pionier“. DAVID MARINELA clasa a VIII-a A, Şcoala generală Band Cînd omenirea datorează totul copilului, grija pentru sănătatea lui se situează, firesc, în centrul preocupărilor. Continua datorie pusă alături de necontenita veghe şi răspundere ca o veşnică lumină, stă lingă ideea că pregătim oameni viguroşi pentru o supremă datorie, înălţarea României. Mărturiile eforturilor depuse de partidul şi statul nostru în această direcţie, grăitoare pentru umanismul unei ţări care pune în centrul atenţiei copilul, pentru care are un adevărat cult, pot fi întîlnite la tot pasul. Consultaţiile şi medicamentele gratuite, vizitele medicilor şi asistentelor la domiciliu, vaccinările preventive, munca educativă, acţiunile susţinute de cadrele sanitare cu tinerele mame, ar fi cîteva aspecte ale acestei neîntrerupte preocupări pentru vigoarea şi sănătatea celor mai mici cetăţeni ai ţării. „Olimpicii" Vă prezentăm trei elevi ai Liceului de chimie din Tîrgu Mureş premiaţi la Olimpiada de chimie — faza republicană: Kerekes Ibolya, clasa a XX-a A — premiul I; Mircea Florea, clasa a X-a A — menţiune; Constantin Pantea, clasa a XI-a A — premiul III la Olimpiada de chimie şi premiul I la concursul pe meserii, concurs organizat de Ministerul Industriei Chimice. — După rezultatele frumoase pe care le-aţi obţinut la această confruntare a celor mai buni cu cei mai buni, care consideraţi că este rolul olimpiadelor în procesul de învăţămînt? Kerekes Ibolya: Participînd la olimpiade, avem posibilitatea de a ne proba cunoştinţele. Intr-o asemenea competiţie de talie naţională, poţi vedea cît ştii tu şi cit ştiu alţii. Mircea Florea: La Olimpiada de chimie de anul trecut am obţinut locul I pe ţară, iar anul acesta doar menţiune. Rezultatul nu mă mulţumeşte, dar asta nu înseamnă că nu voi acorda importanţa cuvenită pregătirii mele pentru viitoarele concursuri, mai ales că vreau să devin un bun inginer chimist. Olimpiada este prilejul de a te cunoaşte pe tine însuţi, este un stimulent în mai buna pregătire. Constantin Pantea: De obicei, probele care se dau spre rezolvare la concursurile republicane sunt mai dificile, te solicită mai mult. Olimpiada este un prilej de a-ţi cunoaşte posibilităţile, de a-ţi verifica cunoştinţele. Fiecare olimpiadă lasă ecouri în inimile şi conştiinţele noastre. Ne ambiţionează, ne determină să muncim mai mult, mai serios, mai bine Pagină realizată de VIORICA MANTA BAKO * STEAUA Rians' dA GIN A 3 Manifesten • Azi, 1 iunie, va avea loc vernisajul expoziţiei fotografice „Universul copiilor“. Expoziţia este organizată de cercul foto de la LPL. ..23 August“, în cinstea Anului internaţional al copilului. Participă membrii cercurilor foto din întreprinderile şi instituţiile municipiului Tîrgu Mureş. • Copiii muncitoarelor de la întreprinderea de piele şi mănuşi au sărbătorit ziua de 1 Iunie printr-o serbare cîmpenească dată în poieniţa Stejeriş Cei peste 200 de copii s-au urcat în autobuze, iar după ce au făcut un tur al oraşului Tîrgu Mureş s-au îndreptat spre poieniţă, unde prin cîntec, dans şi voie bună au sărbătorit Ziua Internaţională a copilului. • Sub genericul „Flori de pe cîmpia sărmăşeană“, la Sărmaşu a avut loc o paradă culturalsportivă la care au participat 600 de pionieri şi şoimi ai patriei de la şcolile generale din Sărmaşu, Sărmăşel-sat, Sărmăşel-gară, Balda şi Vişinei. Parada pionierilor şi şoimilor patriei a fost urmată de program artistic. • „O copilărie fericită, un viitor luminos“ se intitulează simpozionul ce va avea loc azi la Casa de cultură din Luduş. După simpozion va urma un program artistic „Cornii lumii iubesc pacea“. • In cinstea Zilei internationale a copilului, la Casa pionierilor si şoimilor patriei din Reghin a fost organizată o expoziţie cu obiecte confecţionate în ateliere de către pionieri şi şoimi ai patriei. Desenul ne-a fost trimis de elevul POGACEAN MARȚIAN din clasa a V-a