Steaua Roşie, noiembrie 1981 (Anul 33, nr. 259-283)
1981-11-14 / nr. 270
ilmi a sportsialon ...^ mi III»...Ko|h«i iiAiin «V I * I *' k * ^ Festivalul national ..Cîntarea României“ Caracter permanent, calitate superioară Interviu cu prof. IOSIF ANDREICA, preşedintele Comitetului orăşenesc de cultură, directorul Casei de cultură Luduş —• De curind s-a inaugurat, şi la Luduş, cea de-a IV-a ediţie, 1981—1983, a Festivalului muncii şi creaţiei „Cîntarea României“. A fost deopotrivă momentul evaluării rezultatelor ediţiei precedente ca şi stabilirea cit mai realistă şi obiectivă a comandamentelor actualei ediţii. — In lumina hotărîrilor Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din martie 1980 de a imprima un caracter permanent, continuu întregii activităţi politico-educative şi cultural-artistice de masă ne-am mobilizat mai bine forţele. Astfel incit ne-am îndreptat atenţia şi mai mult către conţinutul militant, patriotic, revoluţionar legat de sarcinile de producţie ale muncii de educaţie. Valorificarea experienţei anterioare, accentuarea asupra caracterului formativparticipativ al maselor ne-a determinat să intensificăm educarea ideologică, politică patriotică, revoluţionară la nivelul întreprinderilor, instituţiilor pentru cunoaşterea sarcinilor Congresului al XIX-lea al partidului, Congresului consiliilor populare, Congresului întregii ţărănimi, Congresului consiliilor oamenilor muncii, a operelor şi cuvîntărilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Manifestări anume au fost consacrate dezbaterii şi soluţionării problemelor economice, antrenării maselor la activitatea de aplicare în practică a noului mecanism economico-financiar, de realizare a noii calităţi a muncii şi a vieţii etc. Intr-o strînsă colaborare şi-au adus contribuţia unităţile culturale, organizaţiile de masă şi obşteşti, comisia de răspîndire a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice, colectivele de conferenţiari şi lectori, brigăzile ştiinţifice, 25 de lectorate tehnice şi de cultură generală cu peste 1.000 de cursanţi organizate de sindicate, organizaţia de femei în clasele şcolilor. — Aşadar, activitatea educativă a înregistrat împliniri. Care au fost rezultatele în ce priveşte creaţia tehnico-ştiinţifică? — Integrată în festival, creaţia tehnico-ştiinţifică a cunoscut în ediţia trecută o puternică intensificare reflectată atît în participarea de masă cit şi în contribuţia adusă la dezvoltarea economiei, la creşterea producţiei şi a eficienţei întregii activităţi economice din oraş. Din cele 86 obiective de creaţie tehnico-ştiinţifică de masă cu 1.650 participanţi, cu o eficienţă economică postcalculată de 19.026 mii lei, 36 au fost premiate la nivel de judeţ, 12 primind locul I. Trei insigne individuale pentru merite deosebite au primit inginerii Ioan Hagău — Fabrica de zahăr, Ion Găinaru — Regionala de gaz. Szabó Ştefan de la Filatura de cînepă. O frumoasă activitate de cercetare tehnico-ştiinţifică au avut-o pionierii şi şcolarii. La procesul vast şi complex de educare a maselor au contribuit bibliotecile care numără 106.000 volume, atît prin difuzarea cărţii cit şi prin acţiunile tradiţionale în acest domeniu; activitatea cu filmul vorbeşte de la sine — cinematograful „Flacăra“ a ocupat locul I pe judeţ, pe 1981, pentru îndeplinirea indicatorilor de pian la 8 octombrie, în domeniul activităţii artistice, în ediţia 1979—1981 a festivalului, oraşul Luduş a participat cu 101 formaţii însumînd 2.400 interpreţi (şoimi ai patriei, şcolari şi pionieri, utecişti, sindicate, cooperaţia meşteşugărească). A existat o preocupare pentru diversificarea genurilor de creaţie şi interpretare. Nu vom enumera genurile şi nici unităţile cu rezultate bune, mai modeste şi mai slabe. Nu ne permite nici spaţiul, şi de curind a avut loc plenara Comitetului de cultură unde rezultatele au fost dezbătute în amănunt. OLGA IVAnCESCU Tezaure şi descoperiri monetare O binevenită apariţie editorială este volumul „Tezaure şi descoperiri monetare din Muzeul judeţean Mureş", volumul se înscrie pe linia unei rodnice şi fructuoase colaborări de veche tradiţie între Institutul de istorie şi arheologie din Cluj-Napoca şi instituţia mureşeană amintită. Colectivul de autori (Eugen Chirilă, Nicolae Gudea — de la Cluj-Napoca, Valeriu Lazăr şi Andrei Zrinyi — de la Tîrgu Mureş), s-a străduit ca prin publicarea acestui volum să pună în circuitul ştiinţific materialul monetar din patrimoniul numismatic al muzeului mureşean. Volumul aduce informaţii preţioase în legătură cu epoca Daciei preromane şi romane, utilizind la maximum mărturia istorică pe care o oferă monedele, atît ca descoperiri izolate, cit şi sub formă de tezaure. Descoperirile monetare post-aureliene, găsite în numeroase aşezări de pe aria judeţului Mureş, ca de alt- CARTEA fel, şi descoperirile arheologice din zonă, vin să întregească imaginea despre continuitatea daco-romană după 271. Ele fac legătura cu seria de mari tezaure monetare medievale, tezaure ce formează partea a doua a volumului. Aceste tezaure medievale, în număr de 10, se eşalonează din sec. al XVI-lea pînă la începutul sec. nostru, cuprinzînd monede din aur, argint şi aramă. Studiul lor aduce contribuţii de seamă privind istoria economică şi socială a acestei părţi de ţară, începînd cu perioada Principatului transilvănean autonom şi terminînd cu anii de la sfîrşitul primului război mondial. Prezentînd circulaţia monetară în această zonă a Transilvaniei, imens de bogată în mărturii istorice de nepreţuită valoare, pe parcursul a peste 2 milenii de neîntreruptă viaţă economică şi socială, volumul se încadrează în tendinţa generală existentă pe plan mondial de a utiliza la maximum mărturia istorică pe care o oferă monedele. Toate acestea fac din „Tezaure şi descoperiri monetare din Muzeul judeţean Mureş“, un volum ştiinţific elevat, rod al unei munci de înaltă competenţă profesională pe care o au autorii, volum care neîndoielnic va constitui un punct de referinţă majoră în numismatică, privind aria judeţului Mureş. TRAIAN VALENTIN PONCEA muzeograf Recital EMSCIJ Anul 1981, atît de bogat în aniversări culturale, se apropie de sfîrşit, dar manifestările consacrate unor mari personalităţi ale artei universale continuă, răspunzînd unei reale necesităţi resimţită de posteritate pentru cunoaşterea mai profundă a unor lucrări de majoră semnificaţie pentru creaţia secolului nostru. In această traiectorie se înscrie şi recentul recital de vioară şi pian susţinut de Valeriu Maior şi Hamza Magda, cu lucrări de Enescu şi Bartók. Lucrările, sau fragmentele de lucrări alese de cei doi interpreţi ilustrează perioade distincte din creaţia celor doi compozitori, realizind un echilibru stilistic uşor sesizabil. Balada, ca şi Sonata a doua pentru vioară şi pian de Enescu, precum şi fragmentele din ciclurile de Dansuri româneşti şi Dansuri maghiare de Bartók se află printre lucrările de început, situindu-se fie ca o continuare a creaţiei predecesorilor sau ca o probă a asimilării datelor esenţiale ale geniului respectiv din creaţia europeană a epocii, fie printre primele reuşite depline ale prelucrărilor folclorului autentic, rural. Interpretarea acestora a fost marcată de sobrietate, echilibru stilistic, sonorităţi judicios dozate. Valeriu Maior a oferit şi două fragmente pentru vioară solo: Lăutarul, din Suita „Impresii din copilărie“ de Enescu şi Ciaccona din Sonata pentru vioară solo de Bartók, lucrări scrise în perioada deplinei maturităţi, deci, reprezentative pentru stilul autorilor lor. Pagini de mare complexitate, vizînd chiar elemente de virtuozitate — dar de o virtuozitate interioară —, ele au relevat încă o dată resursele interpretului pentru astfel de lucrări, pentru muzica de cameră, în general. Nădăjduim că asemenea concerte şi recitaluri se vor permanentiza spre bucuria publicului. BUJOR DANŞORBAN Teatru Naţional Tîrgu Mureş —secţia maghiară SALCÎMUL LILIACHIU de SZÉP ERNI* Tematica şi evoluţia scenică a piesei lui Szép Ernő ne proiectează în universul vrăjit al unor locuri şi întîmplări pe care le cunoaştem fără să le fi întîlnit anume. E, aici, un efect al unui fenomen miraculos al psihologiei prin care, fără să vrem, ne lăsăm purtaţi în lumea analogului Emoţionanta poveste de dragoste a lui Szép e prezentă, în esenţa ei în paginile multor autori din vremuri şi locuri diferite Lectura artistică a lui Kovács Levente, sigură şi inteligentă lasă cu dezinvoltură cale liberă jocului scînteietor al majorităţii interpreţilor care, prin evoluţia lor de ansamblu, creează un spectacol clar, punîndu-şi cu generozitate in valoare talentul, precum şi concepţia regizoralscenografică. Transpunerea scenică a viziunii regizorale se bucură de aportul citorva interpreţi de certă valoare, în figura impresarului artistic, Angelus, Lohinszky Loránd, cu inepuizabilele sale resurse de compoziţie, vădeşte inteligenţă în înţelegerea locului şi ponderii personajului în spectacol. In figura „artistelor“ Tóth Manci şi Arany Hédi. Bölöni Zakariás Klári, şi Meister Éva demonstrează prima: farmecul colorat al jocului natural, direct, simplu, izbutind un personaj emoţionant şi pur ca un luger lung cu floarea albă, pierdută in promiscuitatea unui mediu viciat; a doua: o evoluţie complexă, plină de expresivitate, exuberanţă şi subtilă folosire a ironiei fine. In Csacsinszky, Török András conturează cu fidelitate aparenţele personajului, fără să-i lumineze însă profunzimea şi dimensiunile presupuse de text şi regie. In figura Anumiţilor (Domn şi Doamnă), evoluează Boér Ferenc şi Szilágyi Enikő; primul, realizează cu vervă şi irezistibilă expresivitatea mimică, gestului şi a cuvîntului un personaj complex, de reală autenticitate artistică; a doua, compune cu expresivă spontaneitate un personaj omogen şi consecvent ideilor textului, o evoluţie ce trădează infinitele resurse ale actriţei. In roluri mai mici, Réthy Árpád, Kárp György, Székely M. Éva şi Magyaró Gergely creează pe linia sensibilităţii şi inteligenţei scenice, sugerînd diferitele aspecte ale unui univers psihologic şi social, contribuind astfel la sporirea virtuţilor artistice ale stetardului. ION CHEREJI • STEAUA ROȘIE PACINA 3 2)%agante de pace Şi azi aşezăm la rădăcinile patriei lumină de grîu ştiind de unde se naşte cum ar putea să moară Lingă această desluşire cuvîntul rostit devine cîntec Ca un izvor purpuriu renaşte vrerea de a uda fruntea copiilor şi bucuria că privind patria o descoperi ca pe un veşnic început de dragoste. EMILIA DOBREANU profesoară In numele raţiunii! Dacă omenirea a avut parte, in decursul vremilor, de un război de 30 de ani, de altul de 100 de ani şi de două războaie mondiale, el nu i-a fost dat în schimb să aibă parte şi de cite o pace de 30 sau de 100 de ani. Statisticienii întru politologie ne spun că de la încheierea celui de-al doilea război mondial am continuat să trăim tot în stare de război fiindcă pe Terra n-au fost decit aproximativ 15 zile de pace. Ce puţin, în 36 de ani! Cu o respiraţie necesară pentru încă o apăsare ucigaşă pe trăgaci! Citim că astăzi fiecare european poate fi, teoretic, ucis de 144.000 de ori. Mă întreb de ce? Care este raţiunea actului uciderii omului, dacă se poate vorbi de o „raţiune“ în acest caz? Cine poartă răspunderea pentru asemenea „morală“ şi cine îşi arogă dreptul ca într-un veac, pe care ne place să-l numim raţionalist şi civilizat, să abolească total raţiunea şi „civilizaţia“ şi să înfunde o lume întreagă, total nevinovată, in iraţionalismul cel mai pur, în absurd dacă vreţi şi în barbarie? Fiindcă războiul este cel mai absurd şi cel mai barbar act uman. Nici o speţă a regnurilor de pe Terra n-a ajuns la această tristă, umilitor de tristă, performanţă! De aceea se cade ca în numele aspiraţiilor celor mai simple ale omului simplu, sa se pună capăt şi înarmărilor, şi fabricării de felurite şi complicate bombe, şi amplasărilor de rachete în Europa şi oriunde în lume, şi politicii de forţă! De fapt, cele cinci miliarde de oameni, cîţi vieţuim pe acel Pămînt, n-avem de împărţit nimic unii cu alţii şi avem fiecare lucruri mult mai bune de făcut decit să ne batem pentru a ne ucide. De aceea, in numele seninului din ochii copiilor noştri şi în numele viselor lor pure, pe care vrem să le ocrotim ca pe lumina ochilor noştri, cerem să se pună capăt cursei nebuneşti a morţii mondiale! Cerem să se revină la principiile raţiunii şi umanismului, aşa cum o face Apelul pentru dezarmare şi pace al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste din România adresat naţiunii române şi tuturor naţiunilor lumii! Lumea este sătulă de războaiele trecute şi simte o sete nebună de Pace! E adevărul cel mai pur. lector univ. dr. SERAFIM DUICU Institutul de teatru „Szentgyörgyi István“ Tîrgu Mureş