Steaua Roşie, noiembrie 1981 (Anul 33, nr. 259-283)

1981-11-14 / nr. 270

­ilmi a­ spo­rts­ial­on ...^ mi III»...Ko|h«i iiAiin «V I * I *' k * ^ Festivalul national ..Cîntarea României“ Caracter permanent, calitate superioară Interviu cu prof. IOSIF ANDREICA, preşedintele Comitetului orăşenesc de cultură, directorul Casei de cultură Luduş —• De curind s-a inaugurat, şi la Luduş, cea de-a IV-a ediţie, 1981—1983, a Festivalului mun­cii şi creaţiei „Cîntarea Româ­niei“. A fost deopotrivă momen­tul evaluării rezultatelor ediţiei precedente ca şi stabilirea cit mai realistă şi obiectivă a co­mandamentelor actualei ediţii. — In lumina hotărîrilor Comi­tetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din martie 1980 de a imprima un caracter per­manent, continuu întregii ac­tivităţi politico-educative şi cul­­tural-artistice de masă ne-am mobilizat mai bine forţele. Ast­fel incit ne-am îndreptat atenţia şi mai mult către conţinutul mi­litant, patriotic, revoluţionar le­gat de sarcinile de producţie ale muncii de educaţie. Valorificarea experienţei anterioare, accentua­rea asupra caracterului formativ­­participativ al maselor ne-a de­terminat să intensificăm educa­rea ideologică, politică patrioti­că, revoluţionară la nivelul în­treprinderilor, instituţiilor pen­tru cunoaşterea sarcinilor Con­gresului al XIX-lea al partidu­lui, Congresului consiliilor populare, Congresului întregii ţă­­rănimi, Congresului consiliilor oamenilor muncii, a operelor şi cuvîntărilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Manifestări anume au fost consacrate dezbaterii şi so­luţionării problemelor economi­ce, antrenării maselor la activi­tatea de aplicare în practică a noului mecanism economico-fi­­nanciar, de realizare a noii cali­tăţi a muncii şi a vieţii etc. In­tr-o strînsă colaborare şi-au adus contribuţia unităţile culturale, organizaţiile de masă şi ob­şteşti, comisia de răspîndire a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehni­ce, colectivele de conferenţiari şi lectori, brigăzile ştiinţifice, 25 de lectorate tehnice şi de cultu­ră generală cu peste 1.000 de cursanţi organizate de sindicate, organizaţia de femei în clasele şcolilor. — Aşadar, activitatea educati­vă a înregistrat împliniri. Care au fost rezultatele în ce priveşte creaţia tehnico-ştiinţifică? — Integrată în festival, creaţia tehnico-ştiinţifică a cunoscut în ediţia trecută o puternică inten­sificare reflectată atît în partici­parea de masă cit şi în contri­buţia adusă la dezvoltarea econo­miei, la creşterea producţiei şi a eficienţei întregii activităţi e­­conomice din oraş. Din cele 86 obiective de creaţie tehnico-ştiin­­ţifică de masă cu 1.650 partici­panţi, cu o eficienţă economică postcalculată de 19.026 mii lei, 36 au fost premiate la nivel de judeţ, 12 primind locul I. Trei insigne individuale pentru meri­te deosebite au primit inginerii Ioan Hagău — Fabrica de zahăr, Ion Găinaru — Regionala de gaz. Szabó Ştefan de la Filatura de cînepă. O frumoasă activitate de cercetare tehnico-ştiinţifică au avut-o pionierii şi şcolarii. La procesul vast şi complex de edu­care a maselor au contribuit bibliotecile care numără 106.000 volume, atît prin difuzarea cărţii cit şi prin acţiunile tradiţionale în acest domeniu; activitatea cu filmul vorbeşte de la sine — ci­nematograful „Flacăra“ a ocupat locul I pe judeţ, pe 1981, pentru îndeplinirea indicatorilor de pian la 8 octombrie, în domeniul activităţii artisti­ce, în ediţia 1979—1981 a festi­valului, oraşul Luduş a partici­pat cu 101 formaţii însumînd 2.400 interpreţi (şoimi ai patriei, şcolari şi pionieri, utecişti, sin­dicate, cooperaţia meşteşugăreas­că). A existat o preocupare pen­tru diversificarea genurilor de creaţie şi interpretare. Nu vom enumera genurile şi nici unită­ţile cu rezultate bune, mai mo­deste şi mai slabe. Nu ne per­mite nici spaţiul, şi de curind a avut loc plenara Comitetului de cultură unde rezultatele au fost dezbătute în amănunt. OLGA IVAnCESCU Tezaure şi descoperiri monetare O binevenită apariţie editorială este volumul „Tezaure şi desco­periri monetare din Muzeul ju­deţean Mureş", volumul se în­scrie pe linia unei rodnice şi fructuoase colaborări de veche tradiţie între Institutul de istorie şi arheologie din Cluj-Napoca şi instituţia mureşeană amintită. Colectivul de autori (Eugen Chirilă, Nicolae Gudea — de la Cluj-Napoca, Valeriu Lazăr şi Andrei Zrinyi — de la Tîrgu Mureş), s-a străduit ca prin pu­blicarea acestui volum să pună în circuitul ştiinţific materialul monetar din patrimoniul numis­matic al muzeului mureşean. Volumul aduce informaţii pre­ţioase în legătură cu epoca Da­ciei preromane şi romane, utili­­zind la maximum mărturia isto­rică pe care o oferă monedele, atît ca descoperiri izolate, cit şi sub formă de tezaure. Descoperi­rile monetare post-aureliene, gă­site în numeroase aşezări de pe aria judeţului Mureş, ca de alt- C­ARTEA fel, şi descoperirile arheologice din zonă, vin să întregească imaginea despre continuitatea daco-romană după 271. Ele fac legătura cu seria de mari tezau­re monetare medievale, tezaure ce formează partea a doua a vo­lumului. Aceste tezaure medie­vale, în număr de 10, se eşalo­nează din sec. al XVI-lea pînă la începutul sec. nostru, cuprin­­zînd monede din aur, argint şi aramă. Studiul lor aduce contri­buţii de seamă privind istoria economică şi socială a acestei părţi de ţară, începînd cu pe­rioada Principatului transilvă­nean autonom şi terminînd cu a­­nii de la sfîrşitul primului răz­boi mondial. Prezentînd circulaţia monetară în această zonă a Transilvaniei, imens de bogată în mărturii is­torice de nepreţuită valoare, pe parcursul a peste 2 milenii de neîntreruptă viaţă economică şi socială, volumul se încadrează în tendinţa generală existentă pe plan mondial de a utiliza la maximum mărturia istorică pe care o oferă monedele. Toate acestea fac din „Tezaure şi descoperiri monetare din Mu­zeul judeţean Mureş“, un volum ştiinţific elevat, rod al unei munci de înaltă competenţă pro­fesională pe care o au autorii, volum care neîndoielnic va con­stitui un punct de referinţă ma­joră în numismatică, privind a­­ria judeţului Mureş. TRAIAN VALENTIN PONCEA muzeograf Recital EMSCIJ­ Anul 1981, atît de bogat în aniversări culturale, se apro­pie de sfîrşit, dar manifestă­rile consacrate unor mari per­sonalităţi ale artei universale continuă, răspunzînd unei rea­le necesităţi resimţită de pos­teritate pentru cunoaşterea mai profundă a unor lucrări de majoră semnificaţie pentru creaţia secolului nostru. In această traiectorie se în­scrie şi recentul recital de vioară şi pian susţinut de Va­leriu Maior şi Hamza Magda, cu lucrări de Enescu şi Bar­tók. Lucrările, sau fragmentele de lucrări alese de cei doi in­terpreţi ilustrează perioade distincte din creaţia celor doi compozitori, realizind un e­­chilibru stilistic uşor sesiza­bil. Balada, ca şi Sonata a doua pentru vioară şi pian de Enescu, precum şi fragmente­le din ciclurile de Dansuri ro­mâneşti şi Dansuri maghiare de Bartók se află printre lu­crările de început, situindu-se fie ca o continuare a creaţiei predecesorilor sau ca o probă a asimilării datelor esenţiale ale geniului respectiv din creaţia europeană a epocii, fie printre primele reuşite depli­ne ale prelucrărilor folcloru­lui autentic, rural. Interpreta­rea acestora a fost marcată de sobrietate, echilibru stilistic, sonorităţi judicios dozate. Valeriu Maior a oferit şi două fragmente pentru vioară solo: Lăutarul, din Suita „Im­presii din copilărie“ de Enes­cu şi Ciaccona din Sonata pentru vioară solo de Bartók, lucrări scrise în perioada de­plinei maturităţi, deci, repre­zentative pentru stilul autori­lor lor. Pagini de mare com­plexitate, vizînd chiar ele­mente de virtuozitate — dar de o virtuozitate interioară —, ele au relevat încă o dată resursele interpretului pentru astfel de lucrări, pentru mu­zica de cameră, în general. Nădăjduim că asemenea concerte şi recitaluri se vor permanentiza spre bucuria publicului. BUJOR DANŞORBAN Teatru­ Naţional Tîrgu Mureş —secţia maghiară SALCÎMUL LILIACHIU de SZÉP ERNI* Tematica şi evoluţia scenică a piesei lui Szép Ernő ne proiec­tează în universul vrăjit al unor locuri şi întîmplări pe care le cunoaştem fără să le fi întîlnit anume. E, aici, un efect al unui fenomen miraculos al psiholo­giei prin care, fără să vrem, ne lăsăm purtaţi în lumea analogu­lui Emoţionanta poveste de dra­goste a lui Szép e prezentă, în esenţa ei în paginile multor au­tori din vremuri şi locuri dife­rite Lectura artistică a lui Kovács Levente, sigură şi inteligentă la­să cu dezinvoltură cale liberă jocului scînteietor al majorităţii interpreţilor care, prin evoluţia lor de ansamblu, creează un spectacol clar, punîndu-şi cu generozitate in valoare talentul, precum şi concepţia regizoral­­scenografică. Transpunerea scenică a viziu­nii regizorale se bucură de apor­tul cit­orva interpreţi de certă valoare, în figura impresarului artistic, Angelus, Lohinszky Lo­­ránd, cu inepuizabilele sale re­surse de compoziţie, vădeşte in­teligenţă în înţelegerea locului şi ponderii personajului în spec­tacol. In figura „artistelor“ Tóth Manci şi Arany Hédi. Bölöni Za­kariás Klári, şi Meister Éva de­monstrează­­ prima: farmecul colorat al jocului natural, direct, simplu, izbutind un personaj e­­moţionant şi pur ca un luger lung cu floarea albă, pierdută in promiscuitatea unui mediu vi­ciat; a doua: o evoluţie comple­xă, plină de expresivitate, exu­beranţă şi subtilă folosire a iro­niei fine. In Csacsinszky, Török András conturează cu fidelitate aparenţele personajului, fără să-i lumineze însă profunzimea şi di­mensiunile presupuse de text şi regie. In figura Anumiţilor (Domn şi Doamnă), evoluează Boér Ferenc şi Szilágyi Enikő; primul, realizează cu vervă şi irezistibilă expresivitate­a mimi­că, gestului şi a cuvîntului un personaj complex, de reală au­tenticitate artistică; a doua, com­pune cu expresivă spontaneitate un personaj omogen şi consec­vent ideilor textului, o evoluţie ce trădează infinitele resurse ale actriţei. In roluri mai mici, Réthy Árpád, Kárp György, Székely M. Éva şi Magyaró Ger­gely creează pe linia sensibilită­ţii şi inteligenţei scenice, suge­­rînd diferitele aspecte ale unui univers psihologic şi social, con­tribuind astfel la sporirea virtu­ţilor artistice ale ste­tard­ului. ION CHEREJI • STEAUA ROȘIE PAC­INA 3 2)%agante de pace Şi azi aşezăm la rădăcinile patriei lumină de grîu ştiind de unde se naşte cum ar putea să moară Lingă această desluşire cuvîntul rostit devine cîntec Ca un izvor purpuriu renaşte vrerea de a uda fruntea copiilor şi bucuria că privind patria o descoperi ca pe un veşnic început de dragoste. EMILIA DOBREANU profesoară In numele raţiunii! Dacă omenirea a avut par­te, in decursul vremilor, de un război de 30 de ani, de al­tul de 100 de ani şi de două războaie mondiale, el nu i-a fost dat în schimb să aibă parte şi de cite o pace de 30 sau de 100 de ani. Statisti­cienii întru politologie ne spun că de la încheierea ce­lui de-al doilea război mon­dial am continuat să trăim tot în stare de război fiindcă pe Terra n-au fost decit a­­proximativ 15 zile de pace. Ce puţin, în 36 de ani! Cu­ o respiraţie necesară pentru în­că o apăsare ucigaşă pe tră­gaci! Citim că astăzi fiecare european poate fi, teoretic, ucis de 144.000 de ori. Mă în­treb de ce? Care este raţiu­nea actului uciderii omului, dacă se poate vorbi de o „ra­ţiune“ în acest caz? Cine poartă răspunderea pentru a­­semenea „morală“ şi cine îşi arogă dreptul ca într-un veac, pe care ne place să-l numim raţionalist şi civilizat, să abo­lească total raţiunea şi „civili­zaţia“ şi să înfunde o lume întreagă, total nevinovată, in iraţionalismul cel mai pur, în absurd dacă vreţi şi în bar­barie? Fiindcă războiul este cel mai absurd şi cel mai bar­bar act uman. Nici o speţă a regnurilor de pe Terra n-a ajuns la această tristă, umili­tor de tristă, performanţă! De aceea se cade ca în nu­mele aspiraţiilor celor mai simple ale omului simplu, sa se pună capăt şi înarmărilor, şi fabricării de felurite şi complicate bombe, şi ampla­sărilor de rachete în Europa şi oriunde în lume, şi politi­cii de forţă! De fapt, cele cinci miliarde de oameni, cîţi vieţuim pe a­­ce­l Pămînt, n-avem de îm­părţit nimic unii cu alţii şi a­­vem fiecare lucruri mult mai bune de făcut decit să ne ba­tem pentru a ne ucide. De a­­ceea, in numele seninului din ochii copiilor noştri şi în nu­mele viselor lor pure, pe care vrem să le ocrotim ca pe lu­mina ochilor noştri, cerem să se pună capăt cursei nebu­neşti a morţii mondiale! Ce­rem să se revină la principii­le raţiunii şi umanismului, a­­şa cum o face Apelul pentru dezarmare şi pace al Frontu­lui Democraţiei şi Unităţii So­cialiste din România adresat naţiunii române şi tuturor na­ţiunilor lumii! Lumea este sătulă de războaiele trecute şi simte o sete nebună de Pace! E adevărul cel mai pur. lector univ. dr. SERAFIM DUICU Institutul de teatru „Szentgyörgyi István“ Tîrgu Mureş

Next