Steaua Roşie, noiembrie 1984 (Anul 35, nr. 259-284)
1984-11-01 / nr. 259
Din activitatea organizaţiilor de partid Exigenţele calitative ale producţiei Schimbările calitative care au avut loc în acest an în structura producţiei şi în dotarea tehnică a întreprinderii de prefabricate din beton Ungheni au pus în faţa comuniştilor, a întregului colectiv noi exigenţe privind folosirea eficientă a utilajelor şi respectarea cu stricteţe a disciplinei tehnologice. Trecerea la fabricarea panourilor mari cu un grad înalt de finisare la cele şase linii tehnologice de finisaj, realizate prin autoutilaje, a fost însoţită de o acţiune complexă de perfecţionare a organizării producţiei, de ridicare a calificării profesionale şi de conştientizare a personalului muncitor asupra răspunderilor ce-i revin. In acest scop, potrivit măsurilor adoptate de comitetul de partid şi C.O.M., la noile conveiere de finisaj au fost repartizaţi specialişti şi muncitori cu experienţă, cu o temeinică pregătire profesională. In vederea întăririi spiritului de răspundere a formaţiilor de lucru de pe întregul flux tehnologic faţă de calitatea finisajelor, în organizaţiile de partid şi în grupele sindicale au avut loc, pe această temă, dezbateri aprofundate, pe baza propunerilor făcute adoptîndu-se măsuri vizînd perfecţionarea organizării muncii, extinderea mecanizării, întărirea spiritului de răspundere în executarea finisajului şi la manipularea şi depozitarea panourilor prefabricate. Datorită acţiunilor întreprinse pentru buna organizare a muncii, în primele 9 luni întreprinderea a realizat peste prevederi aproape 7,7 milioane lei, în condiţiile depăşirii producţiei fizice atît la total prefabricate, cît şi la panourile mari cu un grad ridicat de finisare. Perfecţionarea profesională a constructorilor Organizaţia de partid de la cooperativa „Constructorul“ din Tîrgu-Mureş acordă o atenţie deosebită perfecţionării profesionale a meşteşugarilor cooperatori, pregătirii unor cadre noi pentru diferite sectoare de activitate. In cursul acestui an 266 meseriaşi (zugravi, zidari, electricieni, instalatori etc.) participă la instruirea la locul de muncă, iar 39 de contabili, gestionari şi alte cadre economice se pregătesc pe baza programelor personale de perfecţionare. Pe lingă tinerii trimişi la specializare, s-a organizat un curs de perfecţionare, în cadrul cooperativei, mai ales pentru normatori şi şefi de unităţi. Pentru ca perfecţionarea profesională să se desfăşoare la nivelul cerinţelor, comitetul de partid şi conducerea cooperativei exercită un control permanent asupra modului cum îşi îndeplinesc atribuţiile în acest sens specialiştii, şefii formaţiilor de lucru, analizînd periodic conţinutul şi eficienţa acţiunilor întreprinse. Comuniştii au primit sarcini specifice şi în pregătirea cadrelor noi, atît în cadrul cursurilor, cît şi al uceniciei la locul de muncă. în primul semestru, 18 lucrători s-au calificat, prin cursuri, în diferite meserii, alţi 24 urmînd să fie pregătiţi, prin această formă, pînă la sfîrşitul anului. De asemenea, 15 tineri absolvenţi a 10 clase se califică, în prezent, prin ucenicie la locul de muncă în meseriile de zidar, zugrav-vopsitor, sudor, instalator sanitar. SCRISORI • OPINII • DEZBATERI FAŢĂ în FAŢĂ » » Recent, pe adresa redacţiei ziarului „Steaua roşie“ a sosit o adresă din partea Combinatului de îngrăşăminte chimice din Tîrgu-Mureş, însoţită de o scrisoare deschisă, adresată conducerii I.J.T.L. Mureş. Plecînd de la rolul presei ca mijloc de informare publică, ca tribună de dezbatere şi loc al schimbului de idei, modalitate de exercitare a libertăţii cuvîntului şi a opiniei, de la datoria ei de a interveni în spirit critic, pentru înlăturarea neajunsurilor şi stărilor de lucruri negative din orice domeniu de activitate, de la dreptul tuturor de a se adresa organelor de presă în orice problemă de interes, cu caracter public, formulârd propuneri, sesizări sau reclamaţii, le redăm integral, dînd apoi cuvîntul celor răspunzători, în drept să ia măsuri şi să rezolve problemele în discuţie. „Alăturat vă trimitem, în copie, o scrisoare adresată întreprinderii Judeţene de Transport Local Tîrgu-Mureş, prin care ne-am manifestat totala nemulţumire despre modul cum sunt asigurate autobuzele de transport in comun, pentru oamenii muncii din combinat. Vă rugăm să organizaţi o anchetă despre felul cum circulă autobuzele ce deservesc zona industrială, respectiv combinatul, deoarece situaţia prezentă este de netolerat, condiţiile de transport sunt deosebit de proaste“. Urmează scrisoarea. „Colectivul de oameni ai muncii din combinat îşi manifestă totala nemulţumire faţă de felul cum sunt deserviţi cu autobuze, atît la venirea la serviciu, cît şi la reîntoarcerea în cartiere. Zilnic întirzie sute de oameni, iar după orele 15 lipsesc în totalitate autobuzele, situaţie mai dezastruoasă se observă în ultimele 4—5 zile, cînd oamenii sunt nevoiţi să pornească pe jos spre casă. In combinat avem instaurată o disciplină severă, impusă prin Decretul nr. 400/1981 şi Ordinul M.I.Ch. nr. 65/ 1982, datorită instalaţiilor foarte pretenţioase la exploatare, producţia combinatului este destinată exportului cu o pondere substanţială în realizările judeţului, iar prin condiţiile de transport ce le asigurăm, „ne batem joc“ de efortul deosebit al oamenilor. Vă rugăm să vă mobilizaţi colectivul dv. pentru a-şi face datoria şi să asiguraţi un transport corespunzător oamenilor muncii din combinat“. Semnează: ing. Dorel Popa, director, Andrei Insurăţelu, secretar al comitetului P.C.R., Szatmári Ibolya, preşedintele comitetului sindical. în legătură cu aspectele de mai sus redăm, în continuare, o discuţie cu factori de decizie din conducerea I.J.T.L.M. Participă: ing. Gheorghe Călianu, director, ing. Theodorovits Ladislau, director adjunct, şi ing. Etihipiu- Jiu, şeful Autobazei nr. 1 — călători. — întrebarea pare de prisos: care-i situaţia la ora actuală în transportul în comun, de cîte autobuze beneficiază tîrgumureşenii ? Gheorghe Călianu: O precizare necesară: transformarea pe gaz nu a rezolvat, în totalitate, problemele transportului în comun, compensînd doar parţial cotele reduse de combustibil. Distribuirea se face nu după necesităţi, ci după posibilităţi. Conform studiului realizat de Institutul de Cercetări şi Proiectări Tehnologice In Transporturi Timişoara, privind optimizarea transportului în comun, pentru etapa 1985 rezultă un parc circulant necesar, numai la Tîrgu- Mureş, de 154 de autobuze. După cantităţile de combustibil alocate în prezent, parcul circulant în orele de vîrf este de 60 de autobuze. — Care ar fi, la ora actuală, necesităţile pentru zona industrială ? Theodorovits Ladislau: Pentru a-i transporta la lucru şi a-i duce acasă pe cei 13.700 de oameni ai muncii, avînd în vedere capacitatea de 200 de persoane/autobuz, ar fi necesare 69 de autobuze. — Cîte autobuze circulă în prezent spre zona amintită? , Theodorovits Ladislau: In momentul de față din cele 60 doar 23 ! — Ce înseamnă acest amănunt ? Fülöp Iuliu: 490 de călători/ autobuz. Adică, mai mult decit dublu ! Capacitatea nominală a unui autobuz nearticulat este de 107 persoane, iar a celui articulat de 144. Referiţi-vă la situaţia actuală. Conform cotelor de carburanţi, pentru programul de la ora 6 participă toate cele 60 de autobuze, din care pentru transportul oamenilor muncii spre zona industrială — 28. — Circulă in fiecare zi toate cele 60 de autobuze ? Filop Iuliu: 8—10 din numărul lor, cad la prima oră. — Motivele ? Fülop Iuliu: Datorită supraîncărcării, oboselii parcului, ruperii ușilor, a pernelor de aer, exploziilor de anvelope ... Multe din autobuzele parcului circulant stau din lipsă de piese de schimb, 50 la sută au norma de casare depăşită pînă la 300.000 de kilometri. Să revenim la o problemă de strictă actualitate: transportul elevilor la strinsul recoltei este o necesitate. Ce implicaţii are acest aspect asupra transportului în comun ? Gheorghe Călianu: După ora 7, cincizeci de autobuze sînt destinate celor care merg în agricultură. Se-nțelege, pentru orele de vîrf nu se întorc toate. Neputînd fi aduse de la 35—40 de kilometri, ele rămîn acolo. N-ar fi economic să le aducem de la aceste distanțe. — Cîte autobuze rămîn pe liniile transportului in comun după ora 8 ? Filöp Iuliu: între orele 8—9, cam 8—10 autobuze. După ora 9 numărul acestora se completează pînă la 20—22. — Cam ce și cît înseamnă numărul amintit pentru cele 19 linii ? Filöp Iuliu: Cîte un autobuz pe o linie. Pe unele deloc ! — Cum circulă după ora 12, mai ales în orele de vîrf ? Fulop Iuliu: Intre 12—15 asigurări, in medie, 40 de autobuze. Restul se află pe cîmp. După ora 15,30 vreo 30 pleacă după elevi, așa că pînă pe la ora 17— 17,30 rămîn cam 10 autobuze. — Să facem un calcul: cît timp trebuie unui autobuz să ajungă într-o oră de vîrf, de la caii de linie „Tudor“ la Combinatul de îngrășăminte chimice, să zicem ? Theodorovits Ladislau: 35 de minute ! — Altfel spus, ce să înțelegem prin aceasta ? Theodorovits Ladislau: înseamnă să pleci, pentru ultima cursă, la ora 5,25. Dacă te bazezi pe ultimul autobuz, cel de la 5,30, nu mai ajingi la timp. Ce-ar fi dacă toţi călătorii ar veni la acea oră ? — Care-i frecvenţa pentru zona amintită ? Gheorghe Călianu: Cam 6—7 minute între autobuze, între orele 5—7. Avînd în vedere acest interval, la ora 5,14 călătorul ar trebui să urce în autobuz. Or, pînă la 5,10 şi 5,14 se circulă lejer, apoi de la 5,25 e o aglomeraţie nemaipomenită. Dacă mai intervine şi o pană... — Aţi citit scrisoarea de care aminteam la început. Ce aveţi de spus ? Gheorghe Călianu: Acolo se spune că întirzie sute de oameni. Am cerut să ni se specifice din ce zone anume ale municipiului întirzie călătorii. Dacă n-ajung la timp din cauza trenului dau vina pe transportul în comun. Dacă autobuzul de la I.T.A. vine alandala, tot noi sîntem de vină ! Am adresa și noi o întrebare, din partea I.I.T.L. Mureş : oare toate întîrzierile pot fi puse doar pe seama transportului în comun ? Cum îşi justifică, de pildă, întîrzierile cei care nu folosesc mijloacele de transport în comun, unii chiar cu maşini personale?! Cum se face că de la celelalte unităţi din zona industrială, la care am găsit o mai mare înţelegere, de la „Prodcomplex“, IMATEX, „Metalotehnica“, oamenii ajung la timp, iar cei de la combinat, nu?! Dar să revenim. Acum prioritate are strîngerea recoltei. Apelăm, aşadar, la înţelegerea lucrătorilor şi în special a celor care au copii care muncesc în aceste zile în agricultură, să înţeleagă greutăţile prin care trecem în această perioadă care va mai dura vreo două săptămîni. Printr-un efort de a ajunge cu cîteva minute mai devreme la autobuz, străbătînd distanţele mai mici pe jos, s-ar putea rezolva o parte din neajunsurile de moment. LAZAR LAZARIU Toader Focşa din Dedrad aşază munca la loc de cinste Badea Toader Focşa, ţăran din Dedrad, are 70 de ani trecuţi. Alţii la vîrsta lui se consideră prea bătrîni pentru a mai duce pieptiş viaţa şi munca. El însă o face şi acum şi încă cu îndîrjirea unui om tînăr. Am discutat şi am tot discutat împreună dornic să aflu care este fermentul ce-i întreţine viu focul lăuntric pentru muncă, ce anume îl ţine în plină activitate şi tinereţe fizică şi spirituală. Să fie, oare, dorinţa de cîştiguri mari ? Nu, despre aşa ceva nu poate fi vorba, badea Toader, după cîte văd, are tot ce-i trebuie. Nici pentru copii, zice, nu trebuie să se mai spetească cu munca, singurul lui fiu fiind inginer, şef de ocol silvic. — Am avut şi mai am poftă de muncă, asta este, zice. Badea Toader Focşa şi-a făcut toată viaţa această mare poftă a lui, poftă pe care şi azi o pune înaintea altor plăceri. El zice, şi eu trebuie să-l cred, acesta este motivul, că a rămas aşa cum este. Adică, zic eu acum în completare, a rămas tot tînăr şi vioi, mereu în căutare de treburi care să-i umple zilele, a rămas cu spiritul viu şi iscoditor. Nu s-a schimbat ca alţii fiindcă nu a tînjit după viaţă tihnită, uşoară, fără griji. A avut, îmi mai spune, şi norocul unei soaţe, Rusandra, cu care s-a potrivit la muncă şi în toate. Mai mult şi mai mult au poftit ei să crească animale. A fost o vreme, mai în tinereţe, cînd ţineau de toate. Acum, zice, „ne-am mai restrîns“, nu mai ţine şi ei ca altădată, ţine numai vaci, porci şi păsări. Bag de seamă însă că această „restrîngere“ e doar de ordin tactic, cu scop strict economic care a şi condus la o mai mare dezvoltare şi specializare. Pe primul loc sunt astăzi vacile cu lapte, pe al doilea sunt porcii. Creşte şi păsări, dar mai puţine, mai mult pentru pro- Dialog cu zootehnişti fruntaşi priile trebuinţe. Baza economică sunt vacile cu lapte. Anul trecut a avut unsprezece vaci, anul acesta are cincisprezece. Anul trecut a livrat statului pe bază de contract 30.800 de lapte. Anul acesta a încheiat contract pentru 40.000 de litri. Nu s-a încumetat la mai mult pentru că iarna a fost grea şi furajele neîndestulătoare, iarba de păscut s-a făcut numai spre vară. Planul îl va face oricum. Se aşteaptă să facă venit bun şi după cei 15 porci mari pe care îi are. Să creşti 15 vaci, 4 viţei, 15 porci un cal, să lucrezi pămîntul şi să coseşti iarba, mereu doar în doi, iar pe deasupra să fii şi împovărat de anii ce-i au badea Toader şi lelea Rusandra, nu e o treabă oarecare, nu e pentru oricine, nu e mai cu seamă, pentru cei care nu poftesc munca, care nu au pasiunea lor, dragostea care ii ţine mereu, cum spun, în coada vacii. Pasiunea, dragostea şi pofta de muncă, iată ce caracterizează această vrednică pereche de gospodari. Nu trebuie să-mi spună că e totuşi foarte greu, fiindcă e de înţeles, dar remarc că nu se plîng. Se scoală cu noaptea în cap să facă mîncare porcilor, să rînească grajdurile, să mulgă vacile şi să le hrănească, apoi să dea fuga la prăşit, ori la cosit, ori la adunatul finului, iar spre seară, cînd oasele li se frîng de osteneală o iau de la început cu toate ale animalelor. Cînd să se mai gîndească la boală şi la anii care se adună şi trec nenumăraţi ? Badea Toader e om plăcut la vorbă, nu se laudă fiindcă, zice, nu i de folos. Alte lucruri i-ar fi de trebuinţă lui. Ar vrea, îmi spune, ceva pămînt mai aproape de casă, pentru asta e gata să meargă în audienţă, li spun că pămîntul nu poate fi mutat cu sacul. Zîmbeşte, mi se pare că înţelege cum devin lucrurile, dar nu se lasă. Apoi, nu se dumireşte el de ce e musai să crească toţi viţeii, fiindcă ferma lui nu e fără limite şi s-a specializat pe lapte. Cum să ţină el 15 guri în plus, care în al doilea an devin 30 ? In sectorul particular nimeni nu cumpără viţei. El a reţinut 4 şi a dat 5 la I.A.S. pe o nimica toată, doar cu cîte 100 de lei, aşa ca să scape de ei. Pentru el e pagubă mare, viţeii au fost întotdeauna scumpi. Necazurile, atîtea cîte sînt, el le înfruntă fiind bucuros tare pentru partea de ajutor ce o primeşte de la stat, pentru preţuirea mare ce o pune secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu pe sporirea producţiei şi în gospodăriile populaţiei. Chiar în acest an, din luna august, vacile lui pasc într-o micropăşune modernizată, parcelată şi împrejmuită, cu apă la troci care i-a fost pusă la punct de către întreprinderea de pajiști din Reghin. A fost ajutat în multe. A fost ajutat, de pildă, să cumpere două cositori mecanice fără care nu ar putea să adune atîtea fînuri de cîte are nevoie. Ar vrea, apoi îngrășăminte chimice mai multe și mai mult sprijin de la S.M.A. Oamenii care se zbat cu atîta folos trebuie ajutaţi şi încurajaţi, ei sînt nu numai mari producători pentru fondul centralizat al statului, ci şi cel mai bun exemplu de urmat în sat. MELIAN BALDEANU TEATRUL DE PĂPUŞI CU SPECTACOLE LA SATE In scopul prezentării pe scenă a celor mai îndrăgite piese. Teatrul de păpuşi din Tîrgu-Mureş şi-a început spectacolele pe bază de abonament făcute în marile localităţi rurale din judeţul nostru. Primele reprezentaţii cu piesa Pui de om de Victor Eftimiu au fost prezentate marţi, 23 octombrie — două la Valea Largă, în faţa a 600 copii şi altul la Şăulia de Cîmpie unde, la fel, au asistat peste 400 de copii. Artiştii teatrului tîrgumureşean şi-au continuat turneul în valea superioară a Mureşului, la Deda şi Lunca Bradului, unde la fel au fost aplaudați cu căldură de micii spectatori. STEAUA ROȘIE PAGINA 3