Steaua Roşie, septembrie 1985 (Anul 36, nr. 206-230)

1985-09-01 / nr. 206

r-----Ştefan cel Mare şi Transilvania — S-au aniversat 525 de ani de la urcarea pa­tron a lui Ştefan cel Mare. într-o domnie de aproape 48 de ani Ştefan cel Mare şi-a întins aripa-i ocrotitoare nu numai asupra Moldovei ci şi asupra Munteniei, Transilvaniei şi Mara­mureşului, de unde cu­­un veac mai înainte coborîseră strămoşii săi, care întemeiaseră Ţara Moldovei. Pentru Ştefan cel Mare, Car­­paţii n-au existat niciodată, autoritatea şi stă­­pînirile sale întinzîndu-se pe ambele laturi ale lor Secuii îl considerau domn şi asupra ţinu­turilor lor, ei alergînd în toate momentele de primejdie sub steagurile sale. Unul din croni­carii secui ai timpului numea pe domnul Mol­dovei „bun protector al patriei şi naţiunii sale“. Saşii de la Braşov îi scriau şi ei în 1479 că „Măria Ta parcă ai fost ales şi trimis de Dum­nezeu pentru cîrmuirea şi apărarea Transilva­niei .. Turcii păgîni vin spre ţinutul nostru şi spre cele Trei Scaune secuieşti ca să ne prade. Pentru aceea cu mare dor şi dragoste te rugăm pe Măria Ta ca să faci bunătate să te apropii de această ţară spre a o feri de aceşti turci nespus de crînceni“. In Transilvania, Ştefan cel Mare a stăpînit şi două mari cetăţi, Ciceul în nord şi Cetatea de Baltă în regiunea Tîrnavei Mici, împreună cu zeci de sate din jurul lor. Ciceul, ale cărui ruine se văd şi astăzi, se în­tindea în regiunea Someşului, între Reteag şi Dej. In stăpînirea Ciceului, domnul Moldovei a intrat în 1475 în urma alianţei antiotomane încheiată cu regele Matei Corvinul, fiul lui Iancu de Hunedoara. Incepînd din acest an ce­tatea şi domeniul ei au fost administrate de către pîrcălabi moldoveni numiţi de Ştefan cel Mare şi apoi de către urmaşii săi. Pe domeniul Ciceului, la Vad, Ştefan a ridicat şi un fru­mos aşezămînt ecleziastic, unde s-a instituit apoi un episcopat. Titularii acestui episcopat erau hirotoniţi la Suceava. Cetatea de Baltă, al cărei castel se conservă şi astăzi, asigura autoritatea şi influenţa dom­nului Moldovei în regiunea de sud-est a Tran­silvaniei. Şi la Cetatea de Baltă funcţionau pîr­călabi moldoveni. Ştefan cel Mare a întreţinut totodată strînse relaţii comerciale cu oraşele Bistriţa şi Braşov, ambelor acordîndu-le impor­tante privilegii. Cronicarii, istoricii şi scriitorii transilvăneni l-au considerat întotdeauna ca domn al tuturor românilor, slăvindu-i neconte­nit în scrierile şi poeziile lor. Sînt de remarcat îndeosebi, din acest punct de vedere, cronicile lui Samuil Micu şi Gheorghe Şincai, şi totodată, pe lîngă poeziile lui George Coşbuc, poemele scrise de Octavian Goga şi Şt. O. Iosif în 1904 la comemorarea a 400 de ani de la moartea sa. In cronica lui Gheorghe Şincai, în care sunt citaţi şi numeroşi alţi istorici ce au omagiat înţelep­ciunea şi vitejia domnului Moldovei, Ştefan cel Mare este numit voievodul „de carele se cutre­murau toţi oblăduitorii din vecini“, el fiind „coroana vitejilor“. Printre istoricii citaţi de Şincai se află şi Dimitrie Cantemir, care afir­mase, cu un secol mai înainte, că „Ştefan, prin­ţul Moldovei, a fost viteazul cel mai mare de pe vremea sa“. Cu ocazia comemorării din 1904, folcloristul Theodor A. Bogdan de la Reghin, a adunat într-un volum intitulat Ştefan cel Mare, tradiţii, legende, balade, colinde şi alte creaţii folclorice culese din Cîmpia Transilvaniei, de pe Valea Mureşului, a Gurghiului, a Bîrgăului, unde amintirea marelui voievod s-a păstrat în­totdeauna vie şi luminoasă. Ca şi Mihai Eminescu, şi Octavian Goga, în zilele de obidă ale neamului se îndrepta înspre slăvitul voievod aşezat spre veşnică odihnă sub lespezile de la Putna. Iată evocarea poetului: Azi maşteră-i vremea... Acum văduvite fac sfintele tale oţele, Şi luna, cînd trece, de milă tresare, Căci vede rugina pe ele. Amarnic ne poartă pe strîmbe cărări Vicleana şi vitrega soarte, Mărit voievoade, în ţara ta azi Şi vise şi fulgere-s moarte ... Eliberarea nu putea veni decit de la spiritul eroic al lui Ştefan cel Mare, pe care Goga îl implora să ne trimită izbăvitorul aşteptat. In Ştefan cel Mare şi în Mihai Viteazul, Transilvania a văzut întotdeauna marile vir­tuţi ale realizării independenţei şi unităţii na­ţionale. Prof. dr. VASILE NETEA _________________________________­_______________________________________________________| Genetica şj stomatologia-----------­ In timpul întregii noastre vieţi aparatul dento-maxilar este in­fluenţat de diverşi factori care acţionează fie simultan, fie se­parat.­­ Factorii genetici inductori ca şi cei neuroendocrini, paralel cu cei nutriţionali, sunt cei care im­primă, în cadrul mecanismului de reglare a dezvoltării, ritmul, direcţia şi cantitatea elemente­lor componente. Este greu de a­­preciat valoarea fiecăruia, între ei existînd o interdependenţă extrem de strînsă. Cu certitudine se poate spune însă că acţiunea negativă a unui factor influen­ţează pe a celorlalţi, şi în totali­tate sau singular, determină o stare patologică. în acest sens putem vorbi despre ereditatea cu manifestări patologice şi acţiu­nea glandelor endocrine, a siste­mului nervos, avînd însă în ve­dere şi valoarea nutriţiei şi a metabolismului. Astfel, apariţia anomaliilor cromozomiale, feno­men obişnuit la toate speciile, la om atinge un procent de apro­ximativ 2 la sută. Părinţii cu asemenea deficien­ţe pot transmite descendenţilor afecţiunea lor cromozomială; a­­pare astfel o anomalie cu carac­ter ereditar, cu transmitere ere­ditară, sau recesivă. Amintim în acest sens existenţa multor sin­droame (Down, Edward, Patau şi Wolf), care au, afară de carac­teristicile specifice fiecăruia, şi caractere comune: hipotrofie staturală, deficit mintal, impor­tante anomalii cromo-dento-fa­­ciale. Desigur că deficitul mintal aduce o slabă igienă leuco-den- SFATUL MEDICULUI ţară, şi de aici caria şi parodon­­topatia. Şi despicăturile labio­­maxilo-palatine (sura de iepure, de lup) cu toate formele lor cli­nice sunt afecţiuni ereditare im­portante, care, de asemenea, co­există cu parodontopatia şi caria dentară şi necesită intervenţii de specialitate. Chiar şi dimensiu­nile arcadelor alveolare şi ale dinţilor sunt dirijate genetic. Da­că un bărbat cu arcade alveolare şi dinţi mari, armonios orînduiţi, se căsătoreşte cu o femeie cu arcade alveolare şi dinţi mici, frumos armonizaţi, se poate naş­te un copil cu arcade mici moş­tenite de la mamă şi dinţi mari moşteniţi de la tată, apărînd ast­fel o dizarmonie dento-alveolară, deci o stare patologică. Dar si­tuaţia poate fi şi inversă. In ce priveşte acţiunea glan­delor endocrine, prin secreţia în exces sau în deficit a hormoni­lor şi receptivitatea diferenţiată a ţesuturilor, şi ea poate concura la apariţia unor anomalii dento­­maxilare, pentru că glandele endocrine participă la reglarea dezvoltării segmentului bucal, la dirijarea formării structurii o­­soase dentare şi a părţilor moi, modificînd chiar, în anumite condiţii, schema ereditară. Ast­fel, hipofiza reglează dezvolta­rea cantitativă a elementelor a­­paratului dento-maxilar; para­­tiroidele, tiroida, secreţia supra­renalelor influenţează structurile osoase şi dentare prin participa­rea lor la metabolismul calciului şi fosforului. Din acestea se desprinde nece­sitatea urmăririi permanente a stării de sănătate bucală a fie­cărui copil, în diversele perioade de dezvoltare, iar apariţia orică­rei dizarmonii să ne ducă spre consultul medical. In acest fel vom putea preveni o serie de tulburări, care netratate pot du­ce la imposibilitatea tratării co­recte şi de calitate, precum de multe ori ne cer cei în cauză, nefiind suficient de conştienţi că ei sunt factorii care au dus la starea de fapt. Dr. med. OCTAVIAN PLEŞA Un zîmbet cu: OLIMP BOROS Actualul cincinal a consti­tuit o perioadă în care elec­tronica — ramură de vîrf a industriei româneşti, purtă­toare a progresului tehnic de ultimă oră — a pătruns preg­nant în preocupările şi rea­lizările colectivului întreprin­derii Electromureş din Tîrgu- Mureş. începutul a fost mar­cat de asimilarea în fabrica­ţie, în premieră pe ţară, a producţiei de aparate audio şi a maşinii de copiat electro­statică. La numai trei ani de la debutul acestei activităţi, specialiştii întreprinderii au finalizat pentru producţia de serie două generaţii de ma­şini electrostatice, pregătind cu succes asimilarea celei de a treia generaţii. In domeniul aparatelor audio, colectivul întreprinderii a reuşit să rea­lizeze pînă în prezent caseto­­foanele şi radiocasetofoanele auto, precum şi mecanismele destinate întregii industrii de acest gen din ţară. In fotografie: aspect de pe banda de montaj a noilor tipuri de radiocasetofoane. IN AMURG PE LITORAL Cinstind marea sarbatoare (Criptoc­rafie 2 , 3 , 1,5,1,2,6 ) (Criptografie: 2, 4,5, 4,9 ) (CS M07) St ^ii S T7 I rp P r'T'i _ UjE^Tj ^ DUMITRU COTE­AS i * STEAUA ROSIE PAGINA -3 Cabane şi refugii forestier® Unde facem excursii la sfîr­şit de săptămînă sau în zilele li­bere? Iată o întrebare iscoditoa­re pentru noi toţi şi mai ales pentru tineri. Locuri mai pito­reşti decît în munţii Călimani sau ai Gurghiului, iar dacă mai găsim. La cîţiva kilometri de valea Mureşului găsim peste tot adăposturi bune pentru înnoptat.­ Aceste adăposturi forestiere pot fi închiriate cu 17—20 lei de pat de la ocoalele silvice din Răstoliţa, Lunca Bradului sau Sovata. Să localizăm aceste lo­curi în munţii Călimani: refugiul de la Gura Cotului — de 6 locuri, se află la o altitudine de 720 m. Aici putem ajunge din Bistra Mureşului prin valea Bis­tra­, parcurgînd cu maşina 12 km, sau pe jos în 5 ore Casa forestieră este situată la confluenţa pîraielor Cotu, Mij­­locu şi Stegea. De aici, putem face excursii frumoase şi utile la Poiana Bistra pe valea Coiului sau la Poiana Stegea, pe valea cu același nume, de unde se poate coborî la vîrful Poiana Scaun. Refugiul de la Gura Prisaca, cu 6 locuri, altitudine 920 m. Pornind din valea Bistrei, de la gura Donca ajungem în­ 2 ore la refugiu. De aici, putem face o excursie în circuit pe Poiana Zira Mare şi Poiana Tomii, la o altitudine de 1.460 m. Casa forestieră din Gura Ti­­hului are 8 locuri şi se află la o altitudine de 702 m. Pornind din , Răstoliţa parcurgem cu maşina 12 km, sau pe jos ajungem în 4 ore la Poiana Ţiganca. In a­­propiere se află o altă casă fo­restieră, numită Fundul Secului, cu 8 locuri. De la Gura Tihului — pe pîrîul Secului şi Scurtu putem ajunge în 5 ore la Tăul Zînelor, situat în partea nordică a vîrfului Ghicera lui Pasăre. Casa de vînătoare din Valea Bradului are 12 locuri. Este si­tuată la o altitudine de 1.070 m. Se pleacă din Răstoliţa pe Valea Răstoliţei şi pe pîrîul Bradu, iar după parcurgerea distanţei de 15 km putem sosi sus. De aici, de obicei se pot face excursii fru­moase prin Poiana Bradului la Vîrfu Tihu şi Cotul Ruscii, de unde admirăm frumoasele prive­lişti din Călimani. De notat că ch­eia pentru cabană se poate ob­ţine de la Ocolul săv de Răsto­­liţa. Casa forestieră de la Gura Tihu Ilvei are 12 locuri şi este situată la 820 m altitudine. Are sobe de bucătărie pentru pregă­tirea hranei, este încălzită cu lemne. Pornind din Lunca Bra­dului, cu avizul ocolului silvic din localitate şi urmînd Valea Ilvei, ajungem sus parcurgînd 14 km. De aici putem efectua minunate excursii pe pîrîul Tihu Ilvei, pe Vîrful Tihu (1.797 me­tri), sau prin Valea Ilvei putem ajunge într-o oră și jumătate la casele din gura Pietrosului și Negoiului. Pornind de aici, avem posibilitatea să facem ascensiuni spre vîrfurile Negoiul Călimanu­­lui (2.046 m) ,și Pietrosul Căi­­ro­la­nului la altitudinea de 2.102 m). Spre Negoiul Călimanului ur­măm marcajul crucea albastră, iar spre Pietrosul Călimanului marcajul triunghi albastru. La Vîrful Negoiul Călimanului se­­ află un refugiu din material plastic compus din 6 locuri. P.­CZ ZOLTÁN

Next