Steaua Roşie, septembrie 1985 (Anul 36, nr. 206-230)
1985-09-01 / nr. 206
r-----Ştefan cel Mare şi Transilvania — S-au aniversat 525 de ani de la urcarea patron a lui Ştefan cel Mare. într-o domnie de aproape 48 de ani Ştefan cel Mare şi-a întins aripa-i ocrotitoare nu numai asupra Moldovei ci şi asupra Munteniei, Transilvaniei şi Maramureşului, de unde cuun veac mai înainte coborîseră strămoşii săi, care întemeiaseră Ţara Moldovei. Pentru Ştefan cel Mare, Carpaţii n-au existat niciodată, autoritatea şi stăpînirile sale întinzîndu-se pe ambele laturi ale lor Secuii îl considerau domn şi asupra ţinuturilor lor, ei alergînd în toate momentele de primejdie sub steagurile sale. Unul din cronicarii secui ai timpului numea pe domnul Moldovei „bun protector al patriei şi naţiunii sale“. Saşii de la Braşov îi scriau şi ei în 1479 că „Măria Ta parcă ai fost ales şi trimis de Dumnezeu pentru cîrmuirea şi apărarea Transilvaniei .. Turcii păgîni vin spre ţinutul nostru şi spre cele Trei Scaune secuieşti ca să ne prade. Pentru aceea cu mare dor şi dragoste te rugăm pe Măria Ta ca să faci bunătate să te apropii de această ţară spre a o feri de aceşti turci nespus de crînceni“. In Transilvania, Ştefan cel Mare a stăpînit şi două mari cetăţi, Ciceul în nord şi Cetatea de Baltă în regiunea Tîrnavei Mici, împreună cu zeci de sate din jurul lor. Ciceul, ale cărui ruine se văd şi astăzi, se întindea în regiunea Someşului, între Reteag şi Dej. In stăpînirea Ciceului, domnul Moldovei a intrat în 1475 în urma alianţei antiotomane încheiată cu regele Matei Corvinul, fiul lui Iancu de Hunedoara. Incepînd din acest an cetatea şi domeniul ei au fost administrate de către pîrcălabi moldoveni numiţi de Ştefan cel Mare şi apoi de către urmaşii săi. Pe domeniul Ciceului, la Vad, Ştefan a ridicat şi un frumos aşezămînt ecleziastic, unde s-a instituit apoi un episcopat. Titularii acestui episcopat erau hirotoniţi la Suceava. Cetatea de Baltă, al cărei castel se conservă şi astăzi, asigura autoritatea şi influenţa domnului Moldovei în regiunea de sud-est a Transilvaniei. Şi la Cetatea de Baltă funcţionau pîrcălabi moldoveni. Ştefan cel Mare a întreţinut totodată strînse relaţii comerciale cu oraşele Bistriţa şi Braşov, ambelor acordîndu-le importante privilegii. Cronicarii, istoricii şi scriitorii transilvăneni l-au considerat întotdeauna ca domn al tuturor românilor, slăvindu-i necontenit în scrierile şi poeziile lor. Sînt de remarcat îndeosebi, din acest punct de vedere, cronicile lui Samuil Micu şi Gheorghe Şincai, şi totodată, pe lîngă poeziile lui George Coşbuc, poemele scrise de Octavian Goga şi Şt. O. Iosif în 1904 la comemorarea a 400 de ani de la moartea sa. In cronica lui Gheorghe Şincai, în care sunt citaţi şi numeroşi alţi istorici ce au omagiat înţelepciunea şi vitejia domnului Moldovei, Ştefan cel Mare este numit voievodul „de carele se cutremurau toţi oblăduitorii din vecini“, el fiind „coroana vitejilor“. Printre istoricii citaţi de Şincai se află şi Dimitrie Cantemir, care afirmase, cu un secol mai înainte, că „Ştefan, prinţul Moldovei, a fost viteazul cel mai mare de pe vremea sa“. Cu ocazia comemorării din 1904, folcloristul Theodor A. Bogdan de la Reghin, a adunat într-un volum intitulat Ştefan cel Mare, tradiţii, legende, balade, colinde şi alte creaţii folclorice culese din Cîmpia Transilvaniei, de pe Valea Mureşului, a Gurghiului, a Bîrgăului, unde amintirea marelui voievod s-a păstrat întotdeauna vie şi luminoasă. Ca şi Mihai Eminescu, şi Octavian Goga, în zilele de obidă ale neamului se îndrepta înspre slăvitul voievod aşezat spre veşnică odihnă sub lespezile de la Putna. Iată evocarea poetului: Azi maşteră-i vremea... Acum văduvite fac sfintele tale oţele, Şi luna, cînd trece, de milă tresare, Căci vede rugina pe ele. Amarnic ne poartă pe strîmbe cărări Vicleana şi vitrega soarte, Mărit voievoade, în ţara ta azi Şi vise şi fulgere-s moarte ... Eliberarea nu putea veni decit de la spiritul eroic al lui Ştefan cel Mare, pe care Goga îl implora să ne trimită izbăvitorul aşteptat. In Ştefan cel Mare şi în Mihai Viteazul, Transilvania a văzut întotdeauna marile virtuţi ale realizării independenţei şi unităţii naţionale. Prof. dr. VASILE NETEA ________________________________________________________________________________________| Genetica şj stomatologia----------- In timpul întregii noastre vieţi aparatul dento-maxilar este influenţat de diverşi factori care acţionează fie simultan, fie separat. Factorii genetici inductori ca şi cei neuroendocrini, paralel cu cei nutriţionali, sunt cei care imprimă, în cadrul mecanismului de reglare a dezvoltării, ritmul, direcţia şi cantitatea elementelor componente. Este greu de apreciat valoarea fiecăruia, între ei existînd o interdependenţă extrem de strînsă. Cu certitudine se poate spune însă că acţiunea negativă a unui factor influenţează pe a celorlalţi, şi în totalitate sau singular, determină o stare patologică. în acest sens putem vorbi despre ereditatea cu manifestări patologice şi acţiunea glandelor endocrine, a sistemului nervos, avînd însă în vedere şi valoarea nutriţiei şi a metabolismului. Astfel, apariţia anomaliilor cromozomiale, fenomen obişnuit la toate speciile, la om atinge un procent de aproximativ 2 la sută. Părinţii cu asemenea deficienţe pot transmite descendenţilor afecţiunea lor cromozomială; apare astfel o anomalie cu caracter ereditar, cu transmitere ereditară, sau recesivă. Amintim în acest sens existenţa multor sindroame (Down, Edward, Patau şi Wolf), care au, afară de caracteristicile specifice fiecăruia, şi caractere comune: hipotrofie staturală, deficit mintal, importante anomalii cromo-dento-faciale. Desigur că deficitul mintal aduce o slabă igienă leuco-den- SFATUL MEDICULUI ţară, şi de aici caria şi parodontopatia. Şi despicăturile labiomaxilo-palatine (sura de iepure, de lup) cu toate formele lor clinice sunt afecţiuni ereditare importante, care, de asemenea, coexistă cu parodontopatia şi caria dentară şi necesită intervenţii de specialitate. Chiar şi dimensiunile arcadelor alveolare şi ale dinţilor sunt dirijate genetic. Dacă un bărbat cu arcade alveolare şi dinţi mari, armonios orînduiţi, se căsătoreşte cu o femeie cu arcade alveolare şi dinţi mici, frumos armonizaţi, se poate naşte un copil cu arcade mici moştenite de la mamă şi dinţi mari moşteniţi de la tată, apărînd astfel o dizarmonie dento-alveolară, deci o stare patologică. Dar situaţia poate fi şi inversă. In ce priveşte acţiunea glandelor endocrine, prin secreţia în exces sau în deficit a hormonilor şi receptivitatea diferenţiată a ţesuturilor, şi ea poate concura la apariţia unor anomalii dentomaxilare, pentru că glandele endocrine participă la reglarea dezvoltării segmentului bucal, la dirijarea formării structurii osoase dentare şi a părţilor moi, modificînd chiar, în anumite condiţii, schema ereditară. Astfel, hipofiza reglează dezvoltarea cantitativă a elementelor aparatului dento-maxilar; paratiroidele, tiroida, secreţia suprarenalelor influenţează structurile osoase şi dentare prin participarea lor la metabolismul calciului şi fosforului. Din acestea se desprinde necesitatea urmăririi permanente a stării de sănătate bucală a fiecărui copil, în diversele perioade de dezvoltare, iar apariţia oricărei dizarmonii să ne ducă spre consultul medical. In acest fel vom putea preveni o serie de tulburări, care netratate pot duce la imposibilitatea tratării corecte şi de calitate, precum de multe ori ne cer cei în cauză, nefiind suficient de conştienţi că ei sunt factorii care au dus la starea de fapt. Dr. med. OCTAVIAN PLEŞA Un zîmbet cu: OLIMP BOROS Actualul cincinal a constituit o perioadă în care electronica — ramură de vîrf a industriei româneşti, purtătoare a progresului tehnic de ultimă oră — a pătruns pregnant în preocupările şi realizările colectivului întreprinderii Electromureş din Tîrgu- Mureş. începutul a fost marcat de asimilarea în fabricaţie, în premieră pe ţară, a producţiei de aparate audio şi a maşinii de copiat electrostatică. La numai trei ani de la debutul acestei activităţi, specialiştii întreprinderii au finalizat pentru producţia de serie două generaţii de maşini electrostatice, pregătind cu succes asimilarea celei de a treia generaţii. In domeniul aparatelor audio, colectivul întreprinderii a reuşit să realizeze pînă în prezent casetofoanele şi radiocasetofoanele auto, precum şi mecanismele destinate întregii industrii de acest gen din ţară. In fotografie: aspect de pe banda de montaj a noilor tipuri de radiocasetofoane. IN AMURG PE LITORAL Cinstind marea sarbatoare (Criptocrafie 2 , 3 , 1,5,1,2,6 ) (Criptografie: 2, 4,5, 4,9 ) (CS M07) St ^ii S T7 I rp P r'T'i _ UjE^Tj ^ DUMITRU COTEAS i * STEAUA ROSIE PAGINA -3 Cabane şi refugii forestier® Unde facem excursii la sfîrşit de săptămînă sau în zilele libere? Iată o întrebare iscoditoare pentru noi toţi şi mai ales pentru tineri. Locuri mai pitoreşti decît în munţii Călimani sau ai Gurghiului, iar dacă mai găsim. La cîţiva kilometri de valea Mureşului găsim peste tot adăposturi bune pentru înnoptat. Aceste adăposturi forestiere pot fi închiriate cu 17—20 lei de pat de la ocoalele silvice din Răstoliţa, Lunca Bradului sau Sovata. Să localizăm aceste locuri în munţii Călimani: refugiul de la Gura Cotului — de 6 locuri, se află la o altitudine de 720 m. Aici putem ajunge din Bistra Mureşului prin valea Bistra, parcurgînd cu maşina 12 km, sau pe jos în 5 ore Casa forestieră este situată la confluenţa pîraielor Cotu, Mijlocu şi Stegea. De aici, putem face excursii frumoase şi utile la Poiana Bistra pe valea Coiului sau la Poiana Stegea, pe valea cu același nume, de unde se poate coborî la vîrful Poiana Scaun. Refugiul de la Gura Prisaca, cu 6 locuri, altitudine 920 m. Pornind din valea Bistrei, de la gura Donca ajungem în 2 ore la refugiu. De aici, putem face o excursie în circuit pe Poiana Zira Mare şi Poiana Tomii, la o altitudine de 1.460 m. Casa forestieră din Gura Tihului are 8 locuri şi se află la o altitudine de 702 m. Pornind din , Răstoliţa parcurgem cu maşina 12 km, sau pe jos ajungem în 4 ore la Poiana Ţiganca. In apropiere se află o altă casă forestieră, numită Fundul Secului, cu 8 locuri. De la Gura Tihului — pe pîrîul Secului şi Scurtu putem ajunge în 5 ore la Tăul Zînelor, situat în partea nordică a vîrfului Ghicera lui Pasăre. Casa de vînătoare din Valea Bradului are 12 locuri. Este situată la o altitudine de 1.070 m. Se pleacă din Răstoliţa pe Valea Răstoliţei şi pe pîrîul Bradu, iar după parcurgerea distanţei de 15 km putem sosi sus. De aici, de obicei se pot face excursii frumoase prin Poiana Bradului la Vîrfu Tihu şi Cotul Ruscii, de unde admirăm frumoasele privelişti din Călimani. De notat că cheia pentru cabană se poate obţine de la Ocolul săv de Răstoliţa. Casa forestieră de la Gura Tihu Ilvei are 12 locuri şi este situată la 820 m altitudine. Are sobe de bucătărie pentru pregătirea hranei, este încălzită cu lemne. Pornind din Lunca Bradului, cu avizul ocolului silvic din localitate şi urmînd Valea Ilvei, ajungem sus parcurgînd 14 km. De aici putem efectua minunate excursii pe pîrîul Tihu Ilvei, pe Vîrful Tihu (1.797 metri), sau prin Valea Ilvei putem ajunge într-o oră și jumătate la casele din gura Pietrosului și Negoiului. Pornind de aici, avem posibilitatea să facem ascensiuni spre vîrfurile Negoiul Călimanului (2.046 m) ,și Pietrosul Căirolanului la altitudinea de 2.102 m). Spre Negoiul Călimanului urmăm marcajul crucea albastră, iar spre Pietrosul Călimanului marcajul triunghi albastru. La Vîrful Negoiul Călimanului se află un refugiu din material plastic compus din 6 locuri. P.CZ ZOLTÁN