Steaua Roşie, ianuarie 1986 (Anul 37, nr. 1-25)
1986-01-04 / nr. 2
După datina străbună Corespunzător menirii lor, Comitetul judeţean de cultură şi educaţie socialistă şi Centrul de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă dovedesc o preocupare asiduă pentru cunoaşterea, păstrarea şi integrarea în viaţa spirituală contemporană a valorilor culturale tradiţionale. Tezaurul artistic popular, străbunele datini care vorbesc de vechimea, unitatea şi continuitatea poporului nostru pe aceste meleaguri sunt cercetate şi relansate în fluxul de valori etice şi estetice ale zilelor noastre, aduse pe scenele Festivalului naţional „Cîntarea României In prag de an nou, s-a desfăşurat duminică la Deda cea de a VI-a ediţie a Festivalului judeţean al datinilor şi obiceiurilor de iarnă. Pe scena căminului cultural din localitate au evoluat grupuri de colindători, cete de urători din mai multe aşezări ale văilor Mureşului şi Gurghiului, din Cîmpia Transilvaniei- Manifestarea, în întregul său, reunind cîteva sute de artişti amatori, a degajat un sentiment tonifiant, avtndu-şi momentele sale solemne ca şi pe acelea, inseparabile, de voioşie şi umor, toate integrindu-se in atmosfera de sărbătoare specifică zilelor de la cumpăna dintre ani. In satele mureşene se păstrează încă, precum într-o arhivă vie, un consistent şi valoros tezaur de colinde laice, de sorginte străveche. Frumuseţea vechilor colinde, pe teme de vînătoare, pastorale şi agrare, cu subterte familiale şi legate de etica relaţiilor sociale, a fost dovedită de grupurile de colindători din Valea Largă, Solovăstru, Pietriş. Dintre obiceiurile de iarnă din această parte a ţării, cel mai cunoscut este umblatul cu Turca, bine păstrat îndeosebi în satele de pe miei superioară a Mureşului şi de sub Călimani. Turca, mască de animal fantastic, cu atit mai greu de definit cu cit variantele realizării sale plastice sunt diferite de la o localitate la alta, este personajul principal în jurul căruia se constituie alaiul de colindători, de urători şi întreaga petrecere de la sărbătorile de iarnă. In cadrul obiceiului, atenţia spectatorului este captată în egală măsură de jocul turcii, de comicăriile biduşului, personajul hilar ce o însoţeşte, ca şi de colindele şi jocurile ce se fac de ceata însoţitoare. Dintre acestea s-au remarcat colindul pentru fiii gazdei, cu impresionanta imagine a bourului purtînd în coarne leagănul, motivul „măicuţa bătrină“ din clasica „Mioriţă“ şi cu deosebire „urarea olacului“ care aduce un omagiu muncii de la grîu la piine, urări de prosperitate şi fertilitate. Admirabile este puterea de creaţie a poporului, remarcată chiar şi la pitoreştile diferenţieri locale în realizarea plastică sau derularea jocului turcii aşa cum s-a văzut din variantele aduse pe scenă de cetele din: Idicel Sat, Idice Pădure, Jabeniţa, Vaiea Pietrişului, Rîpa de Jos, Valea Largă. întîlnirea de la Deda s-a remarcat şi prin pitorescul costumelor populare de sărbătoare. Se cuvine să notăm numele unor vrednici animatori culturali care întreţin mereu vie flacăra dariei patriotice de a păstra şi a transmite urmaşilor valorile culturale făurite de poporul nostru in decursul unei îndelungi şi frământate istorii. De data aceasta ei se numesc: Ioan Mureşan, Silvia Georgien, Augustin Piper, Ioan Şerbănuţ, Petru Hărşan, Iuliana Franc, Savu Bendriş, Vasile Gabor, Andrei Căbuz. Festivalul judeţean al datinilor şi obiceiurilor de iarnă a confirmat şi la această ediţie intenţia organizatorilor, a admirabilelor gazde care s-au dovedi organele locale, artiştii amatori şi locuitorii comunei Deda de a da viaţă memorabilelor cuvinte ale secretarului general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU: „O datorie de onoare este punerea in valoare a marilor creaţii literar-artistice ale înaintaşilor şi, în primul rînd, reliefarea, studierea, aprofundarea şi cinstirea aşa cum se cuvine, a minunatei opere culturale făurite şi transmise, din generaţie în generaţie, de talentatul nostru popor“. MIRCEA ART. MIHAIL STEAUA ROSIE PAGINA 3 Succese a!e artei teatrale studenţeşti Recent s-a desfăşurat la Craiova faza finală a Festivalului artei şi creaţiei studenţeşti pentru formaţiile de teatru. S-au întilnit pe cele două scene ale Teatrului Naţional craiovean, studenţii actori din aproape toate centrele universitare ale ţării. Juriul festivalului, alcătuit din prestigioase personalităţi ale vieţii noastre literare şi teatrale (D.R. Popescu, Marin Sorescu, Ileana Berlogea, Ion Cojar, Mihai Berechet, Ion Marinescu, Tudor Gheorghe, Teodor Mănescu ş.a.) a trebuit să facă faţă, cum s-a spus, unui adevărat „Maraton teatral“, care a însumat aproape 40 de ore de reprezentaţie continuă şi o mare varietate de formule (teatru documentar, teatru dramatic, teatru de valorificare a tradiţiilor populare, recital, pantomimă etc.). Cu mare şi legitimă curiozitate au fost aşteptate,spectacolele studenţilor din cele două institute de teatru ale ţării: cel din Bucureşti şi cel din Tîrgu-Mureş. Studenţii I.A.T.C. „I. L. Caragiale“ din Bucureşti s-au prezentat cu spectacolul după poemul dramatic Peer Gynt de Henrik Ibsen, spectacol realizat de Mihai Iordănescu în stagiunea 1984—1985, ca spectacol de absolvire. A fost, aşadar, un spectacol de regie, sclipitor din acest punct de vedere, cu soluţii-surpriză, care au întrunit sufragii unanime, dar mai puţin entuziasmant la capitolul interpretării actoriceşti şi al impresiei generale. Dacă totuşi acest spectacol era intrucîtva cunoscut de vreme ce fusese lucrat la sediu o stagiune întreagă şi o bună parte din cea de a doua, cele ale colegilor tîrgumureşeni au fost cu totul noi şi cu atit mai mult aşteptate. Ei s-au prezentat cu două spectacole: Jocul vieţii şi al morţii in deşertul de cenuşă de Horia Lovinescu (secţia română) şi Patima roşie de Mihail Sorbul (secţia maghiară). Regia primului spectacol a fost asigurată de regizorul Kincses Elemér (Teatrul Naţional din Tîrgu-Mureş) şi lector univ. Constantin Doljan (îndrumătorul clasei), iar a celui de al doilea de lector univ. Kovács Levente. Interpreţii tîrgumureşeni (lector Constantin Doljan, Doru Presecan, Iosif Cojic, Mihaela Murgu, Koncz István, Székely Melinda, Szász Anna, Sebesi Káren-Atilla, Bács Miklós) au jucat cu o mare dăruire, cu elevată profesionalitate, entuziasmînd sălile arhipline. Ei au oferit o foarte frumoasă „lecţie de teatru“ tuturor participanţilor la festival, întrunind aprecieri unanime pentru aceasta. De atfel s-a şi spus că spectacolele tîrgumureşenilor au fost „capul de afiş“ al acestui festival. Festivalul artei şi creaţiei studenţeşti, care s-a bucurat de o foarte bună organizare atît din partea organelor tutelare (Asociaţia Studenţilor Comunişti din R.S.R.), cît şi a gazdelor craiovene, a demonstrat că tînăra generaţie studioasă crede cu tărie în teatru, în efectul benefic pentru om al acestei înalte forme de cultură şi civilizaţie. Entuziasmul cu care s-a jucat pe scene, chiar dacă rezultatele nu au fost întotdeauna la cel mai înalt nivel, dragostea şi dăruirea în numele ideii de teatru au demonstrat că teatrul va trăi cit va trăi omul. GEORGE ELIADE Salonul judeţean de artă plastică Noul salon judeţean stă sub semnul marii sărbători, al celei de-a 38-a aniversări a Republicii şi dovedeşte încă o dată ataşamentul artiştilor plastici pentru marile evenimente politice ale ţării, fiind pe deplin conştienţi că au nobila obligaţie de a crea opere de artă care prin forţa mesajelor să rămînă de-a lungul vremurilor ca mărturie a faptului că au fost participanţi direcţi la evenimente. „Eroismul muncitorilor, ţăranilor, intelectualilor, întreaga activitate tumultuoasă de transformare a ţării, oferă minunate posibilităţi literaturii şi artei, creaţiei în toate genurile, dînd subiecte pentru opere nepieritoare, care să ridice cultura şi arta românească la un nivel mai înalt de dezvoltare, să contribuie la formarea conştiinţei socialiste a poporului nostru, să însufleţească in muncă şi viaţă tînăra generaţie, să înfăţişeze perspectiva viitorului luminos al patriei noastre“ sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la al XIII- lea Congres al P.C.R. Aranjamentul potrivit afinităţilor stilistice şi a valorii intrinseci urmăreşte evidenţierea calităţilor care alcătuiesc fiecare operă de artă in parte, expoziţia reuşeşte să fie un ansamblu care trăieşte o viaţă propie şi care exprimă armonios sensul ei unitar (organizator Simon Endre). Desigur, orice salon de acest tip pe lingă diverse genuri artistice şi diverse generaţii de artişti, diverse abordări stilistice are şi diverse teme. Pictura care ocupă cele două săli principale de la parter are în Victor Datu, Fekete Zsolt şi Mircea Moldovan (debutantul acestui salon cu lucrări de calitate, confirmînd promisiunile de la ediţiile trecute; nişte interpreţi sensibili care au avut de întîmpinat rezistenţa impusă de subiect, teme istorice, care întîi trebuia trăită şi apoi exprimată, dar au reuşit să sintetizeze motivul în ce are el caracteristic, fără să practice o copiere. Ţinem să spunem un cuvînt de apreciere pentru Victor Dutu care, an de an, cu ocazia saloanelor judeţene s-a prezentat cu compoziţii adecvate problematicilor contemporane, lucrări care odată ajunse la muzeu constituie un fond preţios pentru expoziţiile cu temă şi credem că puţini sunt artiştii acestei filiale care să răspundă atît de frumos înaltelor comandamente sociale, pentru că marea majoritate a artiştilor sínt preocupaţi şi nu este un lucru rău aceasta, pentru puritatea de stil a creaţiei lor, aşa cum sínt Balázs Imre, Ughy István, Szécsi András, Kákonyi Csilla. Tot cu ocazia acestui salon, un stil propriu de exprimare il are un alt debutant, Szép György. Nu ne putem închipui un salon judeţean fără familia Barabás, acoperind o arie picturală diversă, pasteluri Barabás István, compoziţii Barabás Eva, peisaje şi flori Bortnyik-Barabás Irén. Ţin să fie prezenţi la această importantă manifestare anuală şi maeştrii Bordi András şi Izsák Martin. In sălilede la etaj este expusă grafica, cu reprezentanţii ei de frunte: Szotyori Anna, Ion Petru Pop, Molnár Dénes, Major Gizela şi Vass Tamás. La sculptură confirmă din nou după debutul din vară, din tabăra de sculptură de la Oarba de Mureş, aşteptările noastre Gheorghe Mureşan, alături de reprezentanţi mai cunoscuţi ai acestui gen ca Balint Károly, Vid Tirnovan. Interesante ni se par şi lucrările lui Benedek Iosif din care se configurează unele structuri posibile în spaţiu şi care te incită la gîndire completată de o stare de bucurie ce ţine de jocurile logice. In încheiere, pornind de la ceea ce zicea maestrul Izsák în cuvîntul de deschidere de la vernisaj că „acest salon are o periodicitate constantă“, am completa că această „periodicitate“ este demnă de o cauză mai bună. Artiştii tineri sunt puţin reprezentaţi, potenţialul chiar numeric al filialei este incontestabil mai mare decit participările la acest salon, că arta decorativă avea în ediţiile anterioare un salon special, cele cîteva tapiserii sau elevatele lucrări ale lui Kiss Miklós nu pot acoperi sectorul artelor decorative. Pentru a dinamiza şi mai mult aceste manifestări anuale nu ar fi lipsit de interes să fie invitat unul dintre artiştii marcanţi ai ţării care să expună aici, chiar mari maeştri porniţi de pe aceste plaiuri, ca Ciupe, Harşia, Gâscă, Vlasiu, fapt care ar constitui o înălţare din punct de vedere estetic, cultural şi educativ a acestor întilniri dintre artişti şi public. VIORICA HERDEAN muzeograf principal ZI 13 Mircea Moldovan, „1600“ Barabás-Kortnyk Irén Iarna Nemes László Compotipe