Steaua Roşie, ianuarie 1988 (Anul 39, nr. 1-25)

1988-01-10 / nr. 7

EgggaagiimSl Competenţă şi angajare revoluţionară în promovarea noului Sunt cunoscute, fără îndoială, direcţiile profund novatoare ale acţiunii de organizare ştiinţifi­că şi modernizare tehnologică ce au cuprins practic toate între­prinderile din economia judeţu­lui nostru. Angajaţi în modul cel mai responsabil în puternica ofenisvă a promovării noului, a cuceririlor ştiinţifice şi tehni­ce — ofensivă iniţiată şi stimu­lată cu deosebită energie de că­tre secretarul general al parti­dului, tovarăşul Nicolae Ceau­şescu — oamenii muncii, specialiştii unităţilor industriale mureşene înscriu un important număr de reuşite în acest ho­­tărîtor domeniu al competitivi­tăţii. Remarcabile sînt, printre al­te colective, realizările dobîndi­­te, în anul trecut, de întreprin­­derile-fanion ale progresului teh­nic, cum sunt: Electromureş, Metalotehnica, „Nicovala“, I.M. „Republica“, Combinatul chimic Tîrnăveni, unde grupuri special constituite de proiectanţi, teh­nologi, economişti, designeri şi-au consacrat şi în anul trecut un volum important de muncă şi creativitate în scopul elaboră­rii a peste 30 de tehnologii noi şi avansate, a unor ingenioase sisteme de mecanizare, automa­tizare şi cibernetizare. După cum remarcam şi cu al­te prilejuri, un remarcabil spi­rit de competenţă şi angajare revoluţionară menţine mereu nestinsă flacăra căutării şi pro­movării noului în mijlocul pu­ternicului colectiv de specialişti de la Electromureş. Semnăturile de autori ale multora dintre ei le poartă, de exemplu, tehnolo­gia de montaj în flux a case­lor de marcat electronice, tehno­logia de ştanţare automată a bazelor de diode, procedeul teh­nologic de şlefuire mecanizată a fiarelor de călcat, tehnologia de cuprare a sîrmelor de oţel ală­­muit pentru cabluri coaxiale, tehnologia de asimilare în fabri­caţie a cablajelor electrice pen­tru autoturismul Dacia — ca să amintim doar cîteva dintre rea­lizările lor de marcă. Intr-o altă unitate unde pro­gresul tehnic şi-a găsit un larg şi fertil teren de promovare — am numit aici întreprinderea Metalotehnica — anul trecut a consemnat cîteva reuşite de cer­tă valoare, între care: debavura­­rea prin vibraţii a pieselor com­ponente ale graiferelor, lepuirea ajustajului cu utilaje AU 14-21, tehnologia de confecţionare a capacelor de cardă pe linie, me­canizarea alezării corpului maşi­nii de cusut. Toate aceste nou­tăţi tehnologice vizează, deopo­trivă, ridicarea nivelului tehnic, calitativ şi de eficienţă al pro­duselor, asigurînd atît sporuri importante de productivitate, cit şi consumuri materiale şi ener­getice reduse. Perfecţionarea şi reînnoirea unor sisteme şi procedee clasice de prelucrare au stat în atenţia specialiştilor de la întreprinde­rea „Nicovala“ Sighişoara , ur­­mărindu-se aceleaşi obiective majore ale calităţii şi eficienţei superioare. Aici se remarcă în mod deosebit: extinderea folosi­rii frezelor cu plăcuţe amovibile, procedeul de turnare centrifu­gală a bucşelor din bronz, ex­tinderea la un număr sporit de repere a forjării în matriţe, mecanizarea operaţiei de jepui­­re a calibrelor lisă prin vibro­­netezire, ca şi mecanizarea ope­raţiilor de îndreptat platbanda pentru miezurile veghetori la sulurile de urzeală. Toate aceste exemple, dintre multe alte realizări, relevă atît strînsa conlucrare între autorii din sfera cercetării şi specialiştii din sectoarele beneficiare, cit şi nivelul conştiinţei profesiona­le al cadrelor angrenate în do­meniul promovării progresului tehnic şi tehnologic, angajarea lor fermă de a munci neobosit pentru a ridica necontenit pres­tigiul ştiinţei şi tehnicii româ­neşti, competitivitatea produse­lor noastre pe plan internaţional. M. BARDAŞANU Jugeniazitate Interesant completează prog­nozele meteorologice, cu un simţ aparte, verificat de rea­litate. Bunăoară, o lună în­treagă a săpat cinci nivele sub pămînt, prevestind în a­­cest fel o iarnă lungă­ şi ge­roasă. De fapt, este un bun arhitect, apoi bun constructor şi, în cele din urmă, un lo­catar foarte curat. Vizuina lui are opt încă­peri cu destinaţii precise: două dormitoare, cinci cămări cu alimente şi o baie prevă­zută cu horn de aerisire. In caz de nevoie, vizuina mai are cinci-şase ieşiri strategi­ce deosebit de bine camufla­te, pentru ca, nici cel mai isteţ duşman, să nu-l poată găsi. Ultimul nivel al acestei ingenioase construcţii este destinat timpului de odihnă şi maternităţii. In acel joc ferit, femela va aduce pe lume 3—5 pui foarte frumoşi (seamănă mult cu­ cei ai pi­sicii). Foarte curios este faptul că, dacă ea presimte că anul care vine nu este îmbelşugat, are posibilitatea să ţină puii în gestaţie latentă pină cînd este sigură că hrana lor de bază este asigurată şi atunci cînd îi va naşte ei vor fi foarte bine hrăniţi. Pare anecdotic, r­ealitatea însă a dovedit că acest simţ al femelei se manifestă cu adevărat. Aminteam că este un exce­lent gospodar. Iată felul în care îşi aranjează încăperile: dormitoarele sunt căptuşite cu muşchi, frunze uscate, diferite petale, paie, resturi de lină şi cîrpe găsite prin preajma viitoarei lui vizuini. Cele cinci cămări cu alimente sunt aşa de bine ticsite cu tot fe­lul de minunăţii (melcişori, broscuţe, gîndăcei, ghindă, fructe de pădure, crenguţe etc.), incit­ai senzaţia unei cămări a unei adevărate gos­podine. Aceste cantităţi sunt aranjate pe specialităţi, pe zile, pe luni. „Baia" este o încăpere des­tul de r­are, aşezată departe de cămările cu alimente, dar foarte aproape de dormitoare! Ea are şi un horn pentru ae­risire. Sentimentul matern şi pa­tern este evident. Puii rămîn ţinuţi în jur de trei ani ală­turi de părinţi, du­pă care sunt alungaţi la o distanţă apreciabilă, unde încep o nouă viaţă, vor munci mult asemeni părinţilor şi, apoi, îşi vor întemeia o familie proprie. In grădina zoologică, bur­sucul, căci despre el este vorba, este privit cu multă curiozitate, cu deosebit inte­res, cu întrebările celor mai mici „ De ce aşa Adică, îşi găseşte prieteni buni în chipurile curioase, senine ale copiilor vizitatori. EMILIA LONA VERES «Siguranţă şi măiestrie» La clubul C.F.R. din Tirgu-Mureş a avut loc, recent, fa­za concursului profesional ,,Siguranţă şi măiestrie“, la care au participat mecanici de locomotive şi ajutorii lor din ca­drul depoului tîrgumureşean. Dovedind o foarte bună pregăti­re, temeinice cunoştinţe de Specialitate şi de cultură gene­rală, în această competiţie a măiestriei profesionale s-au re­marcat Ştefan Dragomir Şi Ioan Csaba Suciu — la mecanici de­ locomotive, şi Vasile Raţ­u şi Dorin Ichim — la ajutori­­mecanici, la grupele de vîrstă de peste şi, respectiv, sub 30 de ani. Ciştigătorii vor participa la faza întrecerii între de­­pouri pe regională, care va avea loc la Braşov. Tuturor le urăm succes! BAKK ANDREI mecanic de locomotivă SH YU A­ttuai* PAJ’NA 1 LA MULTI ANI, AMA RUSU / La 30­­ decembrie 1987, Ana Rusu, din Miheşu de Cimpie, a împlinit o sută de ani! Are trei copii: Roma, în vîrstă de 68 de ani, Maria, 65 de ani, Alexan­dru, de 59 de ani, precum şi ne­poţi şi strănepoţi. Ne vorbeşte cu multă căldură, amabilitate, îşi aminteşte un stufăriş de crimpeie din viaţă. — ... Aveam 30 de ani, eram măritată cu Teodor Rusu, tot din Miheş. Pe atunei, primar era Ştefan Ciotlăuş; avea doi feciori — Ştefan şi Ignat. Noi cei de aici, din sat, am plecat la Alba Iulia pentru duminică, 1 Decembrie 1918, unii cu căruţele, alţii cu trăsurile luate cu forţa de la grofi şi o altă parte cu tre­­nu’, din gară. Eu m-am dus cu căruţa vecinului Vasile Negru, împreună cu Eugenia Grama, Alion Todea şi Partenie Grama... în zorii zilei de 1 decembrie am lăsat căruţa într-o curte la marginea oraşului şi am plecat mai departe. Cred că în cetatea lui Mihai Viteazul eram peste o sută de mii de suflete. Revăd şi acuma populaţia din Alba Iulia: se grăbea să împartă ce­lor sosiţi, in special copiilor şi bătrînilor, cite un ceai cald. Au venit oameni din Maramureş, Cluj, Mureş, Tirnave, Satu-Mare, Banat, Sibiu, Munţii Apuseni, Bistriţa şi Făgăraş — toţi into­nau cîntece patriotice care ne încălzeau inimile. La ora 12 fix, din Sala Unirii au ieşit oratorii care au vorbit mulţimii despre marea hotărîre. Ne vorbea profesorul Vasile Goldiş. Tot el ne-a mai spus că, în 2 decembrie 1918, va avea loc inmormîntarea martirului Ion Arion, delegat al Plasei Turda, născut in satul Agriş, împuşcat în gara din Teiuş, în vreme ce se îndrepta cu trenul spre Alba Iulia. Noi, mihăşenii, am hotarit să rămînem pentru a doua zi la Alba Iulia! ... Abia trecuse o săptămînă. In ziua de 7 decembrie s-a bătut toba în sat: eram chemaţi să mergem, „pe rit“, lingă calea fe­rată, să întîmpinăm armata ro­mână. Bucuria şi fericirea ne-au fost fără margini: cînd a sosit trenul, în fruntea unei unităţi militare din Bacău — ce să vezi? — comandant era tocmai feciorul consăteanului nostru Partenie Grama! Era un bun co­leg de şcoală primară cu mine, şi se numea Ionaş Grama. El a coborît primul din tren! Vă d­aţi, sigur seama, cit de emoţionantă a fost acea reîntîlnire cu Ionaş şi cu armata română, îmbrăţişări nesfirşite şi lacrimi de bucurie Trenul a­­stat două ore Apoi, armata, împreună cu Ionas, a plecat mai departe, acolo unde o chema înalta şi sfînta datorie ... — Vă mulţumim, tare mult, de osteneală, Ana Rusu ... — Nu-i nici o osteneală, dra­gii mei; îmi aduc aminte, întot­deauna, cu deosebită plăcere despre acele vremuri încărcate de istorie ... — La mulţi ani, Ana Rusu! — La mulţi ani, dragii mei, oamenilor, şi să aveţi parte nu­mai de fericire şi de sănătate! VASILE T. SUCIU Implicaţiile osteoporozei in viaţa şi activitatea umană (I) Osteoporoza se prezintă ca o entitate anatomo-radio-clinică şi este determinată de mecanisme diferite. Ea se poate defini drept o „stare a scheletului caracteri­zată printr-o masă osoasă sem­nificativ inferioară faţă de va­loarea normală pentru vîrstă şi sex ...“. De aici rezultă evident că este vorba de o fragilitate o­­soasă care determină, la subiecţii atinşi, un risc crescut pentru fracturi şi pentru tasări (turt­ri osoase) la nivelul vertebrelor (cu debut timpuriu la nivelul ver­tebrelor dorso-lombare, D12—L1 şi 1,2). Cercetări recente arată că, .Odată început, procesul se extinde rapid la un număr ma­re de vertebre şi la alte oase. Studii cu izotopi Ca45 au per­mis să se estimeze o importantă remaniere (schimbare parţială) osoasă cu caracter permanent. De exemplu, la un om adult tî­­năr, prin resorbţia osoasă zisă fiziologică, se eliberează din schelet 600—700 mg de Ca la 24 ore, timp în care se distruge o cantitate corespunzătoare a tramei proteice a osului. Recon­strucţia osului se realizează, ca­litativ şi cantitativ, prin aportul zilnic de proteine şi de calciu din alimente. Osul are un rol mecanic. De exemplu, vertebre­le unui adult de vîrstă mijlocie au o rezistenţă la greutate une­ori de peste 400 kg, fiind cu mult peste necesarul obişnuit. Masa osoasă nu este identică la toţi subiecţii; ea este mai mare la halterofili şi la munci­torii care­ fac efort fizic zilnic şi este mult mai scăzută la oa­menii care duc o viaţă sedenta­ră. Este interesant de amintit că MEDICINA OMULUI SĂNĂTOS ea este mai mare pe oasele an­tebraţului, folosit dominant de jucătorii de tenis decât la ante­braţul opus. Pe de altă parte, masa osoasă scade la subiecţii imobilizaţi timp îndelungat, apoi se stabilizează la un nivel infe­rior faţă de normali Ea se di­minuează rapid la cosmonauţi în timpul zborurilor prelungite. La tineri, după o deperdiţie impor­tantă, poate să crească din nou sub infulenţa exerciţiilor fizice repetate. Deci, masa osoasă a omului depinde de activitatea fi­zică, profesională sau sportivă, de aportul alimentar de calciu şi de proteine şi­ se corelează cu proporţia relativă a perioadelor de inactivitate. Cînd scade can­titatea de calciu în singe, ea se împrumută de la os, iar prin alimentaţie, se restituie datoria, în copilărie şi adolescenţă, ma­sa osoasă creşte atingînd valori maxime între 20—25 de ani la sexul feminin şi între 25—35 de ani la sexul masculin. Apoi ră­­mîne timp de două decenii la valorile atinse (masa este mai crescută cu 10—20 la sută la bărbaţi comparativ cu femeile de aceeaşi talie); în această pe­rioadă cele două procese funda­mentale, de resorbţie osoasă şi de reconstrucţie, sunt în echili­bru. După această perioadă în­cepe o descreştere (osteopenie fiziologică); scăderea este mai accentuată şi mai precoce pentru ţesutul osos zis spongios decit pentru cel cortical... La bărbaţi, diminuarea masei osoase este mai redusă şi relativ lineară, în timp fiind de 0,5 la sută pe an. La femei, merge un timp la fel, dar la menopauză (fiziologică sau artificială) pier­derea masei osoase intră într-o adevărată accelerare atingînd un ritm de 2—2,5 la sută pe an şi se menţine aproximativ un de­ceniu, pentru ca după aceea pierderea să devină mai lentă (cu alte cuvinte, între 50 şi 60 de ani, pierderea este maximă). conf. dr. GHEORGHE VASILESCU Un zîmbet cu­ gheorghe matei — mateo

Next