Steaoa Dunărei, 1855 (Anul 1, nr. 1-38)

1855-12-08 / nr. 30

118 față de timpul deslegărei acestei chestii, au socotitu de cuviință, ca măsură preventivă, să reguleză ca chistiurile moșiilor Sf. Dimitrie să nu se deie Egumenilor Greci, pănă la definitiva dislegare. Tot odată s'au trimisu doi boieri din partea Domnitoriului la Constantinopoli spre a espune dreptățile țărei, aceștia în drumul lor au trecutu pe la București spre a se întruni cu boierii ce era de așteptatu că se vor delega pentru a împreună lucra Nu știmu din re într'o cauză națională. ce împregiurări Țara Romănia e că n'au socotitu de cuviință a uni delegații sei cătră acei ai Moldovei, închît trimișii ei DD. Negri Nu Aristarhi, au primitu orși Raleti au plecatu singuri la locul menirei lor. tirziu însă Agentul Valahiei D. dinu de la Domnul Stirbeiu să steie față cu trimișii Moldovei înaintea comisiei rănduită de Înalta Portă în obiectul acesta și a lucra în conformitate cu dănșii. Acum s'au ridicatu măsura preventivă după cerirea Înaltei Porți și după îndatorirea prin înscrisu dată de cătră Egumenii Greci””) de a se conforma discutei schimbă cu totul caracterul. Fiind în stare de a pute împărtăși traducerea exactă și fidelă a documentului autenticu turcescu socotimu de Prea vrednice și înțălepte Prințe! O comisie compusă din onorabili miniștri ai guvernămăntului împărătescu s'au însărcinatu ași da socotința într'unu chipu potrivitu cu principiile dreptăței și a ecuităței asupra pretențiilor iscate în obiectul cătorva moșii monastirești în ambele principate. Fiindcă comisia aceasta este în lucrare de a lămuri pricina aceasta În locu de aceasta, trebuie firește a se aștepta hotărărea ei, posesorii acestor moșii au fost îndemnați prin o publicație de a CVeEST NuU. Oricare ar fi hotărărea ce s'ar da în obiectul acesta este inderata că Inalta Portă va ști a o face să se aducă întru împlinire de cătră reprezentanții monastiriloru, și ea considerează, ca nenimerit urmarea aceasta doveditore de neîncredere cătră ei. Pe lăngă aceste, pretenția despre care'i vorba, privește de aseminea și pe Valahila. Totuși nimicu de asemine nu s'au făcut acolo, și, în adevăru, nici că se crede, că aceasta ar fi fostu de o trebuință reală. Prin urmare, Înălțimea Vostră, este rugată de a binevoi, să fie măsurile neapărate pentru ca secvestrul publicatu să se rădice căt mai degrabă. Sigură fiind, că oricare aru fi hotărărea Înaltei Porți, ea va fi în totul esecutată. Spre acest sfărșitu, noi V'am scrisu această de față scrisore ANPISCEULO. În 11 Safer. 1272: 10 (22) Octom. 1855. (L. S.) Mohamed Emin Aali. ”*) Copie de pe suplica Egumenilor Monastirilor Grecești urmată cătră Inălțimea Sa la 19 Octom. 1855. Prea Înalțate Doamnelecăliții privind că terminul plăței căștiurilor de moșii au sositu și referăndusă la cele ce au avutu onoru a supune Inălțimei Vostre, îndrăsnescu a o ruga cu respectu iarăși ca să vine voiască a poronci rădicarea secvestrului pusu pe căștiurile Sf. Dimitrie pistor, a moșiiloru atărnate de la Sfintele Locuri din gios, și aceasta spre inlesnirea agăi a iscăliților, precumu și a însuși posesorilor. Binevoind Inălțimea Vostră a pune bazis pe conștiențiosele încredințeri a iscăliților, carii sănt datori a se conforma cuă regularisirea ce va face Inalta Poartă, ce s'au apucatu de regularea pricinei de care se atinge. Iscăliții părăjduind la iubirea dei dreptate a Înălțimei Voastre cu CAPOPITUL oporu se subinsamnă: (Secăliți) Eciprh Arhimandritul Atanasie; Arhimandritul Antim de Frumoea; Arhimandritul Teofan de Hangu; Arhimandritul Sonroni de Teodoreni; Arhimandritul Macarie de Trei lerarhi, pozițiilor ce se vor statornici în aceasta, în privirea chistiunilor moșiilor închinate, care s'au fost luate în îngrijire ca nu cumva confirmarea definitivă să se facă după Sf. Dimitrie și fiscul să piardă folosul unei șese lunie, agiutănduse călugării Greci cu aceia că confirmarea nu poate să aibă lucrare retroactivă, ce a se pune în aplicație după Sf. Gheorghie, argumentații ce n'ar fi avutu locu, dacă măsura preventivă luată de Guvernul Moldovei, care ar fi ținutu crestia deschisă și suspendată, pănă la hotărirea definitivă, ar fi fost îmbunătățită și de cătră Înalta Portă. Iată în ce stă pănă astăzi chestia aceasta atăta de inportantă. Disgobirea. (Urmare.) Căndu se nascu cvestii de căpitenie de cele ce aducu strămutare în rănduielele economice a unei țeri, misia presei este de a deștepta publicul și al convinge de folosurile ce i se dau, în contra altora folosuri ce i se iau. Jurnaliștii în de obștie au acea misie, mai ales în țeri neînvațate, unde obiceiurile și driturile săntu întemeiete pe așezeminte seculare, ce nu se potrivescu cu nouele așezeminte ale omenirei și cristianismului. În asemine cazuri, presa are de datorie nu numai a lumina, a discuta, dar a consilia, a întări și a dispăli acea schinteie a sufletului omeniloru ce-i îndeamnă la fapte mari și la jertfoe, și se zice Mărinimie. Toți cei ce scriu, nu înțălegu astfelu, și se prefacu în moraliști de șamvari, peperi sentimentali, în locu de a îmbărbăta jărtfa și dovedi folosul prefacerei. Într'o polemică vestită a răposatei Romănie lit. Dl. Mihail Cogălnicean presimția pereii moralioti în cvestii de finanțe și averi. Sintemu de scoala aceia ce zice cărmuiriloru căndu prefacerile vinu. Driturile capatate au sfințenia loru relativă, și în cumpăna strămutăriloru trebuie a se arunca alte drituri: de acele ce nu vatămă nici esistința țeriloru, nici vrednicia personală a omului. De a purta morala pe principul robiei numai, ar fi unu careu de retorică mai multu, în acele mii de cursuri făcute pănă astăzi, frase, logică, simțire, tote mai frumoase de cătu frasele, simțirile și logica nostră, dar mustrarea îndeosebi asupra foștiloru îndrituiți a robiei este mai multu de cătu o mustrare zadarnică, este o sgăndăreală la natimiși slăbește porneala orile îndărătniciei individuale, ștească. Necumpăna pepelitoru nu trebuie a ne departa de discuția seriosă a interesuriloru materiale, și a ne convinge că, prefacerea robiei în bani este unu folosut mai simțitoru pentru îndrituiții de cătu robiea. Să luămu condicile de pănzarea țiganiloru de 15 anin coce. Ele ne voru dovedi că încrederea în cumpărarea lor, vănzările au fostu pe mici sono de suflete, și nu conlipsea, și că muștereii se depărtasă din zi in zi, tradicție cu unu argiculu ce au huitu în zilele acesti, cumpărătorii nu sintu de acii proprietari de mii și sute de țigani. Cu cătu o proprietate e mai mică cu atita e mai esploatată, și colosurile cele multe și anusive, le au pputu proprietarii de stani puțini la nimeru. Dacă vreo dată s'ar provoca o cercetare în consicile giudecătoriilori, și s'au pășitu prin aceasta la unu feliu de se ”) Giurnalele streine grăbinduse de a da publicităței Scrisoarea Vizibală adresată guvernămăntului nostru cu data din 10 (22) Octomvrie, au făcutu într'unu chipu defiguratu datorie a o face în interesul adevărului, nu da că știurile,