Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-05-29 / nr. 26
DPui GG. Asesti ngnain esa in folio magtia, soia si sambata Deressele teleggalise se imragtorghin bpletine stgaogdinage. Abonamensi se lase inlassi la tote lingăgiile, in tripișgi la somisioneghi. In Vaesgessti la filogagii Ioanidi. MVPanti 209 JSuși 856. Rereti șiăggiualnțițire pnpanp este fgraneo - galieni, s reștii si 30 lei. Cand pldeiissi vitrage se batesse pri lep. Santaga genlastiei si a esreditiei este la Tirovgafia lui Adolf Wegmann strada Raspgagi N' 36. MA SCNAPI ROȘNEN, CPPNAHII SI COMPNDIATI . PRINCIPATELE. Iașii, 20 Maiu. Unele gazete din Viena nu încetează a descrie Principatele romăne ca nite vulcani ce fumegă necontenitu, de la care în totu minutul se așteaptă isbucnirea cotropitoriului focu revoluționaru. Nu mai puținu se silescu acele foi a face pe lume să creadă că trupele austriace, în totu timpul ocupărei loru, au întimpinatu cele mai mari lipsuri și nevoi, și au avutu dea pururea a se lupta în contra relei voinți a pămănteniloru. Această misie de a arunca o pată nemeritată asupra locuitoriloru a doue țeri care îndestulu au suferitu, se pare mai cu samă a fi a Gazetei de Viena. Chiaru și în trecutele zile într'unu articolu al seu”), vorbindu despre retragerea trupeloru de ocupare din Principate, nu lăsă să treacă ocastea fără a arunca niște vorbe foarte aspre, mai alesu căndu ele săntu aruncate în fața unui populu întregu. Cine n'ar ști cumu s'au petrecutu și cumu stau lucrurile, cetindu zisul articolu, ar pute crede cum că trupele împărătești austriace, venindu în Principate, au întratu cu arma în mănă în mijlocul unei populații ostile, în contra căreia au avutu a susține necurmatu săngerose lupte. Lumea însoție, străinii, ba chiar și trupele împărătești voru putea mărturisi că la întrarea loru în Principatele au fostu priimite cu brațele deschise și întimpinate cu păne și cu sare. Apoi, în contra convenției închiete între Guvernul austriacu cu Î. Portă, și a proclamației Dlui. Baron de Helgiuruindu plată pentru toate căte se voru lua. Sfatul vei, prin o convenție închietă, au datu mai Administrativu de atunci al Moldomulte foloase în favorul trupeloru de ocupare. Pe lăngă aceste s'au împusu cetățeniloru cvartiruiri gratuite cu multu mai grele de cătu acele cerute de alte armii și contrarii deprinderiloru țerii. Asupra tutuloru municipalitățiloru s'au pusu dări straordinare pentru întreținerea spitaluriloru, și altele. Săteniloru li s'au pusu sarcina de a face căruți de poștă anume pentru trebuința trupeloru. Pădurile clerului au datu materialul de încălzitu, și numai Visterie a Moldovei, cu facerea de grajdiuri permanente și altele, s'au îndatoritu cu suma de patru Judece acumu oricine cu nepărmilioane tinire și spuse, dacă din partea unoru țeri, care în cursu de șepte ani au avutu a suferi trei sau patru ocupații, și în care s'au strecuratu cinci sau șese sute de mii de oșteni, s'ar fi pututu da o mai mare ospitalitate de cătu aceea care au dat'o Principatele trupeloru austriace? Ce sarcini ar mai fi doritu Gazeta de Viena ca să fie împuse acestor urmărite țeri, pentru ca să se arăte mulțumită și să nu le mai facă atăte împutări nemeritate? Dacă trupele de ocupare n'au aflatu de apururea o grabnică îndestulare la toate căte le au cerutu, nu e de mirare: lăcustele, închiderea comerciului, peirea viteloru cu transporturile militare și altele, aceste au adusu țerile în mare strimtorire. În minutul de față și visteriile statului și casele municipale săntu stoarse, și totuși încă se îndeplinescu toate cererile fără vreo împrotivire din partea nimănui. Și faptele despre re vorbește Gazeta de Viena, provenite isolate, cade la oarecare indivizi din armtea de ocupare, săntu o vie mărturie despre moderațiea și înțelepciunea poporului din Principate. Din Corespondența Austriacă, extragemu următoarele: „Din generale datoriiți internaționale, precum și din pusetura sa după tratate către puterile Apusului, guvernul C. C., prin puternice rădicări de oaste, au făcutu într'unu timpu ca să se retragă trupele străine care ocupaseră provizoriu Principatele, apoi în urmarea unei convenții cu Î. Poartă au ocupatu militărește țerile aceste. Prin aceasta, provințele de la Dunărea de giosu aflătoare supt suzeranitatea Sultanului, fură ferite de cele mai departe întămplătoare schimbări ale resboiului și totu odată și de tulburările care se prevedea. (?) Precumpănitorea mulțime a locuitoriloru din Principate adorează cu recunoștință serviciile care le-au făcutu Austria și armiea sa țerii loru, nu mai puținu află o deplină recunoaștere la toți cei bine cugetători, adevăratul spiritu militaru și bărbătescul cumpătu al trupeloru C. C. de ocupare. Acumu căndu pacea generală s'au închietu cu fericire, și prin urmare cuvântul de căpetenie al ocupării nu mai există, s'au pututu lua măsuri în înțelegere cu Poarta, spre o pășuită deșertare, și trupele CC. de ocupare au și îngrepatu marșul loru îndărăptu cătră patrie. „Aceste măsuri s'au luatu cu o atătu mai mare liniștire cu cătu locuitorii Principateloru în genere, „fiinduse în legalitate, au datu speranță că se voru arăta demni de drepturile și privilegiele ce li s'au închizeșuitu la Congresul de Parisu de cătră puterile Europei.” „Pănă căndu se voru aduce întru împlinire celelalte hotăriri ale Tratatului de 30 Martie, atingătoare de aceste țeri, se va măntui și deșertarea Principateloru de cătră trupele C.C.” Acestu articolu, ce este menitu a produce în principate o mare simuație, ne silește la oareși care observații care, din partene, voru fi precătți de moderate, pre atăta și întemeiate. Jurnalul semi-oficialu din Viena pretinde că oștirile austriace au întratu în principate „pentru a le apăra atătu de evenimincătu și de turburări din De unde s'au luatu acesta de pe urmă motivu, și pe ce dovezi oaru s'ar putea”al întemeia? Toate faptele, dinpotrivă, dubudescu că principatele, bucuroase de retragerea Rușiloru, erau în cea mai mare liniște; că lăcuitorele resbelului, lăuntru ce de pe atunce se prevedeau.” Eui erau obosiți de greutățile ocupației, și că prin urmare ei aveau altă ceva mai folositoru pentru țeara loru a face a se ocupa cu vindecarea raneloru resbelului, de cătu de a stărni turburări din lăuntru. Căndu vreodată spiritele au fostu mai liniștite de cătu după contenirea protectoratului? În Moldova, între retragerea Rușiloru și întrarea Austriaciloru, capitala țerii au fostu mai multe zile fără pază, și lăsată numai spiritului înțăleptu al populației, căci garnisoana moldovană era împrăștiată încă de la 18 Avgustu, și cu tote aceste nici odată Iașii n'au fostu mai liniștitu. Actele poliției dovedescu că în acele zile fericite, o singură arestație, chiar pentru simple călcări ale reguleloru polițienești, nu s'au întămplatu. De la 1850 și păn la 1853 siguranțiea principateloru au fostu încredințată numai puținu numeroaseloru loru miliții; țerile deabia eșiseră din agitațiile anului 1848; ele prin convenția de Balta-liman fuseseră desbrăcate de toate driturile loru; guvernele locale erau cu totul subjugate protectoratului; sute de cause erau clar pentru turburări; și cu tote aceste noi defiemu pre corespondentul austriacu ca să ne dovedească, că în totu cuprinsul principateloru, și în totu acelu timpu, odată macar ordinul legalu *) Vezi presa streină despre Printipate.