Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-06-30 / nr. 40
-- - JPmmii GR. Ncimieltei Zo Imsiviși Asesti Pngnalse esi in folio magta, soia si cambăta Deressele tetegrasise se imragtarghin boletine ssaogdinage. Abonamensi se lase inlasui la tte Pingăgiite intinșișii la eosisionegi In Vnepghesstin.Creeacalloanidi. tgegetipifegia teicei re pnn ano este Iganso Balbeni, sre știi sni 30 lei. Candaldeiissi vitrage se batesse pnn lep. Santaga gedastiei si a esreditiei este la Tirorgatia și Adolf Wegmann strada Raspgagi N' 36. SHCNAPIRIIIUII, CIPNA 3762732575235385 - - PRINCIPATELE IAȘII, 30 IUNI. „Nepărtinitorul” este unu jurnalu singuru în felul seu, nu numai prin paradocsele sale, care tote sântu de a apăra interese momentane și personale - dar și prin modul cumu aratează chestiile, modu pănă acumu necunoscutu în jurnalistică. Tendințile și aspirațiile sale sântu cunoscute: a ține țerile-surori desbinate, ca așa să fie mulți Domni, mai mulți siniștri, și mai mulți încă, și nenumerați funcționari, fiecare cu influența sa, cu mijlocele sale, citează principiile precare emanipulațiile sale. Nepărtinitorul se sprijină miri de Autonomie a țerii, driturile suzerane, decentralisariea guvernului, privilegiile compatrioțiloru” etc. etc. Cătu pentru modul cumu elu tratează chestiile, negreșitu că acesta nu poate să fie de cătu consecuința programului seu. Articolul seu din N 3 este mai alesu unu factu pănă acumu necunoscutu chiar în jurnalistica chinezească. Pentru numele lui Dumnezeu, Domnitoru al Nepărtinitorului! Dacă sânteți săraci de publiciști, precumu sânteți goli de principii și de viitoru, adresați vă la frații voștri de aceeași credință politică, de aceleși bune sistimente pentru prinvilegiile dietei Moldove, mijlociu la Jurnalul de Constantinopoli și la Gazeta Austriacă, pentru ca să vă trimită vreunu redactoru, carele să vă învețe abecedariul jurnalisticeii În adevăru, în toată întinderea presii europeene, noi nu cunoaștemu unu articolu mai cinicu (cănescu), mai impudentu, mai modelu de calomnie, de neadevăru și totu odată de protestații fariseești de unire și de frăție! Disgustul ne apucă văzăndune siliți de a'l refuza, și franțuzește, ca așa nu numai Romănii să se indigneze, dar și străinii să ne căineze că în țeara noastră se află ómeni carii se zicu patri Articolul este scrisu moldovenește oți și scriu asemine despre patria loru. Noi vomu întimpina numai romănește, căci stăruimu în credința noastră că cele scărnare trebuie să se spele în fundul casei, dar nu în pieața publică. Organul Nemirei pretinde că Neunionistii voescu „Unirea morală” cu Valahiea. D. D-loru sântu pre modesti în dorințile loru, dorescu o a suta parte din ceea ce de sute de ani și avemu. Între Moldova și Valahiea noi avemu mai multu de cătu S Unirea morală, cuvăntu nou aflatu de D. D-loru Neunionierii spre a însemna desbinarea:” noi avemu Unirea de aceeași origină, de aceeași limbă, de aceleși instituții, de aceleși interese, de acelașu trecutu și negreșitu de acelașu viitoru! Nepărtinitorul adauge că singura desbinare și neînțălegere este ecentralizarea guvernului și Prințul străinu. Noi așu zisu mai sus ce D. D. neunionisti înțălegu sub Jecentralisare, adecă: doue domnii, doue ministerii, și celelalte. Acesta este motivul tăcutu al DDsale, dar nu că aru fi mai Turci de cătu însuși Turcii, și că aru ține la driturile suzeranității mai multu de cătu însuși Înalta Poartă. Aceste drituri cine mai multu de cătu D. D-loru le au disprețuitu și le au jărtuitu în anii 1853 și 18547 4h4! deschise arhivele consulateloru rusești și a generaliloru Gorceacov, Budberg și Osten-Sachen, căte dovezi n'amu putu publica despre neclintita credință a neunioniștiloru cătră Înalta Portă, despre neștersul loru amoru pentru driturile Puterii Suzerane? Avangardia rusească retrecuse Prutul, și mulți din D. Dloru solicitau încă decreturi de muncții și cruci muscălești! Cătu pentru Prințu străinu, noi nu tăgăduimu că îl dorimu, și îl vomu și cere căndu va veni timpul ca țeara să'și esprime dorințile; și tocma aceasta dovedește că în această chestie nici unu interesu privatu nu ne mișcă, pu ne Noi nu docimu nici unu candidatu de Domnie. Pentru noi, unu principe străinu și ereditaru ori care va fi singuru va pune unu capătu discordiiloru din lăuntru, deseloru schimbări de Domnu, oposițiiloru sistematice care de a doua zi după orănduirea unui domnitoru, se forrivali, din toți povățueștemează din toți nenorociții sei subiecții pre carii noul ocă șuitoru nu 'iau pututu de îndată mulțămi prin funcții sau alte mijloace, și care toate aceste au produsu starea de lucruri în care ne aflămu. O nouă pildă vomu avea în curăndu dinaintea noastră. Măne, poimăne o nouă ocărmuire are să între în putere; ei bine, noi declarămu că nu mai tărziu de cătu a triea zi, jumătate celu puținu din D. D. neunionisti au să fie nemulțămiți, au să se formeze în oposiție, pentru că nu unu omu, ci unu Dumnezeu n- ar putea împlini toate speranțele, toate iluziile, toate pretențiile ce D. D-loru se hrănescu de pe acumu, și care singure ii facu atăta de activi în lupta loru în contra Unirii! Neunioniștii, ca tălharii ce strigă: prindeți, săriți, prindeți tălharii” ne părescu că: ”și ca„luminăru în publicu ca trădători, neonești, cor„ciocari, ciocoi, mincinoși, evrei blăstămați, ignoranți, părtinitori abuzului și hiberniselii în posturi etc” Noi nu știmu că în vre unu organu al presii, sau că în vre o adunare, sau documentu publicu, unioniștii să fi calificatu pre adversarii loru politici cu cele mai multe din espresiile de ”bunu gustu mai sus citate" De aceea ne vomu mărgini de a zice Nepărtinitorului, după pilda Marelui Dascalu: ”Tu ziseși!” Apoi, acesta și Nepărtinitoru ne ea în risu, numindune ”frați! Mai că amu crede că farisienismul nu este născutu pe malurile Iordanului, ci pe țermurile înflorite ale Brădățălului! eCalum„miații, în jeșuitica sa umilință, zice organul disbinării, însă p'au aruncatu, nici își vor uerta să „arunce asupra frațiloru loru vreo defăimare!” Dar ați tratatu sau ne tratați? Cătu e ziua de mare. Noi frați, cu voi! aPons dens! ca frați ne cătu e noaptea de lungă, în adunările voastre, ce vă esă din gură, ce vă esă din condeiu de cătu calumnii? Ce sântu paărele voastre la Constantinopoli -voi carii pretindeți a sprijini autonomiea țerii, din care cea întei condiție este nesupunerea Moldoveniloru la jurisdicție străină de cătu infamii? Ce sântu pamfletele și satirile aruncate de voi în toate ungiurile țerii, și prin care numele de cătu oe mare can'ați cruțatu reputațiile cele mai oneste le cele mai curate și prețuite ale nației? este broșura Dlui Istrati, lumine?” ea care tratează pre Unioniști de partidă compusă de străini, și văndută străiniloru doară nu Nemțiloru ori Turciloru -ea care ne pârește înaintea Suzeranului nostru ca criminali de înaltă trădare, ca unii ce amu voi a ne deslipi de Turcia, a ne constitua în statu neatărnatu, a ne da unu rege, întocmai aceleși pâri care în luni 1848 ni se adresau de cătră contele Neselrode, și care acuma ni se adresează și de D. Istrati? Și apoi ne numiți „frații voștri?" Cu crucea în sine, mințiți adevărului! Nepărtinitorul pretinde că nu este de positiea de a face partida d-sale Istrati sau epartida orcărui altuil. Masca roșu, Domniloru! Ori sânteți partidă, ori nu sânteți. Fie ca să vă povăruească personalitatea sau îngrijirea de a vi se împuțina prin unirea principateloru posițiile personale, ori a vi se jicni interesele locale, fie ca mai înalte principii să vă fie sufletul, cumu pretindeți, negreșitu că nu mediocritatea v'ați pus'o în capul partidei. Să voiți, sau să nu voiți, cunoaștemu altu noi declarămu că nu vă șefu de cătu pre D. Istrati, pentru că, fără a fi orbiți de capacitatea Dlui Istrati, acela carele au subscrisu protestul din Fevruari în favoarea ”Unirii și astăzi publică broșuri în contra Unirii, odagă tribunu plebeianu și astăzi conservatoru boierescu, noi recunoaștemu că D-lui este încă singurul omu capabilu dintre voi, și prin urmare să voiți, sau să nu voiți, sănteți absorbiți cu totul! Măndriea voastră sufere, o înțălegemu, dar factul este factu. Nuligagtea voastră v'au făcutu de posițiea aceea de a face partida d-sale Istrati. Dar aceea ce ne place mai multu din articolul Nepărtinitorului, este argumentul chiverniselii, a abusuriloru și a maniei de posturi. ”Nici unul dintre noi nu este fapta vreunei ocărmuiri, întimpină Nepărtinitorul, mai nici unul dintre noi nu este „în posturi, nici unul dintre noi n'au solicitatu „nici odată" chiverniseli, prin urmare, nu nouă, frațiloru, nu nouă, se potu atribua asemine metehne! Aceste linii sântu unu modelu de impudență. Dar însuși Nepărtinitorul, cu căteva linii mai sus, n'au zisu că: ”în mica noastră societate ne cunoaștemu cu toții foarte bine unii cu alții, printre„cutul și antecedentele fiecăruia?” Așadar, au și voi nu sânteți din mica noastră societate, au socotiți că nu vă cunoaștemu trecu- ziceți că nu sân Dar care, într'o tul și antecedentele fiecăruia? toți factul vreunei ocărmuiri? țeară organisată numai pe posturi publice, unde driturile politice atărnă numai de ocărmuire, unde pănă astăzi altă carieră nu este deschisă activității și talentului cetățenilor, de cătu cariera funcțiilor ș'a ranguriloru, care, zicu, poate pretinde că nu este fapta, mai multu, sau mai puținu a vreunei ocărmuiri? Au pănă ieri sau alalta ieri nu pentru sub frumoasele nudacă amu aveă viu! COMPNCIMUI