Ştiința şi Tehnică, 1967 (Anul 19, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 1 - 4
cercetare aplicată. întrebare: Legăturile dintre ştiinţă şi producţie, după cum reiese şi din cele spuse de dv., sînt la ora actuală mult mai complexe faţă chiar de acelea care existau acum jumătate de secol. Ţinînd seama deci tocmai de acest lucru calitativ nou intervenit în interacţiunea dintre ştiinţă şi producţie vă rugăm să ne spuneţi în ce măsură se reflectă acest fenomen nou în planul unitar al cercetării ştiinţifice, în general, şi, în special, în ceea ce priveşte ştiinţele matematicii. Răspuns: Acesta este spiritul în care s-au organizat atît programul unitar, cît şi programul de perspectivă. Comisiile de specialitate au lucrat într-o strînsă colaborare. In acest sens, vă voi da un exemplu edificator. Una din problemele de o deosebită importanţă pentru economia naţională este problema calculatoarelor electronice. Această problemă multiplă constă, pe de o parte, din problema construcţiei în producţia de serie, la noi în ţară, a calculatoarelor de tip mic, ce au fost deja construite ca prototipuri, iar pe de altă parte, în problema de cercetare şi realizare într-un viitor cît mai apropiat a calculatoarelor de tip mediu. Dar problema construcţiei calculatoarelor nu este singura problemă ridicată de necesităţile dezvoltării industriei. O altă problemă urgentă este cea a utilizării acestor calculatoare în tehnică şi economie. Trebuie precizat de la început că utilizarea calculatoarelor în tehnică sau în economie nu se face de către ingineri, respectiv economişti, ci de colective mixte de mare capacitate, care trebuie să conţină şi un număr mare de matematicieni. E important de subliniat că ramurile cele mai noi şi abstracte ale matematicii trebuie să facă parte din cunoştinţele acelora care lucrează la calculatoarele electronice. Ca atare, e nevoie de un număr mare de matematicieni care să aibă o formaţie universitară, în special pe linia însuşirii matematicilor abstracte, adică care să cunoască în adîncime algebra modernă şi logica matematică şi care să conceapă toate celelalte ramuri în sensul modern abstract, axiomatizat şi formalizat. Numai un astfel de matematician poate fi folositor centrelor de calcul şi economiei naţionale. Aceşti matematicieni trebuie să colaboreze cu inginerii şi economiştii pentru rezolvarea problemelor de proiectare şi de planificare. Inginerul şi economistul trebuie să cunoască procesele tehnologice şi tehnica proiectării, pe de o parte, şi problemele economice, pe de altă parte. Ei trebuie să colaboreze cu matematicienii centrelor de calcul al căror rol este de a formaliza problemele pentru a le putea supune maşinii. Este de subliniat faptul că o maşină de calcul electronică digitală nu poate rezolva direct problemele strict matematic, ţinînd seama de teoria matematică a confirmării, aspect modern al problemelor logicii şi inducţiei. Această temă însă face parte din cercetarea, azi în curs, dar pentru a cărei aplicare trebuie să ne mulţumim să supunem maşinii problemele strict formalizate pentru care se poate elabora ceea ce se cheamă un algoritm de rezolvare. Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice a abordat problema calculatoarelor electronice la care lucrează în colective mixte compuse din matematicieni, fizicieni, constructori de maşini de calcul electronice, utilizatori ai maşinilor de calcul electronice, ingineri şi economişti. Această muncă colectivă sperăm că va da rezultate pentru economia naţională. MODELUL AUXILIAR Dezvoltarea metalurgiei în ultimii ani poate fi asemuită cu o spirală în plină desfăşurare. Inelele ei cuprind şi anexează tot mai multe şi noi domenii; găsim aici deopotrivă folosirea unor metode neobişnuite pentru extragerea metalului din diferite minereuri, transformarea giganţilor metalurgiei în combinate complexe pentru produse chimice, aplicarea tot mai largă a tehnicii exploziilor şi a vidului, a izotopilor radioactivi, a noilor metode de încălzire şi de răcire. Multe din descoperirile metalurgiştilor au depăşit limitele acestei ramuri şi sînt aplicate pe o scară largă în cadrul economiei naţionale. în sprijinul metalurgiştilor, mergînd pe urmele lor şi totodată ghidîndu-le paşii înainte, au venit electroniştii şi matematicienii... Plecînd de la studiul proceselor care se petrec la temperaturi înalte pe grătarele fabricilor de aglomerare, în adîncul cuptoarelor sau între valţurile puternice ale laminoarelor, matematicienii au încercat şi încearcă în continuare să cuprindă cît mai complet în limbajul cifrelor prefacerile complicate fizice şi chimice care duc la transformarea în etape succesive a minereului de fier,intrat pe poarta uzinei, în oţelul de diferite profile ce ia drumul şantierelor de construcţie şi al fabricilor pentru a da naştere la clădiri, utilaje sau maşini. Preluînd ştafeta purtată de matematicieni, inginerii şi tehnicienii din automatică au reuşit să construiască aparate şi maşini complexe în măsură nu numai să rezolve ecuaţiile matematice, dar totodată să comande alte maşini şi să conducă prin intermediul lor fenomenele, în aşa fel încît între numeroasele mărimi caracteristice ale proceselor, temperaturi, presiuni, debite etc., să se menţină relaţiile formulate de matematicieni ca fiind de natură să conducă la un produs de calitate optimă, economic şi în cantitatea dorită. CE ESTE UN MODEL MATEMATIC? Ne amintim cu toţii de problemele simple pe care le rezolvam pe băncile şcolii în primii ani de studiu. Exprimarea sub formă matematică a relaţiilor de interdependenţă care există între viteza automobilului şi timpul necesar pentru a parcurge o anumită distanţă constituia nu numai rezolvarea uneia din acele probleme, ci şi modelul matematic al deplasării corpului respectiv. în sens larg, se poate spune că orice exprimare matematică a unui caz concret constituie un model matematic. Denumirea de model adoptată pentru formularea matematică a relaţiei dintre anumite mărimi se explică prin faptul că, asemenea modelelor obișnuite, modelul matematic reproduce principalele caracteristici ale fenomenului, putînd fi studiat ca atare. Foarte frecvent aceste caracteristici variază în timp în funcție de alte mărimi, modelul matematic devine tot mai complicat, fiind necesară pentru reproducerea lui expresii matematice tot mai ample și mașini de calculat perfecționate.