Ţara Noastră, aprilie 1933 (Anul 11, nr. 287-304)

1933-04-07 / nr. 287

D. Virgil Madgearu a ținut aseară la radio o conferință des­­pre un vast plan de refacere e­­conomică și financiară a țării. Nici nu se putea o mai acidă i­­ronie pentru așteptările de azi, decât acest „vast plan“ pe care ministrul Finanțelor l-a încre­dințat undelor hertziene, din mijlocul crudelor realități pe care le trăeșt­e. Acolo, unde întâmplarea s-a instalat în prezența cifrelor, unde planurile rămân simple desiderate intelectuale, literatu­ră pentru naivi, d. Virgil Mad­­gearu nu s’a putut feri de de­magogie și contradicții. D-sa, re­capitulând istoricul crizei, o por­nește de pe vremea când posi­bilitățile de plată ale Statului, nu mai puteau face față în­­prejurărilor. Cana funcționarii și­ pensionarii nu mai puteau fi plătiți și când bugetul din cau­za conjucturei economica mon­diale, a suferit imensa pagubă de 48 de miliarde lei. Prin­­urmare toată vina cade pe gu­vernarea Iorga-Argetoianu care a­ precedat acest „vast plan“ de refacere economică și financiară a­ țării. Uită, d. Madgearu, în exube­rantele d-sate demagogice de guvernarea național-țârănistă din toamna anului 1328 ? Uită de toate împrumuturile nediri­jate, (sâu dirijate prost) care au gajat țara în elementarele ei surse de viață ? Toate acele contracte oneroase, nenumăra­tele împrumuturi de consuma­ție, cu care s’au plătit pletora de noui funcționari, agenții e­­lectorali ai regimului, numiți noui în slujbe și care se ridicau la fabulosul număr de 15.000 ? Bar directoratele, dar­ regiile autonome, în care s'au investit miliardele împrumutate cu­ do­bândă de V$­% ? Nu sunt și ele oare un motiv serios în fosta și actuala criză ? Banii aceia a­­deși de peste graniță care în loc să fie investiți în posibilitățile productive ale țării, au fost ri­sipiți de asemenea în „vaste plai­nuri“ de refacere politică, pe care guvernul de atunci din ca­re făcea parte și actualul mi­nistru al finanțelor, le punea la cale cu o nepermisă ușurință ? Banii s’au cheltuit infructuos, adâncind tot mai mult criza bugetară, în mod firesc, trebuia să meargă spre culminație, prin neplata lefurilor la funcționari și prin falimentar­ea întregei po­litici financiare. De atunci până acum, d. Vir­gil Madgearu trebuia să parcur­­gă un lung și nefast șir de expe­riențe, ca să poată să ajungă la convingerile actuale. Intensifi­carea producției naționale și mărirea capacității de consu­mație, formula atât de simplă în aparență, pe care o emite azi ministru de finanțe, nu crede că este legată indesctructibil de a­­celeași determinante economice și financiare, ca și atunci ? Cum crede d-sa că se va pu­tea intensifica coeficentul pro­ducției naționale, când nu exis­tă din partea guvernului, nici un gest de preocupare , când nu există un capital de investire, pentru a spori energiile produc­­tive. Aceasta se putea face a­­tunci când capitalurile străine își căutau plasament. Când cra­hul bancar încă nu se produse­se. Atunci da, acuma, nu. Celălalt principiu al consu­mației, din clipa în care primul este considerat irealizabil cade și el în mod automat. Restricțiunile izolării econo­­mice, la care au fost forțate sta­tele, evident, trebuia să aducă o perturbare genrelaă în con­cepțiile teoreticianului național- țărănist. O deosebită atenție pentru economia națională în planul unui stat, ar putea salva momentele de criză prin care trecem spune d. Madgearu.. La ce pol opus se găsește actuala concepție economică, față de vechile teorii aplicate ale minis­trului de finanțe. De la capitalu­rile străine, la capitalul națio­nal este o distanță pe care nu­mai deziluziile îl puteau forța pe d. Madgearu să treacă în celălalt unghi al concepțiilor. Relativ la disciplinarea și o­­crotirea acestei economii națio­f Continuare în ima­­­l-a) un­ vist plan di­niac in M. S. Regina Maria vorbește despre destinele României -------------.«»»­— — Misiunea istorică a PS. $• Benele Carol alul iea — într’un decor pitoresc — o com­­­­binație a Orientului cu Occidentul — într’un palat încântător, unde călugării bisericii vechi orientale, își spuneau odinioară rugăciunile. Regina-Mamă, Maria a României, născută Principesa Maria Alexan­drina Victoria, Prințesă a Marii Britanii și Olandei și Ducesă de Saxa-Coburg, a primit pe corespon­dentul agenției „Reuters" în audien­ță și a rupt lunga „cere cauzată de evenimentele politice care au urma morții soțului său, Regele Ferdinand I. Cu toate schimbările ce au avut loc în România,­­ Sa și-a păstrat firea optimistă și filosofă- Repetă de mai multe ori „am o fire opti­mist㔑 și o dovedi în tot timpul conversației. Ziaristul formulă cele patru che­stiuni, la care dorea răspunsul Ma­­■jestfífjj­ Sale, fiecare pregătind te­renul pentru ultima și cea mai im­portantă, nu numai pentru străi­nătate, ci și chiar pentru România și aceasta, fiind aptitudinea Maje­­stații Sale privitoare la Regele Ca­rol, prima a fost­: —­ Cum privește Majestatea noa­stră tendință socială actuală din Europa? Europa merge îndărăt sau înainte? la aceasta Majestatea Sa răs­punse:. Găsesc că condițiile generale din Europa sunt inutil de în­curcate și că o înțelegere în­tre diferitele țări nu ar putea fi atrasă decât pe cale econo­mică , nici o țară azi nu poate trăi și progresa fără o bună în­țelegere cu celelalte. N’am înțeles niciodată de ce toate țările din Europa, susți­nute de America nu au făcut un front comun contra bolșe­vismului­ care îmi pare mie, ar fi un pericol comun contra că­ruia civilizația ar trebui sa lupte. Bolșevism înseamnă sclavie și idealul Europei este libertate și fraternitate, pentru acestea lumea civilizată ar trebui să lupte și toți conducătorii sunt datori să se unească întro mun­că constructivă. îmi dau seama că acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut, dar nu mă pot opri de a gândi că este foarte mult egoism în politica fiecărei țări. Patriotismul nu trebue să fie agresiv, ci conciliator. Fiecare să se gândească întâi la patria sa, însă să se gândească într'un mod inteligent la binele um­a­­nitării cu dorință reală, nu fic­tivă pentru fraternitate și bună înțelegere. Fiind o fire optimistă, nu pot să admit că Europa merge în­dărăt , a și crede mai mult că Europa se află în durerile unei renașteri noui și dureroase, care trebue să se adapteze timpuri­lor teribil de grele aduse de războiu și de schimbările so­ciale”. — Cum privește Majestatea Voa­stră viitorul României, și oare sunt urările Majestății Voastre pen­tru națiune? —■­ Eu cred în viitorul Româ­niei. Există o formidabilă vita­litate în poporul român și o răbdare latentă și fără sfârșit, care­­ ajută să învingă toate greutățile, dar azi, ca și toate celelalte țări din întreaga lume, România luptă cu o criză finan­ciara și economică, care face ca reînvierea să fie înceată și de­moralizatoare. Am sentimentu­l că România nu este destinată să piara și ca va învinge cu toa­te problemele ei variate și com­plicate din timpul de față. — Ca Regină care a făurit uni­tatea unei națiuni și a unui popor, ce eretic Majestatea Voastră că ar­­ fi prima datorie a acelei națiuni și a conducătorilor ei, pe decursul a­­cestor vremuri grele? — Particularitățile și virtu­țile naturale ale Rațiunii tre­bue luate în considrație de a­­cei cari au azi, rolul de condu­­că­tori, fără a cere prea mult de la răbdarea sa, și fără a permi­te ca demoralizarea să-i mine­ze forța. Această forța latentă, care este caracteristică poporului român, se evidențiază în felul cum rezistă bolșevismului care bate la ușa sa. Această putere și virtute a poporului român ar trebui să fie recunoscută și susținută de puterile occidentale. — Presa străină șira permis să publice m­a­i mu­lte­ interpretări­ a atitudinei Majestiți Voastre către chestiunile privitoare la Familia Regală Română. Publicul englez ar primi cu bucurie adevărul spus de o prințesă Britanică și Regină a Românei. —. Nu pot decât să-mi exprim dureroasa mea surprindere și indignare, privitoare la falsele reportații publicate despre mi­ne, în legătură cu Regele Ca­rol. Găsesc că azi nu am de ju­cat nici un rol politic. Cât timp­­ am fost necesară țării Mele, am ajutat în toate felurile, luând parte chiar, ocazional, la poli­tică, când puteam prin asta în­curaja poporul Meu sau să cla­rific o situație sau să-mi fac ța­ra mai bine cunoscută în străi­nătate. Regele Ferdinand și cu cine am a lucrat mână în mână, împărțind cu El fiecare grea încercare a războiului și a re­­facerei. Astăzi Regele Carol, este Capul, responsabilitățile sunt ale Sale, așa că este natural ca Eu, ca Mamă și ca Regină să doresc mai mult ca toți ca f­iul Meu să reușească in greaua Sa misiune, Eu ca și întreaga țară, văzând în El suprema speranță și sun încredințată că­ puterea Sa naturală și moștenită îl va ajuta să învingă. Ar fi o crimă să se încerce a se distruge legătura naturală existentă între Mine, care îm­preună cu Regele Ferdinand, am pus bazele României Mari, și Fiul Meu și nici o intrigă și mașinație nu vor putea să reu­șească“. Protejarea minoritarilor Estei cazul să exclamăm :­„Nimic nou pe frontul de vest" ! S’a atras atenția guvernului d­in re­­petate rânduri și prin semnalizări adeseori violente, dar nu mai puțin justificate, asupra nepermisei poli­tici de părtinire, pe care o arată față de străini și minoritari, in detrimen­tul elementului românesc. : 1 ■ ■­­ • " S’a subliniat că sunt atâția munci­tori, români prin naștere și simță­mânt­ național, can mor de foame în țara lor, numai pentru că strâmtele socoteli de partid ale actualilor gu­vernanți dictează menținerea in pos­­tări a maghiarilor, sașilor sau altor specimene, fără nici o garanție de credință și onestitate pentru statul nostru. Toată campania pare să fi fost inu­tilă Național-țărăni­știi continuă să ne vâre în sân, năpârcile, cari ori­când ne pot învenina. O statistică recentă și, firește, ne­oficială, ne pune in fața unei îngri­jorătoare situații la granița de vest. Marea majoritate a posturilor de încredere din cele două servicii de la Arad ale inspecției C. F. R., mu­tată la Timișoara, este în mâna sluj­bașilor maghiari. Mai indignant apare faptul că si­tuațiile, unde se pretinde mai multă probitate românească, sunt deținute de nume ca : Tóth Zoltán. Miko Pavel, Szilagyi lanos, Hajos Géza, etc.., La divizia financiară a inspecției C. F. R. timișoara-Arad sunt al­biu­­rouri. Opt dintre ele sunt conduse de mi­noritari . Trei sunt in seama func­tion­arilor români Stare mai mult decât deprimantă, care nu poate fi explicată, decât sau prin inconștiența național-țărăniști­­lor sau prin tacitul consens, stabilit între guvern și minoritari, pentru boicotarea slujbașilor români ! Serviciul de întreținere al acesedi inspecții C. F. R. numără un condu­cător general român, un șef de sec­ție­ român, trei șefi de biurou români și doi impiegați români. Prin ace­știa,­­suntem reprezentații noi' Restul slujbelor este la discreția maghiar­ilor / Și trebuie accentuat: aceasta se petrece la granița de vest, tocmai a­­colo unde ar fi trebuit de­muU să se înceapă întărirea elementului ro­mânesc. Posturile de credință sunt abando­nate (la frontiera de vest­­) acelor minoritari, cari nu­-și pot stăpâni nici acum șovinismul și cari sunt cu ochii pururi ațintiți spre Budapesta revizuirilor de tratate. Funcționarii minoritari de pe brâul de apus al țării, nu au­ învățat și nu vor să învețe românește. Cu toate acestea sunt tolerați și ne permis avantajați față de șomeriii noștri, cari încep să-și dea seama că politica și nu dragostea de țară este trebuincioasă, pe­ntru ca guvernul să se gratifice cu o leafă. Când s’a descoperit spionajul de la poștă, in care toți implicații erau străini, național-țărăniștii au încer­cat o scuză bâlbâindu-se că n’au fost informați. Astăzi, le atragem­ atenția asupra necesității unei severe trieri a mi­noritarilor din slujbele de garanție ale mecanismului țării. Prima inspecție să o facă, dacă le dă mâna, la granița de vest. Până nu este prea târziu , Ion Jelea vin í­­iii viitoti li Mi Punctul de vedere al Micei Înțelegeri fată de directoratul Marilor Puteri PARIS, 5.4 Rador).— D- Titu­lescu a părăsit astăzi Parisul­­ cu trenul-de 1, mergând la Romera-Inainte de dejun, domnia sa a fă­cut o vizită- d-lui pajul Boncour­ent dre ași lua bun și a-i mulțumi de primea ce a avut loc la Paris. Cu acest prilej d. Boncom* l-a­­ pus ln curent pe d. Titulescu cu restul memorandumului francez pe care îl va supune astăzi consiliului de miniștri­ D. Titulescu a mai făcut și a mai primit mai multe vizite, printre care aceea a d-lui Chlapowski, am­basadom] poloniei, a dju] Oss­uski, ministrul Cehoslovaciei și a dl­ui Politie, ministrul Greciei, 4| LONDRA, (Rador)__Agenția ,,Reu­ter“ anunță: D. Titulescu care sosește la Londra asta seară, venind din Paris, a aran­jat sa­ vadă mâine dimineață pe d-nii MacDonald și John Simon. Se crede dtt D. Titulescu va expune primului ministru și ministrului de externe punctul de vedere al Micei înțelegeri, față­ de planul Mussolinn- MacDonald. * PARIS, (Rador). — Agenția „Ha­­vas” anunță: D. Titulescu pleacă, azi după amia­ză la orele 16 la Londra, unde se va întâlni cu d. MacDonald, șeful gu­vernului și cu sir John Simon, mi­nistrul afacerilor străine. Înainte de plecare, d. Titulescu a a­­vut azi dimineață o nouă convorbire, deosebit de conduld cu d. Paul Bon­­cour, ministrul de externe al Franței. „L’ltitransigeant" de astăzi, sub titlul „Ce trebuie să reprezinte a­­cordul în patrul' și sub semnătura d-lui Jean Fabry, scrie: .,Am întrebat pe un prieten, care a ascultat discursul d-lui MacDo­­nald cu privire la revizuirea trata­telor, dacă a avut impresia că era vorba de frontierele Brennerului sau Rinului. Amicul meu mi-a răs­­­­puns că este sigur că nu. I D. Titulescu, a venit la Paris și se va duce la [finjra pentru a pre­ciza cu claritatea lui orbitoare, po­litica Micei înțelegeri: „Dacă că atingeți de hotarele noastre, noi de­­clarăm­ m­ohoiu oricui ar întreprin­de aceasta"­. „Mica Înțelegere ne-a făcut ser­viciul de a striga atât de tare că ne frângem­i gâtul, noi înșine, încât toată lumea a înțeles‘‘. ANUL XI No. 287 VINERI 7 APRILIE 1333 romantor: octAvmN Redacția si Administrația» București. Strada Câmpineanu No. « TELEFON Nr. 359-73 Abonamentul: 750­­ ai pe an, pentru preot!­0 învățători 500 lei Ardelenii și „Skoda“ Zgomotul mare pe care afacerea Skoda Fa trezit în spiritul public și în lumea noastră politică n'a înce­tat, cu toată dorința guvernului de a-l transforma într'o ,chestiune Se­­letzsky“ sau într'o perfidă acuzație la adresa d-lui general Amza Ștefă­nescu. Intru­cât aceste manevre vor reuși sau­­ nu vom vedea. Dar tendința guvernanților de a se scăpa de această penibilă afacere, lungindu-i cât mai mult cursul prin tergiversările tradiționale ni se pa­re cel puțin suspectă. Cin­­­e are nimic de ascuns dorește o cât mai grab­nică clarificare a unui scandal pu­­blic, cerând o discuție largă de lă­murire și nu se furișează în totul tuturor subterfugiilor. Pentru guvern, afacerea Skoda n'a avut caracterul afacerei oneroase, n'a însemnat o operă de corupție și nici o chestiune de trădare. Ca și când nimic nu s ar fi întâmplat, ca și când totul ar fi urmat calea cea mai­ firească, așa numitul scandal Skoda este o simplă manevră a o­­poziției. „Patria“ ne-o spune lămurit că afacerea Skoda a izbucnit pen­tru a compromite pe ardeleni! "Pen­tru ziarul clujan probleme mari de stat se prezintă într'o eftină con­stelație tradițională, sub forma lup­tei dintre­ guvern și opoziție. In fon­dul chestiunilor n'ar fi decât simple manevre de adversari impetuoși fără nici un caracter grav și sincer. Pen­tru „Patria“ în problema Skoda nu este nimic extraordinar. Totul este perfect normal, statul n'a fost pă­gubit cu nimic iar spert nu s-a îm­părțit nimănui. Chestiunea e doar un atac la adresa ardelui­lor pen­tru a-i compromite. Trecem peste această sinistră in­terpretare și privim problema pro­priu zisă. Cu ce sufem­ noi de vină dacă în afacerea Skoda sunt impli­cați unii ardeleni? Cu ce este de vină Ardealul dacă contractul Sko­da a fost iscălit în timpul guver­nării d-lui Iuliu Maniu? Cei cari au ridicat chestiunea aceasta nu s’au uitat că este vorba de ardeleni sau nu. Au avut în vedere numai că la mijloc este un contract oneros, exe­cutat fără nici o grijă, că este o a­facere de corupție și agentul Skodei deși spion este sprijinit de membrii guvernului care-i acordă audiențe într'o vreme când era pus sub acu­zație. Cu ce a păcătuit opoziția dacă ardeleanul f­ie­ Lazăr dă certificate de moralitate lui Seletzky, spionul cercetat de justiție? Este o mentalitate curioasă c­are mai persistă și nai ca din motive de ordin naționale vinovații să nu fie trași la răspundere. Este oare o im­posibilitate ca un ardelean să nu fie un om necinstit ? Nu credem, fiind­că avem prea multe exemple. Dar a­­tunci când vinovații sunt trași la răspund­ere, se poate aduce în dis­cuție calitatea­ de ardelean ? Anche­tele împotriva unor sperturi sunt lo­vituri date Ardealului? De când se confundă Ardealul cu oameni de a­­faceri și cu corupția ? Atunci când S9 prinde un hoț de guler este o scu­ză sinistră să se explice sub eticheta ardelenismului. Unirea s'a făcut oa­re cu condiția ca ardelenii să nu poată fi trași la răspundere și ca legea să se plece în fața isprăvilor celor de peste munți ? Noi știm că legea este lege pentru toată lumea și implică aceleași rigori pentru toți cetățenii indiferent de regiune. Ne aducem aminte că acum doi ani a fost arestat un fost subsecretar ar­delean pentru unele nereguli la o bancă. A trebuit să fie însă eliberat repede, nu fiindcă i s'ar fi dovedit nevinovăția ci fiindcă era ardelean și era iscălit pe actul unirii. Concep­ția aceasta este periculoasă și inex­plicabilă. In Franța, fostul ministru Clotz a fost arestat și condamnat, deși semnătura sa era pe tratatul istoric de la Versailles. La noi domnește o mentalitate particulară în această privință. Du­pă răsboiu,­ foarte­ multe acte și foar­te multe persoane și-au justificat rostul prin numele provinciilor unite. Au exploatat mulți numele de basa­rabean și ardelean­­ atunci când nici un merit personal n­u le justifica as­cendența. . Dar cel puțin acum ar trebui să înceteze țigănia regională și sa nu se mai solidarizeze provin­ciile unite, cu actele nedemne ale u­­nor traficanți de situații. „Skoda“ a apărut­­ independent de orice intrigă regională. Ea este o a­­facere penală în care vinovații arde­leni, moldoveni sau basarabeni vor trebui să-și primească pedeapsa con­form legii. Clișeele, regionale și agi­tațiile de acest­ fel ,sunt manevre ra­tate care nu mai­ impresionează, fiind­că nu­ se mai pot exploata la infinit anumite situații. Biîcwr Ținc« Linii ..și unde Stapefiante guyer» ______namentar­e A reînceput potopul legilor, votate — mai mult sau mai puțin fără rost și fără socoteală. Ieri, s’au votat la Cameră dintr’un condeiu, 14 proiecte de legi. Cu seninătate, cu inconștiență , între celelalte, demn este de re­marca: proiectul de lege pentru regle­mentarea distribuției stupefiantelor. Simbolic proiect!l Național-țărăniștii, cari văd, în sfârșit, că țara nu a putut fi adormită cu promisiunile lor nerealizate, încear­­că acum să ne amețească cu cocaină, eroină morfină și alte buline, crea­toare de sparadisuri artificiale. Deocamdată, au izbutit să adoarmă doar pe senator­i. , nia s wUSHile paria« irrrc-Ttf’ Majoritarii afacerii Skoda se vor întruni la Senat să discute unele che­­stiuni care par a avaria în mod serios prestigiul reprezentanților poporului. Este vorba în primul rând de inndi­­carea unității a câtorva dintre ei pen­­tru lămurirea parchetului miltar în a­­facerea Skoda. Apoi, un apel căldu­­ros pentru renunțarea la câteva dis­cuții de legi care ar ține în loc alte lucrări mai urgente. Această convocare pare mai mult o adunare de rândunici nw.mun când se pregătesc să pornească spre alte tărâmuri. Guvernul și avortul —flB——W—8—W* Se proiectează, actualmente, o lege, prin care avortul va fi declarat legal. De la început, această intenție, por­­nită din ginecologia național­ țărăni­stă, a dat naștere la discuții. Se afirmă că guvernul actual fiind și el autorul unui avort (acel al con­versiunii datoriilor agricole) caută să scape de gravele penalități, cari i s-ar aplica, fără decretarea divorțului legal! Aici trebuie căutat motivul lansării proiectului de lege pentru eliminare», fără pedeapsă, a foetușilor!._ ­Continuare în min­­u­-uj HARAKIRI Cum su sinucid Japonezii Profesorul Dr. Imaoka, un învățat japonez, autorul u­­nei remarcabile lucrări asu­pra Japoniei, descrie într'u­­nul din capitolele acelei o­­pere astfel sinuciderea­ japo­neză numită Harakir: Bushi sau Samurai înseamnă râs­­boinic sau nobil. Do înseamnă „cale“ sau „formă socială". Bushido este legea morală a Samurailor bazată pe adevărată bărbăție și umanitate. Cu toate că legiunile Bushido n au fost scrise nici­odată, ele trăesc to­tuși adânc înrădăcinate în sufletul japonezului. Conform legei Bushido Samuraiul nu are decât un singur judecător veritabil: conștiința sa. Bushido arată spiritului calea spre cer. Cunoaște singur, cunoașteți ini­ma, în care­­ocitește zeitatea: "Ea îți indică calea, ascultă-i ordinele! Samuraiul disprețuește mânia su­râzând se­­ acomodează oricărei st­­tstt­ții. Surâzând ascunde lacrămile durerii, înțelepciunea­­ și critica de sine îl stăpânește. Orice Samurai a­­devarat este cinstit, nici­când nu lasă pe nevinovați­ sa ispășească pă­catele sale. Bacă a greșit, fac Hara­kiri. Aceasta este"etica"Samuraiului, a legiunilor Bushido și a sinucide­re­. Harakiri. Crizantema și floarea de cireș sunt florile naționale ale japonezilor. Cri­zantemă este blazonul familiei im­periale, floarea de cireș imaginea în­tregului­ popor. Viața cheltuită fără folos este lipsită­ de­­ valoare, dorită nu poate, fi decât, viața frumoasă, folositoare, plină de­­ conținut, chiar dacă, nu durează mai mult decât floarea de cireș. După o veche legendă japoneză floarea de cireș este regina­ tuturor florilor, după cum Samuraiul este primul între oameni. „Nu lăsa ur­mașilor tăi o amintire rușinoasă!“, este principiul de viață­­ al Samura­iului. Valoarea vieții­ este neînsem­nat de mică față de gloria eternă. Nu numai pentru că miroase și este frumoasă iubim floarea de cireș, ci pentru că căderea petalelor sale, a­­semănându-se cu căderea­­ fulgilor de zăpadă, nu se poate uita, ca și moar­tea glorioasă a eroilor pe câmpurile de bătae. v­­­ 1 Bushido Ca și floarea de cireș s'au născut în­ insula bătută de valurile mării. In inima fiecăruia care a fost crescut în spiritul lui Bushido, tra­­ește și înflorește sufletul japonez. Samato­ Damaskii. In cântecul ve­chiului poet japonez Motoori­ Nori­­naga este scris: „Intrebându-te cine­va cum este sufletul adevăratului japonez, arată-i florile, mirosi­toare unui cireș înbăindu-se în razele soa­­relui care răsare“. Profesorul japonez, .Nitobe­ Inazo scrie într'un studiu:­­ ,,Nu numai trandafirul miroase, ci și floarea ja­poneză „Urne“ care î­nflorește sub zăpadă. „Nu numai etica­, creștină dar și. Bushido are puterea sa. Am­bele au drept ideal: iubirea aproa­pelui și curățenia conștiinței. Ma­rele poet japonez. .Fudsu­a­ Tkao zice: „Izolat,, sufletul chinez se aseamănă floare­ de cireș. In massaninsS, ,este tăios ca sabia“.­­. UM directorat AL MARILOR PUTERI Presa franceză continuă să se ocupe de pactul celor patru pu­teri. „Le Populaire“ de astăzi, sub semnătura d-lui Leon Blum, șe­ful partidului socialist, scrie : „Oricare ar fi precedentele create de Consiliul Suprem sau de Conferința Ambasadorilor noi nu acceptăm ideia unui di­­rectorat al marilor puteri, ale cărui deciziuni suverane să se impună restului Europei. In schimb constatăm în fapt că o­ IMizițiunile și rivalitățile cronice între marile puteri au fost stan­­ca de care s’a spart orice sfor­țare serioasă de organizare in­ternațională. De nedislipit de etica Samuraiuru este Seppuku sau Harakiri. Ultimul cuvânt nu se întrebuințează de alt­fel în Japonia; ambele expresii în­seamnă sinuciderea prin spintecarea pântecelor. Iiara este egal cu pân­tece, kiri cu spintecare.­­Femeile se sinucid, ca Madame Butterfly, infigându-și cuțitul în be­regată. Sinuciderea lor se numește Dsi-Gai. In vremurile vechi Hara­kiri era sinuciderea mobililor. Când un Samurai se știe vinovat, recu­­noscându-și păcatul, se căia și după matură chibzuință se transforma în propriul său judecător. Aceasta este veritabila explicație a spiritului Ja­ponez. Pedeapsa cu moartea execu­tată de călău ar fi rușinoasă, pen­tru că ar furniza dovada că lipsește conștiința, fiind­­ astfel un adevărat criminal. Numai din acest motiv se transforma mai de mult pedeapsa cu moarte­a nobililor în Harakiri. Dacă un Samurai era condamnat la moarte pentru o crimă oarecare, din raik, împăratului i se îngăduia, în loc să fie executat de călău să facă Harakiri. Mai târziu se obișnuia ca un prieten al condamnatului să-i taie capul, pentru­ a-i scurta dure­rile morții. Aceasta se numea Ha­rakiri forțat. Pentru a-și salva onoarea, japo­nezul deraiat își sacrifică, fără să ezite, viața; moare, însă, își păstrea­ză o amintire onorabilă. Harakiri formează dovada puter­nicei forțe cuprinsă în morala legei Bushida. Conștiința se deșteaptă du­pă comiterea păcatului și moartea voluntară este pedeapsa pentru o­­fensarea ordintei morale. Păcatul nu se micșorează prin faptul că a fost comis de mai mulți în acelaș timp sau de o­ mulțime întreagă. Și în­tr'un asemenea caz nu rămâne pen­tru vinovați decât Harakiri. Ordinea morală este intangibilă și cine i se opune, trebue să sufere pedeapsă, fie că conjurații au fost mulți sau abia unul singur. Din 1868 Harakiri forțat a fost des­ființat. Cum însă spiritul legii Bus­hido tot se mai practică în Japonia. Se întâmplă anual ch­­iar multe mii de cazuri. Cititorul european nu a­­flă desigur decât cazurile când oa­meni celebri aleg o astfel de moar­te. Unul dintre aceste cazuri cunos­cute pretutindeni este acela al ge­neralului Nog­i. Când a murit împă­ratul Mutsuhito, eroul de la Port-Ar­thur a facit Harakiri din­ cauza unei înfrângeri suferită alături de împă­­rat în luptele renaștetrei. Cu toate că acea înfrângere aparține de mult trecutului, ea mai era totuși vie în conștiința generalului. Un caz asemănător este acela al căpitanului de marină Kameo Araki, comandantul trupelor japoneze din Nanking. La 24 Martie 1927 bolșevicii chinezi atacară orașul Nanking, pră­­dându-i și atacând și cartierul ja­ponez. Stindardul japonez a fost zdrențuit. Cu toate că onoarea mi­litară ar fi cerut-o, Araki nu lăsă să se tragă în bolșevici, temându-se să nu agraveze printri o atitudine prea energică situația japonezilor Dacă ar fi recurs la arme, bolșevicii­­ revoltați ar fi măcelărit­ întreaga co­lonie­­ japoneză. Japonezii trăind a­colo datorează viața, lor înțeleptului și curajosului sapitan. Patru zile mai târziu, la 28 Mar­tie, Samuraiul căpitan Araki rapor­tă cazul comandantului flotei dela Shanghai, mărturisindu-i­­ că a­­nac ri­­dicat pe bordul vaporului de râsboi guranței cetățenilor japonezi. Când a doua zi dimineața s’a ri­dicat pe bordul vaporului de răsboi Pi ■ JSî cîilî Tez­ sueltimt­no englez TOKIO, 5 (Rador). —­ Agenția W-­lografică japoneză anunță ca pira­ții din regiunea Nind­ang au pus în libertate pe unul dintre ofițerii englezi răpiți de pe bordul vasului , Nend­ang“.

Next