Ţara Noastră, august 1933 (Anul 11, nr. 372-395)

1933-08-01 / nr. 372

rAaiNA 7-a Berlin.­­ Semnarea concordatu­lui între Vatican și Berlin, care a născut un mare interes nu numai în Germania, dar și în străinătate, este apreciată de presa germană ca­ un succes al guvernului ger­­­­man, care și-a impus punctul de vedere al înlăturării complecte a clerului din viața politică. Nici unul din membrii clerului nu va simtea participa în partide politi­ce și nici să sprijine indirect vre-o organizare pot ca. In mod expres r t­­primă această părere oficiosul „ Völkischer Beobachter“, care în j­ătură cu semnarea concordatu­­l­ui a scris între altele : „însuși cu­­ri% de la Roma a recunoscut, prin o0unarea con­corelatul­ui, că nu consideră ca indispensabil­a inte­nsele adevărate ale Bisericii să fie­­ prezentate de către prelați po­liticiani. Prin această atitudine a Șanțului Scaun lu­pta în jurul jestiunii, dacă clerul trebue sa îP prticipe sau nu în activitatea po­liticlică, este definitiv terminată" f CLERUL OPRIT DE A FACE POLITICA . La aceste deducții ale oficiosu­lui hitlerist este necesar a se a­­trí‘>‘ign că convenția încheiată pre­ Ee­de interzicerea activității poli­­. * *nnu numai pentru catolici, dar S1 ^pentru celalte confesiuni. Cu­lmul Reich­ului trebue să se s?im­porte la fel ca și Vaticanul. ""'®nfesiunile religioase au a­ră­­m­Vm­ea, conform concordatului, nu­­mați confesiuni religioase, iar po­pica are a fi exclusă din toate­isericile, nu numai din cea cato­lică. Și tocmai din acest punct de ve­dere e necesar a se urm­ări desvol­­tarea situației din Germania. în­lăturarea clevulu­i catolic din poli­tică este sărbătorită ca un succes extraordinar. Clerul protestant, după cum au arătat ultimele zile, a fost pus într-o pozițiune cu to­tul­­ deosebită. Se amestecă în via­ța politică, fiind aproape obligat la aceasta. Zilele acestea au avut loc în Germania alegerile epar­hiale ale Bisericii protestante din Germania. Prin ele s’a obținut re­zultatul așteptat. Mișcarea „creș­tinilor germani“ (Deutsche Chris­ten“) a eșit cu o mare majoritate, deși cu raportul de voturi hitle­­riștii încă nu sunt mulțumiți. Suc­cesul nu a surprins deloc, deoarece creștinii germani au avut la dis­poziție întregul aparat oficial, pre­cum și toate­ stațiunile radiofoni- Vfb­oorg, fost folosite în eco­uri de propagandă. In ultimul moment a in tev­e­n­it însuși Cance­larul Hitler înn favoarea protes­tanților guvernamentali. In aju­nul agerilor toți protestanții din Germania au fost invitați prin cu­vântări la radio să voteze cu „Deutsche Christen”. RELIGIA hitlerista . Pentru toți acei cari se află sub impresia concordatului încheiat­e clar că „Deutsche Christen” nu formează de­loc o organizație, din al cărui program politica este ex­clusă. Mișcarea creștinilor germani este o mișcare politică pronunța­tă. Creștinismul german formează religia oficială a hitleriștilor. Or­ganizațiile protestante, care for­mează o mișcare juno-reformistă evanghelică și care au avut cu­rajul a se împotrivi în diferitele regiuni ale Germaniei, candidatu­rilor sprijinite de actualul regim, tind prin programul lor la o ne­gare a actualei politicei bisericești germane. Aceste organizații cer nu introducerea politicei în viața bisericească, ci reînoirea religiei, opta pentru puritatea și elibera­rea bisericii, lupta pentru egalita­tea printre confesiunile religioa­se, reînoirea autorității învățăturii evanghelice, desvoltarea activită­ții misionare în națiunea germană și de politicizarea clerului de ori­ce confesie. Precum se vede aceste cereri sunt neobișnuit de favora­bile concordatului semnat între Vatican și Berlin și tocmai împo­triva acestui program au luptat creștinii guvernamentali cu spri­jinul guvernului. Creștinii acestei mișcări s-au și declarat deschis pentru politica hitleristă. In unul din manifestele creștinilor germani împărțite în a­­junu­l alegerilor, se spune între al­tele : „Socialismul național și creș­­tinismu german merg mână în mâ­nă și aceasta nu pentru a face vre­ o presiune asupra bisericii, ei pentru că sunt unite prin convin­gerea lor interioară. Toți oameni supuși voinței suverane a­ui Dum­nezeu, însă sub acest fapt nu tre­bue să se ascundă atacuri împotri­va conducătorului nostru, cance­larul Hitler, care a pus întreaga sa operă sub mila și voința lui Dumnezeu. Este necesar a se protesta împo­triva acelor protestanți cari pun la îndoială proverbul că „Vocea poporului este vocea lui Dumne­zeu“ prin a indica că poporul a cerut pe Baraba» în loc să ceară pe Isus. Hitler care este întotdea­una alături de popor și luptă pen­tru eliberarea bisericii, nu trebue să fie ofensat și comparat cu ho­țul Barabas. Această polemică n’a fost considerată de nimeni ca prea fericită și în general propaganda protestanților guvernamentali n’a fost prea abilă. Totuși au reușit să obțină majoritatea. PROBLEMELE RELIGIOASE CLARIFICATE Astăzi când rezultatele luptei dintre protestanții germani sunt cunoscute, s-au clarificat și pro­blemele religioase ale Germaniei actuale. Biserica protestantă a fost politicizat. Catolicismul a tre­buit să renunțe solemn la repre­zentanții săi politici de până a­­cum. Preotul catolic poate vorbi numai de dogmele religioase și de morală, preotul protestant poa­te fi și agitator politic. E greu a se afirma că von Papen a făcut bune servicii catolicismului ger­man prin concordatul său. Afir­mațiile că religia catolică a fost depoliticizată și în Italia, nu se pot menține la cea mai mică com­parație. Prin concordat catolicis­mul german a fost trecut pe o li­nie cu totul secundară, iar bise­rica protestantă aservită hitleris­­mului pusă pe primul plan. Scrisori din Bazilii Problemele religioase ale Germaniei actuale Care este situația după încheerea concordatului și alegerile eparhiale. = Rivalitățile dintre cato­licism și protestantism = Pagini de Istorie Cenzura în timpul răsboiului (Urmare din pag­­i­a) gănușii plecau pe la barieri cu teancurile la subțioară. Omul care-i însoțea avea ordin strict să n­u-i lase să vânză până nu se făcea ara 3, ceasul când de regu­lă cenzura era gata cu înaltele ei escrocherii. Dela 3 încolo, în­cepea negoțul, pe când adminis­tratorul era cu o foaie la contro­lul lui Duca — și pe la 4, când Valaori binevoia să încuviințeze desfacerea gazetelor, tuciurii co­mercianți, cu marfa vândută de mult, erau de un ceas angajați, în fața redacțiilor, la intermina­bila partidă de barbut. — „Dar când Cenzura ștergea ceva în foaia pe care i-o prezen­ta administratorul ? Va întreba cititorul. ” — „Cealaltă se vindea înainte, ce are a face ! — „Păi seara, când se controla ediția care urma să apară a doua zi dimineața, și să conție parte din materia ce apăruse în ajun, după am­iaz, nu se băga de seamă că nu s’a șters ceea ce tăiase Cen­zura ? — „Nu. Fiindcă, după prânz, când se turna ediția care avea să fie la revizie, se suprima par­tea tăiată — așa încât cenzorul, văzând că i s’a executat ordinul, se punea la ideia că a mai pri­cinuit o pagubă. — „Atunci toată cenzura era un vax ? — „Tot ce poate fi mai vax ! — „Dar era incorect ceea ce fă­ceau administrațiile. — „Firește. Dar mult mai pu­țin incorect decât ceea ce făceau censorii când ștergeau la mine o informație pe care o autoriza la dumneata. Și vrei să-ți dau o dovadă că unica rațiune de a fi/WWWWWWWWNA a Cenzurei, așa cum o înțelegeau prețioșii colaboratori ai celui cu câlții în nas era exclusiv șicana ? Iacă-t-o , afară, mi se pare de Independența, de care le era frică cenzorilor, aproape nici un ziar din București n’a scăpat nesus­pendat, odată sau de mai multe ori, dar niciunul, niciodată, n’a fost pedepsit pentru că ar fi pu­blicat o știre care să provoace vre­un neajuns de orice ordin — ci sadea, fiindcă, în loc să se pre­zinte, de pildă, de patru ori pe zi la Cenzură pentru a-i se re­vizui depeșile cenzurate odat, se prezintă numai de trei ori!“ De altfel, cenzura a făcut gafe și în alte țări, totuși toți, cari în timpul celor patru ani de război am citit ziare franceze, engleze, italiene sau germane, ne puteam da seama perfect că nicieri, nici in Austro-Ungaria, nici în Ger­mania, necum în țările aliate, ziarele nu se găseau în halul în care, din cauza cenzurei, ajun­seseră ziarele românești. Situația lor ajunsese atât de precară, încât Al. Ciurcu, preșe­dintele „Asociației“, s’a văzut si­lit să spuie odată șefului acelei cenzuri: — „Acordă, domnule ministru, ziarelor din București măcar a­­tâta libertate câtă au cele din Rusia !“ Virgil P. Râmniceanu WWWV NAAAAVVVWV Citiți: „Țara Noastră“ TARA NOASTA LITERATURA IDEI COMENTARII Dejun la Palat Pentru cine observă și știe cum și ce să observe, nu poate să treacă cu vederea, un fapt de o înaltă sem­nificație, întâmplat zilele trecute. M. S. Regele Carol II, a invitat la dejun la palatul regal mai mulți scriitori. După ce s’a terminat masa M. S. Regele a discutat cu scriitorii despre diversele probleme ce agită astăzi, mai mult ca ori­când, viața noastră spirituală. De mult, de a­­tunci de când Carmen Sylva, ocro­tea cu blândețe și adâncă înțele­gere pe acești făuritori ai frumosu­lui, nimeni nu s’a coborât în sufle­tul lor să le asculte măcar o clipă cuvântu. La noi, viața artistică și li­terară, a fost întotdeauna, în func­ție de împrejurările în care s’a ma­nifestat și adeseori au fost și fac­tori omenești cari au ajutat la ri­dicarea artelor în general. Arta este quintezența spiritului o­­menesc, e oglinda și produsul spi­ritual al societăței. Ca înfiripare, ca expresie și ca inspirație arta are aceiași țintă u­­nică: realizarea frumosului util ba­zată pe realitatea vieței. Artistul își topește în minte și suflet realitățile vieței, și apoi inspirat ca și divini­tatea, toarnă în tipare eterne, pro­dusul existenței sale sufletești. De aceea, artistul creator, este tot­deauna deosebit de restul omenirei, fiindcă el plutește în sferele senine, ale inspirației divine. Mintea și su­fletul său, călătorește peste această omenire, ca plutirea continuă a a­­zurului peste întinsul pământului. De aici și concluzia firească, că ar­tistul are nevoie de mult mai multe lucruri, decât omul obișnuit. Lucrul Scriitorii la Palst M. S. Regele a invitat la dejun pe d-nii Cineinat Pavelescu, Liviu Rebreanu, Caton Teodorian, Ion Minulescu, Corneliu Moldovan­u, Ion Sân Giorgiu, Oscar Hahn, Paul I. Prodan, Al. Th. Stamatiad, Victor Eftimiu și Victor Ion Popa, mem­brii în societatea scriitorilor. Suveranul s’a întreținut cordial cu fiecare dintre oaspeți. La acest dejun au luat parte și Marele Voevod Mihai precum și d-nii aghiotanți de serviciu, maior Urdăreanu și Mihăilescu. „Abecedar 11—12 acesta a fost înțeles de mulți oa­meni mari, și de câte ori la con­ducerea, vre-unui stat a venit un rege înțelegător al acestei mari pro­bleme spirituale, epoca aceia a coin­cis, cu o eflorescență a artelor. Ope­re nemuritoare au fost create in toate ramurile artei, plastica a creat opere în voci admirate, muzica a dat la iveală creațiuni divine, li­teratura a pus la îndemâna omului, admirabile lucrări de desfătare es­tetică. In Franța, domnia lui Ludo­vic al XIV-lea coincide cu cea mai bogată activitate artistică din câte a cunoscut această țară. La noi, ur­mărind cronologic istoria, vom ob­serva acelaș fenomen explicabil: e­­poca lui Mateiu Basarab și Vasile Lupu, este caracterizată printr-o muncă fără preget, pe terenul atât de arid al artei. Biserici frumoase, artistic zugrăvite, covoare țesute cu măestrie, mobile sculptate, cum nu s’a mai întâlnit nicăieri. Trecând mai departe, sub domnia lui Const. Brăncoveanu, viața artistică capătă iarăși un suflu — bogată în reali­zări. Se scriu și se tipăresc artistic, cărți, înflorite pe margini, cu su­gestive desene. Domnițe și jupânese, strânse în jurul palastului domnesc, lucrează de zor, pentru biserici, pen­tru mănăstiri, toate podoabele, iar maeștrii scrisului cari erau pe tim­purile acelea, sunt în mare cinste, în fața Domnului. Acelaș lucru se întâmplă și astăzi la noi, când Domnul țării, M. S. Re­gele Carol II, adânc cunoscător al trecutului, și suflet câștigat pentru orice manifestație artistică, coboară de pe Tron și vine cu inimă curată, să asculte lipsurile de care suferă astăzi la noi viața artistică. Până acum scriitorul s’a bucurat de vitregia tuturor, și în ochii mul­tora a fost considerat ca un individ, ce nu merită atenția nimănui. Ne a­­ducem aminte cu plăcere, de Funda­ția principele Carol, când imediat după război a strâns în jurul ei cei mai de seamă scriitori pe care îi a­­vem astăzi. De atunci mișcarea lite­rară a luat un avânt necunoscut la noi. Așa că este necesar ca artele să fie ocrotite, și artiștii să aibă în­lesniri de viață, ca astfel să poată lucra la operele lor. De când dom­nește la noi Carol II, lucrul acesta a fost înțeles cu prisosință și nu este ocazie, în care scriitorul să nu fie pus la loc de cinste. De­sigur că nu s’au înfăptuit toate realizările, dorite de Rege în această direcție și de aceia zilele trecute cum spu­neam, scriitorii au fost invitați ca să discute împreună cu M. S. Regele Carol, ce se poate realiza practic și folositor pentru această breaslă a­­flată astăzi în suferință. Astfel că această înviere a lucrurilor și a su­fletelor din această țară, pornite sub imboldul M. S. Regelui Carol II, va aduce și înoirea artei. Condițiunile speciale sub cari se desvoltă astăzi la noi mișcarea artis­tică, este garanția nesdruncinată că scriitorul ca și artistul va fi pus la adăpost de orice nevoi. Așa că pu­tem spune ca și Goethe: „Umpleți - vă spiritul și inima de ideile și sen­timentele veacului vostru și opera va veni”. Const. Pantazescu Am primit la redacție u­ltima panglică, albă de literatură, pe care domnii Emil Giurgiuca și George Boldea o țes săptămânal, când la Brad, când la Turda, când în câm­piile Elysee Este remarcabil efortul pe care acești doi tineri și dăruiți poeți îl fac într’un colț de Ardeal, pentru a polariza, în jurul unei re­viste mignone, pe scriitorii transil­văneni sau porniți din Transilva­nia Ultimul număr apărut (11—12) a­­duce colaborarea d-lor: G. Bobei, Pavel Dan, Grigore Popa, C. S. An­­derco, Gelu Mărculescu, G. Guțu, Emil Giurgiuca, Teodor Murășanu, George Boldea, Silviu Bardeș, etc... Reținem o parte din „Elegia vio­rii“ a d-lui G. Bobei: Până ’n zori a plâns vioara mea: Cine oare-ascuns a plâns în ea ? Cine și-a purtat pe coarde alb arcuș? Până’n zori a plâns ca un susur, Ca o apă ce sfărâmă stele... Ca un țipăt de cocor întârziat, Ca un vânt isbindu-se ’n vintrele. Cine oare-ascuns a plâns în ea ? Poate eu am plâns în vr’un amurg. Cine știe ’n care­ amurg îndepărtat,... Cine știe’n care­ amurg de ape sure Și de albul lunii pline luminat! Literatura miaioritară S’a scris de mai multe ori, în a­­cest ziar, despre ipocrizia lamenta­țiilor maghiare, în ceea ce privește niște iluzorii,tendințe ale noastre de a-i gâtui culturalicește. Am de­monstrat că n’au dreptate. Am ară­tat că ziarele maghiare din Ardeal sunt de vre-o zece ori mai nume­roase, decât cele românești. Mai mult, scriitorii români din Ardeal nu au o revistă a lor și nici nu poate fi vorba de o organizare a lor în timp ce literații unguri au reviste, cari apar în sute de pagini, au ca­sele de editură și asociațiile lor. In mica revistă „Abecedar“, care apare la Turda, întâlnim câteva rânduri, scrise de d. Silviu Bardeș. D-sa arată, pe scurt, starea actua­lă a unei părți din mișcarea scrii­torilor maghiari ardeleni, repro­ducem acel articol . Helikon, asociația scriitorilor un­guri consacrați din Ardeal, și-a ți­nut anuala convenire în castelul baronului Kemény din Brâncove­­neștii de pe cursul de sus al Mure­șului. A 8-a convenire tradițională de acest fel, în sălile vastului și bătrânului castel medieval. A par­ticipat garda de elită a scriitorilor, onorați cu asâtență de conți și ba­roni. S’au schimbat idei, s’au­ revi­zuit credințe, s’au făcut planuri, timp de 3 zile. Din comunicatele apărute cu o­­caziia întrunirii Helikoniștilor se cunosc și câteva din nouile lucrări în preparație ale scriitorilor ma­ghiari ardeleni. Astfel Alexandru Makkai, episcopul reformat de la Cluj, autor al multor lucrării de valoare (ördögszekér, Carul Dra­cului, roman, „Magyar fa sorsa“, — Destinul Copacului Maghiar—eseu, etc.), anunță un roman din epoca Năvălirii Tătarilor. Carol Kós lu­crează un roman având ca erou pe Sf. Ștefan al Ungariei. Contele Mih. Bánffy un roman din viața ma­ghiară ardeleană antibelică. Aron Tamási, în curs de apariție, roma­nul „Abel în societate“. Iosif Nyirő, suculentul scriitor săcui, „Istoriile lui Uz Bence“, (Uz Bence esetei), cul. Gh. Szántó lucrează la roma­­cu subiect din viața țăranilor să­­nul „Stradivari“, în 2 vol. Eugen Dsida a tradus „Faust“ și „Cânta­rea Cântărilor“. Asociația s’a constituit, anul tre­cut, în Pen-club. Susține revista „Erdélyi Helikon“. Amintim că ungurii ardeleni mai dispun de o asociație literară simi­lară : ,Erdélyi Irodalmi Társaság“ (Societatea Literară Ardeleană“), având președinte pe Andreiu Dózsa, iar secretar pe Iosif Nyirő. Scriitorii grupați în jurul acestei asociații lucrează mai mult la re­vista „Pásztortűz (Foc ciobănesc). Și pentru ca să ne complectăm Informațiile, notăm că în Ardealul de vest a luat ființă o nouă aso­ciație literară maghiară cu titlul „Ordinul scriitorilor maghiari arde­leni“ (Erdélyi Magyar írói Rend), iar în Cluj numai acum câteva zile, un grup de 50 tineri scriitori ma­ghiari ardeleni, s’au constituit în asociația literară „Andreiu Ady“ Crezul literar al acestei generații apare destul de clar din numele patronului ales. După cum se vede, camarazii un­guri, mici și mari, desfășură o zgo­­motoasă activitate. Noi o privim cantitativ. Calitativ, rămâne să se aprecieze singuri. Cu vremea, poate, și noi... S­POR Juventus în divizia națională Campionul ligii de Sud a intrat definitiv în competiția cea mai de seamă a foot­balului românesc. In urmă cu două săptămâni, dem­nii reprezentanți ai Capitalei și-au impus superioritatea chiar în ceta­tea Banatului, unde au câștigat a­­supra adversarului lor cu un strâns 5—4, care în realitate putea fi 7—4 sau un scor mai accentuat. De­sigur că această performanță era o notă bună pentru Juventus, întrucât se știe ce adversar dificil sunt munci­torii timișoreni, la ei acasă. In Capitală, victoria roși-albaș­­trilor era scontată la o diferență mai mare decât la acel 1—0 care s’a produs eri. E drept însă că Juventus, mai si­gur ca ori­când de izbândă nu a mai insistat. S’a mulțumit chiar cu o victorie la limită, de justețe. Din această cauză, jocul a pierdut mult din spectaculozitate, și nu a mulțu­mit asistența. Juventus neîntrebu­­ințăndu-se serios, nu a mai produs acea impresie frumoasă din trecut, în timp ce timișorenii au practicat un joc dur, care însă a fost mereu potolit de excelentul arbitraj al d-lui George Theil din Sighișoara. Juventus a fost mult superior. Și-a întrecut de departe adversarul și dacă linia atacantă ar fi beneficiat de o zi bună, și-ar fi însușit o vic­torie la scor. Unicul punct al parti­dei a fost marcat de Melchior, că­tre sfârșitul primei reprize. In urma acestei noui victorii, Ju­ventus a intrat în Divizia Națională, în timp ce R.G.M.T. a fost eliminat din competiție. T­ bitrajul slab al d-lui Lungi. In repriza doua s-a produs un scandal enorm din cauza unei de­cizii a arbitrului. Mereuri, oaspeții sosesc în Capi­tală unde vor juca cu Juventus. Lucian Popescu dispută un nou titlu european International Roting Union a ra­tificat provocarea campionului nos­tru împotriva lui José Girones, cam­pionul Europei la categoria pană. Conform regulamentului, s-a fixat un termen de patru luni, adică până la 26 Noembrie, pentru organiza­rea mat­chului. După toate probabilitățile, spa­niolul va lupta la­ București. Motociclism Cursa internațională disputată era pe Velodrom, a prilejuit motociclis­­mului românesc una din cele mai frumoase victorii. C. Cantacuzino, a dovedit că posedă o clasă care-i dă dreptul să figureze în cele mai se­lecte loturi. Deși părea bazat, pe baza performanțelor anterioare, de către S. Soerensen și Killmeyer, a răsturnat toate calculele și­ a în­vins în stitlul marilor campioni. Un alt român, care a făcut o fi­gură onorabilă, a fost Ionescu­ Cristea. După cursa pe care a fă­cut-o eri, ne face să credem că nu și-a spus încă ultimul cuvânt și că va da încă de lucru lui Cantacu­­zino. Din lotul motocicliștilor străini singur KiUmeyer și-a arătat adevă­rata lui valoare. Soerensen și Hub­­mann ne-au deziluzionat. Bertram, mai cuminte, nu s-a prezentat la start. Brașovia învingătoare In matchul de baraj jucat ori la Brașov între localnici, codașii divi­zionari ai seriei B, și campionul li­gi de Est, Dragoș-Vodă din Cernă­uți, primii și-au însușit victoria cu 3—1 (0—0). Jocul a decurs în nota de supe­rioritate a gazdelor, cari au marcat prin Vogi (2) și Gencze. Duminica viitoare se va juca al douilea și ultimul baraj, de data a­­ceasta însă la Cernăuți. Pentru cupa rămase Pe arena Venus, ZIARIȘTII SPOR­TIVI au realizat Sâmbătă o perfor­manță merituoasă, învingând repre­zentativa „ARBITRILOR“ CU 3—1 (1—0). Au marcat: FIBOIU (2) și Blu­­mer, pentru ziariști. Onoarea arbitrilor a fost salvată de Bărbulescu. In urma acestei victorii, gazeta­rii s-au situat în fruntea clasamen­tului Vineri. VENUS a învins destul de comod pe COLȚEA, căreia i-a ad­ministrat un 4—1 care nu mai are nevoe de nici­ o înflorire. Negrii au avut jocul la discreție și au marcat prin Mircea Nicolaescu (2) și Țicu (2). Pentru decani a marcat Hagiopol. Zilele acestea, CUPA TANASE pro­gramează următoarele matchuri: LUNI: Juventus—Venus, Ia Ju­ventus. MIERCURI: Colțe­a—Ziariștii, la Venus: Wacker în țară Cunoscutul team vienez Wacker se află într-un turneu prin țară. Sâmbătă a jucat la Lugoj cu Vul­turii. Austriacii nu au luat partida in serios și nici nu au jucat cu toți titularii. De aceea au terminat mat­chul la egalitate 2—2 (1—2). Ere au jucat la Timișoara cu Ri­­pensia, campionul național. După un match extrem de dispu­tat, Ripensia a obținut o victorie la limită 4—3 (2—2). Matchul a­ avut faze destul de frumoase, făcând impresie asupra publicului destul de numeros. Jocul a fost mult stânjenit de ar­ Ce mesagii duceau porumbeii capturați in jud. Cetatea­ Albă — Senzaționalele descoperiri ale siguranței — Chișinău, 30 Iulie In legătură cu­ capturarea ce­lor doi porumbei mesageri pe te­ritoriul județului Cetatea Albă, acum, după terminarea cercetă­rilor, suntem în măsură a da ur­mătoarele amănunte: Porumbeii au fost lansați spre amurg, de un curier sau un­ spion sovietic, ce operează în acel ju­deț, in legătură cu spionii G. P. U. de pe litoralul mării Negre. Din cauza lăsării întunericu­lui, porumbeii au intrat pe fe­­reastr unei locuințe țărănești, în care ardea o lumină, deși nu se întunecase complet. Țăranul a predat porumbeii postului de jandarmi. In raportul spionului, ce-i a­­dresa G. P­­ U.-ului din Odesa, a­­rată cauzele neactivării organi­zațiilor comuniste din Basarabia, atribuite energiei unor înalți funcționari ai siguranței noastre, propagandei unor demnitari duș­mani ai comunismului cum și propagandei unui ziarist care a reușit să convingă opinia publi­că, în special din vechiul regat și Ardeal și centrele moldovenești din Basarabia, despre pericolul comunist și actuala stare de lu­cruri din Rusia sovietică. Spionul sau curierul recoman­dă următoarele mijloace spre a se putea lucra mai ușor în direc­ția reușitei unei revoluții sau re­­întărirea partidului comunist din România: exterminarea prin­ atentate a acestor personagii cari aduc atâtea prejudicii cau­zei comuniste, sau răpirea lor, compromiterea lor în România, prin mijloacele ce le va dicta G. P. U.-ul vărsând sumele necesa­re, asu organizarea din nou a partidului comunist, formarea nouilor celule și completa disol­­vare a vechilor cadre comuniste, cari sunt cunoscute de autori­tățile noastre. Se știe că personalul G. P. U- ului din Odessa a fost de curând înlocuit, aproape în întregime. Cei cari conduc acum au trimis emisari pentru o nouă edificare a situației din Basarabia și pen­tru aplicarea unor tactice cu to­tul schimbate față de cele în­trebuințate de fostul personal de conducere. Așa se explică curie­rii și spionii cari au început să raporteze situația recomandând și măsuri, prin porumbeii mesa­geri. Examenul pentru agenții de poliție Candidații pentru postul de a­­gent, admiși la oral și cari urmează a se prezenta la examen în ziua de 1 August, ora 10 dimineața în str. Varșovia: Florian Teodor, Pitești, strada Brătianu 5 ; Ioan M. Ion, a­­gent permanent Pol. Slatina; Da­vid S. Gheorghe, Bârlad, str. Venia­min Costache 93 ; Apostu I. Pavel, Bârlad, str. Principatele Unite 26 ; Mitroaica Ștefan, com. Plenița, jud. Ploești; Velehorschi Eugen, gardian public chestura Iași; Arsenescu I. Alex., Pitești, str. Băilor 6 ; Cristea S. Filip, gardian public chestura Ploești; eVlehorschi Eugen, gardian public Cernăuți; Moisescu N. Gheorghe, București, str. Gr Ma­­nolescu 18 ; Mureșanu Vasi­le, gar­dian public chestura Cloșînâu; Iruța Ion, gardian Imp Cluj ; Teo-gardian public chest. Focșani. Teodorescu Niculae, Brăila, strada Gării 42; Tudosie Iordache, com. Vâlcelele jud. R.­Sărat; Moldovea­­nu Const., Călărași, str. Vânători 48; Roșca V. N­lae, com. Celeiu jud. Gorj ; Nistoran Eamnoil, com­. Jegujani, jud. Mehedinți; Neagoe P. Gh., Buc., calea Vitanului 31; Grecu I. Gh., T.-Măgurele, str. Me­moriile 2 Mai 44 ; Dimitriu S. Ște­fan, Ocșani, str. Ene Negoiță 38; Lăzărescu V. N­lae, agent che st. Galați, Dușmănescu Mihai, Buzău, str. Transilvaniei 35; Lustig­ana, Buc., b-dul Al. I. Cuza 68 ; Popescu Alexandru, agent chestura Galați, Crăciun Vasile, Timișoara, str. Gri­gore Alexandrescu 4; Țenescu To­ma, Câmpu­lung-Muscel, str. Ne­gru Vodă 120 ; Nicolescu G. Ion, Jamboreea internațională a cercetașilor la Goedoeloe In Ungaria Budapesta.­­ La 1 August în­cepe la Gödölö, lângă Budapesta, unde s-a aflat reședința de vară a Curții din Viena, congresul mon­dial al cercetașilor, cunoscut sub numele de jamborea cercetășeas­­că. Congresul este organizat de cercetașii unguri și întreaga țară își promite de la această ședere de 14 zile a reprezentanților tuturor națiunilor, un mare efect propa­gandist. Vor sosi 15.000 cercetați străini, fiind reprezentate 36 na­țiuni. In ultimele zile s’a anunțat din Germania, că cercetașii ger­mani nu vor participa, deoarece organizația lor a fost reorganizată în spiritu „redeșteptării naționale“ și pe baze cu totul noui, ceea ce trebue înțeles în sensul că în Ger­mania nu mai există cercetași. Cercetașii vor sosi cu diferite mijloace de transport : o mare parte va sosi cu vapoare trans­oceanice, cercetașii europeni vor sosi pe Dunăre, căile ferate, auto­­mobie, motociclete, ba chiar și în aeropane. Vor mai sosi detașa­mente cu luntre portative, grupe ciclste, etc. Din Cehoslovacia vor sosi 400 cercetași, din România 250, din Iugoslavia 300, din An­glia 4200, din Franța 1500, din Austria 1000,­­Polonia 1500, Italia 500, din Italia v­or sosi membrii organizației „Balilla“. Vor mai so­si 10 Islandezi,, 100 Olandezi, 300 Bebieni, 85 Luxemburghezi, 50 e­­migranți ruși, 30 Elvețieni, 70 Por­tughezi, 70 Spanioli, 5 cercetași din Haiti, 50 din Africa de Sud, 150 Greci, 50 Bulgari, 50 Japonezi, 5 cercetași din Siam, 40 din Siria, etc. Cercetașii (cerkezii) unguri vor fi într-un număr de 20.000, așa că total își vor face tabere 35.000 cercetași. Congresul va dura 15 zile. Pre­gătirile au durat un timp foarte îndelungat, deoarece au început în­că în toamna anului trecut. Câmpul de la Goegenlee, care are o suprafață de câteva zeci de km. p. și e situat într-o vale îm­pădurită, este împărțit în diferite tabele după naționalități. Toate serviciile, de poliie, poștală, sani­tară, etc., vor fi organzate de cer­cetași. Pregătirile teh­nice și de specialitate au fost efectuate de cercetașii unguari. întreaga tabără a fost vizitată acum o lună de că­­tre statul major al mișcării cerce­­tășe­ști din Anglia, care s’a decla­­­rat mulțumit. Comandantul tabe­rei va fi unul din conducătorii mișcării cercetășești din Ungaria, contele Teleki, fost prim ministru. Cercurile ungare s’au străduit ca congresul s­ă aibă un cât mai mare succes. El a fost pregătit până în cele mai mici amănunțimi. S’a e­­laborat până și limita de bucate, care vor fi pregătite de bucătării­le campaniei militare. Pentru a­­provizionarea taberei se va nece­­­sita un vagon și fum, pâine pe zi, 135 hl. lapte. La o cină se va con­suma 56.000 ouă, pentru dejunul de dimineață se va consuma 14 chintale unt, iar la prânz se va consuma carnea a 8 vite. Au fost pregătite și servicii de călăuză, in­­formațiuni, ilustrațiuni, transla­­­tori, etc. Orar: teatru-cinema TEATRUL CĂRĂBUȘ: „Cărăbușul cântă“. GRADINA FOSTA MARCONI: Com­pania Toneanu : „Micul Weber“. * CAPITOL: „Răzbunătorul“. COLOS: „Zeul alb“ și „Coloșii Mă­rilor“. TRIANON PALACE: „Zeul alb“, jurnal fox și o comedie. REGAL: „Trei băeți și o secretară“. FEMINA: „Revizorul“ și „Cavalerii Bulevardelor“. PARCUL OTETELEȘANU: „Amicul meu guvernatorul“, revista „De ce“ și Cei 7 Gondor acrobați. I­­EFORIA (VOX): „Amicul meu gu­vernatorul“ și revista „Vox-ul la­ băi“. BULEVARD-PALACE: „Piciul" și „Legea haremului“. SELECT: „Misterul camerei galbe­ne“ și „Parfumul d-nei în negru“­­CORSO: „Visul din Schoenbrun“ și „Scampolo“. LIDO : „îndrăznețul“ și Socrul înti­nerit“. MARNA : „Floare din Mexic“ și jur­nal.----xox--­ FRANZELE PAINE

Next