Ţara Noastră, noiembrie 1933 (Anul 11, nr. 445-469)
1933-11-01 / nr. 445
PAGINA 2-a X Minoritarii și școala românească Istoricul priceput și imparțial, căruia îi va fi dat să fixeze peste câteva decenii epoca actuală, nu va putea să nu privească timpurile de astăzi, ca pe unele în care naționalismul a isbutit să-și croiască drum în viitor. Peste tot, popoarele îngrijorate de ascendența pe care a început s-o aibă elementul minoritar față de băștinași, și-a strâns rândurile și au luat măsuri în consecință. Așadar, manifestările naționaliste din ultima vreme de la noi, nu numai ale tineretului universitar dar chiar ale unor oameni cu răspundere în această țară, nu apar ca simple accidente ci ele se încadrează perfect în ritmul nou al vremurilor actuale. Naționalismul nostru nu este o simplă imitație a cutărui curent strein ci el este o necesitate, născută din stările de lucruri dela noi. Elementul minoritar — căruia noi contestăm drepturile la existență — a luat o așa ascendență față de elementul românesc, încât trebue să dea de gândit oricărui bun român cu răspundere în această țară. Școala, care trebue să fie românească, este și ea amenințată. Intr’una din trecutele ședinței ale consiliului interuniversitar, d. prof. Ștefănescu-Goangă a ridicat și chestiunea elementului minoritar, care în fiecare an asaltează învățământul nostru superior. Domnia sa alarmat, a arătat membrilor consiliului, că universitatea din Cluj se găsește într’o situație excepțională din punct de vedere al elementului minoritar. Aci, studențimea minoritară atinge proporția de 50 la sută, cu tendința de a majora elementul românesc provenit de la țară și lipsit de resursele materiale ale minoritarilor. In aceeaș situație se găsește însă nu numai universitatea din Cluj, ci și cele de la Cernăuți, Iași și chiar Bucureștii. Peste tot elementul minoritar se găsește în plină ascensiune. Dar nu numai școlile superioare se găsesc amenințate ci și învățământul nostru secundar, care suferă de aceeaș meteahnă. In special școlile secundare din provinciile alipite. Pentru a ilustra această tristă stare de lucruri, vom cita cazul liceului ortodox de băeți din Cernăuți. Din însuși numele acestei instituțiuni, rezultă că avem de aface cu un liceu românesc confesional, la care deci și profesorii și elevii ar trebui să fie români de religie ortodoxă. Și in adevăr, liceul din chestiune deși este susținut de stat, are totuși, un caracter confesional în înțelesul că între Fondul Bisericesc ort. român al Bucovinei, proprietarul vastului imobil al liceului și ministerului instrucțiunii publice, susținătorul corpului profesoral a intervenit o convențiune, parafată în contractul No. 10.994 din 1930, în care se prevede explicit că elevii, personalul didactic și administrativ vor fi de confesiune ortodoxă română. Prin urmare, în lumina acestei considerațiuni, liceul ortodox de băeți din Cernăuți este a se privi ca o instituțiune școlară românească confesională, în structura căreia n’are voe să existe nici un element strein de religia și structura noastră sufletească. Prin urmare numai în toamna aceasta la liceul ortodox din Cernăuți, au fost detașați 5 profesori minoritari. Cazul vorbește de la sine și nu reclamă nici un comentariu fiindcă el evidențiază o groaznică realitate și anume tendința temerară a minoritarilor și a factorilor responsabili școlari de a înstreina sistematic de sufletul nostru învățământul și corpul didactic din Bucovina, o provincie, în care comandamentul național trebue să primeze peste orice considerațiune politică, sau de oportunitate amorală! La celelalte licee de stat din Cernăuți, lucrurile nu stau mai bine. Peste 80 la sută din contingentul școlar secundar sunt minoritari din care cauză țărănimea bucovineană, atât de dornică de cultură și lumină, este în imposibilitate de a-și trimite copiii la liceu neputând face față concurrenței minoritare și apăsătoarelor taxe școlare. Situația este aceeaș pentru învățământul nostru de stat din Basarabia și Ardeal. Din cauza situației lor materiale excepționale în aceste vremuri de criză morală, minoritarii au cele mai mari posibilități de a se plasa în serviciile de stat, în detrimentul elementului românesc care șomează. Nu trebue uitat că tot din ei se recrutează apoi elementele comuniste și agenții de spionaj. Față de această îngrijorătoare stare de lucruri, oamenilor noștri de stat le incumbă datoria de a salva cel puțin școala, căci salvând școala, se salvează implicit și existența noastră ca stat. Iar dezideratele tineretului nostru universitar naționalist, nu trebue privite ca simple aberații ale unui tineret sburdanndc, ci ca niște măsuri cari se impun, cari trebue să se impună. Ion Nicola Relațiile dintre Români și Turci Sâmbătă seara, filiula Fundației Universitare Carol I, societatea Academică „Amicii Turciei“ de sub președenția d-lui M. Livadaru, a inaugurat al doilea ciclu de conferințe despre Turcia, prin conferința d-lui prof. universitar Constantin Giurescu, în prezența d-nei și d-lui Hamdullah Suphy Bey, ministrul Turciei la București și a unui select și numeros public, conferențiarul arată importanța operei înfăptuite de Mustafa Kemal, care trebue considerată ca cea mai însemnată figură a istoriei turcești de la Soliman Magneticul încoace. Spirit politic, militar și organizator este ctitorul Statului național turcesc, stat profund deosebit de vechiul impreriu. Se ocupă apoi de relațile dintre români și turci, înțelegând prin turci nu numai pe otomani, ci popoarele uralo-altaice în general, și arată durata și intensitatea acestor relații. Amintește de legăturile ce au existat cu neamul Cumanilor, care au lăsat urme durabile în toponemia țărilor românești, trece apoi la legăturile cu turcii propriu ziși. Dominația politică otomană nu are, asupra Principatelor, la bază tratatele sau capitulațiunile invocate de atâtea ori la noi la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în cursul secolului al XIX-lea. Aceste tratate sau hatișerifuri s’au dovedit a fi niște falsificate târzii, din sec. XVIII. Maximum de influență turcească asupra noastră în ordinea politică este în epoca fanariotă. Urmările relațiilor noastre cu turcii se constată în multe domenii. Dacă raportul etnic, aceste urmări n’au fost prea însemnate, — ceea ce nu înseamnă însă că n’am avea de loc sânge uralo-altaic în vinele noastre — sub raportul limbii ele sunt considerabile. Aproape o cincime din cuvintele limbii noastre —câteva mii în total — sunt de origine uralo-altaică sau turcească. In orice domeniu de activitate, în locuință, în îmbrăcăminte, în alimentație, în meserii, în viața socială, găsim un număr însemnat de termeni de această origină. Onomastica și toponomia arată de asemenea o apreciabilă influență turcă. Și în domeniul politic, legăturile noastre cu turcii au avut urmări însemnate. Astfel stând lucrurile, e o datorie pentru cultura românească de a avea cunoscători tehnici ai istoriei, limbei și literaturei turcești. De aceea Academia Română a luat inițiativa fericită, instituind o bursă pentru studiul lor. E necesar, închee conferențiarul, de asemenea să se institue și o catedră de orientalistică la una din Universitățile noastre. x șișx-Litvinov la Paris Paris, 50 (Tel. part.) . Azi dimineață d. Litvinov a sosit la Paris, fiind întâmpinat la gară de ambasadorul sovietic din Paris Dovgalevsky înconjurat de membrii legației ruse. Litvinov va consulta cu Dovgalewsky problemele curente în domeniul relațiunilor dintre Franța și Rusia sovietică. Folosindu-se de șederea sa la Paris, Litvinov va lua contact cu noul prim-ministru francez Albert Sarraut și cu ministrul de externe Paul Boncour. Orar: teatru-cinema TEATRUL NAȚIONAL: „Gaițele“. TEATRUL REGINA MARIA: „Slujbaș la stat“. TEATRUL VENTURA: „Intimități“. TEATRUL ALHAMBRA: „Alhambra iubește“. » TEATRUL IANCOVESCU: „împăratul“.. * CAPITOL: „Steaua din Valencia“. TRIANON PALACE: „Floarea din Lugano”. RIO: Revista „La noi... la Rio" cu Tănase și filmul „Nu vrem femei“. EFORIA (VOX): „Sărutul în fața oglinzii”. POXY: „Scandalul“. SELECT: „Voluptate“. BULEVARD-PALACE: „Voluptate“. CORSO: „Veronica“. REGAL: „Aventuri pentru o femeie“. FORUM: „Supremul păcat“. MARNA: „Gol pușcă“. LIDO: „Contesa Marita“ și „Floarea din Mexic“. OMNIA: „Fără mamă“. RACHE (str. Mătăsari): „Gitta“ și „îngerul albastru“. TERRA: „Pentru cinste și onoare“ și „Stan și Bran speriați de criză“. -----------xifcx---------- î ȚARA NOASȘȘÂ' LITERATURi. IDEI COMENTARII Rostul revistelor mici La sfârșitul unei aprecieri asupra „Abecedarului“ puneam această concluzie : „revistele mici pot fi mai lucrative în mijlocul tineretului cu veleități literare, decât revistele mari, cari sunt inaccesibile și izolate într’o lume care vrea să dețină exclusivitatea virtuților literare". Așa se și explică de altfel apariția atâtor foi care se ocupă cu literatura, nu numai în București, dar mai ales în provincie, unde absența unor tribune care să activeze pe șantierul literaturii e atât de mult resimțită. Subliniem acest fenomen pentru semnificația pe care o prezintă în momentul de față al literaturii românești. Ca valoare obiectivă aceste isbucniri efemere nu reprezintă nimic, dimpotrivă, de cele mai multe ori nu fac decât să îngroape în ridicol pretențion anapoda, sau să dea libertate de expresie unor elemente cari până aci se socoteau ostracizate ; multe ambițiuni mari se consumă în aceste fol, peste pragul cărora nu pot trece decât valori cari depășesc mediocritatea. Interesul acestor fițuici stă însă în simptomul pe care-l prezintă; ele sunt indicațiunile temperaturii De la Teatrul Națonal „Gaiței“, comedia d-lui Al. Kirițescu, se reprezintă din nou la Teatrul Național din seara de Marți, 31 Octombrie. In matineul cu prețuri reduse de Joi, 2 Noembrie, Teatrul Național reprezintă „Râpa“ piesa d-lor D. Theodorescu, F. Dem. și M. Kiss Karsky. La Teatrul Național se repetă piesa „Napoleon“ de d-nii Benitto Mussolini și Giacomo Farzano. Duminică, 5 Noembrie, la ora 10 jumătate dimineața la Teatrul Național va avea loc a IV-a conferință Experimentală, închinată „Teatrului German până la Lessing“, despre care m vorbi de Ion Marin Sadoveanu. La partea experimentală se va juca actul al V-lea din „Emilia Galotti“ de Leasing, cu d-nul G. Ciprian, N. Bâlțățeanu, Al. Critico și d-ra Marietta Anca. Un mare succes realial al lui Iancovescu Un succes fără precedent obține în fiecare seară comedia ,,Imparatul“ de W. Detoff Sternberg. D. Ion Iancovescu a repurtat în rolul lui Napoleon Bonaparte una din cele mai strălucite izbânzi ale carierii sale artistice. „împăratul“ se reprezintă în fiecare seară la ora 9 și Duminică în Matineu la ora 3, cu Maria Antonova, Vere Cigallia, N. N. Matei, Rolland de Jassy și Gr. Vasiliu în rolurile principale. Reintru a înlesnii tuturor buureștenilor participarea la acest mare succes Teatrul, Iancovescu a fixat cele mai populare prețuri de intrare din Capitală (52 și 92 lei). Inima lui Shelley Revista engleză „My Magazine“ aduce, într’unul din ultimele sale numere, informația că inima poetului Shelley, care se credea că fusese arsă în timpul ingerării poetului, s’ar afla in mnicul cimitir Sfântul Petru, din prima biserică zidită la Bournemouth. Acolo, Mr. Percy, fiul doamnei Shelley și-a îngropat mama. In 1889, când acest băiat a murit, a fost descoperită în sicriul său inima tatălui său, marele poet Shelley. Pierre Benoit și Jacques Devai Pierre Benoit, deja Academia franceză și Jacques Deval au plecat Miercurea trecută, împreună, spre Coasta bască. Primul va lucra acolo la un roman, al doilea va isprăvi o piesă de teatru, literme care stăpânește tineretul. E netăgăduit că după o rătăcire pe care n’avem de ce s’o regretăm, tineretul se reîntoarce cu pasiunea firească a vârstii, către preocupările de ordin literar, înadând firul unei tradiții care a făcut cinste altădată tineretului nostru studios. O face stângaciu, cu ezitări, uneori, cu îndrăsneli și impertinențe alteori, dar cu o evidentă convingere. Cine să adăpostească aceste reveniri de pocăință și cine să îmbrățișeze îndrăsnelile acestor băiețandri ? Literații consacrați sunt orgolioși, prețioși, de cele mai multe ori neînțelegători,cei mai mărunți sunt plăeuți, se tem ca nu cumva vreunul din acești mânzi să nu sară mai departe decât dânșii. Oamenii își apără pozițiile... Iar revistele mari — presupunând că există, ceea ce nu e cazul la noi — sunt inaccesibile sau aservite unor cenacluri exclusiviste, cu prejudecăți și aprehensiuni, pentru cari stângacile manifestări literare ale tineretului nu merită decât un total dispreț, uitând că în domeniul literar trebue admisă și acceptată orice manifestare, de orice calitate, pentru a ușura procesul de selecție. «Asistența socială" A apărut revista „Asistența Socială, Anul IV Nr. 1—2 (212 pg. lei 60). Această interesantă publicație, sub direcția d-nei Veturia Manuila se prezintă într’o admirabilă formă din punct de vedere tehnic. In ce privește cuprinsul, reproducem titlurile articolelor care alcătuesc un material instructiv, prețios și accesibil oricui: Propaganda și Asistență Socială ; Sociologie și Asistență ; Bolile venerice și Asistența Socială ; Alcoolismul; Tuberculoza și Asistența Socială; Infirmitățile fizice permanente : orbii, surzii și muții, estropiații; Recenzii; Note ; Știri de pretutindeni. Colaborează la aicst număr, d-na Veturia Mânuila ; d-nii: Emanoil Bucuță, Dr. S. Irimescu, Dr. Aurel Voina, Henri M. Stahl, Dr. Sabin Manuila d-rele Rodită Luția si Elena Marti. Roland Dorgeles interzis! O depeșă din Milano anunță că romanul lui Roland Dorgelés, „Le château des brouillards“ a fost interzis, in acel oraș, de către autoritățile italiene, întrebat de un reporter literar dacă știe din ce cauză s’a luat acea dispoziție, membrul Academiei Goncourt a răspuns : — „știu și eu ? ! O fi pentru că în cartea aceasta există un personaj italian, care a putut apare antipatic sau, poate, pentru că un alt personaj descopere câteva secrete ale artei dificile și delicate a falsei monede ?“ " „Asupra acestei chestiuni — a continuat, surâzând, autorul „Crucilor de lemn“ — știți că guvernele sunt foarte susceptibile; ele țin la privilegiile lor“. Un turneu al lui Jean Kubelik în Anglia Zilele acestea Jean Kubelik, care se numără printre cei mai mari violoniști ai lumii, a terminat un strălucit turneu în Anglia. Cu acest prilej cunoscutul artist și constructor de vioare George Robey a dăruit lui Kubelik, una din cele mai bune vioare ale sale. In semn de recunoștință Kubelik a permis lui Robey să execute câteva bucăți cu vioara sa Stradivarius. După cum se anunță maestrul Kubelik se va întoarce în Cehoslovacia abia în primăvara anului viitor. __________ Singurul refugiu pentru acești delicvenți ai literaturii sunt revistele mici cari nu pot avea scrupule de cenaclu și rezerve de ratați. Larga generozitate a tineretului lasă liberă circulația oricărui produs literar, înlesnind celor cu talent să ridice capul, iar celorlalți să-și dea seama de erezia în care s’au angajat. Din acest punct de vedere rostul prade al revistelor mici depășește unul pe cel al revistelor mari — pe cari nu le avem — ele stimulează stângăciile literare și ajută pe cei cu posibiltăți în materie să-și publice producția, ele pot angaja la un moment dat întregul tineret în această luptă de afirmare, prezentându-l ca o puternică fascie împotriva oligarhiei literare. Aceasta nu înseamnă însă că este permisă lipsa de gramatică, așa cum se întâmplă adesea, absența bunului simț și curajul tuturor licențelor. Și mai des, domnilor „redactori responsabili“ — ca și când ar fi nevoe de dumneavoastră la o asemenea publicații — nu vă lansați în subiecte de critică, sunteți prea tineri pentru a mânui această unealtă. I. Popescu-Pavideanuu O sărbătoare radiofonică Radio-Viena se pregătește să sărbătorească pe cel de-al 500.000-lea abonat al său. Evenimentul va avea loc probabil pe la începutul lunii Noembrie. Fericitul abonat care va primi distanța cu numărul 500.000 va fi invitat și deluctat în fața microfonului și va primi ca amintire un ceasornic de aur. Cu cei cinci sute de mii de abonați ai săi, Austria va ocupa al patrulea loc în radiofonia europeană, după Danemarca, Anglia și Suedia. , Alhambra iubește“ „Alhambra iubește“, revista tuturor recordurilor de frumusețe, de splendoare, de text și de carieră strălucită își anunță ultima săptămână la București, revista urmând a pleca Luni 6 Noembrie în turneu în țară. Până atunci numai, în fiecare seară și în matineurile de Joi, Sâmbătă și Duminică, publicul Capitalei se mai poate delecta la cea mai bună revistă ce s’a scris „Alhambra iubește“ izvor de melodie și cascadă de spirit. Luni 6 Noembrie N. Vlădoianu și N. Constantinescu prezintă la „Alhambra“ comedia lor muzicală „Inimi de ciocolată“, muzica de Ion Vasilescu, într’un complot nou și strălucit ansamblu: Const. Lungeanu, Ion Morțun Ion Manu, frații Ghidale, Const. I. Morțun, D. Demetrescu, Joujou Pavelescu, Renée Annie, Mariana Ciurea,, Florica Damian, Titica Bănicescu, etc. Uitat în tezaur Un caz tragic și nemaivăzut în felul său dă de vorbit orașului Sydney,,capitala Australiei. O clădire în care erau instalate numai birouri a luat foc din motive necunoscute, într’o după amiază. Locuitorii au reușit să se salveze la timp. Numai un funcționar al unei bănci de la parterul clădirii lipsea la apel. Cu toate cercetările pompierilor, n’a putut fi găsit. Când focul a fost stins și scheletul de fier al clădirii s’a răcit, s’a trecut la evaluarea pagubelor și la o cercetare mai amănunțită printre ruine. S’a deschis tezaurul bănci, tezaur de o construcție cam învechită și care fusese închis la repezeală de casier, în clipa când s’a dat alarma. Spre surprinderea anchetatorilor, în a doua încăpere a tezaurului dădură într’un colț de funcționarul dispărut. Sărmanul om, deși făcea impresia că-i viu, murise de mult; în momentul când cineva a încercat să-l scuture ca să-l trezească, corpul neînsuflețit s’a prefăcut într’un morman inform de cenușă. Căldura grozavă a incendiului îl carbonizase. CINEMA Curiozități de vedetă: Sylvia Sidney Oricât ar părea de curios, Sylvia Sidney — actualmente alături de Claudette Colbert, mari vedete ale casei Paramount — se ține departe de viața superficială dusă de alte glorii ale ecranului din Hollywood. Firea ei studioasă și meditativă, iluminată de expresia serioasă a ochilor ei, contrastează cu mondenitatea, căreea nu i se sustrag decât foarte puțini din artiștii metropolei filmului american. — Am impresia că nu sunt făcută să trăiesc în societate, a declarat într’o zi unui confrate american această firă de dentist român. Asta nu înseninează însă că sunt incapabilă să iau parte la suferințele oamenilor. Dimpotrivă, este să se manifestez simpatia mea. „De aceea mă simt foarte des orientată în mijlocul unei mulțimi de oameni. Nici pentru o împărăție nu ași putea fi convinsă să iau parte la o partidă de bridge. Dar nu pentru că ași avea aversiune contra celor cari joacă în cărți, ci pur și simplu pentru că pe mine una nu mă amuză să joc. „îmi plac dansurile de caracter, dar să mă duc la un dancing și să mă balansez în cadență, în sunetul nu știu cărei melodii la modă, e mai presus de puterile mele. Mă duc adeseori cu mama mea la concerte de muzică serioasă și câteodată la conferințe. Cea mai bună distracție a noastră e însă să stăm acasă și să citim câte o carte de valoare. N’am fost niciodată la vreuna din acele faimoase „parties“ cari se organizează atât de des în capitala filmului. „Vă rog să nu trageți de aci concluzia că mă complac în atitudinea unei ființe superioare. Așa mi-e firea — atât și nimic mai mult. Tot așa m’am comportat și când eram fetiță mică, la școală. N’am avut niciodată prietene. Eram timidă. M’am simțit întotdeauna singură și străină de anturajul meu. „Se prea poate ca Hollywoodul să mă schimbe și pe mine. Așa bunăoară, eu care am detestat de când mă cunosc culorile vii și roșul în special, mi-am cumpărat deunăzi o rochie roșie și un capot roșiu. Se prea poate ca acesta să și fie indiciul unei evoluții în acest sens...“. Și Sylvia Sidney mărturisește și un alt viciu, de care nu se poate desbăra — dar pe acesta îl are dinaintea activității ei la Hollywood acela de a bea cafele negre în cantități incomensurabile. — Am acasă o întreagă colecție de ibrice pentru cafea, zise ea. Beau de predilecție cafeaua-filtru și am bine înțeles o jumătate duzină de filtre din cele mai perfecționate. Sylvia Sidney admiră clima Californiei. — Mă simt atât de bine la Hollywood, încât am impresia că m’am născut în acest oraș. Singurul lucru de care mă tem, e să nu fiu convinsă să-mi cumpăr o casă în metropola filmului. Mi-ar place să am o casă, dar mă tem să fiu legată de un singur oraș. Poate că e o influență a strămoșilor mei țigani... .— încheie Sylvia Sidney interesanta ei destăinuire. In atenția comsisi de cenzură Cinematograful Capitol a prezentat până ari un film, întitulat „Scandalul“. Am pronunțat film cu caracter provocator. In el se văd scene, obiceiuri și costume ungurești. Cu altă ocazie am atras atenția Comisiei de cenzură, asupra acestui cinematograf, căzut de atătea ori în recidivă și transformat într-o agenție murdară de prezentare a filmelor ungurești. Atragem din nou atenția comisiei de cenzură și Ministerului de interne pentru a interveni cu măsurile pe cari legea li le pun la dispoziție, pentru a tempera neapărat elanul acestei oficine de propagandă maghiară. In memoria lui Painleve si Calmette Omagiul lumii politice și științifice Paris, 30 (Rador). La ora 21 și 30 s’a terminat pe ziua de ezi defilarea personalităților la domiciliul celui ce a fost Painleve. Printre personalitățile cari au venit să se înscrii în ultimul timp, se menționează d-nii: Tardieu, Dunant, ministrul Elveției, Politis, ministrul Greciei, generalul Sarrail, etc. Moartea lui Painleve a provocat un mare doliu în toată Franța. întreaga presă, în mod unanim și fără deosebire de partide, se face ecoul impresiei profunde provocată de penibila știre. In unei coloane ziarele schițează viața exemplară a savantului și omului de stat care a dispărut. ELOGIUL D-LUI DE MONZIE In „Excelsior“, d. De Monzie scrie : Șeful guvernului va vorbi în numele națiunii la Pantheon. Eu nu vorbesc decât în numele prieteniei. Vorbesc de un om pe care îl iubeam pentru că și el știa să iubească ; de un om care punea tandrețe în justiție și pasiune în știință ; de un om care putea să egaleze pe Pascal prin gândire și se înrudesc cu el prin inima sa. Alții vor proclama virtutea sa supremă, acea de a nu cunoaște niciodată pericolul. Aș voi numai să subliniez înflăcărarea roică cu care el lua partea inocenței, nu așa cum o iau unii spre a asigura triumful unui ideal abstract, ci pentru a scăpa de teamă pe o ființă omenească în pericol de a-și pierde onoarea. El raționa pe bază de cifre și se decidea pe baza sentimentelor. El a riscat în orice clipă partea sa de geniu într’o cauză în care intervenea pietatea. El întrecea fără încetare epoca noastră prea omenească.. Adevărata sa mare valoare era cuprinsă în acest exces. Da, desigur, am pierdut cu Painlevé o parte din măreția franceză. MESAGIUL D-LUI HERRIOT „L’Ere Nouvelle“, publică un mesagiu al d-lui Herriot, trimes dda Giens, unde președintele partidului radical-socialist își petrece convalescența. „Aici, într’un loc favorabilă reflecției, scrie d. Herriot, simt în mod cu totul deosebit cruzimea acestei pierderi. Durerea mea este în primul rând aceia a unui prieten legat de multă vreme de Painlevé prin comunitatea de origină și gusturi. N admiram și mă înclinam în fata acestei superiorități de spirit care făcea din el un maestru în știința sa, și da o autoritate atât de originală aprecierilor sale asupra literelor sau artelor. „Era o inteligență ciclică, capabilă totdeodată de abstracție transcedentala și de o umanitate impresionantă. A fost cel mai înflăcărat și cel mai clar văzator dintre francezi. Ar fi trebuit să-l fi văzut în ceasurile negre ale războiului, ar fi trebuit să-l văzut luând hotârîri decisive , ar fi consiliile de guvern, spre a ști respectul și gratitudinea pe care i le datoresc toți francezii fără deosebire de opinii. Va rămâne în istoria republicii o personalitate cu totul expresivă și prin ansamblul calităților sale, fără îndoială de neînlocuit. Regret mult ca nu pot personal să iau parte la salutul ultim dat ilustrului nostru prieten“. TELEGRAME DE CONDOLEANȚE Paris, 50 (Rador). — Printre numeroasele telegrame de condoleanțe primite la locuința defunctului Painleve se citează acela a d-lui Cordell Hall, secretarul departamentului de stat al Statelor Unite, care are următorul cuprins : „Am aflat cu cea mai mare părere de rău moartea lui Paul Painleve și vă trimit dv. cât și poporului american și în numel meu propriu, cele mai sincere sentimente de simpatie“. Presa britanică aduce omagii unanime lui Painlevé, celebrând în el în acelaș timp pe savant și pe omul de stat. „Raily Express“ scrie că în mare parte se datorește lui Painlevé faptul că frații Wright au venit în Franța ca sa-și desăvârșească cunoștințele în materie de aviație. Toate celelalte ziare în frunte cu „Times“ reamintesc că defunctul a activat împreună cu Lloyd George pentru constituirea consiliului suprem interaliat, care a stat la origina victoriei comune. Printre personalitățile care s-au înclinat astăzi n fața rămășițelor lui Painlevé, se citează numeroși aviatori, printre care și soții Lindbergh, cum și delegați din partea foștilor luptători și corpul diplomatic aproape întreg. D. Dovgalevski, ambasadorul Sovietelor la Paris, a prezentat personal d-lui Sarraut condoleanțe din partea sa și din partea guvernului sovietic. ■ljș Viena, 50 (Rador). — D. Dollfuss, cancelarul Austriei, a adresat în numele său personal și în numele guvernului austriac o telegramă de condoleanțe d-lui Sarraut cu ocazia încetării din viață a marelui om de stat francez Painlevé. ELOGIUL ACADEMIEI DE ȘTIINȚE Paris, 30 (Rador). Academia de științe a ținut azi o ședință în cursul căreia d. Emile Borel, vicepreședintele Academiei a pronunțat elogiul funebru al defuncților Painlevé și Calmette, pe care întreaga asistență l-a ascultat în picioare. D-nii Emile Picard și Lacroix, secretar perpetui ai Academiei au citit dări de seamă relative la activitatea defuncților Painlevé și Calmette. TELEGRAMA LUI EINSTEIN _ Paris, 30 Rador. ) Savantul Einstein a trimis o telegramă de condoleanțe familiei defunctului Painlevé. Iată textul telegramei: „Cu profundă durere am aflat de greaua pierdere nncercată de știință și de Franța prin dispariția scumpului meu amic Painlevé. Toată viața sa, Painllevé a luptat pentru pace și justiție și niciodată n’a refuzat colaborarea sa la o inițiativă bună. Trebuie să dorim ca Franța să aibă totdeauna oameni care ca el sa consacre forța și dezinteresarea lor țariei și soartei Europei“., CORPUL LUI CALMETTE LA INSTITUTUL PASTEUR Paris. 30 (Rador). — Azi dimineață, la ora 10 s’a procedat în prezența familiei și a prietenilor apropiați» la punerea în sicriu a rămășițelor profesorului Calmette. După aceea sicriul a fost expus într-o sală a institutului Pasteur, îmbrăcat în stofă neagră și înconjurat de coroane de crizanteme. La picioarele corpului neînsuflețit al savantului, sunt așezate pe o pernă insignele de mare ofițer al Legiunii de onoare. Publicul, informat de ziare că poate defila prin fața sicriului, s-a grăbit să vină în număr destul de mare pentru a aduce regretatului savant ultimul salut. «mm Programul noului guvern francez Paris, 30. — Membrii guvernului s’au întrunit astăzi pentru întâia oară în consiliu, spre a redacta declarația program, care urmează să fie citită parlamentului în ședința de Vineri. In consiliul de astăzi s’au stabilit numai principiile acestui program, urmând ca redactarea definitivă să se facă în consiliul de miniștri de Jos. In genere se crede că declarația program a guvernului, va cuprinde aceleași principii ca și cele enunțate deja de către primul ministru Sarraut, înainte de a-și forma cabinetul. Guvernul va anunța reforme sociale democratice, va accentua că lucrează pentru pace și pentru securitate în afară și urmând exemplul guvernului trecut, va da asigurări că este pentru apărarea statului laic. Din punct de vedere financiar va căuta să ajungă la echilibrul budgetului și va folosi toate mijloacele pentru refacerea economică a țării și pentru combaterea crizei de astăzi. După cum se afirmă d. Sarraut ar avea intenția să înlăture deficitul budgetul în etape. In consecință nu va recurge la legi financiare speciale, ci se va mulțumi să reducă deficitul actual de 6 miliarde de franci la 3 miliarde jumătate, rămânând ca restul de 2 miliarde și jumătate să fie amortizat din bugetul anului viitor. UN NOU PLAN PENTRU UTILAJUL NAȚIONAL Paris, 30 (Rador). Guvernul lucrează la un plan destinat să favorizeze renașterea economică, utilizându-se în special resursele imperiului colonial francez. Prin noul plan se va căuta să se procure nouă surse de venit Statului. Guvernul va căuta să facă să se adopte un nou plan pentru utilajul național și, prin declarația ministerială, va declara că are intenția să lucreze pentru o importantă modificare a regimului fiscal. Este evident însă că aceste măsuri sunt chestiune de viitor, care deci interesează numai viitorul. Deocamdată însă este nevoie ca parlamentul să se pronunțe asupra întregului program financiar al guvernului, cu atât mai mult cu cât este nevoie să se pareze orice atacuri împotriva francului.