Ţara Noastră, noiembrie 1933 (Anul 11, nr. 445-469)

1933-11-01 / nr. 445

PAGINA 2-a X Minoritarii și școala românească Istoricul priceput și imparțial, căruia îi va fi dat să fixeze peste câteva decenii epoca actuală, nu va putea să nu privească timpu­rile de astăzi, ca pe unele în care naționalismul a isbutit să-și cro­iască drum în viitor. Peste tot, popoarele îngrijo­rate de ascendența pe care a în­ceput s-o aibă elementul minori­tar față de băștinași, și-a strâns rândurile și au luat măsuri în consecință. Așa­dar, manifestă­rile naționaliste din ultima vre­me de la noi, nu numai ale tine­retului universitar dar chiar ale unor oameni cu răspundere în a­­ceastă țară, nu apar ca simple accidente ci ele se încadrează perfect în ritmul nou al vremu­rilor actuale. Naționalismul nos­tru nu este o simplă imitație a cutărui curent strein ci el­­ este o necesitate, născută din stările de lucruri dela noi. Elementul minoritar — căruia noi contestăm drepturile la exis­tență — a luat o așa ascendență față de elementul românesc, în­cât trebue să dea de gândit ori­cărui bun român cu răspundere în această țară. Școala, care tre­bue să fie românească, este și ea amenințată. Intr’una din trecutele ședințe­i ale consiliului interuniversitar, d. prof. Ștefănescu-Goangă a ri­dicat și chestiunea elementului minoritar, care în fiecare an a­­saltează învățământul nostru su­perior. Domnia­ sa alarmat, a a­­rătat membrilor consiliului, că universitatea din Cluj se găsește într’o situație excepțională din punct de vedere al elementului minoritar. Aci, studențimea mi­noritară atinge proporția de 50 la sută, cu tendința de a majora elementul românesc provenit de la țară și lipsit de resursele ma­teriale ale minoritarilor. In a­­ceeaș situație se găsește însă nu numai universitatea din Cluj, ci și cele de la Cernăuți, Iași și chiar Bucureștii. Peste tot ele­mentul minoritar se găsește în plină ascensiune. Dar nu numai școlile superioa­re se găsesc amenințate ci și în­vățământul nostru secundar, care suferă de aceeaș meteahnă. In special școlile secundare din provinciile alipite. Pentru a ilus­tra această tristă stare de lu­cruri, vom cita cazul liceului or­todox de băeți din Cernăuți. Din însuși numele acestei in­­stituțiuni, rezultă că avem de a­­face cu un liceu românesc con­fesional, la care deci și profeso­rii și elevii ar trebui să fie ro­mâni de religie ortodoxă. Și in adevăr, liceul din ches­tiune deși este susținut de stat, are totuși, un caracter confesio­nal în înțelesul că între Fondul Bisericesc ort. român al Bucovi­nei, proprietarul vastului imobil al liceului și ministerului in­strucțiunii publice, susținătorul corpului profesoral a intervenit o convențiune, parafată în con­tractul No. 10.994 din 1930, în care se prevede explicit că elevii, personalul didactic și administra­tiv vor fi de confesiune ortodoxă română. Prin urmare, în lumina aces­tei considerațiuni, liceul ortodox de băeți din Cernăuți este a se privi ca o instituțiune școlară ro­­mânească­ confesională, în struc­tura căreia n’are voe să existe nici un element strein de religia și structura noastră sufletească. Prin urmare numai în toamna aceasta la liceul ortodox din Cer­năuți, au fost detașați 5 profe­sori minoritari. Cazul vorbește de la sine și nu reclamă nici un comentariu fi­indcă el evidențiază o groaznică realitate și anume tendința te­merară a minoritarilor și a fac­torilor responsabili școlari de a înstreina sistematic de sufletul nostru învățământul și corpul didactic din Bucovina, o provin­cie, în care comandamentul na­țional trebue să primeze peste orice considerațiune politică, sau de oportunitate amorală! La ce­lelalte licee de stat din Cernăuți, lucrurile nu stau mai bine. Pe­ste 80 la sută din contingentul școlar secundar sunt minoritari din care cauză țărănimea buco­vineană, atât de­ dornică de cul­tură și lumină, este în imposibi­litate de a-și trimite copiii la li­ceu neputând face față concur­renței minoritare și apăsătoare­lor taxe școlare. Situația este aceeaș pentru în­vățământul nostru de stat din Basarabia și Ardeal. Din cauza situației lor mate­riale excepționale în aceste vre­muri de criză morală, minori­tarii au cele mai mari posibilități de a se plasa în serviciile de stat, în detrimentul elementului ro­mânesc care șomează. Nu trebue uitat că tot din ei se recrutează apoi elementele comuniste și agenții de spionaj. Față de această îngrijorătoare stare de lucruri, oamenilor noștri de stat le incumbă datoria de a salva cel puțin școala, căci sal­vând școala, se salvează implicit și existența noastră ca stat. Iar dezideratele tineretului nostru universitar naționalist, nu tre­bue privite ca simple aberații ale unui tineret sburdanndc, ci ca niște măsuri cari se impun, cari trebue să se impună. Ion Nicola Relațiile dintre Români și Turci Sâmbătă seara, fil­iula Fun­dației Universitare Carol I, so­cietatea Academică „Amicii Tur­ciei“ de sub președenția d-lui M. Livadaru, a inaugurat al doilea ciclu de conferințe despre Tur­cia, prin conferința d-lui prof. universitar Constantin Giures­­cu, în prezența d-nei și d-lui Hamdullah Suphy Bey, minis­trul Turciei la București și a u­­nui select și n­umeros public, conferențiarul arată importanța operei înfăptuite de Mustafa Ke­­mal, care trebue considerată ca cea mai însemnată figură a is­toriei turcești de la Soliman Magneticul încoace. Spirit poli­tic, militar și organizator este ctitorul Statului național tur­cesc, stat profund deosebit de vechiul impreriu. Se ocupă apoi de relațile din­tre români și turci, înțelegând prin turci nu numai pe otomani, ci popoarele uralo-altaice în ge­neral, și­ arată durata și inten­­sitatea acestor relații. Amintește de legăturile ce au existat cu neamul Cumanilor, care au lă­sat urme durabile în toponemia țărilor românești, trece apoi la legăturile cu turcii propriu ziși. Dominația politică otomană nu are, asupra Principatelor, la ba­ză tratatele sau capitulațiunile invocate de atâtea ori la noi la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în cursul secolului al XIX-lea. Aceste tratate sau hatișerifuri s’au dovedit a fi niște falsificate târzii, din sec. XVIII. Maximum de influență turcească asupra noastră în ordinea politică este în epoca fanariotă. Urmările relațiilor noastre cu turcii se constată în multe do­menii. Dacă raportul etnic, aces­te urmări n’au fost prea însem­nate, — ceea ce nu înseamnă însă că n’am avea de loc sânge uralo-altaic în vinele noastre — sub raportul limbii ele sunt con­siderabile. Aproape o cincime din cuvintele limbii noastre —­­câteva mii în total — sunt de o­­rigine uralo-altaică sau turceas­că. In orice domeniu de activita­te,­ în locuință, în îmbrăcăminte, în alimentație, în meserii, în viața socială, găsim un număr însemnat de termeni de această origină. Onomastica și topono­mia arată de asemenea o apre­ciabilă influență turcă. Și în do­meniul politic, legăturile noas­tre cu turcii au avut urmări în­­­semnate. Astfel stând lucrurile, e o da­torie pentru cultura româneas­că de a avea cunoscători teh­­­nici ai istoriei, limbei și literatu­­rei turcești. De aceea Academia Română a luat inițiativa ferici­tă, instituin­d o bursă pentru studiul lor. E necesar, închee conferențiarul, de asemenea să se institue și o catedră de orien­talistică la una din Universită­țile noastre. x șișx-Litvinov la Paris Paris, 50 (Tel. part.) . Azi di­mineață d. Litvinov a sosit la Pa­ris, fiind întâmpinat la gară de ambasadorul sovietic din Paris Dovgalevsky înconjurat de mem­brii legației ruse. Litvinov va consulta cu Dov­­galewsky problemele curente în domeniul relațiunilor dintre Franța și Rusia sovietică. Folosi­ndu-se de șederea sa la Pa­ris, Litvinov va lua contact cu noul pr­im-ministru francez Al­bert Sarraut și cu ministrul de externe Paul Boncour. Orar: teatru-cinema TEATRUL NAȚIONAL: „Gaițele“. TEATRUL REGINA MARIA: „Sluj­baș la stat“. TEATRUL VENTURA: „Intimități“. TEATRUL ALHAMBRA: „Alhambra iubește“. » TEATRUL IANCOVESCU: „împăra­tul“.. * CAPITOL: „Steaua din Valencia“. TRIANON PALACE: „Floarea din Lugano”. RIO: Revista „La noi... la Rio" cu Tănase și filmul „Nu vrem femei“. EFORIA (VOX): „Sărutul în fața oglinzii”. POXY: „Scandalul“. SELECT: „Voluptate“. BULEVARD-PALACE: „Voluptate“. CORSO: „Veronica“. REGAL: „Aventuri pentru o fe­meie“. FORUM: „Supremul păcat“. MARNA: „Gol pușcă“. LIDO: „Contesa Marita“ și „Floa­rea din Mexic“. OMNIA: „Fără mamă“. RACHE (str. Mătăsari): „Gitta“ și „îngerul albastru“. TERRA: „Pentru cinste și onoare“ și „Stan și Bran speriați de cri­ză“. -----------xifcx----------­ î ȚARA NOASȘȘÂ' LITERATURi. IDEI COMENTARII Rostul revistelor mici La sfârșitul unei aprecieri asupra „Abecedarului“ puneam această concluzie : „revistele mici pot fi mai lucrative în mijlocul tineretului cu veleități literare, decât revistele mari, cari sunt inaccesibile și izo­late într’o lume care vrea să dețină exclusivitatea virtuților literare". Așa se și explică de altfel apariția atâtor foi care se ocupă cu litera­tura, nu numai în București, dar mai ales în provincie, unde absen­ța unor tribune care să activeze pe șantierul literaturii e atât de mult resimțită. Subliniem acest feno­­men pentru semnificația pe care o prezintă în momentul de față al li­teraturii românești. Ca valoare obiectivă aceste isbuc­­niri efemere nu reprezintă nimic, dimpotrivă, de cele mai multe ori nu fac decât să îngroape în ridicol pretențion anapoda, sau să dea li­bertate de expresie unor elemente cari până aci se socoteau ostraci­zate ; multe ambițiuni mari se con­sumă în aceste fol, peste pragul că­rora nu pot trece decât valori cari depășesc mediocritatea. Interesul acestor fițuici stă însă în simptomul pe care-l prezintă; ele sunt indicațiunile temperaturii De la Teatrul Națonal „Gaiței“, comedia d-lui Al. Ki­­rițescu, se reprezintă din nou la Teatrul Național din seara de Marți, 31 Octombrie. In matineul cu prețuri reduse de Joi, 2 Noembrie, Teatrul Național reprezintă „Râpa“ piesa d-lor D. Theodorescu, F. Dem. și M. Kiss Karsky. La Teatrul Național se repetă piesa „Napoleon“ de d-nii Benitto Mussolini și Giacomo Farzano. Duminică, 5 Noembrie, la ora 10 jumătate dimineața la Teatrul Național va avea loc a IV-a confe­rință Experimentală, închinată „Teatrului German până la Les­sing“, despre care m vorbi de Ion Marin Sadoveanu. La­­ partea experimentală se va juca actul al V-lea din „E­milia Ga­­lotti“ de Leasing, cu d-nul G. Ci­­prian, N. Bâlțățeanu, Al. Critico și d-ra Marietta Anca. Un mare succes reali­al­­ al lui Iancovescu Un succes fără precedent obține în fiecare seară comedia ,,Impara­­tul“ de W. Detoff Sternberg. D. Ion Iancovescu a repurtat în rolul lui Napoleon Bonaparte una din cele mai strălucite izbânzi ale carierii sale artistice. „împăratul“ se reprezintă în fie­care seară la ora 9 și Duminică în Matineu la ora 3, cu Maria Anto­nova, Vere Cigallia, N. N. Matei, Rolland de Jassy și Gr. Vasiliu în rolurile principale. Reintru a înlesnii tuturor bu­­u­­reștenilor participarea la acest ma­re succes Teatrul, Iancovescu a fixat cele mai populare prețuri de intra­re din Capitală (52 și 92 lei). Inima lui Shelley Revista engleză „My Magazine“ aduce, într’unul din ultimele sale numere, informația că inima poe­tului Shelley, care se credea că fu­sese arsă în timpul ingerării po­etului, s’ar afla in mnicul cimitir Sfântul Petru, din prima biserică zidită la Bournemouth. Acolo, Mr. Percy, fiul doamnei Shelley și-a îngropat mama. In 1889, când acest băiat a mu­rit, a fost descoperită în sicriul său inima tatălui său, marele poet Shelley. Pie­rre Benoit și Jacques Devai Pierre Benoit, d­eja Academia franceză și Jacques Deval au plecat Miercurea trecută, împreună, spre Coasta bască. Primul va lucra acolo la un ro­man, al doilea va isprăvi o piesă de teatru, literme care stăpânește tineretul. E netăgăduit că după o rătăcire pe care n’avem de ce s’o regretăm, ti­neretul se reîntoarce cu pasiunea firească a vârstii, către preocupă­rile de ordin literar, înadând firul unei tradiții care a făcut cinste al­tădată tineretului nostru studios. O face stângaciu, cu ezitări, uneori, cu îndrăsneli și impertinențe alte­­ori, dar cu o evidentă convingere. Cine să adăpostească aceste re­veniri de pocăință și cine să îmbră­țișeze îndrăsnelile acestor băiețan­­dri ? Literații consacrați sunt orgo­lioși, prețioși, de cele mai multe ori neînțelegători­,cei mai mărunți sunt plăeuți, se tem ca nu cumva vre­u­­nul din acești mânzi să nu sară mai departe decât dânșii. Oamenii își apără pozițiile... Iar revistele mari — presupunând că există, ceea ce nu e cazul la noi — sunt inaccesibile sau aservite u­­nor cenacluri exclusiviste, cu preju­decăți și aprehensiuni, pentru cari stângacile manifestări literare ale tineretului nu merită decât un to­tal dispreț, uitând că în domeniul li­terar trebue admisă și acceptată ori­ce manifestare, de orice calitate, pentru a ușura procesul­ de selecție. «Asistența socială" A apărut revista „Asistența So­cială, Anul IV Nr. 1—2 (212 pg. lei 60). Această interesantă publicație, sub direcția d-nei Veturia Manuila se prezintă într’o admirabilă for­mă din punct de vedere tehnic. In ce privește cuprinsul, reproducem titlurile articolelor care alcătuesc un material instructiv, prețios și accesibil oricui: Propaganda și A­­sistență Socială ; Sociologie și Asis­tență ; Bolile venerice și Asistența Socială ; Alcoolismul; Tuberculo­za și Asistența Socială; Infirmită­țile fizice permanente : orbii, sur­zii și muții, estropiații; Recenzii; Note ; Știri de pretutindeni. Colaborează la aic­st număr, d-na Veturia Mânuila ; d-nii: E­­manoil Bucuță, Dr. S. Irimescu, Dr. Aurel Voina, Henri M. Stahl, Dr. Sabin Manuila d-rele Rodită Luția si Elena Marti. Roland Dorgeles interzis! O depeșă din Milano anunță că romanul lui Roland Dorgelés, „Le château des brouillards“ a fost in­terzis, in acel oraș, de către auto­ritățile italiene, întrebat de un reporter literar dacă știe din ce cauză s’a luat acea dispoziție, membrul Academiei Gon­­court a răspuns : — „știu și eu ? ! O fi pentru că în cartea aceasta există un perso­naj italian, care a putut apare an­tipatic sau, poate, pentru că un alt personaj descopere câteva secrete ale artei dificile și delicate a f­alsei monede ?“ " „Asupra acestei chestiuni — a continuat, surâzând, autorul „Cru­cilor de lemn“ — știți că guvernele sunt foarte susceptibile; ele țin la privilegiile lor“. Un turneu al lui Jean Kubelik în Anglia Zilele acestea Jean Kubelik, care se numără printre cei mai mari vio­loniști ai lumii, a terminat un stră­lucit turneu în Anglia. Cu acest pri­lej cunoscutul artist și constructor de vioare George Robey a dăruit lui Kubelik, una din cele mai bune vioare ale sale. In semn de recuno­ștință Kubelik a permis lui Robey să execute câteva bucăți cu vioara sa Stradivarius. După cum se a­­nunță maestrul Kubelik se va în­toarce în Cehoslovacia abia în pri­măvara anului viitor. __________ Singurul refugiu pentru acești delicvenți ai literaturii sunt reviste­­­­le mici cari nu pot avea scrupule de cenaclu și rezerve de ratați. Larga generozitate a tineretului la­să liberă circulația oricărui produs literar, înlesnind celor cu talent să ridice capul, iar celorlalți să-și dea seama de erezia în care s’au anga­jat. Din acest punct de vedere rostul prade al revistelor mici depășește unul pe cel al revistelor­ mari — pe cari nu le avem — ele stimulează stângăciile literare și ajută pe cei cu posibiltăți în materie să-și pu­­blice producția, ele pot angaja la un moment dat întregul tineret în această luptă de afirmare, prezen­­tându-l ca o puternică fascie îm­potriva oligarhiei literare. Aceasta nu înseamnă însă că este permisă lipsa de gramatică, așa cum se întâmplă adesea, absența bunului simț și curajul tuturor li­­cențelor. Și mai des, domnilor „re­­dactori responsabili“ — ca și când ar fi nevoe de dumneavoastră la­­ o asemenea publicații — nu vă lan­sați în subiecte de critică, sunteți prea tineri pentru a mânui această unealtă. I. Popescu-Pavideanuu O sărbătoare radiofonică Radio-Viena se pregătește să săr­bătorească pe cel de-al 500.000-lea abonat al său. Evenimentul va avea loc probabil pe la începutul lunii Noembrie. Fericitul abonat care va primi distanța cu numărul 500.000 va fi invitat și delu­ctat în fața mi­crofonului și va primi ca amintire un ceasornic de aur. Cu cei cinci sute de mii de abo­nați ai săi, Austria va ocupa al pa­trulea loc în radiofonia europeană, după Danemarca, Anglia și Suedia. , Alhambra iubește“ „Alhambra iubește“, revista tutu­ror recordurilor de frumusețe, de splendoare, de text și de carieră strălucită își anunță ultima săptă­mână la București, revista urmând a pleca Luni 6 Noembrie în turneu în țară. Până atunci numai, în fiecare seară și în matineurile de Joi, Sâm­bătă și Duminică, publicul Capita­lei se mai poate delecta la cea mai bună revistă ce s’a scris „Alham­bra iubește“ izvor de melodie și cascadă de spirit. Luni 6 Noembrie N. Vlădoianu și N. Constantinescu prezintă la „Al­hambra“ comedia lor muzicală „I­­nimi de ciocolată“, muzica de Ion Vasilescu, într’un complot nou și strălucit ansamblu: Const. Lungea­­nu, Ion Morțun Ion Manu, frații Ghidale, Const. I. Morțun, D. De­­metrescu, Joujou Pavelescu, Renée Annie, Mariana Ciurea,, Florica Da­mian, Titica Bănicescu, etc. Uitat în tezaur Un caz tragic și nemaivăzut în felul său dă de vorbit orașului Syd­ney,,­­capitala Australiei. O clădire în care erau instalate numai bi­rouri a luat foc din motive necu­noscute, într’o după amiază. Locui­torii au reușit să se salveze la tim­p. Numai un funcționar al unei bănci de la parterul clădirii lipsea la apel. Cu toate cercetările pompierilor, n’a putut fi găsit. Când focul a fost stins și sche­letul de fier al clădirii s’a răcit, s’a trecut la evaluarea pagubelor și la o­­ cercetare mai amănunțită printre ruine. S’a deschis tezaurul bănci, tezaur de o construcție cam învechită și care fusese închis la repezeală de casier, în clipa când s’a dat alarma. Spre surprinderea anchetatorilor, în a doua încăpere a tezaurului dădură într’un colț de funcționarul dispărut. Sărmanul om, deși fă­cea impresia că-i viu, murise de mult; în momentul când cineva a încercat să-l scuture ca să-l trezească, corpul neînsuflețit s’a prefăcut într’un morman inform de cenușă. Căldura grozavă a incen­diului îl carbonizase. C­INEMA Curiozități de vedetă: Sylvia Sidney Oricât ar părea de curios, Sylvia Sidney — actualmente alături de Claudette Colbert, mari vedete ale casei Paramount — se ține departe de viața superficială dusă de alte glorii ale ecranului din Hollywood. Firea ei studioasă și meditativă, i­­luminată de expresia serioasă a o­­chilor ei, contrastează cu mondeni­tatea, căreea nu i se sustrag decât foarte puțini din artiștii metropolei filmului american. — Am impresia că nu sunt făcu­tă să trăiesc în societate, a declarat într’o zi unui confrate american a­­ceastă firă de dentist român. Asta nu înseninează însă că sunt inca­pabilă să iau parte la suferințele oamenilor. Dimpotrivă, este să se manifestez simpatia mea. „De aceea mă simt foarte des o­­rientată în mijlocul unei mulțimi de oameni. Nici pentru o împărăție nu ași putea fi convinsă să iau parte la o partidă de bridge. Dar nu pen­tru că ași avea aversiune contra ce­lor cari joacă în cărți, ci pur și sim­plu pentru că pe mine una nu mă amuză să joc. „îmi plac dansurile de caracter, dar să mă duc la un dancing și să mă balansez în cadență, în sune­­tul nu știu cărei melodii la modă, e mai presus de puterile mele. Mă duc adeseori cu mama mea la con­certe de muzică serioasă și câteoda­tă la conferințe. Cea mai bună dis­tracție a noastră e însă să stăm acasă și să citim câte o carte de valoare. N’am fost niciodată la vreuna din acele faimoase „parties“ cari se organizează atât de des în capitala filmului. „Vă rog să nu trageți de aci con­cluzia că mă complac în atitudinea unei ființe superioare. Așa mi-e fi­rea — atât și nimic mai mult. Tot așa m’am comportat și când eram fetiță mică, la școală. N’am avut niciodată prietene. Eram timidă. M’am simțit în­totdeauna singură și străină de anturajul meu. „Se prea poate ca Hollywoodul să mă schimbe și pe mine. Așa bu­năoară, eu care am detestat de când mă cunosc culorile vii și roșul în special, mi-am cumpărat deunăzi o rochie roșie și un capot roșiu. Se prea poate ca acesta să și fie indi­ciul unei evoluții în acest sens...“. Și Sylvia Sidney mărturisește și un alt viciu, de care nu se poate desbăra — dar pe acesta îl are di­naintea activității ei la Hollywood acela de a bea cafele negre în can­tități incomensurabile. — Am acasă o întreagă colecție de ibrice pentru cafea, zise ea. Beau de predilecție cafeaua-filtru și am bine înțeles o jumătate duzină de filtre din cele mai perfecționate. Sylvia Sidney admiră clima Cali­forniei. — Mă simt atât de bine la Hol­lywood, încât am impresia că m’am născut în acest oraș. Singurul lucru de care mă tem, e să nu fiu convin­să să-mi cumpăr o casă în metro­pola filmului. Mi-ar place să am o casă, dar mă tem să fiu legată de un singur oraș. Poate că e o influ­ență a strămoșilor mei țigani...­ .— încheie Sylvia Sidney interesan­ta ei destăinuire. In atenția com­sisi de cenzură Cinematograful Capitol a pre­zentat până ari un film, întitulat „Scandalul“. Am pronunțat film cu caracter provocator. In el se văd scene, obiceiuri și costume un­gurești. Cu altă ocazie am atras a­­tenția Comisiei de cenzură, asupra acestui cinematograf, căzut de a­­tătea ori în recidivă și transformat într-o agenție murdară de prezen­tare a filmelor ungurești. Atragem din nou atenția comisiei de cenzură și Ministerului de interne pentru a interveni cu măsurile pe cari legea li le pun la dispoziție, pentru a tem­pera neapărat elanul acestei oficine de propagandă maghiară. In memoria lui Painleve si Calmette Omagiul lumii politice și științifice Paris, 30 (Rador).­­ La ora 21 și 30 s’a terminat pe ziua de ezi defilarea personalităților la do­miciliul celui ce a fost Painleve. Printre personalitățile cari au venit să se înscrii în ultimul timp, se menționează d-nii: Tardieu, Dunant, ministrul Elveției, Poli­­tis, ministrul Greciei, generalul Sarrail, etc. Moartea lui Painleve a provo­cat un mare doliu în toată Fran­ța. întreaga presă, în mod una­nim și fără deosebire de partide, se face ecoul impresiei profunde­­ provocată de penibila știre. In unei coloane ziarele schițează viața exemplară a savantului și omului de stat care a dispărut. ELOGIUL D-LUI DE MONZIE In „Excelsior“, d. De Monzie scrie : Șeful guvernului va vorbi în numele națiunii la Pantheon. Eu nu vorbesc decât în numele prieteniei. Vorbesc de un om pe care îl iubeam pentru că și el știa să iubească ; de un om care punea tandrețe în justiție și pa­siune în știință ; de un om care putea să egaleze pe Pascal prin gândire și se înrudesc cu el prin inima sa. Alții vor proclama vir­tutea sa supremă, acea de a nu cunoaște niciodată pericolul. Aș voi numai să subliniez înflăcăra­rea roică cu care el lua partea i­­nocenței, nu așa cum o iau unii spre a asigura triumful unui ideal abstract, ci pentru a scăpa de tea­mă pe o ființă omenească în pe­ricol de a-și pierde onoarea. El raționa pe bază de cifre și se de­cidea pe baza sentimentelor. El a riscat în orice clipă partea sa de geniu într’o cauză în care inter­venea pietatea. El întrecea fără încetare epoca noastră prea ome­nească.. Adevărata sa mare valoa­re era cuprinsă în acest exces. Da, desigur, am pierdut cu Pain­levé o parte din măreția franceză. MESAGIUL D-LUI HERRIOT „L’Ere Nouvelle“, publică un mesagiu al d-lui Herriot, trimes dda Giens, unde președintele partidului radical-socialist își pe­trece convalescența. „Aici, într’un loc favorabilă re­flecției, scrie d. Herriot, simt în mod cu totul deosebit cruzimea acestei pierderi. Durerea mea este în primul rând aceia a unui prie­ten legat de multă vreme de Pain­levé prin comunitatea de origină și gusturi. N­ admiram și mă în­clinam în fata acestei superiori­tăți de spirit care făcea din el un maestru în știința sa, și da o au­toritate atât de originală apre­cierilor sale asupra literelor sau artelor. „Era­ o inteligență ciclică, ca­pabilă totdeodată de abstracție transcedentala și de o umanitate impresionantă. A fost cel mai în­flăcărat și cel mai clar­ văzator dintre francezi. Ar fi trebuit să-l fi văzut în ceasurile negre ale războiului, ar fi trebuit să-l văzut luând hotârîri decisive , ar fi con­siliile de guvern, spre a ști res­pectul și gratitudinea pe care i le datoresc toți francezii fără deose­bire de opinii. Va rămâne în isto­ria republicii o personalitate cu totul expresivă și prin ansamblul calităților sale, fără îndoială de neînlocuit. Regret mult ca nu pot personal să iau parte la salutul ultim dat ilustrului nostru prie­ten“. TELEGRAME DE CONDO­LEANȚE Paris, 50 (Rador). — Printre numeroasele telegrame de condo­leanțe primite la locuința de­functului Painleve se citează a­­cela a d-lui Cordell Hall, secre­­tarul departamentului de stat al Statelor­ Unite, care are următo­rul cuprins : „Am aflat cu cea mai mare pă­rere de rău moartea lui Paul Pain­leve și vă trimit dv. cât și po­porului american și în numel meu propriu, cele mai sincere senti­mente de simpatie“. Presa britanică aduce omagii unanime lui Painlevé, celebrând în el în acelaș timp pe savant și pe omul de stat. „Raily Express“ scrie că în mare parte se dato­­rește lui Painlevé faptul că frații Wright au venit în Franța ca sa-și desăvârșească cunoștințele în ma­terie de aviație. Toate celelalte ziare în frunte cu „Times“ reamintesc că defunc­tul a activat împreună cu Lloyd George pentru constituirea consi­liului suprem interaliat, care a stat la origina victoriei comune. Printre personalitățile care s-au înclinat astăzi n fața rămășițelor lui Painlevé, se citează numeroși aviatori, printre care și soții Lind­bergh, cum și delegați din partea foștilor luptători și corpul diplo­matic aproape întreg. D. Dovgalevski, ambasadorul Sovietelor la Paris, a prezentat perso­nal d-lui Sarraut condo­leanțe din partea sa și din par­tea guvernului sovietic. ■ljș Viena, 50 (Rador). — D. Doll­­fuss, cancelarul Austriei, a adre­sat în numele său personal și în numele guvernului austriac o te­legramă de condoleanțe d-lui Sarraut cu ocazia încetării din viață a marelui om de stat fran­cez Painlevé. ELOGIUL ACADEMIEI DE ȘTIINȚE Paris, 30 (Rador).­­ Academia de științe a ținut azi o ședință în cursul căreia d. Emile Borel, vice­președintele Academiei a pronun­țat elogiul funebru al defuncților Painlevé și Calmette, pe care în­­­treaga asistență l-a ascultat în pi­cioare. D-nii Emile Picard și Lacroix, secretar perpetui ai Academiei au­­ citit dări de seamă relative la ac­­­­tivitatea defuncților Painlevé și Calmette. TELEGRAMA LUI EINSTEIN _ Paris, 30­­ Rador. ) Savantul Einstein a trimis o telegramă de condoleanțe familiei defunctului Painlevé. Iată textul telegramei: „Cu profundă durere am aflat de greaua pierdere nncercată de știință și de Franța prin dispari­ția scumpului meu amic Pain­levé. Toată viața sa, Painllevé a lup­tat pentru pace și justiție și nicio­dată n’a refuzat colaborarea sa la o inițiativă bună. Trebuie să do­rim ca Franța să aibă totdeauna oameni care ca el sa consacre for­ța și dezinteresarea lor țariei și soartei Europei“., CORPUL LUI CALMETTE LA INSTITUTUL PASTEUR Paris. 30 (Rador). — Azi dimi­neață, la ora 10 s’a procedat în prezența familiei și a prietenilor apropiați» la punerea în sicriu a rămășițelor profesorului Calmette. După aceea sicriul a fost expus într-o sală a institutului Pasteur, îmbrăcat în stofă neagră și încon­jurat de coroane de crizanteme. La picioarele corpului neînsufle­țit al savantului, sunt așezate pe o pernă insignele de mare ofițer al Legiunii de onoare. Publicul, informat de ziare că poate defila prin fața sicriului, s-a grăbit să vină în număr destul de mare pentru a aduce regreta­tului savant ultimul salut. «mm Programul noului guvern francez Paris, 30. — Membrii guver­nului s’au întrunit astăzi pen­tru întâia oară în consiliu, spre a redacta declarația program, care urmează să fie citită par­lamentului în ședința de Vineri. In consiliul de astăzi s’au sta­bilit numai principiile acestui program, urmând ca redactarea definitivă să se facă în consiliul de miniștri de Jos. In genere se crede că decla­rația program a guvernului, va cuprinde aceleași principii ca și cele enunțate deja de către primul ministru Sarraut, îna­inte de a-și forma cabinetul. Guvernul va anunța reforme sociale democratice, va accen­tua că lucrează pentru pace și pentru securitate în afară și urmând exemplul guvernului trecut, va da asigurări că este pentru apărarea statului laic. Din punct de vedere finan­ciar va căuta să ajungă la echi­librul budgetului și va folosi toate mijloacele pentru reface­rea economică a țării și pentru combaterea crizei de astăzi. După cum se afirmă d. Sar­raut ar avea intenția să înlătu­re deficitul budgetul în etape. In consecință nu va recurge la legi financiare speciale, ci se va mulțumi să reducă deficitul ac­tual de 6 miliarde de franci la 3 miliarde jumătate, rămânând ca restul de 2 miliarde și jumă­tate să fie amortizat din buge­tul anului viitor. UN NOU PLAN PENTRU UTILA­JUL NAȚIONAL Paris, 30 (Rador).­­ Guver­nul lucrează la un plan desti­nat să favorizeze renașterea e­­conomică, utilizându-se în spe­cial resursele imperiului colo­nial francez. Prin noul plan se va căuta să se procure nouă surse de venit Statului. Guvernul va căuta să­ facă să se adopte un nou plan pentru utilajul național și, prin decla­­­­rația ministerială, va declara că are intenția să lucreze pen­tru o importantă modificare a regimului fiscal. Este evident însă că aceste măsuri sunt ches­tiune de viitor, care deci inte­resează numai viitorul. Deocam­dată însă este nevoie ca parla­mentul să se pronunțe asupra întregului program financiar al guvernului, cu atât mai mult cu cât este nevoie să se pareze orice atacuri împotriva francu­lui.

Next