Ţara Noastră, ianuarie 1935 (Anul 13, nr. 771-792)

1935-01-04 / nr. 771

PAMNA S­T • Înțelegerea franco-italiană — Stadiul tratativelor — «A­sta­­hotărât „Dacă f Paris, 1 (Pactos). — Ziarele Re cer, Germania va socoti că ita­­azi arată că nu se observă nici li se urmărește­­ o politică hotărât un progres în mersul negocieri­i an­ti-germană”. Jot dintre Roma și Paris. Parc î . Ziarul încheie astfel: „Dacă deci probabil că d. Sava! nu­m ai securitatea Europei Centrale nu întreprinde călătoria sa la data I poate fi organizată acum, e mai anunț­ata din unele zi­are: 2 Ia­­r bine nu se gprâl>easca o cala­­m­arie.. ] torie care ar menține neințele­ Trei par să fie deocamdată ! «crea Și m «ar« numai Franța predi­cele cari se pun în calea a* 1 ai* face cesiuni m chestinni fi nui acord franco-italistu­­mane- coloniilor . orele politice ale Germaniei, la „Echo de Paris spune că acor­­. Roma» opoziția Austriei ca sta­­dul franco-italian nu poate să tele succesoare să-i garanteze Schimbe relațiunile Franței cu autonomia și în fine diferența j­inala sovietică. Mica­­ înțelegere de atitudine între Franța și Ita­­îl Turma. „Treb­e să felicităm lia asupra chestiunii revizionis­­te d­ öul La Val pentru că rezis­­txul ui­­tă cu atâta tărie , ceea ce ar . Ziarul „Le Matin“ scrie în le­ duce la distrugerea aliatelor și­gătură cu aceste negocieri: „Da­ prieteniilor noastre de până a­­că nu se va ajunge azi la un , CC în­­ rezultat pozitiv, trebue să soco­­t Infrae „Le Journal” este și mai tim călătoria d-lui I­aval auto- pozitiv asupra bazelor pe cari se mută, întrucât începând de la 10 poate încheia viitorul acord Ianuarie centrul atenției inter- franco-italian: „Nu se poate sta­­naționale se deplasează la Ge­­bili nici un compromis între Go­­neva”. litica ce are­­ de scop menține­„Petit Parisian” nu știe dacă Te» ordine» și «ceia care urmă­­d. Laval va putea să plece la­­­vește revizionismul. Roma tre- Rom­a, deși negocierile con­ti­n­­uă f ”ue să se convingă că d. Laval în chip cordial. Informațiuni­a socotește orice aluzie la schim­­p limite di surse engleze arată banca stâlpilor­ de gram­iță ca o că Germania n’ar fi străină de, tulburare a păcii’, întârzierea încheierii acordului.­­ Deși nu s’a fixat încă nimic Guvernul Reichului ar fi comus în mod oficial, unele ziare, ca un caz d-lui Mussolini ca refuză de pildă „Petit Journal”, cred subscrie la pactu­l de garanție a că, — wi care ar fi rezultatul independenții Austriei. Ambasa­ tratativelor cu Italia. — d. La­ dorul Germaniei la Roma a fă­­val va putea să întreprindă că- Cut­eri un demers energic, commii­­țătoria sa la Londra la 8 sau 9 nioând d-lui Mussolini că dacă Ianuarie, Italia va accepta protocolul îraa- Sedința festivă a grupării „Thesis“ din Sibiu pe, sala festivă a Camerei de co­­merț dim localitate a avut loc a 4-a ședință publică a grupări, a fost în deosebi i­ebinută comemorărea­­ui Cincinat Pavelescu Cuvânt îna­ripat de duioasă prețuire a rostit­ă. Paul Constant, înfățișând­­ persona­litatea artistică și umană a „ulti­mului trubadur al poemei româ­neai, a poeziei sentimentale, acea­stă‘colonadă de marmură cizelată, uitată în preajma unei clădiri rigi­de de baton, cu confort modern“ — Serenadă și câteva scânteetoane e­­pigrame au ilustrat o cpeoie un ca­ncer creator ne-a părăsit pentru tot­deauna. D. dr. î. Popescu-Sibta „atitudi­nea petr-^­viata în cultura noastră pă ce schițează, ideolo­gi­­­i“ a lui Emil G­iar­am rativizcte ale lui Eugen Ionescu și Mihail Soviel, d-sa­­ justi­fică, apariția acestei atitudini spi­rituale în cultura noastră ca o «e­neraiune contra actualei structuri sociale și a erarhiei valorilor literare ,dels, noi, determiaatte de interese materiale ale factorilor de răspun­de»*. Pac« lasă unele rezerve în ceea ce privește postiicațile creatoare ale tinerei generați Prea mult se iden­tifică principiul valorii cu cel al ti­nereții D. ai. Dime a adăpat observații critice privind problema tinerei ge­nerații, subliniind dificu­ltățile de orientare și centrovențeele tragice pe care un­ med r­atum a trebuit să le încerce. D. G. Fama s- a sfat versuri, dintre care unele publicate în „Ramuri“. D. Mir­ce­a Alexiu a citit „Simfo­ mia morții“, o povestire de război cu accentul pe elementul psidcologase al situațiilor. D. Pimeri Coistimtinescu a­ făcut o expunere asupra organizării Aca­demiei Regale italiene. mmsmismammmmmmn^sssr ȚARI ASTRA LITERATURĂ. IDEI COMENTARII Mm nou, speranțe noul Un an nou își deschide porțile . Sub un semn de întrebare, pe ca­re mulți vor­ să-l descifreze, ca să­­afle cu o clipă mai de­vreme, ceea­­ce va veni. Dar misterele viitorului ascund sub haina necunoscutului totul și pe toți. Singură speranța mai­că omului puteri nebănuite de rezistență, pentru a învinge obsta­colele vieții. Ce ar fi oare viețuirea noastră, dacă nu am avea în inimi acest fior de îmbărbătare, care este speranța. Și așa în fiecare an, la­ fiecare început, când prima foaie de calendar se deschide, noi începem o muncă nouă cu nouă puteri de rezistență morală și fizi­că. Și noi cronicari ai faptelor co­tidiene, se cade să le trecem pe fiecare la locul lor și să le anali­zăm, la lumina adevărului și al cu­­getului curat și românesc, așa cum ne dictează conștiințele de iubitori al țării și ai progresului. Dacă anul ce a trecut, a fost pentru întreaga omenire un an negru și sbuciumat, nici pentru literatura românească nu a adus un bilanț de revelări sau de satisfacții estetice. Pare că este cineva negru la suflet, care din umbră conduce destinele aces­tei literaturi românești, căci nu­mai astfel putem să ne explicăm rezultatele negative, sub care tră­­ește astăzi la noi această literatu­ră.. Nimic din ceea ce altădată fă­cea fața scrisului nostru, nu pre­­domină astăzi la cei cari încearcă să aibă o pretenție de scriitorii. Sentimentul uman, este proble­ma care agită pe mulți dintre scrii­tori. Și tot la baza scrisului lor, mai rezidă o încercare de a lămuri nedreptățile sociale, pe care pre­­tind să le îndrepte cu scrisul aces­ta. Dar în urmărirea scopului lor, cad într’o mare greșală. In loc să înalțe sufletul omenesc, cu scrisul elegant, plin de curățenia unei simple alese, o trivializează, îl în­groapă în murdăriile expresiilor triviale și pline de sensualism. Și de aici, provine toată acea stear­pă agitație, sub care vor să ne în­fățișeze unii că trăim — democra­ția. Democratizarea literaturii în sensul apropierii dintre clasele so­­ciale prin acea trăsură de unire care este sufletul, iată ce se pare că ar fi noua lit­er­tură a zilelor noastre. Dar să vedem dacă se poate ajunge la scopul dorit, pe înalte sufletul omenesc, cu scrisul j ff^A^RUL CC *“ * la AXK ULT VIBa r... TEATRUL MA. surâsului, căile parcurse de scrisul acestor scriitorii comanditați cu idei și bani. In literatură omul nu caută să găsească murdăriile și obscuritățile sufletești, pe care el le întâlnește la fiecare pas în viață. Pentru a­­ceasta nu are nev­oe să recurgă la­­ cărți de literatură. In literatură el­­ caută un refugiu spiritual, fiindcă '■ socotește pe scriitor un chemat al­­ inspirației divine, care să-i aducă­­ revelații minții și să-l descătușeze pentru o clipă din mocirla pămân­tească în care trăiște. Și când colo, el găsește în acest scris o fotogra­fie tipt a ceea ce el cunoaște mai bine ca scriitorul-fotograf. Cititorul de elită, repugnă ast­fel de scrieri și preferă să nu mai citească decât o carte străină cu pecetea genială a scriitorului. Iar marfa a cesta, scoasă din minți sterpe oriciune și înșele și naivi, al­i tă. Neguri, cotidiana m c, cearnă pur obscene, re, comercializată contra aceste că suntem î­n perspectiva ■; se găsește și suflete îmbăiate de­­ zidărie, rămâne să mețească doar pe reclama bine plăti­­t­ă lor, trudită ce nu poate să ăis­­i înghit pagini dintr’o scriere ci ne ridicăm ori ni se spune azi, că nu avem viitorului, care •'pată în aceste Datini de Crăciun și obiceiuri pravoslavnice in Jugoslavia Sârbii încă n’au schimbat vechiul calendar, cel puțin la orânduirea bisericii, așa că Crăciunul începe abia la 6 ianuarie, după calenda­rul nou. Asta înseamnă, că Belgra­dul e orașul în care se sărbătoreș­te Crăciunul și Anul Nou de câte două ori. Ajunul Crăciunului se sărbăto­rește nu numai de mulțime ci și .Se armată și Curtea­­ Regulă. In a­­ceartă zi câteva secții speciale din regimentele de garnizoană și din școlile miltare se duc în formație de ceremonie până la pădurea din apropierea Capitalei, situată pe vârful „Koșutnjak“, de unde taie un stejar tradițional numit „Badn­­jak“, pe care cu același alaiu cere­monios il predau Curții Regale. A­­colo pomul e primit de însuși Re­gele țării, după un ceremonial tradițional. Ceremonialul e atelaș care se practică în orice familie sârbeas­că. Capul familiei pravoslavnice pleacă in dimineața zilei de 24 Decembrie, însoțit de fiii săi, la pădure de unde aduce stejarul tradițional. Se alege o tufă­­ tânără după ce mai întâi se oficiază o mi­că rugăciune. Tăerea se face cu securea însă numai dintr’o anumi­tă parte. In clipa când copăcelul cade spre pământ, unul din copii rupe craca cea mai înaintată, a­­dică aceea care atinge cea dintâi pământul. Cu această cracă se ating și a­­rboele de albine pentru ca să aibă m­ere multă, și se dă p­rin lapte ca să aibă smântână grasă. Acasă, in ușe, așteaptă gospodi­na cu două lumânări aprinse ți­nând într’o altă mână sămânță de grâu. Capul familiei ridică pomul și adaogă. .’sorac de ajunul Cră­ciunului“. Membrii familiei repetă aceleași cuvinte de urare, iar gos­­­podina aruncă semințe peste pom. * In urmă pomul se arde și se mai păstrează din e o cracă destinată să fie arsă la Anul Nou. Cum începe ixonul să ardă, gos­podina cu un mănuchiu de paie în mână se învârtește în jurul focu­lui și scoate un fel de sunete ca ale găinii. Copiii urmează gospodina și imită puii. Din când în când smulg din mâinele mamei fire de paie pe cari le aruncă pe dușu­meaua casei în semn de bogăție, belșug și sănătate. Tatăl spune cu acest prilej o se­rie de rugăciuni, după care gospo­dina așează­ masa. Se ospătează numai cu alimente de post.. De obicei se mănâncă o supă de Hristes, și ea, ideia lui Heraclit pe care trebuie ’s’o­ ducă­ crești­­n­ului ?! nu«h ș’a­a­ este cuprinsă și exprimată peste nul, pentru a ucide „legea păca­­mâne tr^uuri dincolo de imensitățile de gândi­­tului“ și „a se desăvârși întru răsări* "zicând & Vt«1s *3* re în articolul 1>rto al „Crezului" Hristos“. Heraclit și întreaga lui 3,is“ "and­ alte ’trif­u nostru creștin. J»rin carele totul, filozofie optimistă au senzia unei Aprâ spunând: J» ?iar??Fiîil5* $"m făcut" cuvinte, prin j aiurii ]* creștinismul, care venea și în fine site trei spre miază, logosul divin, s ă dea plinătate și, înțeles luptei a­rte însoțite de cuvintele: „și Insuș Om­wiftreu, ca început, c& de salvare a omului din patimi, cr tmbr'. ; sfârșit, si ca îmineatt & numîi Cu pași mai siguri sa apropie Face în urmă semnul crucii, mai celei văzute și a celei nevăzute. de Kristos Xenofon, din Ccnofon, aruncă trei nuci spre miasă »* șt­i Pe acest val moMtekm* Hem» Satenxec­er­ii jsco^ eleaților, el wfn.bi Problema datoriilor urbane In Dobrogea — Memorial debitorilor dobrogeni <*> Asociația debitorilor dobrogeni cu pagini ..literare“. Oare atât de ne­ sediul în Constanța, a întocmit un­­­gru și înapoiat va fi viitorul, că vn memoriu pe care l-a înaintat d-lul, trebui să sufere ofensa acestor Vasile P. Sassu, ministrul Agricultu­­rii nice pagini? Desigur că nu va fi rei și din care redăm următoarele ■ ! acesta viitorul. Ci tot acest anunț. „Instanțele judiciare sunt pline gam de influențe străine și sterile, de procese de-ale creditorilor și de­cernată doar din lipsa de talent ca­ Miorilor. Tribunalele­ vând pe pre­­ze stă la baza încercărilor literare, țuri de nimic imobilele debitorilor Totul nu este decât o înșelătorie excluși pe nedrept de la lege. In spe­­spirituală pe care vor să o facă , dai meseriași, comercianți și indus­­gloata net atentaților, ce se îmbul­­­­triași sunt târâți zilnic în fața vi­­zesc in viața literară. O literatură a ștanțelor judiciare pe baza aliniati­­ca­ să poată fi bună, trebue să aibă fui b, art. 69 care nu precizează ce scriitori de geniu sau de talent, datorie comerciala Scrierile ca să aibă viabilitate tre­­i A * AS? bue să aibă la baza lor două lu­ ^«rte * ’ d Ml ?i j topru‘ Pr. Trebuia ținut seamă că sunt me­­seriași, industriași și comercianți me, consumați de seni om ^ numi, cari nu au nici o centinuă datorii sau cei cari încerc să trivializeze din operațiunile lor comerciale, că­­pe om,­ pun expresia stilistica și tOT,n­u s’ar imputa faptul că, vân­­dm­ ingenunch­iprea frumosului, gând marfa au încasat valoarea ei, raman impostori. Sentimentele o, deci trebue să o plătească , ori ei se­menești, sensibile la tot ce este plâng că pentru datoriile lor din frumos, resping toată maculații- împrumuturi de bani cu acte de i­­ra existentă. Atât timp cât va potecă sunt executați vânzându-și­­continuu pe această­ cale, literatura se imobilese din cauză că în acte­la noastră va fi statică. Noi însă în, s’a specificat pentru ce au impru­­s crezători în posibilitățile spirituale mutat bani, să facă comerț sau să ale neamului nostru, vom aștepta repare, construiască sau să cumpe­­cu convingere viitorul. re case, terenuri, etc. Cine știe, poate și anul ced în­ Abia la 100 mii de ipoteci să se cerem, ne va aduce vreo revelare. găsească un caz menționând că ba­ Așteptăm, nu­ sunt dați pentru făcut case, etc. Legea are inconvenient că, cu­ C. Dan Natazescu prinde prea multe articole încâlcite încât nici debitorii, nici creditorii nu-și pot limpezi singuri situația . BfffPaX Wwțgow fără intervenția avocaților. Pierd­ bieții oameni și timp și bani. Unii debitori, cu rate de lei­ 12, 20, 25 și 40, au­ fost nevoiți să plătească ad­vocaților peste lei 200, să-i învețe ce să facă și cum să procedeze. In încheere ,memoriul cere : Precizarea al. b. art. 69 în sensul că datoriile comerciale sunt numai acelea rezultate din cumpărături de mărfuri, nu și cele rezultate din împrumuturi de bani cu acte de ipotecă sau alt mod. b) Suprimarea art. 32 și 33 capît. a și înglobarea debitorilor urbani în art. 3, 4, 5 și 8 cap. 1. c) Suprimarea literei b. al. B art. I și a, și b, din al. B, art. 3 lăsând libertatea, si posibilitatea fi.r cărui posesor de imobile să ben­d­eze de lege în limitele ei, oaca debitorii se obligă să plătească da­toriile lor în conformitate cu art. 3, 4, 5 și 6 din lege, suprimâsv­u-ne totodată și art. 81 care favorizează o parte din creditori imbogățindu-i, când știut este că aceștia au făcut cămătărie la fel cu toți. (Trebue ți­nut seama că acești creditori favo­rizați pe nedrept nu pierd nimic dacă debitorii lor le plătesc ratele datoriilor lor la timp, conf. art. 3, 4 și 6 din lege). d) Introducerea în lege a drep­tului de abandon. Cu aceste puncte observative memoriul a fost înain­tat d-lui V. P. Sassu ,ministrul Agri­culturii și Domeniilor, care a făgă­duit delegației tot sprijinul său. OPERA ROL 1 TEATRUL NA­­poda. TEATRUL pv contribua] TEATRUL E. rectacolele zilei •1 Aida. JL: Ion Ana­MARIA: Școala La calul bălan. IA: Tovarășii, Birlic. 'oarele din arma Schea-Vienei, cu cu Jaasse midt, „Iți cânt iubirea mea“. SELECT: Furtună în zori de zi Lili Asther. ARPA: Cazacii, cu José Mojica. FEMINA: Misterele din Stambul, cu Mirno Loy. BUL. PALACE: Insula comorilor, cu Gloria Stuart. LIDO: Dragoste princiară și Sim­fonia primăverii. FORUM: Moartea în vacanță și Wonder Bar. VICTORIA: Așa se termină o iubire cu Paula Wessely, completare și jurnal. PACHE: Silvia, cu Martha Egerth și Ajutor sunt milionar, cu Biscot. OMNIA: Fantome vii cu Bella Lu­gosi și Melodie interzisă. CITY: Regele arenei cu Edie Can­tor și Mascarada. cu CAPITOL și RO: Wimpole Stree­ter și Frederic REGAL: Privighe Martha Egert. RIO: Triumful ti Mathews. TRIANON: Ioseph NSKY: Tal'a eijv Peregrină Manet Mat Wt V& mai aduceți aminte de roaba chineză din „Hoțul din Bagdad“, filmul lui Douglas Fairbanks ? Ce­­lebrul artist este primul care a în­credințat un rol figurantei Anna Mag Wing, fiica unor chinezi, cari țineau la Hollywood o modestă spă­lătorie chimică, una din speciali­­tățile Fiilor Cerului emigrați în A­­merica. Holul Afinei May Wong, era nein­­semnat, dar acesta îi aduse cele­britatea. Artista de rasă galbenă apune: „AMun“,­­ descoperită de Douglas Fairbanks. Dacă­ familia se hotărăște sa po­ j ^ ridică repede pe firmamentul rreasca în ziua de ajun, în acest­­ stererar. Deveni o celebritate mân­­cat prg­ătește mâncare încă din ziua de 24 Decemibrie, Ta zilele­­ ce precedează Crăciunul ■UBțele Belgradului sunt pitite de totSehil­­ Si negustori autoutenți, care vând cete de trebuință pentru Crăciun. Se X­ ârad cu acest prilej foarte similți porci. Fiecare credin­cios treb­ue să aibă la casa lui un porc pentru belșugul casei.­­E a­­ceeaș creanță ca­re români. Un obiceia interesant e „polajc­­n&“. Acesta « «ci dintâi oas pe ca­re vine ln casă în prima zi de Crăciun rămâne printre ai casei până seara și­­ considerat ca membru­­ al familiei. Poate să fie oricine, făptul n’are nici o impor­tanță. De obiceiu e un tânăr din vecini care bate la ese cei dintâi în ziua aceea. ■Când intra în casă acest pas se zice: „Cristos se naște”, la care ai casei răspund : „Adevărat că se naște !* In turmă sărută pe ai casei și lasă lângă resturile pomului ars o monedă, după care adaugă: „Că, te scântei atâția berbeci, viței Și roadă în câmp, acasă și de tot fe­lul să fie în casa voastră !“ Datina aceasta se respectă și la Palatul Regal. Cel dintâi care mer­ge la Palatul Regal « de obicei cel mai bun­ elev de la școlile militare din­­ Capitală. Acesta merge disde­­dimineață la Palat dă binețe Re­gelui, și rămâne acolo toată ziua­ dială. Studiourile și teatrele din lumea întreagă îi­ ofereau contracte ispititoare. Și ca orice somitate a­­mericană, Anna May Wong trecu de nenumărate ori Atlanticul, pen­tru a filma la Londra, pentru a juca pe scenele marilor teatre din Ber­lin, Paris, Viena și Zuerich. Anna May­ong a colindat toate capitalele mari ale Europei. Pretu­tindeni era călduros primită. Pu­blicul o cunoștea din filmele ei ju­cate la Hollywood, Londra și Ber­lin. Farmecul ei exotic era o atrac­­ție în plus. Spectatorii se înghesu­iau cu miile s-o vadă și cu greu o recunoșteau sub îmbrăcămintea ei elegantă, ultra-modernă, care n’a­­vea nimic comun cu veștmintele stranii pe care le poartă în filme. Anna May Wong a colindat toate făcea figurație și dansa în balet. Deși balerinele chineze nu se bu­cură de prea multe simpatii în A­­merica, din cauza staturii prea mici, totuși Anna May prin talen­tul ei, a știut să se impună. Dou­glas a ales-o din câteva zeci de can­­didate. Anna May Wong este o dan­­satoare de mare talent. Dansurile ei mongole au făcut deliciul spec­tatorilor marilor metropole. Pere­­grinările ei în lumea largă le-a s’a­lăturat cglinările ei în Europa. De tmp s’a reîntors la Hollywood sunat un anga­jament cu m casă Paramount. De altfel, caw­­eastă chineză a mai filmat la­­ mount. Publicul își reaminte si­ngur de filmele din seria ,.D.. ui Fu M­ ai­ chu”, enigmaticul a­ ■ [UNK] , cum a fost de pildă „Fiica hului", în care Anna May .­ra­ rolul titular. Noul film d­e ei artiste se numește „Unk : Blues“ cu Ge­orge Raft și. i Parker, și va rula la noi, ! ■ •!, sub titlul „Be­stia galbenă” m­ea se petrece în mahalaua house, cartierul chinezesc div­a, în mediul mi­sterios și oti­­r al contraban­diștilor de Este un subiect și un rol an­uiat pentru Anna May Wong, canții de stupe­fiante, negui de visuri și feri­i an închipa" ■:•l abrutizează și ucid vi mi pe cumpărătorii viciași, sunt înfățișați în toată gro­zăvia lor, în atmosfera enigmatică a cartierului chinezesc. Acesta este­­ primul rol­­ al Annei May Wong,­­ după lungi peregrinări. Poate că de data aceasta, reținută de Con­­tractul ei, „steaua galbenă“ va ră­­­­­mâne mai multă vreme îa Holly­wood, orașul ei natal și al primelor ei succese. Căci trebuie să știți, că Anna May Wong vorbește engleza mai bine da­cât chineza și s’a născut la Holly­wood, unde a primit o creștere a­­mericană. Deși pe ecran întrupează roluri de chinezoaice, n’a fost nici­odată in China, patria Strămoșilor ei. De altfel nici nu e cunoscută de publicul chinez, filmele a fiind in­­terzise sub motivul că arată în lu­mină urâtă pe chinezi și denatu­rează firea rasei galbene. Nimeni nu e profet in țara lui. Anna May Wong este și va rămâne o chine­zoaică de Hollywood, gata să îm­plânte lama pumnalului în spatele adversarului sau rivalei, gata să danseze goală într-o tavernă de o­­pium sau sâ-și lipească trupul svelt și minunat de frumosul sunet pHm alb de care se îndrăgostește. le­g Ml M rimatescu angajat de Fox-Film Compatri­­­­ rostom Ion Mihale­­scu, actorul r­­eputație occiden­tală, a rost­ii de marea casă americană . Film Corporation, pentru v .. a românească a fil­mului „ Război Mondial“. Comen în limba română ce însoțesc .. film­­uni rostite de Ion Mih Textul a fost tra­dus dup­ă­­ de.Farrère, celebrul romancier fancez întregul film este com­­­­u­­ i imal din scene reale, documet­­t entice, luate din ar­­hi­vele na­­ie ale diferitelor state cari au di­at reportagiile din timpul războiului mondial, mărtu­rii vii ale măcelului, care a sânge­rat omenirea. Glasul cald, vibrant și captivant al lui Mihalescu co­făcut în calitate de dansatoare... j mentează toate aceste evenimente. Dar publicul nu venea să vadă dan­­s lămurind prin cuvinte plastice ima­­satoarea, ci pe vedeta de Cinema.­­ginile animate. Se pare însă că Anna May Wong ! :"Primu­l Război Mondial" a fost realizat de Lawrence Stallings, re­­dactorul-ș­ef al jurnalului Fox Mo­vietone și constitue un document unic al ultimelor decenii. A­cel film al lui­­ d­e Mojica Don José Mojica, răsfățatul te­nor, Care obține actualmente un succes fulminant la cinema A.R.P.A. (fost Corso), în „Cazacii“, a termi­nat un nou film muzical cu titlul sugestiv „Crucea și­ Spada“.­­ Acțiunea se petrece în epoca pi­torească și romantică a vechei Ca­­lifornii, când pe drumurile nesigu­re, călat­­or­ii erau atacați și prădați, când descoperirea primelor mine de aur, atrăgea bandele de aventu­rieri, împotriva cărora călugării franciscani luptau cu spada în mână. w . •» Destăinuiri asupra răpirii copilașului Lindbergh Londra, 1 (Radio­ Central).— Un ziar londonez publică sen­zaționalele destăinuiri ale unui american, anume Tex­a Burns, care susține că a luat parte la răpirea copilului lui Lindbergh. Burns mai arată că în Statele Unite s-ar fi constituit un trust pentru răpirea persoanelor. Mai departe Burns spune că a comunicat unuia din membrii consulatului american din Lon­dra informațiile de pe urma cărora a putut fi arestat Haupt­­man. El mai spune că, copilul lui Lindbergh n’a murit decât din cauza unui accident. Haupt­­man a căzut în timpul răpirii de pe o scară împreună cu co­pilul, care și-a sfărâmat capul de caldarâm. Hauptman a fost și el grav rănit cu această o­­cazie. Tovarășii Ini, Rodriguez și Müller, i-au luat pe amândoi într-un automobil și au dispă­rut. ASTAZI ÎNCEPE PROCESUL New-York, 1 (Rador). — Se anunță din Flemming­ton (New Jersey) că Miercuri va începe în fața Curții cu Jurați din a­­cest oraș procesul intentat lui Hauptmann, acuzat de omorî­­rea copilului lui Lindbergh. De pe acum, numeroase per­sonalități americane au cerut locuri de la parchet, pentru a a­­sista la desbateri. Apărarea va nega toate acu­zațiile aduse lui Hauptmann. Acuzatul, din clipa arestării și până acum, păstrează calm desăvrâșit. un IUGOSLAVIA CAMPIOANA EK­ a avut loc finala „Gupei bal­canice“. S’au disputat două partide și anume : Bulgaria-Grecia care s’a soldat cu Victoria primilor cu 2-1 (1-0). Iugoslavia-România care a adus vădită a iugoslavilor că la pauză conduceau cu 2-0. Echipa noastră a jucat sub me­diocru, și în special înaintarea, un­de s’a remarcat jocul ridicol al tri­pletei „C.A.O.“-ului care s’a irosit în passe inutile. Despre forma sla­bă a lui Dobay și Binded nu mai vorbim. Trebuie să facem însă o remarcă și anume că dacă Dobay și Binden au fost slabi au cel puțin scuza de a fi fost loviți pe când susmuminta tripletă n’are altă scu­ză decât aceea de a fi fost pusă să joace în națională cu toate că nici­odată n’a putut juca mai bine ca azi. Martor ne sunt rezultatele C. A D.-ului. Credem câ răspunderea pierderii trofeului cade asupra F.R.F.A. care a binevoit să nu trimeată la Atena, jucători români mai capabili pe care lista d-lui maior Săvulescu ii menționa, și a trimes pe un Bodola, Covaci și­­ Demetrovici, secondați mai târziu de „moș Zomborii“ care au făcut să pierdem cu 4-0 un match de finală. Totuși e bine că s’a întâmplat așa, căci încă o dată opini­a publică a putut să constate jocul falimentar al foot­baliștilor minoritari, agreați în mod deosebit de oficialii Federa­ției noastre, A. Don­cos Sport Balcaniada Duminica, 30 Decembrie 1934, a primei echipe titlul de campoană, avut loc la Athena al doilea match în urma înfrângerii noastre cu 4-0. al României în cadrul „Balcania- Despre felul cum a decurs jocul, dei". Adversarii­ noștri au fost bul­­i si a putut constata o superioritate a gării. Culorile noastre au ieșit vic­torioase din acest match, învingând Bulgaria cu 3-2. Victorie penibilă, căci eram la un­ pas de înfrângere, după ce conduceam o repriză cu 3-0. E drept că la acest rezultat a contribuit și reaua stare fizică a jucătorilor noștri, care în repriza doua n’au mai contat, dar hotârî­­tor a fost infamul arbitraj al gre­­cului Asprogheratos, care a fost părtinitor până la revoltă cu bul­garii, care au reușit să march­eze primul goal în timpul nereglemen­­tar, după terminarea reprizei în­tâia (min. 43). In ignoranța sa crasă d. Aspro­­gheratos n’a ’ penalizat nici­ o bru­talitate și, s’a vă Domnului, n’au lipsit. In urma acestui match e­­ch­ipa noastră a fost descomplecita­­tă prin rănirea gravă a lui Cre­­țeanu și Ciolac. Dintre jucători noștri, cei mai buni au fost Sucitulescu și Albu, iar dela Bulgari s’au relevat extre­mele și în deosebi Jancef. i«h [UNK] Pași spre Hristos­ ­«mare din pagina l­a­­ bilă — superioară armoniei vizi­bile. „Există o singură lege divi­nă, care alimentează toate legile umane, și numai în această lege, în Dumnezeu, ideia individuală trebuie să-și adopte forțele, fiind­că Dumnezeu domină totul. El este unica înțelepciune și care conduce totul în totalitatea sa. El este logosul imanent, substan­ța tuturor diversităților fenome­nale, întreaga ideie a lui Heraclit a scăpărat ca o mistie a Absolutu­lui, în anticitatea înainte de elit stabilește o singură viață po­sibilă, viața in ordinea morală, „înțelepciunea constă — zice el — in a spune Adevărul, care ți s’a descoperit (prin­ intuiție) și a te purta conform naturii tale mo­rale, ascultând de Vocea lui. He­raclit condamnă pasiunea, de­oarece ea împedică pe om de a intra în ordinea morală. Și exis­tă o singură religie adevărată , să-ți fondezi cugetarea pe ideia divină. In „Epistola sa către Romani“, Apost. Pavel explică lupta uriașe, formulează doctrina unită­ții fi­inței. Există o ordine de valori — superioară ordinei experienței sensibile. Ca valoare superioară sau din cauza că în om sălășluesc valori superioare, omul trebuie se se smulgă înclinărilor sale fizi­ce. Cugetarea aceasta conține un precept educativ; pe baza lui, Xenofon critică antrenamentul sportiv al contimporanilor săi: „ei, oamenii exercițiilor fizice, nu valorează atât, cât valorez eu“— vrând să înțeleagă, că activitatea rațiunii este superioară activită­ții trupești, „înțelepciunea mea este mai bună decât forța cai­lor“. Covârșirea fizicului este încă de pe acum o invitațiune la asceza creștină. Prin această în­țelepciune suprafizică, el năzueș­­te să „priviască în față pe Dum­nezeu“. Și poate că filozoful antic a ajuns la această stare subli­mă, suprasenzorială, fiindcă ne spune despre Dumnezeu că „El este unic, este realitatea cea mai înaltă, „are puterea gândului său", face să evolueze, adică să se desăvârșiască toate lucrurile în lume, „El vede totul, cugetă to­tul, înțelege totul“. Ideia sa Xe­­nofon este integral și perfecțio­­ne. spgfssfiî în mmi­nă despre omniștiența lui Dum­ , Nu numai acțiune, dar nu există mezeu, nici filozofie fără Dumnezeu. Parmeni se pare că vorbește cu „Dumnezeu este mișcarea unui gura Apost, Ioan despre iubirea spirit sfânt, care cu gândurile între oameni, ca principiu al lu- sale rapide se avântă de acur me­­mii vizibile. Prin iubire se reali- zisul lumii întregi“. Cei ce uivi­­zeazâ o ordine superioară pe tă­­blă pe drumul discordiei păcă­­mânt. Omul trebuie să iubiască fuesc și intră în infern, pe om, ca viața să fie posibilă pe Ce desăvârșit este exprimată a­­pământ. Perfect! — dar acest a­ceastă cugetare păgână în epis­­„trebuie“ nu poate fi explicat și t tota­l către Corinteni a Apost, acceptat decât în revelația creș- | Pavel: „Dragostea este îndelung ti­ă. Fiindcă, în afară de revela­ răbdătoare, este plină de bună­­ția creștină, imperativul Categorie­tate, dragostea nu se laudă, nu al iubirii e redus la simpla soli­ se umflă de mândrie, nu caută claritate socială, în vederea ex- folosul său... etc.“ — dragostea clusiv a societății, ceea ce nu este este acțiune, prin care omul se încă creștinism. Dar este o în­ dedică semenului său: „Iubiți-vă drumare spre Hristos, cU mult unii pe alții precum vă iubește înainte de a fi apărut El. Tatăl vostru cel ceresc“ — Iostit Empedocle amplifică problema se dumnezeește însuș Hristos. In­­iubirii. Iubirea pasivă, statică, birea este calea spre îndumnezei­­este insuficientă. Iubirea trebuie rea omului. Empedocle este încă prefăcută in acțiune, prin urma­ foarte departe de acest Absolut, ce trebuie să i se supună voința Și chiar Democrit, care­a ne­bună a omului, pentru a realiza giijat metafizica, intemnee­torul amiciția. Amiciția devine, ca fapt școalei atomistice­­ presupunând al voinței iubitoare, O Virtute re­ că filozofia contimporană nu-i a­­s­guiatoare. Și virtutea înseamnă tribute prea mult in această ma­­­ forță, acțiuniL­impedocie găsește tem­a) se ridică până la ideia bi­­a și o sancțiune metafizică: Dum­­nelui, concepând binele ca o­mm­­­ezeu. Omul cugetător, care să- țifeate, ca o forță de sine stătătoa­r vârșește amiciția, trebuie să por­­te și activă. „Binele este obiectul aiftssftiBa fu­k fiuffimm­i.Amșaș^ ^­rarea lui este cauza greșelilor noastre, fericirea nu rezidă în plăcerile senzuale, ci în cumpăta­re, în pacea inimei — evtimia Numai în proecția creștină bine­le lui Democrit își capătă justifi­carea. Iar când Anaxagora vorbește de spiritul diriguitor, de universul care are un spirit și de omul, care a­re spirit, cărui trebuie să se și supună — cugetarea antică face încă un mare pas spre Hri­stos, atingându-se după acea, mai târziu, prin spiritualismul lui Socrate, de spiritualismul creștin. Reamintind toate aceste natur­inți ale cugetării antice de a descoperi Absolutul creștin — ce bine este să nu uităm, că ori­cât pare a se fi îndepărtat viețuirea lumii noastre de Hristos, El tot rămâne în centrul vremii eterne, indiferent pe ce rază se îndreap­­tă sufletul omenesc spre El, din întunecimea îndepărtată a trecu­tului sau din depărtările întune­cate ale prezentului, Hristos ră­mâne in centrul eternității, și eternitatea se cuprinde in Bestes. ’ IjijȘf. Jylyjtfryfty

Next