Ţara Noastră, aprilie 1938 (Anul 16, nr. 1577-1579)
1938-04-10 / nr. 1577
4 Spovedanie țigănească Un țigan văzând odată Cam că taică-său ti moare, "'Alergă la popă’n grabă Ca sa-i ceară o lumânare. Dar cum fuge, fuge iute, Păli la popa să sosească Se gândi pe drum că-i bine Chiar să vină să-l grijească... — „Hai părinteaT „Unde taică?“ Jfai că moare tetea, moare!... Daolică, Mămulică, l Și n am muc de lumânare!... Hai ca cartea părintele De-t grijește $i-i ette$te \Și-l dezleagă de păcate Că acum se prăpădește!..! Cum sosesc, aflară ’n curte Că țiganul chiar murise fără muc de lumânare Și nici popa nu-l grijise. 1— „Vai, pacai!... .^JÉIÉ — „E pom!?." .J. !..!. " Im stat părinteoe .....y nom Ca un om după ce moare'.' Să-I grijesc nespovedit‘.. — „Spovedit? Spui eu părintea! Tot ea n’a furat nimic. Decât oile și vaca Lui Grigore Irmilie... Și cum Un de bine minte. Sau că mint, ori mi se p Intre ele a fost atuncea Și iapa Sfinției tale’.. — „Vai de mine, tăiculită!.." — „Zise popa".—„Știi tu bine?." — „D'apoi cum de la părinteo, Păi nu le-a furat cu mine?.." VASILE DOBRESCU Tălmăcirea Evangheliei i Vindecarea lunaticului Evanghelia Duminecii afara din post nevestește despre indecarea unui lunatic, adică unui copil stăpânit de duh necurat. Pe când Domnul învăța mulțimea, veni la el un om și-i spuse: — Invățătorule, am adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut. Și oriunde îl apucă îl zdrobește și face spumă la gură și scrâșnește din dinți și înțepenete. Și am zis ucenicilor săi să-l scoată și n’au putut. Mântuitorul, după ce-l mustră pe om, porunci să aducă copilul. Și îndată ce-1 aduse, duhul îl sgudui, și căzând la pământ se svârcotea și spumega- Iar omul zicea: De poți ceva, ajută-ne nouă, fie-ți milă de noi. Și i-a răspuns lui Domnul — Ce poți crede, toate, sunt cu putință pentru cel credincios. Iar omul zice: — Cred Doamne. Ajută necredinței mele. Atunci Mântuitorul a certat duhul și i-a poruncit să iasă din copil, și să nu mai intre în copil care a rămas ca mort Ci Isus l-a apucat de mână și l-a ridicat în picioare. Și după ce au intrat în casă l-au întrebat pe El ucenicii: — Pentru ce noi n’am putut să-l isgonim ? El le-a zis: — Acest soi de demon cu nimic nu poate fi scos afară, fără numai cu rugăciune și cu post (Marcu. 9, 17—29). Acesta este cuprinsul evangheliei din Dumineca următoare: vindecarea unui lunatic. Multe vindecări a făcut Domnul și multe minuni de tot felul. Și cu cât era mai cunoscut, cu atât veneau la El mai mulți, cu felurite necazuri și suferințe. Cu boli ale trupului și boli ale sufletului. Una din aceste boli ale sufletului era aceea apucării de demon, cum este copilul din evanghelia de mai sus. Un duh rău punea stăpânire pe sufletul cuiva, și-l chinuia, ducându-i să facă rău altora și sieși. Și în timpul propovăduirii sale, Domnul a avut a vindeca mai mulți îndrăciți,, cari se arătau în diferite chipuri. Copilul acesta, de care este vorba mai sus, era grozav ,de chinuit de duhul necurat ce intrase într’însul. Atât de chinuit, că rupea inima părintelui cu chinurile sale Și de aceea acesta ruga atât de fierbinte pe Mântuitorul să-l vindece. Domnul i-a cerut doar un lucru: să creadă. Și se cade a ne rămâne în inimă cuvintele Lui: „De poți crede, toate sunt cu putință pentru credincios”. Iar ucenicilor, când l-au întrebat de ce n’au putut și ei să isgonească duhul necurat, le-a răspuns că acest soiu de demoni se scot „numai cu rugăciune și cu post”. Adică, postul și rugăciunea înmulțesc puterile sufletești ale omului. Și nu numai că a se înfrânge pe sine, dar capătă tăria de a se lupta și a se înfrânge și puteri străine de sine, cum sunt duhurile necurate. Puterea postului adevărat și a rugăciunii fierbinți, adăugate la puterea credinței, iată armele cu care putem păși pe calea mântuirii. T <vti Moir, coMpaNy S. a. a. k. .Un produs al fabricei „DOROBARTUL"'l ARA NOASTRA A Zări senine Spre alte zări senine Cu doruri de mai bine, Mi-am îndreptat privirea Și crezul și simțirea. Spre zări îndepărtate Sau chiar — apropiate, Dar care-s zâmbitoare Mi-i tinta visătoare... Spre zările ’nflorite. In culori de toti dorite, îmi ard ochii ca para Să-mi văd Neamul și Țara, Să-mi văd Neamul și Țara Trăindu-și primăvara. In care totul crească Invrerea românească !... Spre alte zărî senine Privesc ochii din mine, Și totul ce eu am Indragostea-mi de Neam. Vasile Botezat Stârpirea insectelor la livez, Serviciul de protecția plantelor, face cunoscut tuturor proprietarilor de livezi, plantațiuni, crescătorii de pomi roditori, etc. că In momentul de față — mai ales pe meri și peri — a apărut o foarte puternică năvală a gărgăriței cenușii a mugurilor Sclaphobus squalidus Gyll). Pentru stârpirea acestei insecte trebue să se facă acum înainte de înflorire o stropire cu seamă cupro-arsenicală preparat astfel: 1 kgr. piatră vânătă, 1 kgr. var. 200 gr. Verde de Paris la 100 litri apă. Acolo unde este cu putință să se întindă sub pomi pânze și să se scuture pomii dimineața, străngându-se cu grije toți gândacii căzuți, cari vor fi distruși fie prin strivire fie prin asvârlirea într’un vas în care s'a pus puțin petrol. Năvala lor fiind mare, se cere ca măsurile de mai sus să fie luate de îndată de toți și urmate mai multe zile dearândul până când gărgărițele se vor prăpădi. Curățenia e mama sănătății Aerisirea odăilor, de locuit trebue să se facă atât vara cât și iarna și mai ales să se deschidă ușa și feretrele la camera unde zace un bolnav. Nu se întâmplă nici un rău bolnavului de orice boală ar suferi, chiar iarna, dacă se aerisește camera, să nu se fie mult deodată, ci să se deschidă fereastra de mai multe ori pe zi și dacă e frig sau vreme mai rea să se tip numai câteva minute. Copiii de mici să fie deprinși a fi spălați zilnc cu apă rece până la brâu. Dacă spun de copii, înțeleg și oamenii în vârstă să facă tot la fel. Pielea ce acopere corpul nostru nu servește numai ca acoperemânt pentru organele și mușchii din corpul nostru; pielea precum știe ori și cine conține niște pori prin cari mai cu seamă vara când e cald iese un fel de apă sărată care se chiamă sudoare. Omul asudă în continuu și vara deși nu se observă decât atunci când asudăm tare. Această sudoare dacă ar fi împiedecată de arși afară (prin astuparea porilor) ne-am îmbolnăvi de moarte De exemplu, dacă cineva este fript sau opărit pe o întindere mare, poate aceste arsuri să nu fie așa grave, adică să intereseze numai melea; totuși acest bolnav va fi bolnav foarte grav și poate chiar să moară fiind distruși porii pielei pe o întindere mare, acea sudoare din corn nu mai poate eși și rămânând în interiorul corpului îl otrăvește. S’a făcut următoarea încercare: s’a strâns sudoare cam cât 5 decretare și ..s’a injectat la un câine producându-i moartea, ceia ce dovedește că sudoarea este otrăvitoare. Dar dacă pielea nu e spălată și praful și alte necurățenii se depun pe corpul nostru, tot la fel astupă porii pielei și chiar dacă numai în parte totuși produc tulburări neplăcute ce se manifestă tot ca un soi de otrăvire ușoară, cu amețeli, dureri de cap uneori, lipsă de poftă de mâncare, uneori insomnie, anemie. Nu mai vorbesc că între murdăiile de pe corp nespălate, de multe ori produc fel bube, râe, pecingini, etc. cărora nu, le mai dau de capăt nici medicii. Iată pentru ce este absolut necesar ca pielea corpului nostru să fie ținută totdeauna curată cu pori liberi, ca corpul să poată da afară otrăvurile ce se fabrică în continuu. Totodată prin spălatul corpului, prin ștergerea cu prosop ce suntem nevoiți, a face după leac, se face o circulație mai bună a sângelui ce iară este în folosul bunei stări a sănătății. Apă și puțin săpun se găsește o în orice gospodărie, cât de săracă, un ceas două liber pe săptămână găsește oricare. E bine ca la încheerea săptămânii. Sâmbătă după aiiază spre seară, fiecare gospodărie dela țară să-și facă acest obiceiu cum este în alte țări, să facă bac la toți copiii, să se spele și adulții și bătrânii și apoi schimbăm lingeria de corp. Acest lucru ne păzește de alte boli, chiar și tifosul exanematic care a apărut iar în unele părți, ar dispare pentru totdeauna. Să se țină minte proverbul. Curățenia e mama sănătătei. Copiii și pomii Cui nu-i sunt dragi copiii, pomișorii și florile ? Se știe că intre minunile puterii Dumnezeești este o mare asemănare. Și pomișorii micuți și floricelele și copilașii, sunt făpturi gingașe. Au toți o frăgezime a lor care îi deosebește pe copii de oameni în vârstă, pe pomișorii mici de cei bătrâni, iar floricelele sunt altfel cu totul decât buruienile bătrâne. Pomișorul mic are coaja netedă și lucioasă, cel bătrân are coaja crăpată și urâtă. Iar copilașul are fața rotunjioară, pielea fragedă și catifelată, fără sbărciturile bătrâneser. Pomii, copiii cât și floricelele au nevoie mereu de îngrijire până ce se fac mari. Și unii și alțți au fost lăsați de Dumnezeu pentru bucuria și mângăerea noastră, cât și spre a ne face mai înțeles și mai prețuit rostul nostru pe lume. Iată ce spunea un bătrân, om tare gospodar, mare iubitor de pomi și buruiene, dar mai ales de copilași. Eu am avut tot aceleași bucurii în viață și atunci când miam crescut copiii, ca și atunci când mi-am crescut pomișorii din livadă. Când am văzut cele dintâi floricele, în pomișorul crescut și „hultuit" de mine am avut aceiași bucurie ca în ziua când am auzit pe Vasilică al meu, găngurind întâia oară: „ta-ta-tata" , chipurile se necăjea să-mi zică tată, ari când am văzut înroșind pe copăcelul care îmi dăduse atâta de lucru cel dintâi fruct, m’am bucurat tot așa de școală, tare ca și în ziua când Vasilică al meu a făcut cei dintâi pași spre a merge copăcel". Dar fiindcă intre copii, pomișori și flori, este asemănare apoi mai trebue ceva. Trebue să fie și prietenie. Asemănarea a lăsat-o Dumnezeu. Prietenia, trebue s’o sădească oamenii. Părinții să nu lucreze singuri în livadă și în grădină ci să-și ia cu ei copiii, dacă-s miruți, să-i lase să alerge, să se joace și să privească la treburile celor bătrâni. Dacă-s mai mărișori să le arate ceia ce lucrează și să-i pună și pe dânșii să răsădească o floricică, să culeagă o omidă, să taie o crenguță uscată. In școală copilul învață cum să sădească un pom și cum să semene și să răsădească o floare. Este deprins apoi cum sa altoiască să curețe, să îngrijească pomul, ori străturelele de flori. Mai ales este deprins să iubească și pomul și floarea, să respecte copăcelul oriunde s'ar afla. Este deprins să știe că o floare ruptă fără rost, e o faptă dureroasă și urâtă care răpește multora mângâierea nespusă pe care ar fi avut-o privind o, iar scrijelarea cu cuțitașul a unui pomușor, ori tăerea lui pentru a-l face coadă de bici, se aseamănă cu uciderea unei făpturi de mare folos tuturor: este deci asemenea unei crime. Mila, dragostea, și grija, atât pentru om căt și pentru floare, sunt tare mult și stăruitor sădite în sufletele copiilor de Unde duce zgârcenia Când îl apucă pe om boala zgârceniei, nu-l lasă până ce nu-l omoară cu foamea. O astfel de întâmplare, care iese din comun, s’a petrecut în Brașov. Cuprins de frigurile morții, bătrânul Ernest Istrate, a trimis o copilă cu o scrisoare la poliție. In scrisoare, bătrânul anunța, că fiind spre sfârșitul vieții, își dăruește toată averea „Casei Școalelor”. Un comisar de poliție s-a dus la fața locului și și-a închipuit că bătrânul este nebun și a făcut o glumă, căci unde a intrat, nu a putut vedea altceva decât casa unui cerșetor, lucru pe care l-au întărit și vecinii, care au declarat, că bătrânul a murit din pricina foamei. Totuși, polițiștii au împlinit cea din urmă dorință a bătrânului și după moarte, au început a face inventarul casei. Subt perina pe care a închis ochii, au aflat hârtii de bancă în preț de 3 milioane și jumătate, apoi două cărți de depunere in valoare de 2 sute de mii și 2500 lei bani gata. Din alte scrisori aflate prin dulap, polițiștii au aflat, că bătrânul mai avea în București și în orașul Tg. Ocna, mai multe case, iar înainte cu câțiva ani, a dăruit liceului din Tg. Ocna suma de 2 milioane și jumătate. Desigur, că cercetările vor descoperi și alte lucruri de mare preț, pe care bătrânul milionar cerșetor le are ascunse printre cocenii și lemnele din casă. Faptul care ne face să ne oprim o clipă asupra acestei întâmplări, este zgârcenia, care l-a dus pe bătrân să moară de foame. Vecinii spun, că atâta era de sgârcit, încât trăia numai cu cartofi și pe aceștia ii mânca cruzi, ca să nu facă foc. Iată de ce spunem, că zgârcenia este o boală mai rea decât oftica! - -tț ȘTIRI Pe tot cuprinsul țării, a căzut — zilele trecute — o ploaie binefăcătoare. A plouat abundent la București, Balcic, Constanța, Iași, Chișinău, Cluj, Oradea și în unele părți ale Banatului. In regiunea muntoasă a nins, în unele părți zăpada atingând 10 cm. * învățatul englez James Joans este de părerea că luna se va sfărâmi, iar bucățile ei vor alcătui un adevărat inel în jurul pământului nostru. Deocamdată putem fi liniștiți, căci după spusele acestui invățat, luna se va sfărâma numai după câteva milioane de ani. Pe-atunci noi nu vom mai fi pe această lume. Cele mai grele răni sunt care ating inima. Ele sunt aproape întotdeauna aducătoare de moarte. Operațiile în jurul inimii sunt foarte gingașe și medicii nu prea au cutezanța să le facă. Trei tineri medici francezi din Paris au isbutit să coase rana Inimei unui om care își vârâse un cutH în inimă încât aceasta încetase de-a mai bate și plămânii nu mai funcționau. Cei trei medici au deschis pieptul bolnavului, care era ca mort și au început să-i coasă tăietura inimei, însă aceasta n’a fost destulă și a trebuit să-i mai facă încă cinci cusături. Operația a ținut o oră. I s’a făcut apoi o transfuzie de sânge (i s’a introdus sânge în vine) și bolnavul s’a trezit. Azi trăiește și este în afară de orice primejdie. In primăvara aceasta va lua desvoltare frumoasă, la noi în țară, cultivarea cânepii. Afară de acei care au sămânța lor, foarte multi au cerut sămânță de la oficiul national al textilelor. S’au cerut 350.000 kg. sămânță de cânepă. Alegeți cu sârguință semințele pe cari le încredințați pământului. Numai cele mai bune semințe, dau cele mai sănătoase plante. înainte de sămănat, orice sămânță trebuie pusă la Încolțit (100 boabe, într’o farfurie, pe un postav ud) ca să vezi câtă răsare la sută. • •« La Chișinău a fost descoperită o puternică organizație comunistă. Această organizație primise instrucțiuni de la Moscova pentru deslănțuirea revoluției comuniste. ■ Pare că războiul dintre cele două popoare galbene va mai ținea încă vreme lungă. .Lupta din China este încă la început” a declarat primul ministru japonez. Și așa și este. Acolo se macină într’o cumplită încleștare două puteri uriașe și lupta nu va anceta până ce una nu va fi înfrântă de tot. Lupta continuă cu înverșunare pe toate fronturile. De curând s'a încheiat o socoteală a femeilor, care mor în durerile nașterii. S'a aflat astfel, că în tot cuprinsul țării noastre mor în fiecare an 12 mii de femei, fiindcă n’au îngrijire doftoricească la naștere. POVESTE DE JALE (Urmare din pag. I-a) ce-au câtigat acei oameni năcăjiți asudând o vieață întreagă la plug, să treacă în coșul celor de sânge străin, cari habar n'au de durerea și de plânsoarea lor. De aceea toți cei cari trăiesc în mijlocul sătenilor notșri, din toate părțile, să chibzuiască cu minte și inimă curată. Să se gândească că puterea și bunăstarea unui neam își are rădăcinile în punga oamenilor. Să știe că sărăcia face pe săteni slabi de înger, umiliți și păcătoși. In locul acelor crâșmari cu perciuni de ce nu sar așeza. In aceiaș meserie, români de-ai noștri? Și de ce nu s'ar face tovărășii, ca tot satul să cumpere de la omul de legea noastră? Altfel țăranul nostru va asuda înainte de arșița soarelui, se va trudi fără spor, mințit și jurpuit, iar urmașii lui „domnu’’ Herșălă grași ca pepenii, vor chefui veseli înainte,.. .. Octavian Goga Din „O seamă de cuvinte”, I