Ţara Noastră, aprilie 1938 (Anul 16, nr. 1577-1579)

1938-04-10 / nr. 1577

4 Spovedanie țigănească Un țigan văzând odată Cam că taică-său ti moare, "'Alergă la popă’n grabă Ca sa-i ceară­ o lumânare. Dar cum fuge, fuge iute, Păli la popa să sosească Se gândi pe drum că-i bine Chiar să vină să-l grijească... — „Hai părinteaT „Unde taică?“ Jfai că moare tetea, moare!... Daolică, Mămulică, l Și n­ am muc de lumânare!... Hai ca cartea părintele De-t grijește $i-i ette$te \Și-l dezleagă de păcate Că acum se prăpădește!..! Cum sosesc, aflară ’n curte Că țiganul chiar murise fără muc de lumânare Și nici popa nu-l grijise. 1— „Vai, pacai!... .^JÉIÉ — „E pom!?." .J. !..!. " I­m stat părinteo­e .....y nom­ Ca un om după ce moare'.' Să-I grijesc nespovedit‘­.. — „Spovedit? Spui eu părintea! Tot ea n’a furat nimic. Decât oile și vaca Lui Grigore Irmilie... Și cum Un de bine minte. Sau că mint, ori mi se p Intre ele­ a fost atuncea Și iapa Sfinției tale’.. — „Vai de mine, tăiculită!.." — „Zise popa".—„Știi tu bine?." — „D'apoi cum de la părinteo, Păi nu le-a furat cu mine?.." VASILE DOBRESCU Tălmăcirea Evangheliei i Vindecarea lunaticului Evanghelia Duminecii a­fa­ra din post ne­­vestește despre indecarea unui lunatic, adică unui copil stăpânit de duh necurat. Pe când Domnul învăța mul­țimea, veni la el un om și-i spuse: — Invățătorule, am adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut. Și oriunde îl apucă îl zdrobește și face spumă la gură și scrâșnește din dinți și înțe­­penet­e. Și am zis ucenicilor săi să-l scoată și n’au putut. Mântuitorul, după ce-l mus­tră pe om, porunci să aducă co­pilul. Și îndată ce-1 aduse, du­hul îl sgudui, și căzând la pă­mânt se svârcotea și spumega- Iar omul zicea: De poți ceva, ajută-ne nouă, fie-ți milă de noi. Și i-a răspuns lui Domnul — Ce poți crede, toate, sunt cu putință pentru cel credincios. Iar omul zice: — Cred Doamne. Ajută ne­credinței mele. Atunci Mântuitorul a certat duhul și i-a poruncit să iasă din copil, și să nu mai intre în copil care a rămas ca mort Ci Isus l-a apucat de mână și l-a ridicat în picioare. Și după ce au intrat în casă l-au întrebat pe El ucenicii: — Pentru ce noi n’am putut să-l isgonim ? El le-a zis: — Acest soi de demon cu ni­mic nu poate fi scos afară, fără numai cu rugăciune și cu post (Marcu. 9, 17—29). Acesta este cuprinsul evan­gheliei din Dumineca urmă­toare: vindecarea unui lunatic. Multe vindecări a făcut Dom­nul și multe minuni de tot fe­lul. Și cu cât era mai cunoscut­, cu atât veneau la El mai mulți, cu felurite necazuri și sufe­rințe. Cu boli ale trupului și boli ale sufletului. Una din aceste boli ale sufle­tului era aceea apucării de de­mon, cum este copilul din evan­ghelia de mai sus. Un duh rău punea stăpânire pe sufletul cui­va, și-l chinuia, ducându-i să facă rău altora și sie­și. Și în timpul propovăduirii sale, Dom­­nul a avut a vindeca mai mulți îndrăciți,, cari se arătau în di­ferite chipuri. Copilul acesta, de care este vorba mai sus, era grozav ,de chinuit de duhul necurat ce in­trase într’însul. Atât de chinuit, că rupea inima părintelui cu chinurile sale­ Și de ace­ea aces­­ta ruga atât de fierbinte pe Mântuitorul să-l vindece. Domnul i-a cerut doar un lucru: să­ creadă. Și se cade a ne rămâne în inimă cuvintele Lui: „De poți crede, toate sunt cu putință pentru credincios”. Iar ucenicilor, când l-au întrebat de ce n’au putut și ei să isgo­­nească duhul necurat, le-a răs­puns că acest soiu de demoni se scot „numai cu rugăciune și cu post”. Adică, postul și rugăciunea înmulțesc puterile sufletești ale omului. Și nu numai că a se în­frânge pe sine, dar capătă tăria de a se lupta și a se înfrânge și puteri străine de sine, cum sunt duhurile necurate. Puterea postului adevărat și a rugăciunii fierbinți, adăugate la puterea credinței, iată arme­le cu care putem păși pe calea mântuirii. ­ T <­v­ti M­o­i­r, c­o­M­p­a­N­y S. a. a. k. .Un produs al fabricei „DO­ROB­ART­U­L"'l ARA NOASTRA A Zări senine Spre alte zări senine Cu doruri de mai bine, Mi-am îndreptat privirea Și crezul și simțirea. Spre zări îndepărtate Sau chiar — apropiate, Dar care-s zâmbitoare Mi-i tinta visătoare... Spre zările ’nflorite. In culori de toti dorite, îmi ard ochii ca para Să-mi văd Neamul și Țara, Să-mi văd Neamul și Țara Trăindu-și primăvara. In care totul crească In­vrerea românească !... Spre alte zărî senine Privesc ochii din mine, Și totul ce eu am In­dragostea-mi de Neam. Vasile Botezat Stârpirea insecte­lor la livez, Serviciul de protecția plante­lor, face cunoscut tuturor pro­prietarilor de livezi, plantațiuni, crescătorii de pomi roditori, etc. că In momentul de față — mai ales pe meri și peri — a apărut o foarte puternică năvală a gărgăriței cenușii a mugurilor Sclaphobus squalidus Gyll). Pentru stârpirea acestei in­­secte trebue să se facă acum înainte de înflorire o stropire cu seamă cupro-arsenicală prepa­rat astfel: 1 kgr. piatră vânătă, 1 kgr. var. 200 gr. Verde de Paris la 100 litri apă. Acolo unde este cu putință să se întindă sub pomi pânze și să se scuture pomii dimineața, străn­­gându-se cu grije toți gândacii căzuți, cari vor fi distruși fie prin strivire fie prin asvârlirea într’un vas în care s'a pus puțin petrol. Năvala lor fiind mare, se cere ca măsurile de mai sus să fie luate de îndată de toți și urmate mai multe zile dearândul până când gărgărițele se vor prăpădi. Curățenia e mama sănătății Aerisirea odăilor, de locuit trebue să se facă atât vara cât și iarna și mai ales să s­e des­chidă ușa și feretrele la came­ra unde zace un bolnav. Nu se întâmplă nici un rău bolnavului de orice boală ar su­feri, chiar iarna, dacă se aeri­sește camera, să nu se fie mult deodată, ci să se deschidă fe­reastra de mai multe ori pe zi și dacă e frig sau vreme mai rea să se tip numai câteva mi­nute. Copiii de mici să fie deprinși a fi spălați zilnc cu apă rece până la brâu. Dacă spun­­ de copii, înțeleg și oamenii în vâr­stă să facă tot la fel. Pielea ce acopere corpul nos­tru nu servește numai ca aco­­peremânt pentru organele și mușchii din corpul nostru; pie­lea precum știe ori și cine con­ține niște pori prin cari mai cu seamă vara când e cald iese un fel de apă sărată care se chia­­mă sudoare. Omul asudă în continuu și vara deși nu se observă decât atunci când asudăm tare. Acea­stă sudoare dacă ar fi împie­decată de a­rși afară (prin as­tuparea porilor) ne-am îmbol­năvi de moarte De exemplu, dacă cineva este fript sau opă­rit pe o întindere mare, poate aceste arsuri să nu fie așa gra­­ve, adică să intereseze numai m­elea; totuși acest bolnav va fi bolnav foarte grav și poate chiar să moară fiind distruși porii pielei pe o întindere mare, acea sudoare din corn nu mai poate eși și rămânând în interi­orul corpului îl otrăvește. S’a făcut următoarea încercare: s’a strâns sudoare cam cât 5 decre­tare și ..s’a injectat la un câine producându-i moartea, ceia ce dovedește că sudoarea este o­trăvitoare. Dar dacă pielea nu e spăla­tă și praful și alte necurățenii se depun pe corpul nostru, tot la fel astupă porii pielei și chiar dacă numai în parte totuși pro­­duc tulburări neplăcute ce se manifestă tot ca un soi de otră­vire ușoară, cu amețeli, dureri de cap uneori, lipsă de poftă de mâncare, uneori insomnie, anemie. Nu mai vorbesc că în­­tre murdă­iile de pe corp ne­spălate, de multe ori produc fel bube, râe, pecingini, etc. cărora nu, le mai dau de capăt nici medicii. Iată pentru ce este absolut ne­cesar ca pielea corpului nostru să fie ținută totdeauna curată cu pori liberi, ca corpul să poa­tă­ da afară otrăvurile ce se fa­brică în continuu. Totodată prin spălatul corpului, prin ștergerea cu prosop ce suntem nevoiți, a face după leac, se fa­ce o circulație mai bună a sân­gelui ce­ iară este în folosul bu­nei stări a sănătății. Apă și puțin săpun se găsește o în orice gospodărie, cât de să­racă, un ceas două liber pe săp­tămână găsește oricare. E bine ca la încheerea săp­tămânii. Sâmbătă după ai­iază spre seară, fiecare gospodărie del­a țară să-și facă acest­­ obi­­ceiu cum este în alte țări, să facă bac la toți copiii, să se spele și adulții și bătrânii și a­­poi schimbăm lingeria de corp. Acest lucru ne păzește de alte boli, chiar și tifosul exanema­­tic care a apărut iar în unele părți, ar dispare pentru tot­deauna. Să se țină minte proverbul. Curățenia e mama sănătătei. Copiii și pomii Cui nu-i sunt dragi copiii, po­mișorii și florile ? Se știe că intre minunile pute­rii Dumnezeești este o mare ase­mănare. Și pomișorii micuți și floricelele și copilașii, sunt făp­turi gingașe. Au toți o frăgezime a lor care îi deosebește pe copii de oameni în vârstă, pe pomi­șorii mici de cei bătrâni, iar flo­ricelele sunt altfel cu totul de­cât buruienile bătrâne. Pomișo­­rul mic are coaja netedă și lu­cioasă, cel bătrân are coaja cră­pată și urâtă. Iar copilașul are fața rotunjioară, pielea fragedă și catifelată, fără sbărciturile bă­trâneser. Pomii, copiii cât și floricelele au nevoie mereu de îngrijire până ce se fac mari. Și unii și alțți au fost lăsa­ți de Dumnezeu pentru bucuria și mângăerea noastră, cât și spre a ne face mai înțeles și mai prețuit rostul nostru pe lume. Iată ce spunea un bătrân, om tare gospodar, mare iubitor de pomi și buruiene, dar mai ales de copilași. Eu am avut tot aceleași bu­curii în viață și atunci când mi­­am crescut copiii, ca și atunci când mi-am crescut pomișorii din livadă. Când am văzut cele dintâi flo­ricele, în pomișorul crescut și „hultuit" de mine am avut a­­ceiași bucurie ca în ziua când am auzit pe Vasilică al meu, găngurind întâia oară: „ta-ta-ta­ta" , chipurile se necăjea să-mi zică tată, ari când am văzut în­roșind pe copăcelul care îmi dă­duse atâta de lucru cel dintâi fruct, m’am bucurat tot așa de școală, tare ca și în ziua când Vasilică al meu a făcut cei dintâi pași spre a merge­­ copăcel". Dar fiindcă intre copii, pomi­­șori și flori, este asemănare apoi mai trebue ceva. Trebue să fie și prietenie. Asemănarea a lăsat-o Dumnezeu. Prietenia, trebue s’o sădească oamenii. Părinții să nu lucreze singuri în livadă și în grădină ci să-și ia cu ei copiii, dacă-s miruți, să-i lase să a­­lerge, să se joace și să priveas­că la treburile celor bătrâni. Dacă-s mai mărișori să le arate ceia ce lucrează și să-i pună și pe dânșii să răsădească o flori­cică, să culeagă o omidă, să taie o crenguță uscată. In școală copilul învață cum să sădească un pom și cum să semene și să răsădească o floa­re. Este deprins apoi cum sa al­toiască să curețe, să îngrijească pomul, ori străturelele de flori. Mai ales este deprins să iubea­scă și pomul și floarea, să res­pecte copăcelul ori­unde s'ar­ afla. Este deprins să știe că o floare ruptă fără rost, e o faptă dure­roasă și urâtă care răpește mul­tora mângâierea nespusă pe ca­re ar fi avut-o privind o, iar scri­­jelarea cu cuțitașul a unui po­­mușor, ori tăerea lui pentru a-l face coadă de bici, se aseamănă cu uciderea unei făpturi de mare folos tuturor: este deci aseme­nea unei crime. Mila, dragostea, și grija, atât pentru om căt și pentru floare, sunt tare mult și stăruitor să­dite în sufletele copiilor de Unde duce zgârcenia Când îl apucă pe om boala zgârceniei, nu-l lasă până ce nu-l omoară cu foamea. O astfel de întâmplare, care iese din co­mun, s’a petrecut în Brașov. Cuprins de frigurile morții, bătrânul Ernest Istrate, a trimis o copilă cu o scrisoare la poliție. In scrisoare, bătrânul anunța, că fiind spre sfârșitul vieții, își dă­­ruește toată averea „Casei Școa­­lelor”. Un comisar de poliție s-a dus la fața locului și și-a închi­puit că bătrânul este nebun și a făcut o glumă, căci unde a in­trat, nu a putut vedea altceva decât casa unui cerșetor, lucru pe care l-au întărit și vecinii, care au declarat, că bătrânul a murit din pricina foamei. Totuși, polițiștii au împlinit cea din urmă dorință a bătrânu­lui și după moarte, au început a face inventarul casei. Subt peri­na pe care a închis ochii, au a­­flat hârtii de bancă în preț de 3 milioane și jumătate, apoi două cărți de depunere in valoare de 2 sute de mii și 2500 lei bani gata. Din alte scrisori aflate prin dulap, polițiștii au aflat, că bă­trânul mai avea în București și în orașul Tg. Ocna, mai multe case, iar înainte cu câțiva ani, a dăruit liceului din Tg. Ocna su­ma de 2 milioane și jumătate. Desigur, că cercetările vor descoperi și alte lucruri de mare preț, pe care bătrânul milionar cerșetor le are ascunse printre cocenii și lemnele din casă. Faptul care ne face să ne o­­prim o clipă asupra acestei în­tâmplări, este zgârcenia, care l-a dus pe bătrân să moară de foame. Vecinii spun, că atâta era de sgârcit, încât trăia numai cu cartofi și pe aceștia ii mânca cruzi, ca să nu facă foc. Iată de ce spunem, că zgârce­nia este o boală mai rea decât oftica! - -tț Ș­TIRI Pe tot cuprinsul țării, a căzut — zilele trecute — o ploaie bine­făcătoare. A plouat abundent la Bucu­rești, Balcic, Constanța, Iași, Chișinău, Cluj, Oradea și în u­­n­ele părți ale Banatului. In regiunea muntoasă a nins, în unele părți zăpada atingând 10 cm. * învățatul englez James Joans este de părerea că luna se va sfă­râmi­, iar bucățile ei vor alcătui un adevărat inel în jurul pământului nostru. Deocamdată putem fi liniștiți, căci după spusele acestui invățat, luna se va sfărâma numai după câteva milioane de ani. Pe-atunci noi nu vom mai fi pe această lu­me. Cele mai grele răni sunt care ating inima. Ele sunt aproape întotdeauna aducătoare de moarte. Operațiile în jurul inimii sunt foar­te gingașe și medicii nu prea au cutezanța să le facă. Trei tineri medici francezi din Paris au isbu­­tit să coase rana Inimei unui om care își vârâse un cutH în inimă încât aceasta încetase de-a mai ba­­te și plămânii nu mai funcționau. Cei trei medici au deschis pieptul bolnavului, care era ca mort și au început să-i coasă tăietura inimei, însă aceasta n’a fost destulă și a trebuit să-i mai facă încă cinci cu­sături. Operația a ținut o oră. I s’a făcut apoi o transfuzie de sân­ge (i s’a introdus sânge în vine) și bolnavul s’a trezit. Azi trăiește și este în afară de orice primejdie. In primăvara aceasta va lua desvoltare frumoasă, la noi în țară, cultivarea cânepii. Afară de acei care au sămânța lor, foarte multi au cerut sămânță de la oficiul national al textilelor. S’au cerut 350.000 kg. sămânță de cânepă. Alegeți cu sârguință semințe­le pe cari le încredințați pămân­tului. Numai cele mai bune se­mințe, dau cele mai sănătoase plante. înainte de sămănat, orice sămânță trebuie pusă la Încolțit (100 boabe, într’o farfurie, pe un postav ud) ca să vezi câtă răsare la sută. • •« La Chișinău a fost descoperită o puternică organizație comunistă. Această organizație primise instruc­țiuni de la­ Moscova pentru d­eslăn­­țuirea revoluției comuniste. ■ Pare că războiul dintre cele două popoare galbene va mai ținea încă vreme lungă. .Lupta din China este încă la început” a declarat primul minis­tru japonez. Și așa și este. Acolo se macină într’o cumplită încleștare două puteri uriașe și lupta nu va anceta până ce una nu va fi înfrântă de tot. Lupta continuă cu înverșunare pe toate fronturile.­­ De curând s'a încheiat o soco­teală a femeilor, care mor în du­rerile nașterii. S'a aflat astfel, că în tot cuprinsul țării noastre mor în fiecare an 12 mii de femei, fiindcă n’au îngrijire dof­toricească la naștere. POVESTE DE JALE (Urmare din pag. I-a) ce-au câtigat acei oameni năcă­jiți asudând o vieață întreagă la plug, să treacă în coșul celor de sânge străin, cari habar n'au de durerea și de plânsoarea lor. De aceea toți cei cari trăiesc în mijlocul sătenilor notșri, din toate părțile, să chibzuiască cu minte și inimă curată. Să se gân­dească că puterea și bunăstarea unu­i neam își are rădăcinile în punga oamenilor. Să știe că să­răcia face pe săteni slabi de în­ger, umiliți și păcătoși. In locul acelor crâșmari cu perciuni de ce nu sar așeza. In aceiaș meserie, români de-ai noș­tri? Și de ce nu s'ar face tovă­rășii, ca tot satul să cumpere de la omul de legea noastră? Altfel țăranul nostru va asu­da înainte de arșița soarelui, se va trudi fără spor, mințit și jur­puit, iar urmașii lui „domnu’’ Herșălă grași ca pepenii, vor che­fui veseli înainte,.. .. Octavian Goga Din „O seamă de cuvinte”, I

Next