Țara, octombrie 1941 (Anul 1, nr. 145-171)
1941-10-04 / nr. 148
2 Dacia Rediviva (An. 1 — Nr. 3—4) Am subliniat, la timp, importanţa ultimului număr al acestei reviste, pe care un mănunchiu de tineri în frunte cu d. Aurel Cosmoiu, entuziast din vechea gardă a lui „Sfarmă-Piatră"4, o susţin cu puterea convingerilor lor naţionaliste şi creştine. Sunt vrednici aceşti tineri şi le stă aşa de frumos. Ultimul număr al publicaţiei lor este consacrat integral lui Mihai Eminescu, geniul tutelar al neamului. Materialul este sele şi variat, fapt ce dovedeşte maturitatea celor ce se ocupă de soarta „Daciei Rediviva‘‘. Caetul se deschide cu esseul: „Eminescu în funcţie reprezentativă"4 al d-lui Pan M. Vizirescu. Ca totdeauna, d. Pan M. Vizirescu este serios, adânc, şi patetic, cadenţându-şi gândurile într-o limbă înfiorată de duhul poeziei. D. Petre P. Ionescu scrie, cu pricepere, despre „Optimism şi pesimism la Mihai Eminescu4. Interesante şi sugestive sunt consideraţiile lui Aurel Cosmoiu despre „Sentimentul naturii la Mihai Eminescu'4. Un adevărat studiu, plin de sufestii şi consideraţii personale, nea Octavian Neamţu în „Geneza activităţii ideologice a lui Mihai Eminescu"4. Deosebit de instructivă este partea a 3-a a esseului „Putna", în care ni se arată largile orizonturi de viitor în care Mihai Eminescu vedea răsfrângerea consecinţelor sărbătoarei de la mormântul voevodului Ştefan cel Mare. Eminescu a văzut mai ales două lucruri în această sărbătoare panromânească, un început de unificare a naţiei întregi şi determinarea unei orientări spirituale unitare pentru tânăra generaţie. Dulceag şi minor scrie Maria Mihai despre „Poezia iubirii la Mihai Eminescu4". Robust şi personal este d. Cristofor Dancu în „Naţionalismul lui Eminescu", interpretat în sensul eroic al naţionalismului de stil nou. Cald şi evocator este Vintilă Horia în „Eminescu-Omul4". Pe acelaş plan se menţin d-nii I. Bărlănescu-Begu în „Eminescu şi destinul neamului" şi Valeriu Anania în „Condiţia existenţei terestre a lui Eminescu4'. i I I : j:::Ii : !:i:I I if II BASARABIA Dece suspini, frumoasă Basarabie, Cu genele de lacrimi rourate? Dece Bugeacul inimii se zbate şi tremuri lângă ţărm ca o corabie, Frumoasă şi vitează Basarabie? Dece te scalzi în apele destinului Şi plângi mereu de trista bucurie Că vei scăpa de chin şi c'or să vie Vitejii din istoria Hotinului, Să-ţi limpezească apele destinului? De-ai şti cum cântă spicele de trestie De pe răstunderea de Bălţi neţărmurite Şi câte bogăţii nepreţuite Nu le-ai zăgăzuit pe guri de bestie! De-ai şti cum plâng Lăpuşnele de tre-Istie. Şi cum se zbate 71 Lipnicul haiducilor Mândria ta de ţară basarabă!... Ridică-ţi fruntea 'n soare mai degrabă, Şi, pentru răzbunarea ta şi-a crucilor, Dă drumu din Botin haiducilor! Pe cei împinşi de poftele nemernice Să zvânturi furtunos în patru vânturi Şi pe vânduţii banului să-i vânturi Cu Catalpugul braţelor puternice, Să nu-ţi mai cârde cobele nemernice! Să treacă toți prin ascuţiş de sabie, Aşa cum au trecut in Cartea Sfântă Şi, cu nădejdea 'n Stănileşti răsfrântă, Să-i răspetreci de-avalma, Basarabie, Prin ascuţişul tău de foc şi sabie! Căci va nvia la răspântia vecilor Şi Nistrul tău de ape limpezite, Scăldând în el Soroci nebiruite; Ţi-or creşte flori pe marginea potecilor Şi-i rămânea a noastră 'n vecii vecilor! D. FLOREA RARIŞTE TARA »ȚARA« CULTURALĂ ! CIUMA $1 HOLERA IN RUSIA In Rusia Sovietică au apărut focare de exantematic, de holeră şi ciumă. Molime năpraznice ameninţă dinspre Răsărit, Europa. Aparatul nostru sanitar trebue adaptat împrejurărilor noui şi pus în măsură să poată combate înfiorătoarele epidemii asiatice. E unul din scopurile ÎMPRUMUTULUI REÎNTREGIRII. Subscrie! Doină basarabeană Spune-mi vântule de ea, Despre Basarabia. Spune-mi vântule deschis, Plugurile unde mi-s? Cine s’a fost pus stăpân Clăilor mele de fân! Cine ’njugă boii mei, Boi floreni şi tinerei! Cui zâmbesc — în zori şi seara, Orzurile şi secara! Cui se spovedeşte oare, Alba turmă de mioare! Cui împarte luna mere De nădejdi şi priveghere! Cui adună somn în pernă Valurile de lucerna! Cântă, frunză, lung şi grav. Cântă plânsul basarab, Cltină-te, creangă grea, Peste ploi şi jelea mea; Zii pădure, zi-i întins, Versul dorului nestins; Gâlgâiţi izvoare, voi, Lângă pieptul fără foi. Şi tu, piatră, frânge-te, Sfarmă-te, răsfrânge-te; Svârcoleşte-te, Carpate, De atâta nedreptate. Vulturi, fâlfâiţi pe creste, Buciumaţi şi daţi de veste Că’n grădini basarabene Inima’i un jgheab sub gene, Strigă, vântule, spre văi, Să se afle ’ntre flăcăi, Strigă, frate, frate vânt, Să pornească din mormânt Oasele de Domni cu scut Către Nistru, către Prut Blidul să mi-l umple, iar Soarele de cireșar... Teodor Al. Munteanu Esenţa gândirii lui Soeren Kiekegaard Pe marginea cărţii dlui Grigore Popa: „Existenţă şi Adevăr la Soeren Kierkegaard“ Fenomenalul gânditor danez Soeren Kierkegaard (1813—1855) reprezintă o răspântie în istoria filosofiei. E culme înălţată între două vremi. Cu acest suflet sbuciumat, de profunzimi abisale şi de uimitoare transparenţă a gândului, o epocă de îndelungate eforturi metafizice coboară la asfinţit şi zorile alteia rumenesc orizontul cugetării savante. In scurta sa viaţă pământească, absorbită de chinurile tantalice ale unei existenţe copleşită de prea multă avuţie sufletească, Soeren Kierkegaard a introdus în istoria inteligenţei un nou climat filosofic şi spiritual, făcând din destinul şi aspiraţia spre divin a omului problema centrală a filosofiei. Prea puţin cunoscut la noi din cele câteva articole şi studii sumare publicate de diferite ziare şi reviste, prima lucrare de prezentare în româneşte a vieţii şi operei sale a fost întocmită — după câte ştim — înainte cu abia trei ani, de peana competentă a profesorului dr. Nicolae Balca de la Şcoala Normală de băieţi „Andrei Şaguna“ din Sibiu („Soeren Kierkegaard“. Extras din de Grigorie T. Marcu , „Istoria Filosofiei Mocorne“, vol. ■ II, Societatea Română de Filosofie, București 1938, pag. 34, Lei 30). Părintele prof. dr. N. Baica, ale căruia am de preocupări cu filosofia kierikegaardiană am avut prilejul să re cunoaştem îndeaproape, posedă nu numai pregătirea temeinică şi râvna trebuincioasă pentru a ne oferi I un studiu mai vast asupra acestui I „Pascal la Nordului“, ci şi o valo- I joasă bibliotecă personală, între ateuţiile căreia opera lui Kierkegaard I ocupă un loc de primul rang. Dar , monumentala operă de colaborare pentru care a fost solicitat studiul său, îi impunea observarea strictă a unei anumite întinderi în întocimirea contribuţiei sale. îngrădirea ! ; aceasta, impusă, nu vatămă câtuşi I de puţin calităţile studiului său, dar nici nu permite epuizarea as- j j pectelor filosofiei kierkegaardiene, j i în tainele căreia dr. N. Balca este ! I prea bine orientat ca să nu aștep- i tăm dela dânsul să revină asupra ; acestui subiect preferat. j I Pe vremea când studiul păr. prof. j I dr. N. Balca scăpa din teascurile j 1 tiparniţei bucureştene care ostenea la tipărirea Istoriei Filosofiei Moderne, în cetatea de trainic presti- giu ştiinţific românesc a Clujului, tâmpla fierbinte a unui alt gândi- t tor din generaţia tânără plămădea o lucrare demnă de cugetarea întră- tripată a marelui danez. Profesorul dr. Grigore Popa — căci de el e vorba — avea toate în- suşirile trebuincioase pentru desci- j irarea inteligentă a acestei filosofii de purităţi stelare. Certitudinea unui talent scânteietor în sesizarea nuanţelor, bogata şi temeinica sa cultură filosofică agonisită cu atâta trudă de ani tineri dăruiţi integral cărţii şi mai presus de toate splendorile unui stil înzestrat cu inepui- zabile frumuseţi, capabil să toarne , în cele mai strălucite şi mai potrivite expresii gândurile ce-i frământă creerul, îl indicau din capul locului — ca pe nici un alt gânditor al generaţiei noastre — pentru duce- rea la bun sfârşit a unei intreprin- deri atât de dificile. Căci gândirea lui Kierkegaard ţine de spiţa no- bilă a acelor rarisime frumuseţi ale spiritului omenesc de cari nu te poţi apropia fără să le profanezi, j decât dacă dispui de-o sensibilitate I poetică și de aptitudini filosofice j corespunzătoare. „Intr’un om mare i totul e mare“ — scria Pascal. Cu- j vintele sale parcă ar fi fost adre- sate lui Kierkegaard, într’atâta i se j potrivesc. Departe de noi gândul [ de-a atinge câtuşi de puţin modes- *ţia recunoscută a valorosului nostru prieten — atât de respectuos faţă de simţul proporţiilor — când spunem că de un om mare nu te poţi apropia cu succes decât dacă ai tu însuţi ceva din privilegiile staturii lui spirituale. Fermecătoarea carte pe care ne-a dat-o Grigore Popa, permite oricui să controleze cât de adevărate sunt spusele noastre. In „Existenţă şi Adevăr la Soeren Kierkegaard", tipărită în selecta colecţie „Seria Teologică“ (Nr. 19, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană 1940, pag. 340, Lei 140) pe care o gospodăreşte cu rară pricepere I. Sf. Mitropolit dr. Nicolae Bălan, Grigore Popa a realizat tocmai ceea ce ne trebuia: o carte de concepţie sortită să facă şcoală. Datele de cronologie kierkegaardiană urnite în trei pagini (355—357) de la sfârşitul cărţii şi subsolul aproape disparent, mărturisesc din plin — până nici n’ai apucat să te adânceşti în lectura antrenantă a cărţii — cât de desăvârşit s’a familiarizat Grigore Popa cu opera genialului filosof. A pătruns în miezul ei, s’a lăsat furat de frumuseţile-i copleşitoare păstrându-şi întreaga libertate de mişcare în acest labirint — privilegiu pe care nu-l cunosc totdeauna minţile numite îndeobşte „agere“, dar care nu lipseşte niciodată talentelor pure. Grigore Popa a intuit just omul Anul I. — Nr. 148 I „Doamna Bovary“ la Teatrul Naţional Teatrul Naţional din Bucureşti , reprezintă cu mare succes „Doamna Bovary“, adaptare scenică de la-Iston Batty, a celebrului roman de I Gustave Flaubert. Această versiune teatrală s’a ju- I cat de sute de ori la Paris, unde I reprezentaţiile continuă. Prima noastră scenă a pregătit „Doamnei Bovary“ o montare fastuoasă, cu numeroase tablouri, mobile şi costume strălucite, ale epocei şi actori de mâna întâi. în rolul titular apare Agepsina I Macri, interpreta prestigioasă a a- tâtor roluri din repertoriul universal. Dela Doamna Clara din Vlaicu Vodu, dramă jucată în ajun, Agep- Irina Macri a făcut un alt salt ne- I obişnuit, trecând într’un rol cu totul , difeit. E un record necunoscut în f analele teatrului: două premiere, două creaţiuni cu totul noui, cu totul deosebite, în răstimp de două- zeci şi patru de ore! De la tumultoasa eroină a lui Da- I villa, iată-ne la sentimentala Emma -oovary a lui Flaubert, făptură romantică, dornică de dragoste și de lux, aruncată în mijlocul unor burighezi de mică provincie, eroină pe care Agepsina Macri o joacă deliicat, cu graţie şi feminitate cu un profund sbucium sufletesc şi cu o I exteriorizare făcută din plastică armonioasă — nuanţe şi Cuceritoare i expresii ale figurei, reflectând cu o artă rară a transfigurării, toate I sentimentele cari agită pe această mică provincială, cu elanuri mai I presus de destinul ei. I întreaga critică bucureşteană a subliniat desăvârşita creaţie a Argepsinei Macri, în acest rol. Pusă în scenă de d. Soare Z. Soare, drajma „Doamna Bovary“ este pornită pe o lungă serie.