Țara, octombrie 1941 (Anul 1, nr. 145-171)

1941-10-04 / nr. 148

2 Dacia Rediviva (An. 1 — Nr. 3—4) Am subliniat, la timp, importan­ţa ultimului număr al acestei revi­ste, pe care un mănunchiu de tineri în frunte cu d. Aurel Cosmoiu, en­tuziast din vechea gardă a lui „Sfarmă-Piatră"4, o susţin cu pu­terea convingerilor lor naţionaliste şi creştine. Sunt vrednici aceşti ti­neri şi le stă aşa de frumos. Ultimul număr al publicaţiei lor este consacrat integral lui Mihai Eminescu, geniul tutelar al neamu­lui. Materialul este sele­­ şi variat, fapt ce dovedeşte maturitatea celor ce se ocupă de soarta „Daciei Redi­­viva‘‘. Caetul se deschide cu esseul: „E­­minescu în funcţie reprezentativă"4 al d-lui Pan M. Vizirescu. Ca tot­deauna, d. Pan M. Vizirescu este serios, adânc, şi patetic, cadenţân­­du-şi gândurile într-o limbă înfio­rată de duhul poeziei. D. Petre P. Ionescu scrie, cu pri­cepere, despre „Optimism şi pesi­mism la Mihai Eminescu4­. Intere­sante şi sugestive sunt consideraţiile lui Aurel Cosmoiu despre „Senti­mentul naturii la Mihai Eminescu'4. Un adevărat studiu, plin de su­f­estii şi consideraţii personale, ne­a Octavian Neamţu în „Geneza ac­tivităţii ideologice a lui Mihai Emi­nescu"4. Deosebit de instructivă este partea a 3-a a esseului „Putna", în care ni se arată largile orizonturi de viitor în care Mihai Eminescu vedea răsfrângerea consecinţelor sărbătoarei de la mormântul voevo­­dului Ştefan cel Mare. Eminescu a văzut mai ales două lucruri în a­­ceastă sărbătoare panromânească, un început de unificare a naţiei în­tregi şi determinarea unei orien­tări spirituale unitare pentru tâ­năra generaţie. Dulceag şi minor scrie Maria Mihai despre „Poezia iubirii la Mi­hai Eminescu4". Robust şi personal este d. Cristofor Dancu în „Naţio­nalismul lui Eminescu", interpretat în sensul eroic al naţionalismului de stil nou. Cald şi evocator este Vintilă Horia în „Eminescu-Omul4". Pe acelaş plan se menţin d-nii I. Bărlănescu-Begu în „Eminescu şi destinul neamului" şi Valeriu Ana­­nia în „Condiţia existenţei terestre a lui Eminescu4'. i I I : j:::Ii : !:i:I I i­f I­I BASARABIA Dece suspini, frumoasă Basarabie, Cu genele de lacrimi rourate? Dece Bugeacul inimii se zbate şi tremuri lângă ţărm ca o corabie, Frumoasă şi vitează Basarabie? Dece te scalzi în apele destinului Şi plângi mereu de trista bucurie Că vei scăpa de chin şi c'or să vie Vitejii din istoria Hotinului, Să-ţi limpezească apele destinului? De-ai şti cum cântă spicele de trestie De pe răstunderea de Bălţi neţărmurite Şi câte bogăţii nepreţuite Nu le-ai zăgăzuit pe guri de bestie! De-ai şti cum plâng Lăpuşnele de tre-Istie. Şi cum se zbate 71 Lipnicul haiducilor Mândria ta de ţară basarabă!... Ridică-ţi fruntea 'n soare mai degrabă, Şi, pentru răzbunarea ta şi-a crucilor, Dă drumu din Botin haiducilor! Pe cei împinşi de poftele nemernice Să zvânturi furtunos în patru vânturi Şi pe vânduţii banului să-i vânturi Cu Catalpugul braţelor puternice, Să nu-ţi mai cârde cobele nemernice! Să treacă toți prin ascuţiş de sabie, Aşa cum au trecut in Cartea Sfântă Şi, cu nădejdea 'n Stănileşti răsfrântă, Să-i răspetreci de-avalma, Basarabie, Prin ascuţişul tău de foc şi sabie! Căci va nvia la răspântia vecilor Şi Nistrul tău de ape limpezite, Scăldând în el Soroci nebiruite; Ţi-or creşte flori pe marginea potecilor Şi-i rămânea a noastră 'n vecii vecilor! D. FLOREA RARIŞTE TARA »ȚARA« CULTURALĂ ! CIUMA $1 HOLERA IN RUSIA In Rusia Sovietică au apărut focare de exantematic, de holeră şi ciumă. Molime năpraznice ameninţă dinspre Răsărit, Europa. Aparatul nostru sanitar trebue adaptat împrejurărilor noui şi pus în mă­sură să poată combate înfiorătoarele epidemii asiatice. E unul din scopurile ÎMPRUMUTULUI REÎNTREGIRII. Subscrie! Doină basarabeană Spune-mi vântule de ea, Despre Basarabia. Spune-mi vântule deschis, Plugurile unde mi-s? Cine s’a fost pus stăpân Clăilor mele de fân! Cine ’njugă boii mei, Boi floreni şi tinerei! Cui zâmbesc — în zori şi seara, Orzurile şi secara! Cui se spovedeşte oare, Alba turmă de mioare! Cui împarte luna mere De nădejdi şi priveghere! Cui adună somn în pernă Valurile de lucerna! Cântă, frunză, lung şi grav. Cântă plânsul basarab, Cl­­tină-te, creangă grea, Peste ploi şi jelea mea; Zii pădure, zi-i întins, Versul dorului nestins; Gâlgâiţi izvoare, voi, Lângă pieptul fără foi. Şi tu, piatră, frânge-te, Sfarmă-te, răsfrânge-te; Svârcoleşte-te, Carpate, De atâta nedreptate. Vulturi, fâlfâiţi pe creste, Buciumaţi şi daţi de veste Că’n grădini basarabene Inima’i un jgheab sub gene, Strigă, vântule, spre văi, Să se afle ’ntre flăcăi, Strigă, frate, frate vânt, Să pornească din mormânt Oasele de Domni cu scut Către Nistru, către Prut Blidul să mi-l umple, iar­ Soarele de cireșar... Teodor Al. Munteanu Esenţa gândirii lui Soeren Kie­kegaard Pe marginea cărţii dlui Grigore Popa: „Existenţă şi Adevăr la Soeren Kierkegaard“ Fenomenalul gânditor danez Soe­ren Kierkegaard (1813—1855) re­prezintă o răspântie în istoria filo­sofiei. E culme înălţată între două vremi. Cu acest suflet sbuciumat, de profunzimi abisale şi de uimitoa­re transparenţă a gândului, o epocă de îndelungate eforturi metafizice coboară la asfinţit şi zorile alteia rumenesc orizontul cugetării sa­vante. In scurta sa viaţă pămân­tească, absorbită de chinurile tan­­talice ale unei existenţe copleşită de prea multă avuţie sufletească, Soeren Kierkegaard a introdus în istoria inteligenţei un nou climat filosofic şi spiritual, făcând din de­stinul şi aspiraţia spre divin a omu­lui problema centrală a filosofiei. Prea puţin cunoscut la noi din cele câteva articole şi studii sumare publicate de diferite ziare şi reviste, prima lucrare de prezentare în ro­mâneşte a vieţii şi operei sale a fost întocmită — după câte ştim — îna­inte cu abia trei ani, de peana com­petentă a profesorului dr. Nicolae Balca de la Şcoala Normală de bă­ieţi „Andrei Şaguna“ din Sibiu („Soeren Kierkegaard“. Extras din de Grigorie T. Marcu , „Istoria Filosofiei Moc­orne“, vol.­­ ■ II, Societatea Română de Filosofie, București 1938, pag. 34, Lei 30). Pă­­­­rintele prof. dr. N. Baica, ale cărui­a am de preocupări cu filosofia kier­­i­­­kegaardiană am avut prilejul să re­­ cunoaştem îndeaproape, posedă nu­­ numai pregătirea temeinică şi râv­­­­na trebuincioasă pentru a ne oferi I un studiu mai vast asupra acestui I „Pascal la Nordului“, ci şi o valo- I joasă bibliotecă personală, între a­­t­euţiile căreia opera lui Kierkegaard I ocupă un loc de primul rang. Dar , monumentala operă de colaborare­­ pentru care a fost solicitat studiul­­ său, îi impunea observarea strictă­­ a unei anumite întinderi în întoc­­i­­­mirea contribuţiei sale. îngrădirea ! ; aceasta, impusă, nu vatămă câtuşi I de puţin calităţile studiului său,­­ dar nici nu permite epuizarea as- j j pectelor filosofiei kierkegaardiene, j i în tainele căreia dr. N. Balca este ! I prea bine orientat ca să nu aștep- i­­ tăm dela dânsul să revină asupra ; acestui subiect preferat. j I Pe vremea când studiul păr. prof. j I dr. N. Balca scăpa din teascurile j 1 tiparniţei bucureştene care ostenea­­ la tipărirea Istoriei Filosofiei Mo­derne, în cetatea de trainic presti-­­ giu ştiinţific românesc a Clujului,­­ tâmpla fierbinte a unui alt gândi- t tor din generaţia tânără plămădea­­ o lucrare demnă de cugetarea întră- t­ripată a marelui danez. Profesorul dr. Grigore Popa —­­ căci de el e vorba — avea toate în-­ suşirile trebuincioase pentru desci- j ir­ar­ea inteligentă a acestei filosofii­­ de purităţi stelare. Certitudinea­­ unui talent scânteietor în sesizarea­­ nuanţelor, bogata şi temeinica sa­­ cultură filosofică agonisită cu atâta­­ trudă de ani tineri dăruiţi integral cărţii şi mai presus de toate splen­dorile unui stil înzestrat cu inepui-­­ zabile frumuseţi, capabil să toarne , în cele mai strălucite şi mai potri­vite expresii gândurile ce-i frămân­tă creerul, îl indicau din capul lo­cului — ca pe nici un alt gânditor al generaţiei noastre — pentru duce-­­ rea la bun sfârşit a unei intreprin-­­ deri atât de dificile. Căci gândirea­­ lui Kierkegaard ţine de spiţa no-­ bilă a acelor rarisime frumuseţi ale­­ spiritului omenesc de cari nu te­­ poţi apropia fără să le profanezi, j decât dacă dispui de-o sensibilitate I poetică și de aptitudini filosofice j corespunzătoare. „Intr’un om mare i totul e mare“ — scria Pascal. Cu- j vintele sale parcă ar fi fost adre-­­ sate lui Kierkegaard, într’atâta i se j potrivesc. Departe de noi gândul [ de-a atinge câtuşi de puţin modes- *­ţia recunoscută a valorosului nos­tru prieten — atât de respectuos faţă de simţul proporţiilor — când spunem că de un om mare nu te poţi apropia cu succes decât dacă ai tu însuţi ceva din privilegiile sta­turii lui spirituale. Fermecătoarea carte pe care ne-a dat-o Grigore Popa, permite oricui să controleze cât de adevărate sunt spusele noa­stre. In „Existenţă şi Adevăr la Soeren Kierkegaard", tipărită în selecta colecţie „Seria Teologică“ (Nr. 19, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană 1940, pag. 340, Lei 140) pe care o gospodăreşte cu rară pricepere I.­­ Sf. Mitropolit dr. Nicolae Bălan, Grigore Popa a realizat tocmai ceea ce ne trebuia: o carte de concepţie sortită să facă şcoală. Datele de cronologie kierkegaardiană urnite în trei pagini (355—357) de la sfâr­şitul cărţii şi subsolul aproape dis­parent, mărturisesc din plin — pâ­nă nici n’ai apucat să te adânceşti în lectura antrenantă a cărţii — cât de desăvârşit s’a familiarizat Gri­gore Popa cu opera genialului fi­losof. A pătruns în miezul ei, s’a lăsat furat de frumuseţile-i cople­şitoare păst­rându-şi întreaga liber­tate de mişcare în acest labirint — privilegiu pe care nu-l cunosc tot­deauna minţile numite îndeobşte „agere“, dar care nu lipseşte nicio­dată talentelor pure. Grigore Popa a intuit just omul Anul I. — Nr. 148 I „Doamna Bovary“­­ la Teatrul Naţional­ ­ Teatrul Naţional din Bucureşti , reprezintă cu mare succes „Doamna­­ Bovary“, adaptare scenică de la-I­ston Batty, a celebrului roman de I Gustave Flaubert.­­ Această versiune teatrală s’a ju- I cat de sute de ori la Paris, unde I reprezentaţiile continuă. Prima noa­­­­stră scenă a pregătit „Doamnei Bo­­­­vary“ o montare fastuoasă, cu nu­­­meroase tablouri, mobile şi costume­­ strălucite, ale epocei şi actori de­­ mâna întâi. î­­n rolul titular apare Agepsina I Macri, interpreta prestigioasă a a-­­ tâtor roluri din repertoriul univer­­­­sal. Dela Doamna Clara din Vlaicu­­ Vodu, dramă jucată în ajun, Agep- I­rina Macri a făcut un alt salt ne- I obişnuit, trecând într’un rol cu totul , difei­t. E un record necunoscut în f analele teatrului: două premiere,­­ două creaţiuni cu totul noui, cu to­­­­tul deosebite, în răstimp de două-­­ zeci şi patru de ore!­­ De la tumultoasa eroină a lui Da- I villa, iată-ne la sentimentala Emma­­ -oovary a lui Flaubert, făptură ro­­­­mantică, dornică de dragoste și de­­ lux, aruncată în mijlocul unor bur­­i­ghezi de mică provincie, eroină pe­­ care Agepsina Macri o joacă deli­­i­cat, cu graţie şi feminitate cu un­­ profund sbucium sufletesc şi cu o I exteriorizare făcută din plastică­­ armonioasă — nuanţe şi Cuceritoare i expresii ale figurei, reflectând cu o­­ artă rară a transfigurării, toate I sentimentele cari agită pe această­­ mică provincială, cu elanuri mai I presus de destinul ei. I întreaga critică bucureşteană a­­ subliniat desăvârşita creaţie a A­­r­gepsinei Macri, în acest rol. Pusă­­ în scenă de d. Soare Z. Soare, dra­­j­ma „Doamna Bovary“ este pornită­­ pe o lungă serie.

Next