Țara, decembrie 1941 (Anul 1, nr. 192-208)
1941-12-03 / nr. 193
2 TÁRA »ȚARA« CULTURALĂ Increstării Nostalgie — Poeţi francezi vorbesc despre Germania. Scriitorii francezi, cari au luat parte la Congresul poeţilor din Weimar, s-au reîntors recent în patrie şi au făcut reprezentanţilor presei declaraţii asupra celor văzute în Germania. Jaques Charonne a relevat că Germania, după marile victorii din Est, lucrează din toate puterile să realizeze misiunea ei europeană, să organizeze continentul în mijlocul răsboiului. Abel Nonnard a declarat că misiunea cea mai importantă a înțelegerii între popoare este apropierea omului simplu dintr-o parte şi cealaltă a frontierelor. Noua Europă ar pune fiecărui popor misiunea să-şi desvolte autonomia. Scriitorul Braselach a afirmat că cel mai mult l-a impresionat forţa de înfăptuire a tineretului german. Locurile istorice, martorii unui trecut glorios, n’ar fi în Germania elemente de muzeu, ci pline de o viată care pulsează și care se perpetuiază în toate domeniile. Viata culturală în Germania nu cunoaşte opriri pe loc. In toate domeniile artei se creiază opere, care succedă demn trecutului. — Un nou film german. Casa de filme Tobis-Majestic a turnat un film sub regia lui Theo Lingen, cunoscutul comic german, „Ce s’a întâmplat în noaptea aceasta?“. Interpreţii principali sunt: Lili Murati, Karl Ludwig Diehl, Irene von Mayendorff, Hans Brausewetter, Lucie Englisch şi Theo Lingen. Carl von Klausewitz, filozof şi teoretician al războiului, dela a cărui moarte s’au împlinit la 16 Noemvrie 110 ani. Tristeţea lunii cerne peste val Lumini, reflexul chipului de mort, S'au strâns sbârciţii marinari la mal Privind cum ies vapoarele din port. Cu ochii ficşi şi pipa în gingii, Ştirbi de bătrâni, trup vlăguit şi stors, Gândesc cum vieaţa asta-i amăgit ,A ruginit ceasornicul ne ’ntors.” Hain mai clipoceşte farul roş, Sirenele ce vesele răspund. Răstoarnă trişti, la mal, un cârd de moşi Un sac de amintiri, fără de fund. Se ’ngroapă în al mărilor talaz Vapoarele, dispar, val după val Şi scuipă după ele, de necaz, Un marinar bătrân, rămas pe mal. Primăvara Primăvara, undeva pe-aproape, A întârziat. Sau poate, prinsă în câmpie, Stihiile au înecat-o în ape. Şi poate s’o învie. Pe gardul viu, de frică asudă zăpadă. Păsări taie rugăciuni mici spre cer: „Doamne, coboar-o la noi în ogradă Peste munţii de piatră şi ger.4' Cucii, pe cel mai bătrân, îl trimet Sus, pe culme, să vadă mai bine. Li-e ciudă că zboară încet: „De ce primăvara nu vine?“ Sat basarabean Turlă năruită la pământ. In sat au rămas, doară, câini Singuri de tot, aşteptând Noaptea, să-şi urle durerea după stăpâni. Câteodată vin pân’ la observator, După pâine şi cuvânt omenesc. Sub cer prăfuit de cenuşe, cum sbor Rachete multiple şi jerbe rotesc. Ascultă, pe sus şuerat de şrapnel. Va cădea hăt, departe de noi. Vieaţa se scurge ca printrun inel, Cu margini de foc şi noroi, înaintăm în sgomot de lanţuri şi roţi Luna priveşte hipnotic umbrele ninse Trăiesc toţi în tine şi tu singur în toţi Sat basarabean cu avuţii aprinse. Eminescu în limba italiană de Grigore Popa Intr’o serioasă şi elegantă colec- ţie de studii şi texte a Universităţii din Rorna, d. Umberto Cianciolo, pirofesor de limba şi literatura ita- iană la Universitatea Daciei Supe-rioare şi director al Institutului de Cultură Italiană din Sibiu, ne prezintă, cu pricepere şi entuziasm reţinut, poezii alese din opera lui întocmită după ultimele criterii ştiinţifice, cu date bibliografice şi note explicative, într’un cuvânt, cu un serios aparat critic, cartea dlui Cianciolo înfăţişează fraţilor italieni un Eminescu, dacă nu totdeauna la înălţimea graiului său genial şi adânc românesc, veşnic în- setat de frumuseţe şi mereu pasio- ■ nat de priveliştile tulburătoare ale spiritului. Traducerea cuprinde 22 de poezii, care, după felul în care au fost 6 1 rânduite, alcătuesc într’adevăr un 11 Poesie Seche di Mihai Eminescu, 5 Modena, 1911, A. XIX. Mihai Eminescu, mănunchiu demn de înalta funcţiune reprezentativa, din punct de vedere românesc, al geniului eminescian. Traducerile făcute în proză sunt însoţite de original. Găsim bine ales, din toate punctele de vedere, acest procedeu, care pune la dispoziţie cetitorului italian sau a cetitorului de limbă italiană, muzicalitatea inegalabilă al versului eminescian. Apoi, italienii se vor putea convinge de mare asemănare de structură şi de armonie a limbilor noastre. Traducerile volumului de faţă se grupează, ca ţinuturile ţării în jurul crestelor carpatine, în jurul sublimei spiritualităţi a „Luceafărului“, în jurul „Doinei” şi la vatra de vitejie şi veche înţelepciune românească din „Scrisoarea III”. Feli- cităm pe d. Cianciolo pentru aceas- tă alegere. Familiaritatea traducătorului cu spiritul culturii româneşti în gene- ral şi cu spiritualitatea eminescia- înă în special ne-o dovedeşte temeinica prefaţă a volumului, care precizează dimensiunile istorice ale fenomenului — Eminescu, înfăţişând energiile precursoare şi contemporane epocii eminesciene, d. Cianciolo afirmă cu multă dreptate că marele şi îndureratul cântăreţ, ca toţi poeţii adevăraţi, creia în strânsă şi eficace legătură cu tradiţia. E vorba de tradiţia româ- nească pe care o purta în sângele copilăriei şi pe care o redescoperise , în prietenul său Creangă. Era, cum ne spune traducătorul, vitalitatea elementară şi puternică a unei tradiţii ţărăneşti, pe care o preţuia atât de mult. Coborând mai departe pe urmele trecutului, traducătorul ne spunea că idealul eminescian, în ce priveş- ’ te dragostea lui pentru tradiţie şi pentru literatura populară, a fost pus în valoare în cercul „Daciei li- terare", revista care-şi propunea să ■ cimenteze o înţelegere mutuală a scriitorilor din toate regiunile României şi de a pune în lumină ener- giile spirituale ale tradiţiei române. Aceeaşi ideologie va fi reluată mai târziu de „Semănătorul“, cu aspri- me polemică. Ne dăm seama din aceste consideraţii că d. Cianciolo cunoaşte istoria literaturii noastre şi se orientează cu siguranţa omului familiarizat în problemele culturii româneşti. Prin aceasta, adică prin faptul că şi-a luat asupra-şi greua sarcină de a ne prezenta, prin ceeace avem mai nobil şi mai înalt, compatrioţilor săi, d. Cianciolo inaugurează o nouă înţelegere a propagandei culturale, în sensul că nu ne vorbeşte numai de Italia, pe care o iubim şi o preţuim cu toţii, ci desvălue Italiei comorile noastre spirituale. Şi ne bucurăm nespus de mult că aşa şi-a început această nobilă misiune cu traducerea lui Mihai Eminescu. Suntem siguri că făcând din Eminescu ambasadorul spiritualităţii româneşti printre Italieni, d. Umberto Cianciolo a păşit cu dreptul pe terenul relaţiilor culturale dintre ţările noastre surori. Dealtminteri, aşa ne preţueşte din convingere şi de dragul adevărului, şi nu din abilităţi retorice ocazionale. Cea mai bună dovadă sunt alesele sale traduceri din opera lui Mihai Eminescu. Anul 1 — Nr. 193 Actualităţi germane — Cea mai nouă piesă a lui Gerhart Hauptmann. Cu ocazia împlinirii a 79 ani, a lui Gerhart Huptmann, a avut loc la Teatrul de stat din Berlin premiera celei mai noui creaţii a marelui dramaturg german, „Iphigenia la Delphi“. Intr’un cuvânt de introducere, Hauptmann a declarat că nu vrea să se creadă că ar fi vrut să concureze aci cu „geniul zeesc dela Weimar“. Intr’adevăr drama bătrânului poet n’are nimic de a face cu „Iphigenia“ lui Goethe, ci se bazează pe drama grecească, într’un anumit sens chiar pe cea mai veche, pe misterul cultului elen. Piesa a avut un succes extraordinar. * — „Le Cercle Européen”. Cu aprobarea comandantului german al oraşului Paris, o serie de personalitati ale vieţii publice franceze au fondat o asociaţie „Le Cercle Européen“, care şi-a luat ca ţintă creiarea unui centru spiritual pentru toti membrii nouei familii a popoarelor europene. In cadrul ei se vor întruni industriaşi, ingineri, economişti, scriitori, precum şi personalităţi din administraţie, etc. de cele mai diferite naţionalităţi, pentru a schimba, prin contact personal, păreri şi experienţe care dau nouei idei europene formă şi orientare. Dr. Goebbels înmânează compozitorului Paul Lincke, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani, medalia Goethel pentru artă, care i-a fost acordată de MIHAI NANU I Fuehrer. II i . i i I I