Țara, iunie 1943 (Anul 3, nr. 611-632)
1943-06-01 / nr. 611
ANUL III. NO. 611 3111 DIRECTOR-PROPRIETAR : PIOI. POPA Gheorghe Brătianu sau intransigenţa apărării drepturilor noastre naţionale Pentru conştiinţa politică şi spirituală a României, personalităţile neamului nostru au fost întotdeauna matca pertanenţelor, a posibilităţilor şi a realităţilor noastre. Pământul nostru şi întregul nostru patrimoniu a fost apărat cu o intransigenţă decebalică de marile noastre figuri, cari concentrau în spiritul vieţii lor, toată lupta noastră. In succesiunea vremurilor şi în succesiunea generaţiilor energiile româneşti au fost cee mai puternice realităţi naţionale. Pentru apărarea drepturilor noastre naţionale, „marii români“ şi-au dăruit cu o pasiune totală virtuţile alese, dăruind neamului totul, răspunzând chemării poporului cu jertfirea intragei lor personalităţi.în frământarea generaţiilor actuale, în aceste momente de tragică dar dreaptă luptă, se ridică peste conturul politic al României, majestuos, apărând cu o putere de neclintit drepturile noastre naționale, profesorul universitar George I. Brătianu, care reprezintă pentru timpurile actuale tot sbuciumul, toata lupta și toată disbânda românească. Profesorul George Brătianu este exponentul desăvârşit al cauzei româneşti. Profesorul George Brătianu, urmând linia de conduită ce a fost impusă în succesiunea generaţiilor de Ion Brătianu şi Ion I. C. Brătianu, are de îndeplinit un testament politic: testamentul isbăvirii naţionale. Pentru naţiunea română, lecţiile de istorie naţional ale marelui profesor sunt astăzi un liman al certitudinei şi al destinului nostru, căci foarte bine spunea profesorul atunci când, arătând linia de conduită şi profilul moral al conducătorilor noştri, accentua atitudinea dârză a lui I. I. C. Brătianu la conferinţa Păcii din 1919. Această atitudine se lămureşte, spune dl. Prof. Brătianu, în d®ajnns prin îndrumarea ce i-o dădea tradiţia de intransigenţă a generaţiei precendente. Această concepţie de a vedea dincolo de grijile şi nevoile imediate şi de a privi chestiunile mari ale ţării sub spade a eternitar, nu l-au părăsit nicio clipă. Puţine zile îl despărţeau de data declaraţiei de razboii, ce arunca asupra umerilor lui răspunderi istorice, când îmi spunea, vorbind de oportunismul ce caracterizase politica unora dintre domnitorii mai vechi ai ţărilor noastre: oportunismul în politică e de multe ori un mijloc. Peste oscilaţiile unei politici oportuniste, trebue să fie însă ceva mai înalt, mai nobil, trebue un scop, un ideal. Nu ştim cum se va desfăşura războiul, ţ**a*s? săjtea învingători, sws HvrV«^ dar vom fi confirmat în mod imprescriptibil, drepturile noastre asupra pământului nostru. Am dat citare acestor rânduri pe care profesorul George Brătianu le scria în 1932 în articolul profetic ..Intransigenţă şi tranzacţie în politica externă a României“, d®oarece prin aceste cuvinte „el ridica deasupra împrejurărilor trecătoare o directivă politică la înălţimea unui principiu contant în conducerea Statului naţional. Tot la lumina acestei concepţii trebuie să ne înfăţişăm şi în câr de Nicolae Ciucianu muirea viitoarei a României dualismul dintre intransigenţă şi tranzacţie, îndoitul învăţământ al evenimentelor din vremea independenţei şi a întregirei constitue astfel o experienţă şi determină o regulă generală în orientarea politicei noastre externe“. Prin aceasta, se poate vedea spiritul clar şi prevăzător al dlui profesor George Brătianu, care întotdeauna s’a condus numai după realitase nationale. Pentru a vedea această structură a personalităţii sale, trebuie să reproduc aci şi partea ultimă a acelui articol scris în 1932, care astăzi este mai mult decât o realitate „Oricât s’ar fi accentuat în ultimii ani, internaţionalizarea vieţii statelor, oricât de mult s’ar fi strâns legăturile de interdependenţă economică dela un capăt la celalalt al globului, sunt margini înlăuntrul cărora voinţa naţiunii, nu poate bitgradita de nimeni. Ca are datoria să-şi apere acest patrimoniu moral, cu aceiaşi stăruinţă cu care îşi menţine hotarele. Cu acest rost şi înţeles, dincolo de desfăşurarea schimbătoare a Evenimentelor, peste oportunităţile şi nevoile de o clipă, mergând uneori până a jertfi avantage trecătoare ale prezentului asigurării mai depline a viitorului, intransigenţa făuritorilor României, în problemele mari ale vieţii de Stat, rămâne o călăuză pentru toţi acei chemaţi să îndrumeze, în vremurile ce vor să vie, destinele neamului şi desvoltarea patriei româneşti.“ Această latură a concepţiei politice şi a personalităţii d-lui George Bratianu este cea mai caracteristică, deoarece dsa atât prin legăturile ce le face pentru destinul românesc, situându-se alături de trecutul iluştrilor săi înaintaşi, cât mai ales marele sens naţional al curajoasei sale atitudini. Dl. Prof. George Brătianu este o intransigenţă în apărarea şi revendicarea drepturilor noastre româneşti deoarece lupta spirituală pe care o duce ilustrul academician, constitue deviza zilei de mâine a ţării noastre, deoarece este speranţa timpurilor ce vor veni, căci profetice sunt cuvintele lui Ion .I. C. Brătianu care în conferinţa de la Ateneu din 1927, spunea: „In chestiunile cele mari, in chestiunile de ordin moral cari stăpânesc viitorul unui neam, de care ■ sunt legate interesele lui supreme, de onoare şi de naţionalitate, nu pot fi preţul de tocmeală, nu pot fi motive de oportunitate, ca să te hotărască a le compromite, coborându-te de pe tărâmul înalt şi sigur al principiilor. Oricare ar fi vicisitudinile zilelor şi anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora răsplatei“. Domnul Prof. George Brătianu, înfipt adânc în realităţile româneşti, „ plăznueşte prin puternica-i personalitate, destinul major al Naţiunii. Ime»*. m 88 H Apărătorii cerului Patriei Lupta pe care omenirea civilizată o poartă azi împotriva ameninţărilor panslaviste ale unui Răsărit plin de atâtea semne de întrebare, a mobilizat toate forţele naţiei noastre, apărătoare a cauzei Europei şi a propriilor sale hotare. Exemplele de splendidă vitejie cu cari soldaţii noştri au înobilat paginile istoriei universale, sunt mărturie a hotărârii de luptă a unui neam de oameni oneşti, ameninţaţi în truda lor molocomă de fiece zi, de călcătorii de hotare, răsăriţi obraznic în diverse puncte cardinale. Faptele sunt cu atât mai demonstrative cu cât, de la soldatul anonim al cine ştie cărui regiment până la generalul comandant de oaste, cu toţii am dat tributul sângelui nostru de viţă romană şi de dârzenie dacă, într’un iureş bărbătesc spre moartea trupului fiecăruia, pentru învierea mare a Neamului în suferinţă. Astfel pe lângă eroii pierduţi ca pietre de temelie a viitorului nostru in ţărâna acestui pământ, ţărani cu mâinile bătătorite de plug şi cu ochii înseninaţi de bună cuviinţa traiului lor pe placul legilor Domnului, istoria epopeei de astăzi înscrie, blazon pentru demnitatea bravei noastre oştiri, numele a 25 de generali români căzuţi în fruntea ostaşilor lor, cu cari s’au înfrăţit ni numai în lupta pentru acelaş ideal reîntregitor, ci şi în umbra crucilor care le vor umbri creştineşte eternitatea. Ca să nu amintim de atâţia şi atâţia ofiţeri superiori şi inferiori a căror amintire o purtăm fiecare ca pe un legământ răzbunător. Lupta continuă încă. Exemplele vitejiei româneşti răsar cu fiecare ceas multe ca florile în soarele unei primăveri senine. Un astfel de exemplu ni-l dau acum, nu e nici primul, nici ultimul, apărătorii cerului Patriei şi limpezitorii cerului Europei, neînfricaţii noştri sburători. Cine a stat vreodată de vorbă cu un aviator şi-a putut da seama duhul posesor al înălţimilor care vrăjesc, înălţimi cari înălţând sufletul pe trepte mai presus de înţelegerea obişnuită, cer jertfa trupului ca pe o eliberare. Ultimele comunicate de războiu înscriu alte fapte de glorie a sburătorilor noştri cari au tăiat pofta cotropitoare a inamicilor de a seconda, murdărind prin prezenţa lor ofensivă puritatea cerului, o luptă nedemnă de secolul civilizaţiei noastre, cu totul alte idealuri decât acelea de a retrograda pe om în primitivitate cuaternară. Cele 36 de aparate amestecate cu pământul de aviaţia română sunt senine de curândă cădere a întregei maşinării de războiu inamice. Pentru că în concertul statelor moderne nu mai poate fiinţa o inadvertenţă bolşevică, degradantă şi ofensatoare. Aviaţia română şi-a câştigat un loc de mândrie în săvârşirea acestei limpeziri a cerului european. Flota franceză din Alexandria a trecut de partea anglo—nordamericanilor ICHY, 1 (Rador). — Corespondemt al agenţiei DNR transmite: Guvernul francez anunţă că flota franceză din Alexandria a cedat în faţa presiunii anglo-nord-americane. Echipagiile au declarat, după cum se anunţă, „într’o telegramă din sursă engleză", că vin alături de anglo-nordamericani. VICHY, 1 (Rador). — Corespondentul agenţiei DNR transmite: D. Dr. Bouisson, şeful propagandei miliţiei franceze din Marseille, a căzut victima unui atentat în cursul zilei de Vineri. Pe când ieşea din apartamentul său și se urca împreună cu căpitanul de miliție Lougier în automobllul său, d. Dr. Bouisson a fost lovit mortal în inimă de un glonte de revolver. Tovarășul său a fost rănit la umăr. Acolo departe, ţaţa în faţă cu inamicul se bat cu dârzenie, copii, fraţii, părinţii noştri. Să nu le slăbim rezistenţa făcând să circule minciunile lansate de inamic Marti 1 Iunie 1493 Inscris la Trib. Sibiu. S. I Nr. 1470/1945 C O REDACTIA: Sibiu, Strada Regele Mihai I. Nr 16 TELEFON 746 ADMINISTRATIA: Sibiu, Strada Avram Iancu Nr. 29 ,TELEFON 524 p o ABONAMENTE: La sate: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei. — La oraşe: anual 600 Lei; jum. an 300 Lei. — Instituții 2000 Lei anual. O O Taxa poștală plătită în numerar conf. aprob. Dir. Gen. P. T. T. Nr. 29664/1941