Teatrul, 1959 (Anul 4, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 9 - 52
REPORTAJ DRAMATIZAT Teatrul Tineretului . Ediţie specială de Mariana Pîrvulescu Premiera : 22 august 1959. Regia : N. Massim. Decoruri şi costume : I. Mitrici. Distribuţia : Al. Ciprian (Hoţia Pascu) ; Liliana Ţicău (Ileana Gheorghiu) ; Florin Vasiliu (Ion Aldulescu); Cornel Gîrbea (Neculai Apetrei) ; Ion Ciprian (Tudor Leahu) ; George Păunescu (Andrei Munteanu) ; Mircea Anghelescu (Ghiţă Marieş) ; H. Polizu (Moş Aron) ; Gh. Mihalache (Textilistul) ; Mişu Andreescu (Sandu) ; Vasile Dinescu (Un utecist) ; George Costin (Buzatu). Piesa Marianei Pîrvulescu ne introduce în atmosfera zilelor revoluţionare de după 23 August 1944, în atmosfera neuitatelor zile de luptă ale comuniştilor pentru instaurarea regimului democrat-popular. Sîntem in redacţia ziarului regional de partid „în zori“, într-o capitală de judeţ prin care a trecut frontul. îRedacţia trăieşte, învaţă şi luptă, muncind zi şi noapte, în condiţii deosebit de grele, pentru ca adevărul, cuvântul Partidului Comunist să pătrundă în mase. Zile de luptă împotriva opoziţiei partidelor istorice şi a grupurilor lor huliganice, pentru sprijinirea acţiunilor ţăranilor în înfăptuirea reformei agrare. Tinerii redactori ai ziarului, in majoritatea lor utecişti, sînt surprinşi în momente de frămîntare permanentă, în momente de clarificare şi călire a propriilor lor conştiinţe, în momente de luptă, nu numai cu peniţa, ci şi cu arma , nu numai în redacţie, ci şi pe teren, pe baricade. Şi, tot astfel cum redactorii părăsesc redacţia pentru a lupta, pentru a apăra ceea ce scriu, ceea ce îi învaţă partidul, tot aşa cum redactorii se transformă în luptători — şi luptătorii se transformă în redactori. Ţăranul Neculai Apetrei, vechi corespondent al ziarului, aduce vestea crimelor făptuite împotriva ţăranilor în satul Iveşti, de jandarmii conduşi de vătaful Buzatu. Din povestirea lui ia naştere articolul demascator pe care ziarul îl publică, articol scris de Neculai, devenit ziarist, articol care va sprijini acţiunile revoluţionare ale ţăranilor. A doua zi, în oraş, muncitorii fabricii de bumbac descoperă în baloturi arme ascunse, pentru a fi folosite de reacţiune împotriva maselor populare; armele sunt ridicate de către un necunoscut ; tot în aceeaşi zi, sediul clubului ţărăniştilor e devastat provocator chiar de ei, pentru ca vina să cadă asupra comuniştilor ; un om — iarăşi necunoscut — este surprins sustrăgînd documente importante. Din descrierea hoţului şi a celui care a luat armele, Neculai recunoaşte pe instigatorul măcelului de la Iveşti, pe Buzatu. Porniţi pe urmele acestuia, redactorii îl prind şi hotărăsc publicarea documentelor, dovada acţiunilor provocatoare ale reacţiunii. Bandele de huligani răspund asediind redacţia , tinerii nu precupeţesc nici un efort, şi cu toate că tocmai în acest moment, redacţia descoperă în sînul ei caracterul defetist al lui Ghiţă Marieş, ziarul apare la timp. Dar, în toiul luptei dintre muncitorii veniţi în ajutorul gazetei lor, şi huligani, un glonte doboară pe utecistul Ion în momentul în care acesta răspîndeşte foile proaspăt ieşite din rotativă. Redacţia pierde un om de nădejde, dar munca eroică a tinerilor gazetari e încununată de izbîndă , se anunţă legiferarea reformei agrare şi proclamarea guvernului de largă concentraredemocratică. Articolul de fond care consemnează victoria comuniştilor îl va scrie noul redactor, ţăranul Neculai ; redacţia continuă lupta. Mariana Pîrvulescu şi-a conceput piesa ca pe o paralelă între viaţă şi ziar, urmărind continuu reflectarea evenimentului social în atitudinea tinerilor ziarişti, în formarea caracterelor lor. Evocînd lupta, munca, gîndurile şi idealurile acestor utecişti, piesa demonstrează rolul activ al presei comuniste, în înarmarea ideologică şi în transformarea etică şi politică a oamenilor. Prima impresie pe care o degajă piesa Ediţie specială este aceea a autenticităţii faptelor pe care le relatează. Apare evident faptul că tânăra autoare a trăit şi a participat la aceste acţiuni ale uteciştilor, că ea a cunoscut frămîntarea momentului istoric, patosul lui revoluţionar ; este, de asemenea, evident că autoarei îi sînt familiare eroismul uteciştilor, romantismul lor, atmosfera şi febrilitatea caracteristice unei redacţii din acea vreme. Se simte în piesă suflul realităţii istorice, procesul de transformare şi de creştere a uteciştilor luptători. Se simte entuziasmul, ca şi combativitatea acestor dîrji şi visători redactori, conştienţi de misiunea lor ideologică. Relatarea exactă, autentică, replica scurtă, vie, fişa biografică şi caracterologică precisă a eroilor dovedesc spiritul de observaţie ascuţit al martorului ocular, pana ziaristului. Faptele trăiesc însă în amintirea autoarei și sunt prezentate gazetărește ... „din mers“, oarecum la modul brut. Toate acestea trădează pe debutantul în