Teatrul, 1965 (Anul 10, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 5 - 41
OAMENI $I ȘOARECI de JOHN STEINBECK pe scena Teatrului National „I. L. Caragiale“ În această stagiune, ne-am întîlnit cu cîteva imagini scenice memorabile, furnizate de universuri literare distincte (O’Neill, Saroyan, Gibson), dar subordonate unei aceleiași teme, fundamentale. Dincolo de fixarea în timp, diferită, a scrierilor respective (Luna dezmoşteniţilor, Clipe de viaţă, Doi intr-un balansoar), dincolo de expresia lor artistică particulară, aceste piese se revendică de la o rădăcină comună : protestul faţă de alienarea omului, însingurarea, implacabila lui neputinţă de comunicare, într-o lume radical despărţită prin ceea ce Hemingway numea laconic „a avea şi a nu avea“. Recenta premieră a primei noastre scene cu oameni şi şoareci, unica operă dramatică a marelui scriitor american John Steinbeck, înscris în conştiinţa mai multor generaţii ante- şi postbelice, laureat al Premiului Nobel, se situează în rîndul acelor spectacole de răsunet, ce rămîn şi se decantează în memorie prin profuziunea ideilor şi forţa lor de * Regia : Alexandru Finţi. Decoruri şi costume : Mihai Tofan. Distribuţia : Matei Alexandru şi Gh. Cozorici (George), Florin Piersic (Lennie), N. Gr. Bălănescu (Şeful), Victor Moldovan (Curley), Valeria Gagealov şi Anca Roşu (Soţia lui), Emanoil Petruţ (Slim), Const. Rauţchi (Candy), Chirii Economu şi Mircea Cojan (Croocks), Const. Stănescu (Whit), Ion Henter (Carlson).