Teatrul, 1965 (Anul 10, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 7 - 58
chiar multă aplicaţie pentru genul de umor al lui Labiche. Turul de forţă este, evident, al rolului Fadinard, din care Cornel Vulpe a „stors“ tot ce se putea stoarce în materie de haz, mişcare, dialog. Actorul se agită de-a lungul şi de-a latul întregii piese şi al întregii scene, dialoghează absolut cu toate personajele, adeseori cu cîte trei deodată, se epuizează numai o dată cu personajul interpretat (dar ce epuizare !), degajă un umor ceva mai subţire decît al celorlalţi, zboară, cade, se prelinge, tremură, se lamentează şi suferă într-un chip foarte convingător (pentru vodevil, fireşte). Păcat că nu toate replicile sale ajung întregi în sală, din pricina gîfîielilor explicabile. S. Mihăilescu-Brăila (Nonancourt) joacă mai puţin detaşat, rîzînd de personaj, cu accent pe ticuri. (Iar Soupault afirma atît de categoric că eroii lui Labiche nu au ticuri !) Ştefan Bănică în rolul artileristului Tavernier e feroce, făcînd un tandem comic clasic împreună cu speriosul Fadinard. Cînd urlă, cuprins parcă de o migrenă acută, pentru a anunţa apoi naşterea unei idei, efectul acestei glume groase este extraordinar. De fapt, iată tipul de umor la care invită vodevilurile lui Labiche. Mariana Mihuţ (Hélène) e odrasla naivă şi cam prostuţă a „vegetarianului“ Nonancourt, alintată (dar de ce abia de la mijlocul piesei şi de ce pînă într-atît încît să nu-i mai pricepem limbajul, ca la bebeluşi ?) şi, bineînţeles, torturată de o idee fixă : să se mărite. Prezenţă scenică , agreabilă. Baroana (Dana Comnea) are ţinută, un şters farmec aristocratic, dar textul nu prea are haz. Foarte populară, foarte voluntară, foarte bine interpretată de Tamara Buciuceanu-Botez, actriţă de comedie deosebit de înzestrată, este Clara, personaj din păcate abandonat de autor, soartă împărtăşită, de altminteri, de mulţi alţi eroi ai comediilor sale. Au lucrat atent, deşi descinzînd din Caragiale, Titu Vedea, rolul încornoratului Beauperthuis, iar Ion Aurel Manolescu, rolul lui Tardiveau. Textul cam subţire al unchiului Vézinet e depăşit, pe alocuri, de jocul colorat al lui Traian Dănceanu. Talentul de comedian al lui Corneliu Dumitraş nu se dezminte ; în Robin, actorul schiţează o bună caricatură. Paul Ioachim şarjează fin în Achille de Rosalba. Conlucrează la verva sălbatică a spectacolului Athena Demetriad (Virginie), într-o măsură mai mare; Al. Azoiţei (Felix) şi Maria Georgescu-Pătraşcu (Anaîs), într-o măsură mai mică. Muzica lui Vasile Veselovschi şi Radu Şerban se integrează substanţial în stilul spectacolului, ca şi coregrafia Verei Proca-Ciortea. Cu alte cuvinte, Labiche rezistă. Dumitru Solomon Teatrul din Tg. Mureş (secţia maghiară) ŞTAFETA NEVĂZUTĂ* de PAUL EVERAC La secţia maghiară a Teatrului din Tg. Mureş, spectacolul are o desfăşurare calmă, un ton firesc. El scoate în evidenţă calitatea unei trupe cu un bun nivel de omogenitate, sudată printr-un îndelungat antrenament comun, care a izbutit să integreze rapid stilului ei pe cei mai tineri membri, recent absolvenţi ai Institutului. Actorii joacă toţi cu o excelentă stăpînire a mijloacelor profesionale, fără stridenţe, fără agitaţie inutilă, mai degrabă sobru, cu înclinaţie pentru nuanţe şi semitonuri, ceea ce face ca evoluţia lor în * Regia : Farkas István şi Lavotta Károly. Decoruri şi costume : Labancz László. Distribuţia : Csorba András (Dobrian) ; Szamossy Kornélia şi Czékely Anna (Eta) ; Tanai Bella (Elena) ; Bács Ferenc (Giurca) ; Ferenczi István (Sorescu) ; Tamás Ferenc (Iliescu) ; Tóth Tamás (Boboc) ; Lohinszky Loránd (Săvoiu) ; Bartos Ede (Iacob) ; Czikéli László (Sturza) ; Tarr László (Zamfir); Gyarmati István (Patulea) ; Magyari Gergely (Irimia) ; Nemes Levente (Dionisie) ; Nagy Imra (Stogu) ; Kiss László (Orzea) ; Mózes Erzsébet (Dochiţa) ; Faluvégi Lajos (Veniamin) ; Varga József (Stoica) ; Kakuts Agnes (Secretara) ; Szabó Agnes (Prima laborantă) ; Debreczeni Gabi (A doua laborantă) ; Nagy József (Primul muncitor) ; Bedő Ferenc (Al doilea muncitor). 58