Teatrul, 1967 (Anul 12, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 8 - 73

Ameninţat pînă nu de mult de stag­nare, ducîndu-şi existenţa cenuşie de la un spectacol la altul (la fel de cenuşii), teatrul din Turda cunoaşte însă în ultimii doi ani începutul unei dorite şi binefăcă­toare schimbări. Regizor al Naţionalului clujean, noul director al teatrului, Victor Tudor Popa, energic, plin de iniţiative, a stabilit cîteva din premisele organiza­torice şi artistice ale ieşirii colectivului turdean din impasul în care se afla. Una din aceste premise se poate descifra în încercarea de a asigura o altă ţinută re­pertoriului. Printre piesele înscrise în ultimele stagiuni aflăm : Hagi Tudose, Viforul, Steaua fără nume, Bărbierul din Sevilla, Mincinosul şi Căsătorie prin con­curs. Pentru a asigura punerea lor în scenă, teatrul a făcut apel şi la forţe ar­tistice dinafară, deschizînd calea unor colaborări ale căror rezultate se arată fructuoase în şi dincolo de respectivele spectacole. Experienţa scenică a regizo­rului Val Mugur, care a montat în acest interval Mincinosul, Viforul şi Hagi Tu­dose, nu a putut să constituie decît un aport artistic relevabil, după cum deco­rurile semnate de scenograful Naţionalu­lui clujean Mircea Matcaboji au însem­nat o egală contribuţie la ridicarea cali­tăţii montărilor respective. Un alt efort de a înviora activitatea teatrului îl semnalăm şi pe planul rela­ţiilor cu publicul. Printre acţiunile ini­ţiate în ultima vreme au fost avanpre­mierele cu discuţii, conferinţele ţinute de către actorii teatrului în întreprinderile din oraş, cu scopul popularizării reperto­riului şi a­l stimulării interesului publi­cului, „spectacolele de ora 18“, spectaco­­lele-curs pentru instructorii formaţiilor artistice de amatori, recitalurile de poe­zie pentru tineretul şcolar, înfiinţarea unui studio al pionierilor etc. Ultimele două spectacole ale stagiunii in curs : Visul unei nopţi de iarnă (regia Constantin Leoveanu, decoruri Mircea Matcaboji) şi Idolul şi Ion Anapoda (re­gia Ion Dan, decoruri Mihai Frăţeanu), cu toate că nu depăşesc nivelul unor rea­lizări modeste, se disting totuşi prin efor­tul către o transpunere regizorală corectă, cit şi prin interpretările, în genere, con­ştiincioase. Lipsa de meşteşug scenic la unii interpreţi (să nu uităm că din cei 27 de actori cîţi numără colectivul tur­dean aproape jumătate nu au studii de specialitate) împiedică finalizarea tuturor bunelor intenţii. în afară de aceasta se mai fac simţite cîteva vestigii ale unor modalităţi interpretative depăşite (ici­­colo, cîte o prezenţă actoricească supără­toare prin insistenţa pe anumite ticuri, cîteva îngroşări nedorite în profilarea unor personaje, ce nu ocolesc vulgarita­tea).­­Toate acestea sunt în contradicţie cu atmosfera şi stilul general în care se vor interpretate textele respective. în abor­darea unor roluri s-ar fi cerut din par­tea interpreţilor o atitudine mai lucidă, mai detaşată, evitarea efectelor melodra­matice. Solicitarea actorilor la un antrenament continuu, organizat pe baze riguros peda­gogice, îndepărtarea ultimelor rămăşiţe ale atmosferei călduţe de automulţumire, care a domnit o vreme în acest teatru, impu­nerea treptată a unor exigenţe din ce în ce mai mari pot şi trebuie avute în ve­dere pentru dezvoltarea pe mai departe a teatrului turdean.

Next