Teatrul, 1976 (Anul 21, nr. 1-12)
1976-01-01 / nr. 1
Prin acest termen nu se înțelege numai tratarea literar-artistică a temelor legate de problemele sociale și etice ae zilei — ci și forța actuală de comunicare și convingere. Literatura dramatică pe care o numim clasică se cere mereu valorificată, fiindcă aduce pe scenă trăsături ale personalității umane, conflicte psihologice și sociale perene, de multe ori, nu numai apropiate, dar și nespus de utile gîndirii actuale și spiritului in care sunt văzute și rezolvate problemele prezentului. In acest sens, actualitatea este, in fond, și suma problemelor și rezolvărilor cu care se confruntă viața și devenirea omului modern, și linia istorică — necurmată, continuă — a marilor idealuri ale țării, ale națiunii, ca și elanurile, eforturile, izbînzile de mîine ale poporului nostru. Problemele actualității se înțeleg, așadar, în funcție de orizonturile noastre istorice , și, așa fiind, împlîntată in matca istoriei, dramaturgia realităților actuale se cere a fi parte integrantă din epopeea națională, spre realizarea bogat artistică a căreia se străduiește tot ce este mai valoros printre condeiele și artiștii teatrului nostru. ‘лn toate colectivele din teatre, din redacțiile legate de activitatea teatrală, ca, de altfel, în creația autorilor dramatici, în critica dramatică, trebuie să fie, fără încetare, prezentă ideea că în procesul marilor transformări revoluționare pe care le parcurge societatea noastră, sub îndrumarea fermă și lucidă a partidului, un obiectiv prioritar este formarea conștiinței înaintate a omului nou. Pentru a contribui prin artă — și anume, prin arta spectacolului — la cristalizarea acestei stări superioare de conștiință civică, socialistă, un imperativ este însușirea Programului partidului. Acest document de însemnătate istorică pune pe primul plan, alături de formele superioare de muncă productivă, activitatea ideologico-educativă. Aceasta, pentru a da roadele așteptate, trebuie să fie, mai înainte de orice, pătrunsă de spiritul umanist al concepției revoluționare a partidului și să pună în centrul ei omul ! Cum vom putea răspunde, substanțial, limpede și creator, de modul în care colectivele din teatre, precum și autorii dramatici, criticii de teatru, toți cei ce colaborează la arta spectacolului își îndeplinesc programul propriu, și de modul în care contribuie la programul general de activitate ideologică, de realizare, din ce în ce mai bună, a sarcinilor trasate de Congresul al XI-lea ? în primul rînd, examinind obiectiv, amănunțit și competent, cu spirit critic responsabil, rezultatele practice obținute, în toate sectoarele și sub toate aspectele, în activitatea teatrelor. Această examinare critică trebuie să cuprindă stările de fapt, tendințele, perspectivele, adică, în sinteză, modul și consecvența cu care sînt transpuse în viață programul de muncă practică și orientarea ideologică formulate de partid. Creația artistică, arta vieții spectacolului vor contribui, numai în aceste condiții, la îmbogățirea substanțială a vieții oamenilor muncii, în lumina normelor eticii și echității socialiste. Niciodată, în splendida lui traiectorie istorică, teatrul n-a avut o funcție mai frumoasă și o responsabilitate morală mai puternică decît în zilele noastre și în societatea noastră socialistă. Așa cum spunea un om de știință despre munca lui, putem spune și noi, oamenii din teatru, despre propria noastră activitate : „creăm pentru țară, leagănul vieții noastre, creăm pentru noi înșine, creăm pentru urmașii noștri !“ Fiecare ridicare de cortină va avea menirea de a contribui la îmbogățirea și modelarea patrimoniului artistic, ca și la formarea și maturizarea judecății estetice a milioanelor de spectatori. Acest proces de maturizare a judecății estetice nu poate fi înțeles în afara potențialului social-politic, a încărcăturii militante a mesajului transmis de opera deartă. Privind către orizonturile largi ale vieții sociale și politice, iluminate de concepția științifică a materialismului istoric și dialectic, masele participă direct și unanim la toate acțiunile care determină progresul material și spiritual, mersul înainte al societății românești. In acest ritm viguros în care s-a integrat cu fierbinte entuziasm întregul popor al României socialiste, trebuie să ne integrăm și noi, oamenii de teatru. Vom transmite, astfel, de pe scenele noastre, prin toate manifestările artistice, prin publicațiile noastre, expresia artistică a valorilor materiale și spirituale de pe ale căror temelii partidul, cu însuflețitorul și înțeleptul lui Program, ne îndrumează spre viitor. 2 „TEATRUL"