Teatrul, 1981 (Anul 26, nr. 1-12)

Numerele paginilor - 7-nr. 8 - 124

constrângere, schimbările de decor şi al­ternarea nivelurilor temporale se produc cu un firesc desăvîrşit, secvenţele se în­lănţuie suplu şi ingenios — într-un cu­­vînt, mecanismul dramatic funcţionează, cu toate piesele şi articulaţiile lui, ire­proşabil. Scriitorul optează pentru for­mula „reconstituirii“, formulă care îi lasă o mare libertate de mişcare şi favori­zează utilizarea procedeului „teatrului în teatru“, procedeu de o eficienţă şi de o modernitate recunoscute. Ciocîrlia este al doilea spectacol cu o piesă „istorică“ pe care Dan Nasta îl montează, în această stagiune, pe scena ieşeană. Orientarea regizorului (confir­mată de opţiunile de repertoriu ale tea­trului) către texte cu adevărat reprezen­tative ale dramaturgiei universale merită, bineînţeles, toate laudele. Montînd Don Carlos, directorul de scenă era obligat, printre altele, să opereze tăieturi în piesa lui Schiller, tocmai pentru a o face mai „reprezentabilă“ . Ciocirlia, în schimb, nu ridica astfel de probleme. Dan Nasta gă­sea în chiar construcţia piesei acel ca­racter de „teatralitate deschisă a însce­nării“, ca să reluăm cuvintele înseşi ale regizorului. Ceea ce defineşte, prin ur­mare, montarea ieşeană este tocmai adec­varea faţă de viziunea autorului, conso­nanţa cu intenţiile acestuia. Cu discreţie, regia pune accent pe implicaţiile politice ale evenimentelor, mai exact spus, pe în­fruntarea dintre forţa oarbă şi opresivă a dogmei şi aspiraţia irepresibilă a spiritu­lui uman către independenţă şi demni­tate. Decorul conceput de Andreea Iovă­­nescu este funcţional şi de o bine tem­perată sugestivitate. Dintre prestaţiile ac­toriceşti (situate, în general, la un nivel onorabil, chiar dacă, să zicem, un Valen­tin Ionescu ne-a făcut să ne reamintim cu mare nostalgie de Georges Descriéres), am reţinut excelenta compoziţie caricatu­rală a lui Petru Ciubotaru şi agresivita­tea fanatică a lui Constantin Popa. Dar reuşita spectacolului se datorează în cea mai mare parte — nici nu putea fi alt­fel — prezenţei scenice a Corneliei Gheorghiu, interpreta Ioanei d’Arc. Ac­triţa a redat, cu fineţe şi fidelitate, acea simplitate in măreţie ce particularizează, faţă de ipostazele anterioare, personajul lui Anouilh , Ioana dramaturgului francez îşi „joacă“ lucid rolul, îşi asumă pînă la capăt, conştient, destinul ; e o sinteză mi­raculoasă de sensibilitate fragilă şi ero­ism exemplar, de puritate indicibilă şi inflexibilă forţă morală. Aceasta este şi imaginea pe care ne-o propune actriţa, într-o creaţie memorabilă. Întîlnirea cu rolul Ioanei d’Arc este o şansă unică în­tr-o carieră de artist — o şansă pe care Cornelia Gheorghiu a ştiut să n-o piardă. Alexandru CALINESCU 124 TEATRUL NAŢIONAL DIN TIRGU MUREŞ - SECTIA MAGHIARA BANUL BANK de Katona József Data premierei : 5 iunie 1981. Regia : KINCSES ELEMÉR. De­coruri şi costume : KEMÉNY ÁR­PÁD. Distribuţia : TÖRÖK ANDRÁS (Regele Endre al II-lea) ; FARKAS IBOLYA, SZÉKELY ANNA (Regina Gertrudis) ; BOÉR FERENC ZA­LÁNYI GYULA (Otto) ; GYÖRFFY ANDRÁS (Banul Bank) ; MÓZES ERZSÉBET, ÁDÁM ERZSÉBET (Melinda) ; SZIKSZAY JÓZSEF (Soma) ; GYARMATI ISTVÁN, RÉ­­THY ÁRPÁD (Banul Mikhál) ;­­ GARP GYÖRGY (Banul Simon) ; FERENCZY ISTVÁN, HUNYADI LÁSZLÓ (Banul Petur) ; NAGY JÓZSEF, TATAI SÁNDOR (Nemul­ţumiţii) ; TAMÁS FERENC (Banul Myska) ; ZONGOR ISTVÁN (Mes­terul Solom) ; ADLEFF INGEBORG, MEISTER ÉVA (Izidora) ; BODÓ ZOLTÁN (Pajul) ; LOHINSZKY LORÁND, KERESZTES SÁNDOR (Biberach) ; TARR LÁSZLÓ, MA­­GYARI GERGELY (Tiborc). Exaltând dragostea faţă de glia natală, precum şi sentimentul onoarei şi virtu­tea, tragedia Banul Bánk, scrisă de Ka­tona József în deceniul al treilea al vea­cului trecut, face parte din tezaurul dra­maturgiei maghiare. Piesa a fost plămă­dită într-o epocă politică crîncenă, în care populaţia Ungariei, teritoriu înglo­bat în Imperiul habsburgic, avea de su­ferit de pe urma împilării sociale, a ne­socotirii fiinţei naţionale şi a consecin­ţelor nefaste ale discordiilor semănate cu bună ştiinţă. Prin ardoarea cu care-şi des­făşoară pledoaria pentru eliberare, Ka­tona se înscrie printre creatorii care, lup­­tînd pentru cristalizarea culturii naţio­nale, au pregătit, de fapt, revoluţia bur­­ghezo-democrată de la 1848.

Next