Teatrul, 1985 (Anul 30, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 5 - 7

■ ILEANA BERLOGEA Drame şi satire antifasciste din repertoriul aniversar pe scenele româneşti (II) I­ncisiv, aspru, lucid, Bertolt Brecht îi obişnuieşte pe spectatori să desluşească semnificaţia metaforei teatrale, în piesele sale desfăşurîndu-se o operaţie de „demontare“ a mecanismului ascensiunii fascismului, şi totodată de punere în evidenţă a slăbiciunilor acestuia ; vertiginoasei afirmări a lui Arturo Ui din piesa omonimă­ sau a lui Hitler din Svejk în al doilea război mondial, i se opun, astfel, unitatea oamenilor simpli, curajul lor de a se împotrivi forţelor întune­ricului. Aceste trăsături au fost demonstrate convingător şi emoţionant în spec­tacolele de la Teatrul Giurleşti şi, respectiv, de la Teatrul de Comedie. Alături de lucrările brechtiene, adesea reprezentate pe scenele noastre în anii ’60, demascarea fascismului s-a realizat şi prin jucarea altor piese, fie re­cente, fie intrate mai de mult în tezaurul literaturii dramatice, dar încă necu­noscute la noi. în stagiunea 1958/1959 se montează la Naţionalul din Cluj şi la Teatrul Armatei din Bucureşti Ultima etapă de Erich Maria Remarque, dramă ce surprinde cu acuitate frământările ultimelor zile dinainte de victoria de la 9 mai 1945,­ încercarea desperată de a supravieţui a celor ce scapă cu greu din închisorile naziste, du­pă cu­m şi cruzimea, sadismul naziştilor, în stare de orice ca să rămână la putere, în spectacolul clujean (regia Ion Dinescu) s-a afirmat ca o mare actriţă Silvia Ghelan în rolul Annei Walter, o femeie dezorientată dar cinstită, în timp ce montarea bucureşteană (intitulată Lingă Poarta Brandenburg), realizată într-un ritm tensionat, sobru, dinamic, a lansat-o pe tînăra regizoare Sanda Manu. La 6 decembrie 1960, la Tîrgu Mureş,, Kovács György creează, în dublă calitate de regizor şi interpret principal, un mare spectacol cu Profesorul Mam­­lock de Friedrich Wolf, una dintre primele lucrări antinaziste, scrisă în 1933, la Paris, imediat după ce autorul părăsise Germania hitleristă. Povestea medi­cului alungat din clinica sa din motive rasiale, care se sinucide în semn de protest chiar în faţa călăilor săi, a căpătat accente de autentic tragism prin pre­zenţa pe scenă a neuitatului Kovács György. Lohinszky Lórand l-a întruchipat convingător pe ziaristul Siedel, sufleteşte alături de profesorul Mamlock, dar incapabil să-l urmeze,, din teamă, conformism, laşitate. Foarte buni au fost în acel spectacol şi Tarr László (dr. Carlsen), Illyés Kinga (Ruth, fiica lui Mam­lock), Sinka Károly (Ernst), în Antigona şi ceilalţi de Peter Karvas, acţiunea este plasată într-un lagăr de exterminare, dezvăluind direct, brutal, crimele nazismului, precum şi rezis­tenţa de neînfrînt a oamenilor cinstiţi, dintre care în prim-plan se situează plăpînda Anti , ca şi în mitul antic, ea are curajul să sfideze ordinul comandan­tului şi să-l înmormânteze pe deţinutul al cărui cadavru fusese lăsat neîngropat,, ca exemplu şi avertisment, în curtea lagărului. Piesa a fost pusă în scenă în 1962/63 la Arad, de către Dan Alecsandrescu, la Baia Mare, de Petre Meglei şi Mihai Radoslavescu, şi la Teatrul Giuleşti, de Mihai Dimiu. în fiecare dintre aceste spectacole, poemul dramatic al scriitorului ceh şi-a găsit altă cheie de rezolvare, cu accente de autentică originalitate. La Arad, ajutat de decorul suges­tiv, de o mare plasticitate,­ al lui Sever Frenţiu, reprezentând o coloană grecească în lanţuri şi înconjurată de sîrmă ghimpată, Dan Alecsandrescu a creat un spec­tacol tensionat, bărbătesc, fără lamentaţii şi sentimentalisme, unitar în ceea ce priveşte interpretarea. Cu o simbolistică mai ambiţioasă — decorul sugera un

Next