Teatrul, 1989 (Anul 34, nr. 1-10)
Numerele paginilor - nr. 6 - 4
4 Mesajul tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, cu prilejul Simpozionului omagial „MIHAI EMINESCU“ In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat şi Guvernului Republicii Socialiste România, precum şi al meu personal, aducem un fierbinte omagiu marelui poet Mihai Eminescu, care prin nemuritoarea sa operă, a evitat poporul român, trecutul, prezentul şi viitorul său, inscriindu-se pentru totdeauna în conştiinţa întregii noastre naţiuni şi in patrimoniul culturii universale ca exponent al unor luminoase idealuri şi năzuinţe de dreptate socială şi naţională, de afirmare liberă, demnă şi independentă a României. Simpozionul omagial, prin care oamenii de ştiinţă şi cultură cinstesc memoria poetului naţional Mihai Eminescu, constituie un puternic imbold pentru toţi creatorii de literatură şi artă din ţara noastră de a-şi pune întreaga lor creaţie — urmînd strălucitul exemplu al marelui lor înaintaş — în slujba poporului, a dezvoltării cuceririlor sale revoluţionare a făuririi socialismului şi comunismului, a ridicării României pe trepte tot mai înalte de civilizaţie şi progres. . Poet al poporului său, Mihai Eminescu a lăsat posterităţii imaginea unui artist legat trup şi suflet de pămintul ţării sale, de aspiraţiile spre mai bine ale maselor populare, receptiv la problemele majore ale epocii în care a trăit, ale luptei pentru apărarea şi afirmarea fiinţei naţionale , care au constituit în permanenţă izvorul veşnic viu al minunatei sale creaţii. Nimeni mai mult decit Mihai Eminescu n-a dat expresie şi n-a contribuit într-o asemenea măsură la afirmarea şi punerea în valoare a frumuseţii limbii române, a spiritului de înţelegere a legilor dezvoltării lumii. Cît de minunat sună şi astăzi genialele versuri din poezia ,„La steaua“ : „La steaua care-a răsărit / E-o cale-atît de lungă, / Că mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă“. In opera lui Eminescu şi-au găsit o nemuritoare oglindire paginile cele mai glorioase ale istoriei naţionale, profundul patriotism al poporului român, gata să-şi apere cu orice sacrificiu viaţa demnă şi libertatea. Cit de minunat răsună cuvintele pline de demnitate prin Care Mircea cel Mare afirma — în ,Scrisoarea a III-a" — hotărîrea poporului român de a-şi apăra libertatea şi independenţa ! „Eu ? îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul... / Şi de-aceea, tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul, / Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşmăneşte". Preţuind toate popoarele şi valorile create de ele, Eminescu i-a urât pe cei care s-au rupt de popor şi s-au pus în slujba străinilor. Neîndurătoare, dar profund îndreptăţite, izvorîte din cel mai curat patriotism, răsună versurile sale din „Doina“ : „Cine-a îndrăgit străinii / Mînca-i-ar inima clinii, / Mîncai-ar casa pustia, / Şi neamul nemernicia !“. Opera lui Eminescu a dat expresie marilor lupte sociale, încrederii în rolul proletariatului, al muncitorimii, pe care a chemat-o — prin versurile sale devenite legendare, din poezia „împărat şi proletar“ — la luptă unită împotriva vechii orînduiri : „Zdrobiţi orinduiala cea crudă şi nedreaptă, / Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi ! / Atunci cînd după moarte răsplată nu v-aşteaptă ! Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, / Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi !“. Cît de profund legată de creaţia lui Eminescu, de prezentul şi viitorul ţării noastre, cit de luminoasă şi înălţătoare se arată dragostea lui pentru pămintul patriei ! „Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie, / Ţara mea de glorii, ţara mea de dor ? / Braţele nervoase, arma de tărie, / La trecutu-ţi mare, mare viitor !... / Dulce Românie, asta ţi-o doresc“. Această fierbinte urare a lui Eminescu şi-a găsit astăzi deplina împlinire in patria noastră socialistă, liberă şi independentă, in care poporul — zdrobind orânduirea cea crudă şi nedreaptă, lichidând pentru totdeauna exploatarea şi asuprirea , îşi făureşte în strânsă unitate, sub conducerea partidului nostru, propriul său viitor, socialist şi comunist. Constituie o mare mîndrie pentru poporul român faptul că în ani ce au trecut de la eliberarea ţării, şi îndeosebi după Congresul al IX-lea al partidului — care a inaugurat o perioadă de profunde transformări revoluţionare în toate domeniile —, România a obţinut strălucite realizări în făurirea societăţii socialiste, în creşterea potenţialului economic şi a avuţiei naţionale, in înflorirea ştiinţei, artei şi culturii, în