Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-05-30 / nr. 42
Telegrafulu ese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. - Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei, pe aflantă la C.R. pește, cu bani gata, prin secrisori orapitate, adresate către espeditură. ---------------Prețiulu prenumerațiunei emșui Sibiu este pe anu 7. el. m. c.; ear pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale ei . Transilvanii și pentru probințiele din Monarhiă pe unu anu 8. el ear pe o jumătate de anu 4. fl. nseratele se plătescu cu 4. cr. și rulu cu slove mici. Maiuli iinici și tureni. Depește telegrafile. În Conclavea, ce s'a ținutu astăzi na 'a 7 6 Vnii c.n.inte de umezi din partea Capitulului mitropolitanu în Olomuțiu, s'a alesu capitularele numitului Capitulu Frideriku Conte de Fiurstenbergu de Arhiepiscopu alu Olomuțiului. Triestul Iuniu. Internunciulu împerătescu Baronele de Bruc se îmbarcă tocmai acuma pe vaporele „ Custoța” către Constantinopole. Franciurtul Iuniu. După „Possuitungu” dimisiunea ministrului badenezu Mareșalu are de scopu deslegarea diferinței catolice. Romănulu și poesia lui. și: Surmare. camtu aru veni vr'unu străinu prin țeara noastră, cunoscătoriu limba romănescă și aru vede pe romănu atătu de îndemănaticu la poesiă, aru trebui să credă, cum că elu este unulu dintre cei mai isteți improvisatori, și că căntecele și chiuiturele lui cele populari se află tipărite și lățite prin patriă în sute și mii de exemplare, ele potu ajunge fără cea mai mică greutate la ușia și celui mai săracu terenu. Însă zeu s'aru înșela în privița din urmă. Romănuțu este improvisatoru, căci îlu ajută fantasia lui cea înaltă și inima lui cea simțitoriă, cu tote că nu șie scrie și citi. Dar versurile lui cele poporale, căntecele lui cele bătrăneți sau baladele, pe lângă toate provocațiunile, ce se făcură către inteligință din deosebite părți, pănă în minutulu de fete încă nu se aflau tipărite, și pe lângă nepăsarea, cu care se poartă aceea către acestă neprețiuită comoară a poporului nostru, voru trebui să mai trecă încă mulți ani, pănă căndu se va afla vr'unu bărbatu zelosu și naționalistu înflăcăratu, care mergându ca Vasiliu Alesandri din Moldavia, singuru prin țeră, să nu cruțiu nici jert pe nici ostenelă și să adune poestele populari, de care avemu o mulțime în mijloculu poporului nostru, și dăndule unui bărbatu pridepătoriu spre îndreptare, mai să le poată pune subt tipariu. Pe dreptu se poate pune întrebarea, că cipe i face lui atăte versuri, parte de bucuriă, parte de întristare, cine ia compusului valatele dele frumóse, biografiele, bravurele cutăroru bărbații, ce se făcură renumiți înaintea lui prin spaimă au blăndețe, prin bunetate au chiaru și prin întreprinderi ostășești? Doră bărbați literați, trecuți prin tote științele? Departe săntemu! Geniu din simlu poporului, carii necum să fiă știutu ceva de proeotia latină, despre metrulu lui Virgiliu, Orațiu au Ovidiu ș. a. dar n'au știutu nice măcaru a scrie și a citi bighe, și Cu toate aceste poesiele loru au unu ce așia dulie, nește simțiri atătu de doiose, idei atătu de 'nalte, și notițe istorice de o asia mare însemnătate, în cătu celu ce le cunște, le coprinde și le prețuește după demnitate, trebue să mărturisescă, că asemene poesie poporali formeză o avere curatu naționale, care merită a fi adusă la lumină și scutită cu oriși ce prețu de porițiune, ca semnu de gloriă pentru națiunea romănă. Știu toate aceste cum se băturămu noi romănii ardeleni și asmu și că nu aru fi nici de unu folosu, ce voru fi înțelegăndu aceia prin poeți, ca să avetiu muli poeți cu din talie'mi nu priastăzi de gresia nostră națiunale, parte cu voia, parte fără de voiă. Cu voia, căndu în locu de a prețui productele, ce esti la lumină în acestu ramu alu științeloru, căndu în privița poețiloru ne esprimămu bună oră, zicu că poesia face omeni sentimentali, latinu: „Mita pecent stutiiu, ristoglițe atgce poetis,” prin poeți vru fi înțelegându numai omeni lipsiți de minte, demorabați, fără de frica lui Dumnezeu, ateieti, m. a. ș. a. atunci să me ierte, decă aci nu me putu , a nu esclama cu Fumnu din dură, numai în deneriu a petrecutu Dumnezeu timpulu cu îme - fără de voiă; căndu încercăndune și poi auzie poesie, olutiți nu pe o cărare greșită, eșimu la lumină căte cu o absurtitate voastr să, prin care ne facemu apoi de râsu vu atuua lumei și ai alesu frațiloru nostri de peste Carpați. Romănii din Ardealu și din Bănatu au fostu uuii către frații loru din cele doue principate adecă din Moldava-Romănia de bărbați trecuți prin școale regulate, literați din sistemă, iar nu din enciclopedie, carui decă'și îndrepta puținu stillulu romănescu, gramatică romănă, care în acestă patriă nu'șt nu pote căștiga din pentru că aceea nu se propunea în schule, cii din cea latină, germană au maghiară, se pote aplica la om și care servițiu de statu. Însă în privința poesiei romăne ei au remasu subt semnulu celu de viață din termometru. Pricina la acesta unii o scriseră la climă, la posețiunea lotului, aștii erbini la o deosebită istățime, ce o aru are locuitorii aceloru țere, și care la a'i postrii aru lipei. Noi din partene nu ne învoimu nici cu una, nici cu alta din aceste doue păreri. Nu cu cea din teră, pentru că amu avutu ocasiune a ne primbla prin acele tere și a nn convinge, cum că între climele aceloru tere și între a postră este foarte mică osebire, iar în ceea ce privește la posețiunea locului, pe a noastră în partea cea mai mare o aflămu multu mai romantică, prin urmare mai favoritantă pentru inspirațiunile poetice. Nu cu a doua, pentru că de se și pare la înteia vederea moldavo-romănulu mai deșteptu, mai isteți și precum mai viu de cătu celu din patria n'stră, aceea nu provine din vr'unu talentu mai deosebitu, ci din combletulu ce'lu au aceia de mici cu deosebitele plase de boieri, epistați și logofeți, lucru ce se vede și la noi în poporățiunea militare de traiță care avu a conversa mai desu cu deosebiți deregători militari și din aceea conversațiune a'și căștiga o bărbățiă neînspăimăntată, unu curațiu de a căuta dreptu în fața omului și o desternate tru uzurire lucrului ce ilu dai pe mănă. . popo ARIPNI. COȘ 1 Înalta poartă în Constantinopole. (Uurmare.) Însă sfantu unii ambasadori, carii nu sufere preșeștii acestoru oameni, căndu negoțiază cu miniștrii, și mai painte culet Reșid și Ali Pașa și sub Fuad Efendi li se termurise” la acești emeni spionarea, dăci acești miniștrii șteau bine frănțuzește, și de aceea negoțiațiunile se făceau în acestă limbă. Afară de acești servitori se mai află pe la uși o mulțime de figure interecare au călătoritu de departe din fundulu Anetoliei boierași, sanți, cu căte vr'o ietaniiă, dară nimene nu întrebă Dună tererea loru insă ei cu unu stoinemu adevăratu moamedanu, aștentă cu setembunele o zi ca într'alta, și decă după atăta capătă întrare la Pașa, acesta lu ascultă, și apoi lu măngăie cu zicerea: bacalouii, vomu vedea, așia vorbețe elu și către 56ă aștii, și apoi sera, ș uttă de fii. Aci nu se lesă unui le vezi doamne, cei literați,și cum ne batemu jocu pănă nu le văgămnu în semă; și îi la eptuei ca unii carii cepu; dar de cumva ei conduși de tritulu și necăjitulu proverbu UTPNGĂ APCUPĂC