Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-01-24 / nr. 7
za avriz se mmraș și de macerile de bine ale soțietății. tunci romănulu nu numai ca nobile, ci și ca romănu simplu, după ce prinse cu serătia și alte necasuri absolvia învățeturele, se potea strecura la unele din deregătoriele țerii, la care su recomenda capacitatea și talentele sele. Dar cu durere trebue să mărturisimu unu adeveru tristu, că și acești romăni nenobili, născuți și crescuți în opinci și tundră, spăriați de domnia la care au ajiunsu, n'au avutu tăria acea mare de sufletu și caracterulu acelu bărbătescu de a'și păstra naționalitatea. Înfectați de essemplele cele rele ce le au datu nobilimea cea mare și mică, crezănduse a fi mai multu onorați de voru forma coada altoru popore, decătu a fi fruntași și capi ai poporului romănu, și ei prin căsătorii și soțietăți străine se dezbrăcară de naționalitatea loru, și copii și nepoții loru încetară de a mai fi romăni! Acești oameni mici de suffletu, mică, fie din poporulu de josu, carii se lepăda de naționalitatea romănă ca de o haină vechiă, nu perdea numai tóte simpatiile către poporulu acela din a căruia carne și sănge au eștiu, ci de multe ori procedea în contra lui cu o ură și o goană înflăcărată. Și nici că potea fi altum intrelea, spre a'și documenta iubirea, credința și allipirea cu trupulu și șurăletulu către poporulu în alu căruia sâni s'au îndesatu cu sila, ei trebuia să se arrate ori privitori indifferinți cu totulu, s'au vrăjmași neimpăcați către interesele poporului pe care lau părăsitu. Dar drepta Nemeie își resbma căteodată forte înfricoșiata în contra acestoru omeni fără cugetu și credință, fără inimă și caracteru, și îi adducea căteodată în posițiunile cele mai false, față cu soțietatea întregă. Defăimați de poporulu romănu din alu căruia sâni au eștiu, ei era desprețiuiți de multe ori chiar de către aceia a cărora naționalitate au îmbrățiși atu. În deșiertu, cănd era încolțiți, zicea cu emfase: de așiu ști că este o bucățică de carne de romănut pe mine, oașiu tăia și oașiu mănca; căci diplomele, originea, penealogia, părinții, moșii și strămoșii loru din mormăntu, toate striga împretiră și sta de față ca niște procuratori de statu spre a'i păra că nu spunu adeverulu. Și într'adevĕru, ce încredere putea să aibă cineva în niște ómeni, carii desprețiuia demnitatea omenească, își denega săngele, părinții și poporulu, și nu se credea destulu de nobili că se tragu din națiunea lui Ioane Corvinulu, Matias Corvinulu, Nicolau Olahu, spu dea că vre cineva să mergă mai susu, din națiunea lui Traianu, Iuliu Cesare și Romulu? De aici resare fenomenulu ațelu tristu celu vedemu astăzi că, deși poporulu romănu, în timpii cei mai îmblănziți mai dincoaci, a pututu numera totudeuna mai mulți romăni carii au figuratu în posturile țerii, dar în numerulu acelora pe carii cu bucurie și vedemu astăzi applicați în deosebite ramure și posturi ale guverniului, mai pu vedemu fii de ai acelora; ci, aflară de unu micu numeru de nobili mici, mai toți suntu fii de preoți, industrioși, nogoțători și de plugari. Este învederatu, că în modulu acesta poporulu romănu n'a pututu nici de cum a'și perpetua intelluință, ci se învărtia într'unu cercu vițiosu, trebuindu totudeuna în toți timșii așii forma o intelligință nouă în loculu aceleia pe care o perdea. " Cătu de frumósă, fericită și secură, este starea poporului romănu de astăzi, în care este așșezatu prin cuvăntulu celu sfințitu alu împăratului, în alăturare cu cea precartă și sufferită din timpii trecuți înainte de epoca regenerațiunii sele! O monarhiă mărită, o lege dreptă, o administrațiune înțeleaptă, îlu îmbrățășiază și pe dănsulu cu aceeași căldură, iubire și dreptate părintească, de care se bucură tote poporele căte se află subt aripele vușurelui duplicatu. Originea, numele, limba, obiceiurile și datinele, propriu suntu appărate, scola și biserica și totu ce este alului și tote drepturile și foloselc desvoltării, înaintării și fericirii sele în statu suntu assecurate. Folosinduse practică, de timpulu de față care îlu chiamă la agricultură mai la industriă și commerciu mai întinse, la arte și științe înalte, la posturi și deregătorii civici, militari și politice, supite și trebue a'și croi unu viitoriu bunu și fericitu, m Ințențința sea numai pote ci ispitită și ammăgită de nlte interese Austria. Viena 29 Ianuar. Maiestatea Sea c. r. Apostolică a mandatu, ca dela 1 Fevruariu să nu se mai dee officialiloru diete ca pănă accumu, ci numai paușalii; dar acestea la lera de 600 al, să nu trecă peste doe treimi, iar la celelalte lofi să nu treacă peste jumătatea lojei. Fiecare officiale, care se afflă în serviciu aflată din loculu seu, în timpu mai lungu de 6 septemăne, are dreptu la paușalii. O depeșă telegrafică vestise, că Ambasadorele austriacu din Parisu nu s'a afflatu față la petrecerile din urmă ale curții înpărătești de accolo. Publiculu s'a miratu de acesta, dar nu și corpulu diplomaticu. Fiinducă în urma reposării Arhiducelui Rainer, trebuia toți Ambassadorii austriaci accreditați la curți străine să fie îmbrăcați în doliu pănă la 31 ianuariu, se înțelege că D. Ambasadorele Hiubner n'a pututu a se gustiura la petreceri în vestimente de doliu. D. Gheorghie Petrovic,a senatului montenegrinu, care venise aici, a plecatu îndărpătu la Montepegro. A părute spre a'și denega săngele, numele și părinții, spre a'și vinde conștiința și pe Dumnezeu, și a se lăpăda de naționalitatea sea ca să îmbrățișeze pe alta, care să fie mai privilegiată înnaintea legiloru monarhiei și dreptății împăratului. Avăndu chrămarea de susu ca să lumineze, să învețe și să povățuiască pe poporu în toate interessele și întreprinderile lui, detoria cea mai mare a Inteliginței va fi totudeuna de a insufla în inima acestui poporu simțimentulu vecinicei recunoștinți către înaltulu tronu de unde îi vine totu binele după Dumnezeu, de a întemeia în suffletulu lui paza și respectulu către legile monarhiei care îlu fericescu, și de a ajjuta în toate modurile pe deregătoriele țerii, ca să potă pine în lucrare voința și cugetele împărăteți. Numai în modulu acesta Intelligința romănă își va împlini misiunea sea cea nobile și înaltă; numai așia cuvăntulu celu sfinfie din nobilimea mare sau ritualu împăratului va fi unu adeveru binecuvăntatu; și numai în modulu acesta poporulu romănu se va desvolta, și va înainta spre fericirea sea, întărirea monarhiei și onorea soțiătății omenești întregi! Prusia. Colonia 8 Ianuariu. În privința broșurei ce eșise în zilele trecute în Parisu sub titulu: „hotarele Franției”, gazeta din Colonia scrie următoarele: „Doi amu căntatu destulu Franțoșiloru, că Rinulu, care e germanu și liberu, nu va fi alu loru, cu tote că ei ca nișe corbi lacomi sprigă după dânsulu pănă regușescu, dar ei nu înceteză a crâncîni. Uitați vă ce broșiură frumoasă a eșuu în Parisu sub titululu „îhotarele Franției!” În această scriere zicu Franțosii: „„m scurgu, totu pămăntulu dintre Oceanu și marea mediterană, dintre Ali, Prenei și Rinu, trebue în sfărșitu să fie alu Franției, precum a fostu odată alu Galiei”- Domnulu Le Mason, asta se chiamă autorele broșiurei, aflară de acesta mai face pretențiune și pentru Olanda, și pentru Germania nordică pănă la gurile răului Elbe! Apoi spre a goli fundulu nerușinării adasgă: „ Ierile, ce Franția are trebuință ale întrupa cu sine, încă trebue să dorescă acestă împreunare. Lăcuitorii din întinderea acea mare de pămăntu, a căria inimă este Parisulu, și a căria hotare suntu Alpii, Șreneii și doe mări, fiindu Franțoși prin națere, limbă, obiceiuri, religiune, interesse, ei căștigă decă se vor face Franțosi și politicește. Savoia și provinciele dela Rina nu voru avea să se plăngă că suntu sub domniă străină. Beliiulu, care are de a mulțămi esistențarea gelosiei Europei în contra Franției, nu se va căi pentru naționalitatea sea artificialești de totu nouă. Nișe întămplări și niște interesse noue trecătoarie nu potu schimba natura lucruriloru, și nu trebue să perdă din ochi interesele cele adeverate și secure, cănd Franția va vre și va pute să domnescă peste aceste țeri, ea le va arăta gata ca să o sprijine. Așiadar, urmeză gazeta de colonia, și noi lăcuitorii de la Rinu suntemu Franțoși, și n'amu știutu! Niște flencăniri atătu de șiserabili, n'aru