Telegraful Roman, 1854 (Anul 2, nr. 1-80)
1854-05-05 / nr. 35
. La alsas reod cume seit, rușii lotrineer- breill în 17 Vuniu, și de aci înaintară obrte iute pănă la Carasu; interesele rusești de teren ca ei să nainteză cu orice prețu în timpulu e mai scuriu pănă la Varna, mai painte de a sosi acolo regimintele asiatice, care se aflau în merei; și cu tote aceste rușii aua putură porni de la Carasu în 6 Iuliu. Poporățiunea cea nuțină, prin urmare puținele sate înlocuite ce se află în Dobrogea și locuitorii ei ce stau pe trepta cea mai de jos a culturei, încă îngreună foarte multu mișcarea unei armate. După Ioanescu, statisticulucelu oficiale turcescu, Dobrogea se estinde pe 500 mile pătrate, alu guberniului are o populare remășița stă din cosaci, greci, lățime de 118.000 suflete, va să zică pe o milă pătrată vinu 235 suflete, care formeză duoo familie și locuiescu în 388 sate. Poporățiunea acesta costă numai din douesprezece naționalități, între care 14,800 săntu turci, 3656 romăni, 2285 tătari, carii s'au așezatu cu locuința aci pe timpulu, cănd Rusia a coprinsu Crimulu, și 2214 bulgari, egipteni, arabi, armeni și jidani, nemții. Cei mai avuți aci săntu romănii, prețuește la 3,357,000 franci. Locuitorii se coprindu parte mare cu prăsirea viteloru, pământulu se lucră foarte slabu din pricină, că nu sântu mine de ajunsu, de aceea armata rusească de carne nu va duce lipsă, însă depăne să se îngrigescă numai din altă parte, căci aci anevoiă va pute afla provisiuni. Acum să ne întorcem dela aceste core statistice la bulevardulu lui Traianu, care astăzi este cămpulu luptei pentru ambele armate. Acela, după cum se știe, se estinde de la Chiustenge de lângă marea negră pănă la Cernavodă lângă Dunăre și ține chiar optumile germane; acesta este o fortificățiune făcută încă de romani, din redute de pământu, care pe la unele locuri încă săntu de trei stângini înălțime, și cum se mai află unele ca acele în Ungaria la St. Toma, în Bavaria la Gunzenhausenu și în Franția la mai multe locuri. Dela șanțu se trage în josu unu șesu îngustu, ce se zice șesulu Carasului; acesta dela Cernavoda se înalță frumosu pănă la o depărtare de 3,000 pași către Chiustenge la marea negră, unde are unu decliviu micu, și apoi se sevărșește într'unu părete de stâncă înaltu de șese pănă în optu urme către mare. Păreții acestui șesu săntu parte stânci colțurate, parte bucăț de pământu țepișe, care căte pe la unu locu ajungu la o înălțime mai mare de o sută urme. Dela despărțirea apei la Chiustenge către Dunăre se formeză mai înteiu șesulu acesta netedu și blăndu, și apoi cu încetulu se taie în platoulu Dobrogei; după o milă și ziumetate păreții șesului începu a se tăie și atunci se formeză o vale țepișă, care are mai multe costișuri, însă nicăiri în șesulu acesta nu se află apă și făntănele în satele cele părăsite săntu mai adânci decătu de 12 stângini, după aceea decimele se facu totu mai neînsemnătorie și în urmă dela balta cea secată dela Burlacu se arată adâncimea valei ca o planină orientale. De aci ea se lărgește și pănă la podulu dela Carasu află omulu mai multe bălți, care vera secă de totuși bare săntu înzestrate cu trăsură și rogozui, stătătuoarie în legătură cu o altă baltă la Carapgea prin unu părău, care însă mai călare nice o alvă și încă zace în nomolu, peste care se varsă Dunărea în depărtare de 5 mile, îndată ce crește cu 18--20 de urme. Dela podulu Carașului începe unu șiru de bălți, stindu o jumătate milă dela Dunăre și formeză o comunicățiune de apă neîntreruptă. în cătu numai este nice unu drumu, care să ducă către țermi și care este învecinată cu păreți de stâncă, ce din partea Buhariei formeză o fortăreță firescă. Aceste săntu bălțile dela Carasu, din care curge unu râu latu de 2130 urme, ce se se zice apa negră, și care se estinde peste o vale lată de 900 pănă la 2,000 de urme, încungiurată de păreți înalți, cu multe încovăieture în și care ține ca o jumătate de milă. Ca să zică, punctulu acesta este uniculu, trece o armată mare, și pe la care poate aci încă are a se lupta cu greutățile terenului ce le amu arătatu mai susu, apoi 7 mile mai în susu la despărțirea apei pasagiulu pentru lipsa apei de beutu este ăriba peste veară mai cu revetințe. Irele este cu o neputință a îmbinta mai departe. Din Împregiurarea acesta se pote deeluci, pentru ne loculu acesta, care pentru luptătorii din partea Bulgariei este forte favoritoriu din pricina șanțuriloru romane, din timpurile cele mai vechi a fostu și este cămpulu luptei pentru popoare. Astfesiu de greutăți și pedece ale terenului ceru timpu și bravură militare, ca să le poată omulu învinge, apoi acum trecerea peste bulevardulu lui Traianu va fi mai grea de cătu în bătăliele de mai nainte, căci la anulu 1828 acesta mai cănice a fostu apăratu, pentru că Brăila, unde se afla atunci concentrată toată poterea turciloru, a fostu încunuurată, și armata rusescă a naintatu cu pripala bulevardulu lui Traianu, care nu era apăratu. Acum cănd elu este încungiuratu de simburele armatei turcești, să nu se înșele cineva a se încrede prea multu în bărbăția și virtutea belică a armatei rusești, căci ostașii cei mai bravi se potu respinge aci de doue, trei ori, fiindu pusețiunea atătu de tare. La anulu 1809 bulevardulu lui Traianu s'a coprinsu cu multe jertfe de ostași și istoria locului acestuia este scrisă cu tinctură de sănge. Monarhia Austriacă. Transilvania. Sibiiu /1g9 Maiu. Maiestatea sea c. r. apostolică prin prea 'naltu subscrisă diplomă s'a înduratu a rădica în statulu baronatului împerătescu austriacu pe c. r. consiliariu aulicu dela prea 'nalta curte judecătorescă și de casațiune Fr. Iosefu de Salmenu, ca comendatore alu ordinelui leopoldinu, în conformitate cu statutele acestui ordine. Asemenea și pe c. r. consiliariu actuale de taină fostulu comisariu superiore provinciale în Ardelu Iosefu Bedeusu de Șarbergu, ce se află acum în pensiune, ca comendatore alu ordinelui leopoldinu, în conformitate cu statutele acelui ordine, în rangu de barone, împ. austriacu. În Nr. 30 alu Telegrafului romanu din 17 Aprile c. v. s'a zisu, că foculu ce a arsu în biserica romănească din Bungardu în Joia mare, s'aru fi arățatu dintr'o lumină, ce remăsese arzându în biserică. După atestate demne de credință, ce le avemu a mănă, săntemu în stare a încredința, că lucrulu nu s'a întâmplatu așa, ci fiindu datina, ca în Joia mare la citirea celoru 12 evanghelie totu omulu să țină o lumină aprinsă în mănă, oare care dintre bărbați a aruncatu muculu luminărei sele între scaupele bărbațiloru, care plindu toate putrede și mâncate de cariide împreună cu podinele dedesubt, lesne s'a pututu întâmpla, ca foculu să'și afle intremântu și așa să ardă încetu pănă a doua zi dimineță. De se aprinde din vreo susținere, ce aru fi remasu nestânsă, atunci altariulu, sfeșnicele, stranele, mesele și policandrulu pe unde au fostu așezate lumine aprinse, a doua zi nu s'aru fi pututu aula tote în stare neatinsă de focu. Paguba ce s'a pricinuitu prin acelu focu, nu trece peste 9 floreni în valută. căndu s'a observatu. Austria. Viena 10 Maiu e. n. În numerulu trecutu, amu arătatu, cum că împeratulu franțoziloru a demăndatu formarea de doue tabere ostășești în numeru de 150,000 feciori. Lumea cea fricoasă a și începutu a da feliurite restălmăciri la această pășire din partea Franției, zicându, că acea contentrațiune de ostași aru trebui privită ca o demustrățiune în contra poteriloru germane, pentru că acele nu voru a lua parte activă la resboiulu ce s'a începutu între Rusia și Turcia, sprijinită de Anglia și Franția. Într'aceea oamenii deocamdată potu fi deplini linitțiți, că înființarea aceloru castre nu țintește la nice unufeliu de demostrățiune, mai alesu că pici pusețiunea ce au luat'o la fermii de meză noapte și mezăzi ai Franției, pu aru fi potrivită pentru unu ce asemenea, ci uniculu scopu alu aceleia este, ca cerându trebuința o mai mare desfășurare a poterei armate în resăritu, să se află o oștire mare pe picioru de resboiu, care fiindu aprope de mare, să se potă înbărca la cea dinteia ordinățiune, se află ici colo și căte unu a căroru avere în vite se care se e