Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)

1855-09-28 / nr. 77

JMCNAR­­elegrafulu ese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe affa­­tă la C.R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c., ear sibiiu 25. ANULU Septemvbrie 1855. MII. o jumetate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. al. Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe unu anu 12 f. pe ., anu 6 f. m. c. N2 77. EfEEEEE------- Depeșe telegrafice. * Constantinopol 17 Septem. c. n. La Care au prins rușii un tran­sport de proviant turcesc de 1.000 de cai și 300 feciori. Aicea se cugetă că Carsul se va mai ținea vreo căteva săptămăni. Odesa 26 Septem. Împăratul Alecsandru au sosit ori dimineața în Nicolae I. Sebastopolul în ziua după asalt. Cei mai mulți cercetători ai Sebastopolului se miră de for­­tificațiile rusești, și nu putu pricepe, că sau putut lua, în vreme ce alții sănt cu totul încremeniți despre aceea, cum au putut a­­ceste fortificații pline de surpături și de ruine să se apere mai de­parte. O privire lăpădată asupra fortăreaței ne arată, cum că amăndoe aceste ziceri nu diverghează așa tare dela­olaltă pre­­cum sar părea. Atăta este a se vedea pe toată întămplarea din ruini, cum că artileriștii noștri au făcut fieștecare cot, fieșteca­­re gaură de țelul tunurilor sale, și că pentru ruși fără să jert­­vească atăța oameni încăt să se topească o armată întreagă a fost fără putință a mai ținea un corp de trupe mai îndelungat în fortifi­­cații. Fortificațiile lor ce nu lăsară să străbată bombele fie ele căt­re mari și numeroase, nu au fost totuși destul de tari, ca să poată susținea un atac fără veste din toate părțile. Din alta parte însă a fost și tăria fortificațielor marină. Inginerii noștrii afirmă cu sfiinlă, cum că fortificațiile rusești ar fi fost rău trasate, însă cu toate aceste niminea nu putea tăgădui, cum că rușii, de­și ei în cămp deschis nu putu să se măsure cu aliații, totuși au putut ei ținea un bombardament înfricoșat ce nu iau văzut lu­­mea, și o împresurare de unsprezece luni, au lăpădat înderept un atac obștesc, și la un atac mai tărziu obștesc asupra tuturor patru puncte de căpetenie ale lor, numai la unul, care vezi bine că a fost cheia la posiția lor, au fost în pagubă. De aci urmea­­ză destul de învederat cum că inginerii rusești și au deslegat problema lor cu o istețime e­straordinară, și au dat locului o tărie artificioasă, care noastre celor mai mari, a făcut'o să se împrotivească silințelor Sebastopolul în flăcără și corăbiele reusești cufundate în mare povestescu o istorie minunată, la care 10.000 de englezi și franțozi căzuți și răniți dau cel mai bun co­­mentar!! Aceasta privire mai duce însă prea departe, și eu mă întorc dară iarăși înderăpt la obiectul meu. Suprinderea ce a domnit în 28 August în tabăra aliaților cănd ea înpreștiat faima ca fulgerul de iute, că rușii ar fi de­­părtat cetatea arzătoare, a fost nespusă. Înfricoșatele ecs­­plozii, care zguduiau greu pămăntul ca tocmai atătea cutremuri de pămănt, au răpit obosiților soldați somnul de noapte. În tabă­­ra englezească sau pregătit englezii de un asalt nou asupra Reda­­nului, și nu știau nice dimineața că rușii au deșărtat acest fort încă în mezul nopții. Tăcearea de moarte, ce domnia în ceta­­te, au atras atenția oamenilor noștrii încă din noapte; unii din bună voe îndresneau a merge pănă la linia pușcăturei, și au vă­­zut spre mirarea lor, că locul afară de cei morți și murinzi, este cu totul deșertat. Ceva mai tărziu se vedeau flăcările străbătănd din ulițe și piațe, un punct după altul se făcea vă­­zut, flacăra se ivea din ferestrile caselor, șiruri lungi de casă au luat foc și au ars de tot, și mai nainte de ce a amurgit de ziuă, a stat cetatea Sebastopolul - frumoasa și maiestatica domnitoare a marei petre asupra cărei am lăpădat noi căutarea puastră plină de dor­­ în flacără. Fortul Alecsandru a ples­­pit în aer cu un duet înfricoșat, care a făcut să se cutremu­­re pămăntul. Către răsăritul soarelui au urmat după­olaltă alte patru ec­plozii, care au săvărșit stricarea fortului carantinei, și a bateriei din bastionul central. Un moment mai tărziu însuși Redanul priveliștea unei înfricoșate ecsplozii, a fost și care a trebuit să constiiească la mulți răniți viața. Spre norocire o­­șirile, care au ținut noaptea ocupat Redanul, sau fost retras. Ba­­stionul țentral și al catargilor a plesnit în aer dimineața pe la 5 ceasuri. La jumătate pe șase ceasuri au urmat pe partea stăngă doe eciplozii de cele mai tari și potornice, care au zguduit pămăn­­tul vreodată, de bună seamă a fortului Alecsandru și a magazi­­nului celui mare. Rădicarea masei negre de fum, de aburi suri și albi și a unei mulțimi de eșchii de lemn și petricele în aer, au fost tare înspăimăntătoare, însă mai înfricoșat a fost dustul tu­­nurilor. Un magazin de bombe a plesnit în aer, și sau exiplo­­dat ca și un foc artificial gigantic. Acest moment a fost gran­­dios. Cugetați vă o mulțime p enumerată de flacăre mici și mari care acuși să sue sus în nori, acuși se perdu învăluite în gigan­­tice columne de fum, și apoi iarăși plesnescu cu o putere mare, și se topescu în globuri mari de fum. În vreme ce aceste toate sau întămplat, au mers rușii po­­somărăți peste pod, caice au mere în sus și în jos cu material de resboiu, sau cu soldații pe carii ia desbarcat de partea de că­­tră amenzi, ca să săvărșască lucrul, adecă să pună foc la mi­­nele ascunse, sau să dea foc și caselor care încă nu arseaseră. De la flotă se mai vedeau numai opt vapori și catargele corăbie­­lor cufundate. Cu vărsarea zorilor sau furat franțozii din apro­­șele lor și au alergat în cetatea arzăndă, și nu sau putut reți­­nea nici prin flacăre, nici prin înspăimăntarea e­xploziei, nici prin vrăjmașul pănditor, nici prin tunurile lor proprii care în valuri regulate au pușcat cu glonță și cartace în suburbii, de bună seamă cu intenția ca să rețină pre­trenerii ca să nu'și ecs­­pună viața prin năstășnicie. Însă pantaloni roșii, și vănăți, chepii și feluri de ale zua­­vilor putură nu mult după aceea călători de la casă la casă între flacări. Și mai nainte de ce au bătut 5 ceasuri se văzură gră­­mezi de soldați venind încărcați cu pradele sale, și mai nainte de ce au eșit cu totul din cetate batalioanele rusești sau putut cumpăra în tabără tot feliul de relicvii. Matrozii încă nu au rămas înderept, unde era ceva de apucat, căutând între rup­­turi, mese și alte mobile, de unde au scos unele și altele și leau luat în aproșe. Prin ecsplozii și au perdut singuraticii sol­­dați, carii sau dus prea departe, viața, și de aceea sa tras mai tărziu un lanț de posturi englezești de la aripa englezească stăngă, pănă la cea dreaptă a franțozilor cu aceea inviație afară nerali, de ofițerii de slab și de feciorii ce făcea slujbă, de­ge­­să nu iese pe niminea în cetate, și să aibă o deosebită băgare de sea­­mă asupra prădătorilor și să le ia prada. Pichetele englezești au avut însă numai inviația a împedeca răpirea din partea englezilor, franțozilor însă, sardinezilor și turcilor nu avea să le poruptască nimica, și așa sau prevenit mai bine stăzilor, care alt fel nu sar fi întămplat. Buna în-

Next