Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-01-21 / nr. 3
12 care evenimentu ce se ivește e o dovadă spre resfirarea îndoilei, spre îmbărbătarea celora mici de inimă și spre stârnirea acei încrederi în Europa întreagă, cum că iarăși va întra la locul său ordinea, pacea și libertatea cea rațională, împărținduși în fauința sa cea bună preste toată lumea civilizată. Poterea iarăși au ocupatu locu lăngă dreptu. Inimile cele mari și oneste din veacul nostru, iarăși ș'au ocupatu locurile loru cuviincoase, și încă pe cale pacinică. După acea laudă pe Regele Victoru Emanoilu și pe Contele Cavuru, ca pe unii carii înțălegu de aproape chestiunea Italiei. Acea ce e Gariba di pe cămpul răsboiului, este Cavuru pentru consiliu. Regina deschisă în 24 ian. n. parlamentul în persoană, prin o cuvăntare a cuprinsu e următoriul: Relăciunile mele cătră puterile străine săns Cu încheerea ședinței din urmă vamu încunoștințatu necurmatu prietenoase și îndestulătoare, pe D-voastră despre declarațiunile mele, ca dacă adeca saru aduna poterile cele mari , a se consulta despre soartea presintă și viitoare a Italiei, să trimitu oare acolo împuternicitu. De atunci încoace amu primitu înse invigare formală dela Împăratul frontosiloru la congresul ce se va aduna din representanții poteriloru ce au luatu parte la tractatele vienese din an. 1815. Scopul acestui congresu va fi de a primi încunoștințarea desapre tractatele din Tiurid, apoi mai alăturănduse lăngă pogerile numite încă și Roma, Neapolul și Sardinia să se consulteze despre mijloacele care le aru afla mai bine spre a împăca pe Italia și spre a i se întemeia fericirea pre niște case solide și trainice. Dorindu totdeauna a lua parte la asemenea așezăminte ce țintescu spre susținerea păcii, amu primitu învitațiunea, și amu făcutu totodată cunoscutu cum că eu mă voiu ținea strânsu la congresu de principiile acelea, ca la ori ce împunere din partea vreunui guvernu sau statu, asute Italiei să nu fie ertatu a se intreprinde nici o silă. Evenimintele ce venire la mijlocu causare amărarea ageau și astăzi nu se poate ști acea, ca să scutescu pe ponoarăle elia de întrevenirea pogerei străine dinioară în nouă ani de zile dupăolaltă. G Turcia. Din cercasia au început a earăși a emigra cercasierii în Turcia. Poarta au recunoscutu pe Domnul Negri, de Aginte în Constantinopol pentru Moldova și Romănia, căndu se va aduna acela, greșu, ori în iobagiloru, au adusu în de pămăntu căte două lăngă bile sale semiinsulei pondereasă, principu, însă în urma voru oi datori conferințe din năuntru, italiane se au însă zile ne ori în conîntredeosebite, voiu eta că comisiunea centreloile eliberărei septămănă, încă și spereza, causa neta o ordinăciune e ștearsă în nică și într'unu cipu îndestulitoriu. Rusia. Din Petersburg se scrie, trasă de acolo însărcinată cu că causele voru resolva pe cale pacși adeca, iorăgimea ți dieposițiunei provisorie, iobații a mai lucra proprietariloru o Ore de ce învățămu grecește? (Încheere.) Pentru studiulu limbei grecești se cere firește o silință mai mare și o seriositate mai bărbătească, o cugetare mai adăncă și o acurateță mai mare, daru tocmai de aceia să și cere dela unu tănăru studinte și se propune în gimnazii, pentru că mintea omenească daru mai vârtosu a unui tinăru este tocmai ca și unu aloatu, pe care de cei frămânți mai multu cu atăta să face mai bunu; seau să poate asemăna unui cuțitu, pe care ascuțindulu taie, însă nu va fi totu atâtu, pe ce'l vei ascuți, căci de 'l vei ascuți pe oală va tăia mai rău ca cându'l vei ascuți pe o tocilă seau pe o gresie. Pentru minte se poate numi limba grecească celu mai bubu mijlocu de ascuțitu, căci prin dănsa devine cineva la ageritatea aceia, care e condiționată spre a învăța ori ce limbă vechie. Pe lângă acesta studiulu limbei grecești regulează mai bine ca ori ce studiu fantasia, care de altu feliu saru abate în deserânare și imaginere. Mulți însă aducu acea obiecțiune înainte, și zicu: „De leve trebue nouă spre acestu scopu a cinui tinerimea cu atâta gramatică, sintactă, și așa mai încolo, pe cându poi putemu deveni încunjurăndu acestu drumu greu și glodurosu, pe unu drumu mai ablu și fără greutate la cunoașterea și cetirea clasiciloru vechimei, avăndu o mulțime de traducțiuni în toate limbile, din care ușorui poți cunoaște clasicii vechimei. Așa este! sânt multe și între alte foarte bune traducțiuni, însă spiritulu autorului, planulu seu și disposițiunea naturală, este cu forma și însușirea limbei între așa mare și întinsă legătură, încâtu nu poți pricepe acea, deacă cu aceasta nu vei ținea o luptă. Da, chiar din cea mai bună traducțiune nu se cunoaște spiritulu și caracterulu autorului, poporului și alu timpului său așa curatu, întro astfeliu de ageritate și libertate ca din originalu, ci acela rămâne totdeuna coperit și departe de noi. Apoi cugetu, că fiăcare va da dreptu la aceasta, că voindu cineva a vorbi cu unu streinu mai bunurosu va vorbi în limba sa, seau în a acelua, deacă o cunoaște singuru, decât căndu să vede silitu a se ințelege printrunu al treilea, printrunu srinutoriu (eoumai , acela ce se vede portretulu unei persoana interesate, seau acela care vede însași persoana? Afară de aceia scopulu traducțiuniloru este mai multu acela, a ne înflăcăra sare cunoașterea originalului, sau celu multu a ne da unu prosplectualu literaturei cei vechi. Și tocmai fiindcă cunoașterea și învățătura limbei greceștii ne face atâta de lucru și ne arată a tătea pedeci și greutăți, mai multu a ne strădui spre învingerea acelora, și trecându apoi prin acestu drumu spinosu, atuncea va fi cu atăta mai dulce odihna, dulceața și delectarea în dumbrava cea pompoasă plină cu flori a muzeloru grecești. Apoi a face câtu de puținu cunoștință cu unii Sofocle, Csenofonte, Taatone și Pindare, este ceva mărețu și de laudă. Impresiunea ce face astufeliu de caractere și personalități pe spiritulu și fantasia pentru totdeuna, ce face aceia ce este noastră rămâne neistersă impresiunea aceasta zicu, frumosu pobilu și sublimu mai vârtosu pe tinerime, a cării simțiri și fangasie sântu iritabile și capace mai multu ca oricându pentru idealu, nu piere, fără de a lăsa în sufletulu postru urma care nici odată nu se poate șterge. Ș o trebue cu atât 2 3 Țitație edictată. Ioan Boeriu, născutu din Betleanu, un au părăsitu cu necredință pe legiuta sa soție Maria Ioan Păișu din Râușoru, cu prăzne șicu de fărăncușa de locul aflării lui. Deci mai sus pumitulu pribegitu prin aceasta se sorocește, de la data de mai jos întrua anu, negreșit înaintea scauși ozi, să se înfețoșeze nului Protopopescu I. al Fagărașului, căci din protivă, se va da hotărare la acția șuerii părăsige, și în lipsa lui. Făgăraș 28 Dechem.erio. Petru Popescu. Protopop. nau și 9 de religia greco răsăriteană luni, ne știiduse nimica de un 4-2 Concure La Biserica greco-răsăriteană din S. Sebeșu, este de a se zugrăvi Iconostasul Tâmala, în stilu și filorăriățețu-10 și Redctor respunzător Ioanu R. Raț, cei tăiați în lemnu, de a stătătoriu din 10 Icoane de mărime mare, 46 de mărime mijlocie și 33 micuți înaltu de 3”. 4. iarălata de 3” A1311 seescrie prin aceasta concursu pănă la 25 Fevr. 1860. Doritorii lucrul acesta a luat insele arte, și de a se adresa prin scrisori franuate către reprezentația bisericească respectivă mai josu subscrisă, pănă la terminul pusti. Despre prețul și condițiunile zugrăvirei și auririi, seau se înfățișa în persoană pentru învoire și privirea lucrului. S. Sebeșu în UL an. 1880. Reprezentația bisericească greco-răs. din S. Sebeșu prăbau scopescu de cuprinde a se legitima înaintea scaunului Epigreco-răs. despre desteritatea loru în înlesninduse a 5-2 Înștiințare. La Orlatu, în Prefectura Sibiiului, se află o moașă, anume Nastasie - văduva l. Ioan Munteanu, în vărstă de cincizeci de ani, prevăzută pracsul cu diplomă despre învățarea și cu alte mai multe attestate la offițiolatul parohialu gr. catol. și hărnicia sa, pentru ori care orașiu cere prebuinți. Întrebarea Orlat 9 Ianuarie 1860: despre se undecarea ori satu, moșitului, portarea, recomăndă adeca mai de aproape se poate fate din Orlatu. Îînpșttiințare, el Din partea reuniunei femeiloru romane se va da în Sala redutei din Brașov. Dușinecă înu Feprearie 18600 unu Balu, epre foloeulu orfelinezi lenuarie loru romane rămase în 1818-- 1849, la care sântu plăcută, su ajute totodată pătiminda omenire:” Brașovu ”, lanuariu 1860. Zoi Petric. Prezidentă, toți apotiți, carii doresc, un petre sâăndu o oară Cursurile baniloru în Viena în 23 Ianuariu p. val. er galbini Împărătești. 10 Din Împrumutul pațional fujri, austr. fl. giuzul”. vuui REE uia Metalicele . ci „„l'ma