Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-02-11 / nr. 6
22 nu e bate, e spusu amenințeriloru elementeloru însuși care nu silescu pe omu ca să umble lingușindu pe cineva cu căciula amănă pentrru o bucățină de păne. Mai recomăndămu cetitoriloru nostrii și cu astă ocasiune procetirea cărții: „Învățătoriul și Poporul,” scrisă de Dl. Al. M. Narienescu, care tratează mai prelargu despre obiectul acesta. Din partea autorității noastre bisericești supreme, sau datu în repetite rănduri îndemnurile și sfaturile cele mai părintești pentru poporu spre a îmbrățișa meseriile ca pe un mijlocu atăta de putinte pentru îmbunătățirea soartei lui, arătăndu destul de pipăitu, că ori cătu să fie de strădalnicu și muntitoriu poporul nostru, pănă ce nu va îmbrățișa meserii, pănă atunci nu va potea ajunge la starea în care se află colăcuitorele popore, aruicăndu întrunul dintră cercularele de bine venită aci - din So scriptură: „Parto Narto, te silești și spre multe te trudești, ci unu lucru trăduește; iară Maria partea cea bună s'au alesu, care nu se va lua dela dănsoriiloru pripescu în întreprinderea acelora poate sunătoare în obiectul acesta citațiunea cea arăta o degradare; pe păntu în țările dinafară capitaliști ce dispunu preste mai multe zeci de mii, le îmbrățișază cu toată căldura, pentru că le cunoscu folosul celu mare. Acelu părinte lucră dart mai cu scopu, care dacă are mai mulți prunci, le crește în frica lui Dumnezeu, și pre fisște carele îlu aplică pe cărarea acea, spre care vede că are inclinare și facultățile cerute. Cu asemenea exemple premeariere doi inși dintră on. postrii DD. Protopopi. Acești doi veferabili Protonoi, au fiește carele căte unu fiiu la universitățile dinafară, și căte unulearăși fiește carele la meserii. Dă de ceriul ca națiunea romănă să numere mulți părinți asemenea acestora. Să ne mai întoarcem însă puțintelu la obiect. Prin patenta pomenită din 20 Dec. atr. și legea despre meserii, ziserămu că se dau unele concesiuni liberale, pentru fiește carele cetățanu austriacu, de a întreprinde meserii, că țelurile și cu acestea privelegiile cele ruginite și aiedecile cele nenumerate ce proveneau dintr acestea au căzutu pentru totdeauna; nu cumva avemu a înțălege prin aceasta oare, ca să ne apucămu numai de a întreprinde meserii, fără ca să le și mai învățăm? Nici odată nu face omul în viață vreun nașiu mai greșitu, decătu atunci, căndu se apucă a întreprinde un luvru pre carele dănsul nu sau studiatu nici căndu, sau nu sau studiatu de ajunsu, și așea prin urmare ne cunoscăndul, zice că va potea reeși cu dănsul. Cu că tu cineva va învăța mai bine vreo meserie după care voește ași căștiga pănea de toate zilele, cu atăta mai vărtosu poate fi siguru despre subsistința sa viitoare. Astăzi căndu meseriile au luatu unu zboru mai înnaltu, căndu acelea se află trecute prin mai multe reforme produse de împrejurările timpului, a învăța o meserie vară zică a o învăța cum se cuvine, a o cunoaște cătu mai bine, căci a fi un cărpaciu slabu, un meșteru strică, e atăte, cătu a fi un pierde vară. Daru oare nu va fi prea tărziu a ne apuca acuma de învățarea și întreprinderea meseriiloru, căndu alte popoare au făcut aceasta cu atăta zeci de ani mai înnainte, și căndu astăzi mai multe meserii pe care le sevăârșeau pănă acumu măni omenești, ajungăndu la o perfecțiune mai înaltă, se suplinescu prin fabrici? Cu timpul se reformează toate, cu timpul săntu estnse toate schimbăriloru și strămutăriloru, cu timpul se îmulțescu și trebuințele omenești, tocmai de aceea și meseriile de sau și reformatu foarte multu, daru ele promitu o păne destul de sigură și pe viitoriu, întocmai va și pănă acuma, pentru ori care meseriașiu bunu și strădalnicu. Multe încă amu mai avea a vorbi despre folosul celu mare al meseriiloru, a acestui tesauru neprețuitu, pe care nu'l răpescu furii, care Brașov 1. Fevr. Maria, soția Părintelui Protopopu Petru Ghermal de aici, în urmarea unei boale aprigi, carea ținu numai 10 oare, după priimirea spiitelor și de viață dătătoarelor taine, în vărstă de 53 ani, se mută la veșnicile lăcașuri, în 28. Ianuarie pe la 87 oare seara. A. Carolina 5 Fevruarie. Voru fi vreo cățiva ani de căndu amăndouă comunele bisericești gr. orientale de aci, își propusere a face căte o școală mai corespunzătoare, căci celi două căscioare ce se află lăngă ambele Biserici, după cum săntu ele astăzi văzindule ori ce călătoriu, zău nu va zice căs'u școli. Voința ce e dreptu n'au lipsitu din capul locului, decătu au lipsitu capitalul și Dumnezeu ne ergte poate uneori viața și înțălegerea. Deși întră poporănii astoru comune se aflau mai mulți inși cu stare bună, însă nefiindu numeroase comunele era totuși prea greu a zidi două școli separate; și apoi chiaruși zidindu școlile; atăta încă nu e de ajunsu, pentru că zidurile în sine încă nu facu școala, la aceasta se mai cere învățătoriu, și încă ca școala să se poată numi bună, să fie corespunzătoare scopului, are lipsă de învățătoriu bunu, cu alioicatu de ajunsu pentru cariera aceasta, iaru pentru un învățătoriu bunu, se poftește și o leafă bună corespunzătoare, va să zică, se mai cere încă un alu doilea capitalu. Șapoi capitalul de unde? Considerăndu acestea împrejurări salutarămu cu multă bucurie proedtulu selu arăta de bine nimeritu pentru noi, propusu din partea Mării Sale Dlui Consiliariu de școale Dr. P. Vasic, ca adeca, în locu de a face două școli slabe pentru fieștecare parohie, să facemu numai una și bună pentru ambele comune, căci dacă se potu concentra două trei sate spre ași zidi căte o școală, pentru ce să nu ne putemu pot concentra din două parozhii din unul și același orașiu? Dacă idea aceasta saru fi realisatu mai de multu, dacă noi neamu si concentratu poterile și neamu si înțălesu din capul locului, așea amu fi pututu avea și pănă acum o școală bună, daru apoi ce a fostu a trecutu, trecutul nu pe mai stă în disposițiune, poi avemu a ne îngriji numai despre viitoriu, și îngrijirea despre unu viitoriu bunu se cuprinde în activitatea, în folosința cea discretă a presentului, de acea nice că lăsămu vreun momentu fără ca să nu lu folosimu în favoarea și interesul școlariu, pentru că săntemu convinși cum că noi romănii vrăndu a lucra la edificiul celu mare alu viitoriului nostru, avemu a ne rădina cu bărbăție școli, și a jergei din cătu avemu la susținerea acelora. Toate săntu bune la timpul seu - zicea odată unu înțăleptu, de aceea nu putemu osăndi lumea, dacă oamenii în unele timpuri anumite, și mai vărtosu în carnevalul de iarna, mai lăsăndu la trecaniile cilantropieu avurămu și poi în zilele acestea. În o parte năcazurile și grijile de toate zilele, aleargă la petrecanii și jocuri, spre ași mai căuta acolo căte unu momentu de distracțiune spre resfirarea gănduriloruceloru torturătoare și storcătoare de potere; au totodată dasă însă și căte unu scopu cilantropicu, ele atunci au folosu îndoitu, și putemu zice că numai atunci își au folosul loru în înțălesu adevăratu. O asemenea petrecanie însoțită de unu scopu pe preste așteptare. 30 Ianuarie v. v. se țănu aci în ospătăria la Leul de auru” unu balu în folosul școalei noastre gr. orientale, care nu numai în privința splendoarei, daru mai vărtosu a petrecerei cei crățești întră simțimintele cele mai prietenești ce a domnitu întră ospeții carii a representatu pe toate naționalitățile și confesiunile din orașiul nostru, merită toată attențiunea. Amploiați, (întră carii și DD. Președinți dela ambele Prefecturi și Preturi) cetățeni, pofitiri și preoți, petrecure aci la olalaltă cu toată mioșia și îndestulirea. Mulțimea au fostu mare Restulu curatu ce a întratu în cassa școalei, subtrăgănduse spesele balului au fostu 230 fl. val. austr. Pănă în momentulu de față încă ne mai totu nimerescu bani din mai multe părți. Și fiindu că dintră cei invigați la balu, prea puțini au plătitu numai prețul întrări, așea împărtășimu aci vu ostă ocasiune operatei redacțiuni și lista contribuențiloru, cu aceea, ca de va afla locu în coloanele jurnalului nostru, să se publice. (Se publică în foleleton. R.) Nu potemu ca să nu aducemu aci înnainte și sprijinirea cea călduroasă ce o întimpinarămu din partea mai multoru concetățeni de aci, carii pu săntu nici de o religiune nici de o națiune cu poi, și carii ne sprijinescu numai din îndemnul celu mai curatu umanu și patriotivu, mișcați de respectul cătră totu ce e filantropicu, conformu cu principiile cele mărețe creștinești. Întră aceștia pomenimu aci pe D. I. Cheresteș, măestru de năi, un cetățanu bravu de aici, care ne a promisu a ne transporta dela Seghedinu atătea țigle, căte se voru cere la acoperirea școalei, cu prețul de acolo, fără a poati vreun banu pentru transportare, prin care afară de aceea că țiglele dela Seghedin săntu renumite, mai frumoase și mai trainice decătu ale noastre, apoi săntu totodată cu multu și mai ca tine. Căndu vomu ajunge ca să putem zice, că avemu și noi o școală bună nu știu; atăta credu însă că doară în întreaga patrie n'aru fi vreunu locu, mai potrivitu pentru de a rădica o școală centrală romănă, organisată bine, ca viaru aici în orașiul nostru, care are atătea date istorice pentru pnoi, și care e înconjurata de comune numeroase curate romănești în miezul țării. Prospecte săntu bune. T. t Ali doile garostei in integiresprii poeziei iordagice. I. Inagii 6-3 ai Tel.gom. si 5-6 a Follei din an. trespti., atuiti onoage a garogta desrge stagea intghighindeghiresamrști roestei rorogale, deosebi, a desbate desrghe esistintia baladeloghi rorogale la rorogplii gomanui, asemeneacpiii indghesinghe a desshinde pnii sonsogeii si balade nationale - leaga de astadata indgesnessti a gestande la pnele ranste, la saghi doaga matti din oarpulisii si asterta țnii ghesriunsii, rentgț se daga toiti atinve desrge rgomisipnea de a maghi fandatipnaea ssolaga gomana din Liroca, desrghe sonsșgeștii ep balade, si desrie rgorasighea intgergindegii. In rgefatipea Datadeloghi rgomitii venitulti sp gatii fandati pnei atinse. Din asestii tenitii in 24 Sert. v. 1859, am derțsii 50 Ai. aggiptiiin sasua bi seghisei din Lirotva, guțandii re on. ștogi si re ati bageati dempi de insghedege, sa se roagte eaghiiea banilogti in intielesști eristotei adgesate. Sregti, sa insasandpse banii re unele esemrlaghe retgespte, si tesandii si sele gemase, hfoiii rptea adapțe o spma mai maghe. In rghicvintia sonspgsștți spbalade natițnale am a ghesrunde, sartip asesta miam aiuneti asetii ssorti mi7