Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-04-28 / nr. 17
Nepărtinitoarele cercu stări, în care acestu poporu a avutu de a se lupta în cursu de mai mulți secoli, la împiedecatu de nu șia pututu de svolga înnăscutele sale virtuți, ba logma din contră nu potu fire scutitu de acele scăderi și viziuiri în care camu de răndu cadu popoarăle subjugate. Cu toate că romănul e prevăzutu dela natură cu toate acele însușiri și talente, ce potu face pe un poporu mare și bravu precumu în pace așa și în belu, cum și în toate întreprinderile ce potu contribui la mărirea unui popor, totuși prin timpurile vitrije, căndu inimicii aceluia a măsuratu barbariei de pre acelea timpuri făcură conjurațiunea asuprăi, morală, politică și soțială, se sugrumase și precum se nădușisă și într'ănsul acea scăntec de viață națională, acelu simțu nobilu de care se însuflețescu numai popoarăle cele luminate și libere, și'lu osăndiră la moar' Și aceasta se întămplă cu ori care poporu în lume, dacă acela are nenorocirea de a oi condemnatu la sclăvie. Înse totuși acelu simțu sfăntu nu s'a rădușitu așa, încătu prin instituțiuni bune se numai poată re'nunța, că 'elu mai dede și în timpurile noastre căte unu semnu de viață. Romănul e aptu spre orice întreprindere și meserie, caută înse să mărturisimu (aceea ce sau zisu mai de multe ori) vrăndu - ne vrăndu - și încă cu durere cum că meseriile, acelu ramu frumosu de căștigu, și așa zicăndu temeiul averei și a tăriei naționale, carele formează clasa burgărimei pănă acuma au fostu foarte puținu căugate de romăni, ba încă se paru a se porta și cu creșcare desprețu cătră aceste întreprinderi de mare importanță. Și macaru că romănul voește a se porta și în astă privință următoriu fidelu alu străbuniloru sei, mai preferăndu se ocupă cu pupănica agricultură, dacă pui succede noroculu a se avănta la vreun servițiu publicu, d. e. ca amploiat sau preotu, totuși trăbue să recunoaștemu, că aceasta potea avea locu numai pentru timpurile de atunci, înse pentru noi carii trăimu în zilele acestea, cu privire la cercu stările presinte, cănd națiuni cultivate au făcutu pași gigantici, și descoperiri de minune în folosul industriei și a comerțiului, rămănerea îndărăptu de acestea popoară e o moarte materială, carea neapăratu va căuta să tragă după sine și moartea națională. Îmbrățișarea industriei și a comerțiului dară e pentru romăni o chiestiune de importanță vitală. Mai încolo romănile cu respectu și recunoștință cătră binefăcătorii sei, cu credință cătră mai mari și mai alesu cătră Împăratulu seu, pre care a măsuratu săfintei scripturi lu venerează. Ca soldatu totdeauna fu credinciosu slamurei sale. E ospitalu și cu inimă bună și destisă, elu vorbește aceea ce simte și în inimă; îi place a spune adevărulu în față, iară nu a linguși în față și a prige în dosu. Elu e religiosu, credinciosu datiniloru și obiceiuriloru străbune, de se țâne morușiu, ba chiaru și unele prejudețe și superstițiuni eredite dela străbunii sei învălea păstratu pănă astăzi, care potu șerbi de unu argumentu a originei loru. Întră datinile religioase erezite dela străbuni se numeră d.e. darea de luminări pentru sufletul răposațiloru din familie, aducerea de sacrificii, cereale, ș. a. ș. a. Căci și la românii vechi dacă răposa vreunu membru alu familiei, atunci ceialalți rămași în viață se simțau îndatorați nu numai amorți cu toată cuviința, ci încă alți și ajuta prin ceremonii, rugăciuni și sacrificii, pentru ca așa să poată avea răpaosu și primire în împărăția spiriteloru; numai așa credeau ei că va avea răpaosu mortul și va aduce binecuvăntare și fericire casei sau rudeniiloru sale. Din contră ne împlininde și cei vii această datorie cătră celu mortu, spiritul acestuia după credința romană va căuta să rătăcească ca neodihnitu și va năcăji pre rudeniile rămase în viață. Întră datinile religioase se înșiră și colindele din ajunul crăciunului îndatinate pănă în zilele noastre la poporu. Întră superstițiunile și prejudețele străplăntate de la vechii romani, se numeră și prejudețele poporului despre ursite (surori caprițioase, care sedu lăngă leagănul pruncului nou născutu și împartu soartea viitoare a aceluia, prejudețele despre babele rele, adeca, tempestatea scimbătore; tradițiunea despre zinele sănte,despre care se zice, că dacă trece omul pe locul loru rămăne ologu - paraliticu,) despre bălauri; fermecăturile vrăjitoare, cumu erau de ei. Maghii din vechiulu Apulumu; credința despre presemnele fenomeneloru estra odinarie, ce se arată pe ceriu; zilele superstițiare, Maria - ziua ursului, și Vinerea ș. a. Întră datinile naționale vinu a se considera și jocurile naționale, precumu: hora (sahogae,) călușarii, romana ce represeată atătu de viu și potrivitu rapirea fecioarelorucabinene de junii lui Romulu, ș. a. În finalu familiei domnește și astăzi la romani oreșcare viață patriarhală ca și la vechii romani. Capul familiei e respectatu de toți membrii familiei, și aceștia i săntu datori cu supunere. El î 'și pretinde o potere dictatorie preste fii sei pănă căndu acesta se afla suptu potestatea părintească, și aceasta o și esercează cu toată rigoarea, însă totuși nu cu acelu despotismu, precumu se deprindea în Roma pe timpurile republicei. În privința traiului vieței, romănul se îndestulește cu puțânulu seu, și simplitatea vechie, se străplăntă și la urmași, bucuroșui renunță de traiul delicatu și lucsuosu togma și căndu îi dă măna la aceasta sau așa zicăndu aru fi în stare a trăi mai lucsuosu. Vorvindu despre unele trăsuri din viața internă a poporului nostru, nu potemu nega că doară și acesta întocmai ca și alte popoară din lume, p'aru avea vițiile și scăderile sale, înse totuși trăbue să adaogemu și aceia, că aceste aci cu atătu mai vărtosu se paru mai esculabile, cu cătu că acestu poporu în timpu îndelungatu fu condemnatu la duioasa soarte de a oieschisu din parnasul frumosu alu culturei popoarăloru. De aci prea firește urmă că elu rămasă ne cultu, ne învățatu, lipsitu de bărbați horniui, inteliginți, patrioți adevărați, ba avu și acea nenorocire, că lamura fruntea națiunei sale, care un poporu despectatu de lume și osănditu la osăndă perpetuă, la părăsitu într'un modu cu totulu pervidu. Renegații connaționali, dinpreună cu caracterul mutănduși și vestmăntul paționalu, se grupară suptu stindardele pațiuniloru predomnitoare, figurăndu sub numele și în soldul străinu. De aci urmă mai încolo și aceea, vă creșterea (moralo-religioasă) se pegligasă; școalele, vitare singure potu forma generațiuni bune, solide și morale erau esilate din ținutulu romăniloru. Acumu considerăndu acestea, cine se va mai potea mira, dacă la unu poporu a cărui cultură și creștere s'a pegligatu în cursu de seculi, dămu preste unele viții și scăderi, de care nice diaru națiunile cele cultivate încă nu potu fi deplinu scutite, și încă doară cine știe în ce proporțiune. Blajiu 8 Aprilie. I. Rusu. Redactor respunzător Toana Rațșt G J Căința. Vai lungățți e noaptea, căndu timpul năinței Gonește din ochii 'ți totu somnul cel lun! Vai tristă 'ți e lumea, căndu pomul ființei Să'lu uzi tu cu lacrămi d'amaru și de cinu. Ca valul din vale s'a scursu, nu mai vine Momentul, c'odată din măni ți a scăpatu. Cu auru, cu lacrămi, cu reu ori cu bine Unu pasu pu'l rescumperi, c'odată lai călcat. N'ajunge o mare, să spele o mănă, N'ajung' o viață, să stearg' unu minutu. N'ajungu căte vănturi, să suple' o țărănă, Unu veacu nu desfiră ce'o oar' a țesutu. Și tu, care' ai rumpe din minte 'ți afară Unu punctu, o pimica, ce pacea 'ți răpi, Desperi, c'amintirea 'ți, aicea de ceară, De oieru, de aramă, d'oțelu e aci. E mică 'ntămplarea, clipita o face, Adesea e gata, d'abia ce'ai speratu. Dar lungă 'i căința, ce 'n inimă 'ți zace, Unu șerpe de moarte în flori încuibatu. Cumplită 'i durerea și grea suferința, Această săgeată e toată de focu. Și totuși, o Doamne, trămite'mi căința, Căci ea și 'ndurarea săntu totu la unu locu. 7. Boiu. și SE ȚINE AN VIENA SORȚIREA Loteriei a cincea de statuie e îmbiințată pentru scopuri filantropice și folositoare tuturora în care 1530 de nimeritori căștigă împreună 300.000 de florini de valuta austriacă Sorțul constă 3 flori de valuta austriacă Cursurile baniloru în Viena în 5 Maiu n. val. austr. fl. vr Ggalbini Împărătenii.6727 Din Împrumutul Național 55, 31 50 41 SA... Editura și Mouriul Aigraviei diecesape