Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-01-28 / nr. 4
Germania 16 ștoloana savatășa și intimsul volungrovenireii. Berlin 1 Ferra. Se vorbea încă de multu brumb că guvernul sa ordinu va protesta negreșittu în contra acea, de a se înrola miligie străină de sașa Povei, fiindu că dănsul (guvernul sardușul acesta. Căt de curăndu se așteaptă ultimatul Sardiniei tătră Popa, de unde se pretinde de Dept înștiințurile cosite din Pomet și Terim, Mi rumbă ruletarea adei învoilei. Contele Cavuru își înțepe activitatea sa rupa Dacă nu se va împlini această prezepțiune Se adeverește atunci Sardinia va ocupa Romania. începin din Franția sosescu răsboiuși și tunuri. Unu visu. o .Prigațiune după Jean paul Unu tinăru înorumsețetu dola Dreu cu toate dorurile, care potu feriți pre omu în lume, o sădea toate blestemele eu cele gitu prin însoțgiri rele” tustă din dulcea, daru cu agăța mai periculoasa otravă a desfrăului, cetăți cum încetul și pe resimțite de pe cărarea gea drepată, dele unu timțu însolo apoi în păduri prin viersuri de Sirene cuvăntul conștiinței, uită povețele, ce dete tatăl său la sărutarea cea de despărțire, i le și n'avu alți scoli, pin țintă, decăru nămai desprănările sale. Timpul celu sc cumpu al juneței îl petrecea cu lerevire, zvere părintească o imprăștiia bunesocotință nelucruri fără prețu adeveratu, sănătatea trupului și a sufletului și o derima prin vlăterile cele pecontenite, onoarea și pumele cel bunu în lume, atăta de seumae pentru cel lugereptu, vai întăiu le privia fără păsare, apoi le despreștie și în urmăriidea pre leice voi cu a'l soătui. Bravură i-se părea aceea, căndu prin zeutăți putea să întreacă pre soții săi, și deacă nu potea fi mai coruptu decătu ei, se silia celu puțănu a se părea. Învtr'o noapte tărziu, trăvtitu de sarcina dulcețilorucelor preste mesură, adormi pe patuși și fantasia cea ațițată își aretă în visu păluci de spermă și groază. I se părea, că tatăl seu șurise de supărare, au vindu de viața fiiului seu, și așa cu inima amărâtă, plină de ciiu și desperare spășietoare plecase din lume. Mumăsa era uitată de bătrănă și nu mai potea face alta, decă nu plăngea și striga numele lui, se uira dela o ușă la alta și stăruia prin singura înfățișare milă și greață. ai, îi zice unu glasu, a cărui amărăciune n'avea soață pe lume, îndărăatu, Le t rai, eu eramu datoriu a'i fi sprijoană la bătrănețe și măngăere în oara morții, și acum, Dumnezeule pe capul meu celu vinovatu voru căNu voru cădea, căci au căzutu pentrucă visul ri spunea, că și elu e bătrănu cu capul încărunțitu, poterile și erau secate mintea i se tămpise, afară de aceea era ruptu de poame, înghețatu de origu, de nu'și mai simția trupul, și rătăcia prin lume fără nici unu așezămăntu, o icoană viiă a milei și a ticăloșiei, prietinii lui din prundă secerau într'aceea lauda și mulțumita lumei. Unul ședea pe seamu judecătorescu, apărăndu dreptatea și pedepsindu fărădelegea, altul reportase rane și cununi de prin campane glorioase, altul ca Preotu conducea pre poporenii săi pe cărarea cea strimtă, daru unică adeverată, ce o învață Evangelia nbirei, și așa toți în cercurile loru nu trăiau în zadaru în sinul omenimei. Cei ce se îndulciseră cu elu, oameni, pre carii norocul îi adună, daru nenorocul îi risipește, acum trecându pe lăngă dănsul se rușinau și a'i cănta față. Numai pre caru 'i desprețuia elu în tinerețe i vedea acum înlin văndui cu compătimire căte o bucată de păne ori săteanu se stmăntu vechiu, să'și acopere trupul celu roșu de ostimi și boale. Lăngă sine se părea că stă îngerul păzitoriu, plăngăndu cu oața într'altă parte, eară cu degetul arătăndu Acolo se jocau prin țărănă și iarbă conii și copile. „Lasăme,” părea că se roga, să me mai facu odată ca aceștia și stă'mi începu viața a doaua oare!” Și cu acestea vrea să plece spre dănșii, dar picioarele'i erau legate și întreelu și ei curgea unu fiu latu, și vodu senu lun„Lasăme doru să moriu! rămpia despreratu încomuitu la „Șerrele celu picioarele îngerului; „cei pe lunte finul meu moartea trebuie că e dulceață! reador șitu alu conștiinței în numai, fără de a lu omoră; elu rădiea orii încusu, îi pleca lojosu, îi arunca în dreapta și în stănga; nu afla nimica, ce să'lu măngăiă batem pe un piputu; din lucrările lui prin lume nu remăsese nici o urmă, cămpul vieței lui era plinu de scai și poloșită. Clopotul unei cevote vnimă pre credincioși la ruga dimineței, și dorșitoriul nostru se deșteaptă. Ah, eu am visatu strigă vezându'și chipul cel tineru nu săptu realitace cele ce leamu văzutu; părinții 'mi trăiescu, eu nu săntu bătrănul acela nenorobosit, viața nu'mi e scurcă, ci în doare, visu înfiorătoriu, care me gonești și în veghiere! viegiezu? visezu? dormu? umblu? eu emlu? mintea îi era înfurcată încă de orică și bucurie, de nu potea ori respalce aceste întrebări. Da, visezu, am visatu, săntu treazu, ah viața mea, ah întunerecul fapteloru mele, ai noianule alu îndurărei, care nu voești moartea răcătosului! Priimeșteme ior în brațele tale, Părinte cerescu! de care me depărtuse delirul pagimiloru mele! Soarele de arimăvară lucia prin fereastra deschisă, perul celu coale aducea arome de ciori, poserile tirulieu vesele prin arbori și tufe; ceriul și pămăntul păreau că saltă de bucuriă pentru unu păcătosu, care păcuee pasul cel dintăiu cătră îndreptare. B o tre ruerau, ca st'l treasă deceea porte, 3-3 1-3 Maiestatea Sa c. r. Apostolică după cum s'a făcutu cunoscutu mmrori prin Gazeta ooficiale de Viena încă în 20. Maiu 1853, o a locturatu prea grațiosu a demănda ca arin a. r. dicatoretu de vinitele de loteriă din Viena să se îndepline penă Loterie de banii. Al curoru venitu este menitu numai spre scopuri folositoare tuturoru. AN CONFORMITATE cu ACeESTU MANDATU ÎMPĂRĂTESCU, C. R. DIREPTORATU DE VINUL DE LOTERIE DESCIDE ACUM ACINCE DIN ACSTE ANTREPRINDURI FILANTROPICE CU OAJVURURI MARFU CU VAMU. vanei acestei loterii e destinatu pe temeiulu umandatului Macezatei Sale c. r. Apostolice pe jumătate spre înuiițarea unui institutu de țeară centru smintiți de minte din Stiria, Carintia și Carnio și spre subvențiunea institutului de surdo-muți din Clagenfurt, celalalte jumătate e dedicată spre înființarea unei case militare de scăldatu în loculu de cură pistian, publicului dreptu căștigu apo „000 florini de valuta austriacă. Și onume parte mare în sorți nimeritori foarte însemnați, apoi fiindcă scopulu e ca să se dee ajutoriu otărei celei triste a rezemințiloru noștrii confrați carii cântu smintiți de minte or și-au perdutu auzulu și limba și să se procure mijloacele de însănătoșire centru vitejii ostași carii s'au luptatu cu atâta glorie și și au vereatu sângele loru pentru patrie or și-au stricatu sănătatea prin etraparela resbelului, de aceia direptoratulu c r.de vizitele de loteriă crede, că precum la celelalte ale ei întreprînse lotemiă spre scopuri folositoare tuturoru a fostu ajutată din toate părțile cu cea mai mare promutate și bunăvoință, așa și la aceasta asa întreprindere nouă alu cărei scopu este atâtu de filantropicu, va afla în părtășire binevoitoare. Dela c. r. directoratu de vinitele de loteriă, viena în 30. Dechemvrie 1859. Iosefu Baronu de Spaniu, Frideric Stann, Foloasele se dau un concilișriu de curte și diroporu de logernă.ttT se le dă planulu de jocu cămpărătoriloru de sorți santu foarte însemanioșe, fiudie A1rr, corsiliuiriu de și alu , de ropică Concure La Biserica greco-răsăriteană din Sebeșu, este de a se zugrăvi Iconostasul (Tzmalu) în stilu bizantinu, și auri florăria, părcanele și stâlpi cei tăiați în lemnu, stătătoriu din 10 Icoane de mărime mare, 46 de mărime șizlocie și 33 micuți îmaltu de 3” 4,iară latu de 3”. 41, 311 se escrie prin aceasta concureu pănă la 25 Fevr. 1860. Doritorii de a cuprinde lucrul a acesta asuprăle, au de a se legitima înaintea scaunului Episcopescu greco-răs, despre desteritatea loru în atinsele arte, și de a se adresa prin scrisori franvate către reprezentația bisericească respectivă mai josu subscrisă, pănă la terminul pusu Despre prețul și condițiunile zugrăvirei și auririi, seau înlesninduse a se înfățișa în persoană pentru învoire și privirea lucrului. S. . în ULan, 1860. Representație tieeriteasta trecerăs. din S. Sebeniu cursurile baniloru în Viena în 6 Fevr. n. val. austr. ol. cr Galbini Împărătești . „,634 Din Împrumutul național 55.. 7725 Metalicele . „6. .655340 euueor reurinzător Val. Bugturan și iargul tipografiei Poleonne