Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-03-24 / nr. 12
Telegraful ese odată pe septemănă, Joia. Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura foiei, pe aflată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Sibiiu este pe an 4. fl.20cr.va. car pe jumătate de an 2. fl. 10 cr. Pentru o celelalte părți ale Transilvaniei N2 12. ANULU VII. celbituza, Martie lubo. și pentru proviniiele din Monarhiă pe un an 5. fl. 25 cr.iar pe o jumătate de anu 2. fl. 627 cr. Pentru princ. și țeri străine pe anu 96. 45 cr. pe an 4 fl.72 cr. v.a. Înseratele se plătescu pentru întâiea oară cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oară cu 57 cr. și pentru a treia repetire cu 37 cr. v. a. Publicarea presidiului guvernialu imperiale a.r. pentru Ardealu din 29. Martie 1860. Prin vuletinulu imperiale din 24 Marghie 1860, măn. Hul. Nr. 71. și după acela prin foile publice a ajunsu la publică cunoscință moduciuu, cu care să pună în lucrare împrumutulu de statu cu logărie, ce sa ordinatu prin ordinăciunea împărătească din 29 Aprilie 1859. Prin urmare remăne numai a îndrepta luarea aminte a publicului asupra următoareloru împregistrări: Acestu împrumutu de statu, ce aruncă unu interesu de cinci la sută, și se resplătește cu însemnătoare căștiguri prin sorțiri în totu anulu la 1 Fevruarie și 1 Augustu, este meritu mai cu samă pentru aceia, ca din acela să se plătească la privilegiata bancă păciunală c. r. austriacă anticipăciunea primită cu 133 milioane de florini, din pricina răsboiului ce a preruptu în anulu trecutu, și prin aceea numita bancă să se pună în stare, a se pregăti iarăși, ca săși rescumpere potele sale cu argintu supătoriu. Ași dar cui și dă mâna, a'și așeza sume de bani mai mici au mai mari cu folosu bunu, eceluia acum i se dă prileju a o face aceasta prin împărtășirea de bunăvoie la acestu împrumutu. Subscripciunile însă se voru primi în scurtulu res timpu dela 27. Martie pănă la 7 Aprilie închisiau la cossele publice din Ardealu, puimite mai la vale, și anume: La c. r. cassă principală de țeară și la filiala bancei năciunale în Sibiiu, la filiala institutului de creditu pentru comerciu și industrie în Brașovu, apoi la toate cassele c. r. de strânsură în Cluju, Brașovu, Murăști-Oșorheiu, Bistriță și Orăștie La cassele aceste se voru da fără de plată și blancele de subscriere, gata, totu acolo, cerându trebuința, se voru da ce se află tipărite și desluciri mai d'aproape despre treaba acestui împrumutu și despre condițiunile de subscriere. Maestatea Sa c. r. Apostolică, prin prea înnalta ordinăciune din 27 Mart. a. c. înduratu prea grațiosu a denumi pe Consiliarii dela tribunalulu provințialu din Sibiiu Antonie Tribus și Iacov Bologa, mai departe pe Consiliariulu dela tribunalulu de prefectură din Cluju Grigorie Sebeșten, de Consiliari la tribunalulu supremu alu Ardeoalului. Principii pentru purcederea în școalele populare, în învățătură și în manuducerea disciplinei. (Încheere) Pedeapsa trupească are a se întrebuința numai la mijlocul celu mai de pe urmă. Nici odată apare a se esecuta suptuoarele de prefecțiune, nici odată altmintierea, decătu cu o nuia, și cam de comunu cu scirea Inspectorului școlar cu seaua Catehetului. Alte pedepse, decătu cele sasu numite pau a se explica nicidecum. La toată întămplarea e opritu de a bate peste vărviălu degeteloru, de a da palme preste capu seru în față, de a trage de păru seau de urechi, de a da lovituri preste capu seau algire părți pingașe, de a pune în genuunchi cu seau fără altă asprire a pedepsei, de a e spune pe școlariu în altă clasă, seau înaintea ușei de școală, de alu constrânge să ducă foame, de alu pune să lucre seau să stea fără o supăciune spre pedeapseă, și de alu osândi cu așa numita pedeapsă de corceru. Asemenea punete ertatu a eschide pentru vreo greșală pe școlariu dintro școală obligată, numai copii negrijiți în privința moralității, carii de siguru aru putea deveni periculoși întregei școli, au a se locoa în institute de îndreptare. Nici o pedeapsă mai mare să nu se dicteze, înainte de a face cercetare, care să se înceapă că nu mai cerându și să se ducă îndeplinire fără zăbavă, cu temeiu și fără părtinire. Însă și căndu se remunerează școlarii la deosebi, înscriindule numele în cartea de olăudăndu'i la ecsamene publicte cătră cătră mai mari și alte persoane de cari au respectut să se facă numai cu attențiune înțăleaptă; din contră e cu svatu, a încurajia o clasă întreagă, spre sirguință și purtare bună, lăudănduo ori pregătindui plăceri, seau prin o preumblare comună, seau printr'unu jocu plăcutu. Adevăratulu învățătoriu alu tinerimei se va afla cu atătu mai arareori în pușăciunea de a întrebuința pedeapsă seau remonerăciune, cu văzu să va sârgui mai multu îngracolo ca școlarii să afle plăcere la învățăturile căștigate și la propria purtare morală, să se de dea a se bate după aplausulu rameniloru buni, și cu deosebire după dragostea lui Dumnezeu, cu căt se va îngriji mai multu, să deștepte chiar și în cele mai fragete inimi ale tinerimei impulsulu de onoare, să putrească și să statornicască acelu simțu de onoare, ce începe a se desvolta, să întroducă între tipusrime unu spiritu vioicosu, să o disguste de cătră toate cugetele și faptele rele, și stilneurile respectu cătră cele bune și onorifice. În sfărșitu, să esprime la toată ocasiunea cuviincioasă niște principii bune, pe cari unu sufletu tipărit le primește cu atăta plăcere. Deacă disciplina școlară poporală are să aducă folosu în viața practică, atunci trebue să aibă de țintă cu deosebire întemeierea unei pistăți adevărate între tinerime. Deci învățătoriulu să vorbească despre Dumnezeu și sfănta religiune totdeauna cu cea mai mare evlavie, de care să se arăte pătrunsu la toată ocasiunea cuviincoasă. Fiecare prelegere are să se înceapă și să se înceie cu rugăciuni și căntări Dumnezeești, cu toată ocasiunea ce vine înainte să se cuvăntările ce le aduce facă amintire despre bineo viață morală, prin case lămuri și prin ecleiple. In sfărșitu disciplina școlară are să renunța cătră părinți, a țițe și să putrească reînvățători, mai marii și persoane mai bătrăne, iubirea de adevăru și sinceritate, simțu de rușine, modestie, și umilință, respectare de sine, stimarea legei, încredere cătră alții, circumspecțiune, curaju, șulțămire, iubire și entusiasmu pentru Împăratu și Patrie, și alte virtuți, dasă voește să deștente simțaăminte vioaie în inimile tinerimei. Din Foia școl. austr. Monarhia Austriacvă. Sibiiu 23 Martie. De vreo zece ani încoace n'au lipsitu așea zicăndu încurcăturile politice nici căndu, în măsură mai mică ori mai mare. Astăzi acelea se pare a se îngroșa totu mai vărtosu, și fiindu chiaru cei mai mari optiminiti încă vomu potea înțelege prea ușoru, vă starea lucruriloru e atătu de delicată, încătu unu momentu poate aduce cu sine cele mai însemnate eveniminte, o singură scăntoe poate causa o flacără generată, căndu cocul și așa arde de mai multă vreme domolu, suptu spusă. Italia, asupra căreia de vreo cățiva ani încoace se află ațintați ochii Europei, este astăzi mai vărtosu decătu ori căndu un vulcanu, unde colcăe cu atăta potere focul, pe care șirpele celi mari de sănge, vărsate în răsboiul din anul trecut sau pututu stămpăra pe unu timpu numai, nu însă și stănge cu totulu. Preliminarele păcii din Villafranca rămaseră nerealisate, și Principatele stale, fără vreo privire la acelea se aneciară lăngă Sardinia; și Regele Victorii primi în nume de bine fără vreo sfială pănă și soturile Toscanei; iar Împăratul Napoleonu primi cu toată căldura pre representanții Savoei (Sabaudiei,) fără a mai întreba, sau a mai aștepta mult după învoirea sau aprobarea celoralalte poteri. Aneesiunea Savoei lăngă Franția n'au făcutu impresiune prea plăcută celoralalte poteri. Elveția au rădicatu fără 'ntărziere protestu în contra acestei anecsări, și protestulu Elveției adlă sprijinire mare în parlamentul din Londop; ba din o vorbire ce o țânu Lordul Basel, în una dintre ședințele parlamentare trecute în contra anecsiunei Savoei, se părea ca căndu alianța de pănă acuma întră Franția și Anglia saru loia cu totulu periclitată, și prelăngă toate astea Anglia nu potu înfluința pănă pacuma asupra Împăratului Franției, ca să se lase de proedtulu acesta. Din cele ce se potu vedea astăzi, Anglia nu va putea înfruința cu puterea sa morală ca să împiedece anecsiunea Savoei; și neajungăndunci puterea morală cu anevoe se va întinde la putere fisică, și de astădată nime nu prea vrea să creadă că Anglia ar scoate sabia în contra Franției spre a împiedeca anecsiunea Savoei. O singură cale de mijlocit era mai rămânea clară pentru Anglia în împrejurarea aceasta, sau npare, părinți, vinte pătrunzătoare și infocate, și acestea au a