Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-03-24 / nr. 12

46 congresul. comuneloru chiaru 6. Însă terile cele mari aru cr. r. mulți săntu de părerea, că este avisată c. r. Pretură con­­și congresul însă aru reeși iară totu nu­­mai în învoarea Franției. Desapre congresu iară au începutu a cercula de vreo văteva zile încoace feliurite versiuni, camu pănă fără a se ști care dintră no­­fi adusu pe tapetu din nou idea congresului? Situațiu rea politică cu­ unu cu­­vântu e astăzi foarte delicată. Italia pășește înnainte, se organisează și se înnarmează 'n tălni, și oamenii privescu neîn­­credere și teamă chiaru și acolo, unde nu e teamă. Sibiiu 20 Mart. Din o hârtie d­fițioasă, aflămu o încunoștințare plăcută despre dispo­­sițiunile ce sau făcut în privința școliloru comu­­nale din Pretura Baia de crișu, în Zarand, unde Pretura și Prefectura respectivă c. r. cu învoirea comuneloru, în conțelegere cu dregătoriile biseri­­cești au aflat de bine a face unele proecte potrivite pentru îmblțirea școliloru și dotarea corăspunzătoare pentru Învățători, care proecte aflănduse de bune sau aprobatu și de cătră În­­nalta Locouiință precătu și de cătră Episcopia noastră gr. orient. și sau și pusu în lucrare. În urma disposițiuniloru făcute, afară de cele trei școli centrale ce sau ad­atu în Pre­­tura pomenită pănă acuma, săntu a se mei în­­ființa aci încă alte cincisprezece școli centrale, lăngă care se voru adaoga 26 de comune filiale, și anumitu: 1. Blăjeni, 2. După piatră, 3. Buceci cu co­­munele filiale: Stănișa și Miheleni. 4. Bulzești. 5. Tonmotac cu comuna filială Grohot,­­­cotul de susu, Scroafa și Podele. 7. Cristiori, cu comunele filiale: Zdraniu, Țerețel și Rode. 8. București, cu comunele filiale: Rovina, Șesuri și Cureti. 9. Brad, cu comuna filială Mesteacănu. 10. Țebea, cu comunele filiale Rișca și Carac. 11. Junc, cu comuna filială Ribișora. 12. Ribițe, cu comunele filiale: Vaca și Ai­­berești. 13. Rișculița, cu comunele filiale: Baldovin, Valea mare, Stepa și Târnava. 14. Birten, cu comunele filiale Tatarcești Prihodești, Lunca și Carastău. 15. Valea Bradului. Pentru comunele de sub N. 1­9, se voru ră­­dina clădirile de școală prin vănzarea obligă­­ciuniloru împrumutului de statu, și fiind că în ținutul acesta lipsescu meseriașii carii se ceru pentru redicarea caseloru de școală, precum și ma­­terialul cuviinciosu, se va da lucrul pe calea licita­­țiunei în modu­minuendu. În comunele de sub 10, 11, 13 și 15 se aoră gata clădirile cerute de școală. În privința sa h­otărâtu din partea și că ce feliu de seafă să se așeze pentru șecolile centrale din Cebea, Junc, Ribiță, Rușculița și Valea Bradului? dănduise respectivei Preturi în­­viațiunea, ca să purceadă în treaba aceasta toată activitatea.­­ Din o altă hârtie officioasă aflămu, că voindu comuna bisericească gr. orientală din Fă­­găraș, ași asigura dotarea școalei întrun modu stabilut, fiindu lipsită­­ de alte izvoare și mijloace, sau văzutu silită ași lua refugiul la o reparti­­țiune în favoarea școalei, care sau și făcutu prin o adunare ținută de cătră întreaga obște bisericescă, și așternugă de cătră Păr. Prot. concer­­ninte și eforia bisericească la locurile mai înnalte. Comu­naă Bisericească tr. orient din Făgăraș stă din 164 de familii, săntu împărțite în trei clase, astfel cu, ca la­­care a măsurat stărei fora­miliile de clasa înteăiu să plătească 2 fl. cele de clasa a doua 1 cl. și cele de clasa a treia căte 30 c­. v. a. în tot anulu, prin care se ajunge apoi scopul de a aduna o sumă de 155 fl. v. a. ca leafă și în urmă spre garanția plățiloru cuviincoase, cu privire la dotarea în­­vățătoriloru, pe calea repartițiunei de mai susu, să se oblige curatorii Bisericei a plăti totdeauna leafa învățătoriloru în ratele cuviinciase, și a da socoteala comunei bisericeșnti cu sfărșitul fiește­­cărui anu. Fiindu că măsura aceasta prin repar­­t­țiune de a scoate o dotațiune în sumă de 155 fl. sau adusu de cătră eforia comunei bisericești gr. orientale din Făgăraș prin o atărare liberă și regulată, spre a potea căpăta învățători har­­nici, din motivul căci, din banii de școală de nănă Luncoiul de josu, cu comunele oiliale: Lun­uma seriști, pentru școlile 9.­ numite mai nainte căte 200 ael. m. sconv. iaru pentru cea din ol. m. c. care dotare sau ad­atu poșri­­cu împrejurările locale, și cu starea co­­muneloru. Pe ciește care familie se vine căte 29­­63 pănă în sfărșitulu lui Aprilie n. o. curg, că de unde purcede aceea, că de­și în și Ribiță nu se află căși pentru școli, totuși nu sau luatu lucrul în pertractare, acoperi leafa învățătoriului, iar de altă parte, căci măsura aceasta în bani gata prelăngă cvartir natural, corespunde mărimei și poterei comunei bisericești, fără ca prin aceasta să se împie­­dece plătirea contribuțiunei; și așa Înnalta Lo­­cotiință nu pune nici o piedecă în privința repar­­tițiunei acestia, și se învoește la aceasta în conțelegere cu Episcopia noastră, însă numai așa, ca să nu se întămple nici un escesu cu oca­­siunea repartițiunei, iaru învățătoriulu săși pri­­mească leafa regulatu. Din țara Oltului 20 Martie. On. 1-le î Redactor! În numerii 8 și 9­ ai Telegrafului romanu, sub rubrica „Bibliografiă” cetim o cri­­tică aspră a Dlui Z Boiu, asupra „Muguriloru” anu­­lui 1859 din Arad, și tot odată și o notă a D-tare, că colonele acestui jurnalu sântu deschise, deacă cineva ar voi d'a reflecta ceva la acea cri­­tică.­­­­Eu mi iau îndrezneală d'a face întrebuințare de această licență.­­ Însă să nu gândești că eu mi am propusu d'a apăra Muguriloru în contra tuturor pre întreprinzătorii atacurilor preatin­­sului articol, dară­rice să cugeți că aș voi d'a mai contribui ceva la acea critică, căci după pro­­verbul românu, la un caz de oaie ajunge o mă­­ciucă bună. Scopul meu aci nu e altul, decătu a căuta mai cu deadinsul unde e rădăcina răului, și care e leacul?­­ fără d'a me amesteca în polemica nomenită. Adevărat că tinerii mestecați cu unii cărunți de pe la Arad, au păcut Ghiasso cu Mugurii loru, și unii așa numiți poeți au pățit' mai rău ca Vasnes! al Germaniloru mai din cești ani, dară care e destul cu aceia că pentru crima de prostituțiune a literaturei române săi osândim la o moarte morală cu o publicitate, care face deliptul lor și mai frapant, și prin aceasta și scăderile noastre generale și mai evidente, ori deacă critica aceia a avut numai un scop corecționariu seau vindecăto­­riu, - p re­alifia ce s'a pusu pe rană, nu va tran­­splanta morbul și mai afundu? seau deacă rana se poate cura radical prin o medicină internă,­­e cu respun­da'a se amputa membrii infițiați unul după altul, fără de care corpul nou poate esista? Să nre mâncăm copii ca Saturnu? Șapoi în fine, deacă voim a preveni răului și al vindeca,­­­­avem lazareturile și spitalurile trebuinciose?­­ Adevărat că poesiile ce erau să­­să din Muguri, și să compună un Bucetu de flori pentru toaleta dameloru române, partea cea mai mare n'au nice o alegere, nice o coloare și pice­unu miroc. Vi dară națiunea, deasă ea ca o mumă bună e gata d'a primi d­in mâna copiilor­ ei și cea mai simplă floricică drept cea mai pompoasă cu­­nună numai nu în ochii lumei streine, ce cârtește așa de bucuros,­­oare gătita ea o casă cu patru pă­­reți, unde să îngimpine și să primească nege­­vată încercările de devoțiune a copiiloru sei? Adevăratu că studenții dela Arad cu vr­o cățiva ce au trecut de mult prin studii, au împărțit pu­­blicului romăni niște frupte nemature,­ însă oare acesta făcut'a cât de puțin garda de apă­­rare pe lăngă grădina mugurilor, ca să m­i rupă copii înainte de vreme și săi în partă în lume drept nu știu ce poame din sânul parnasului?­­­­Adevărat că copii dela Arad et Somr, cu idei ungurești, cu sintacșă germănă, și cu cuvinte la­­tinești nu putură produce o carte română, și cu atâta mai puținu o carte poetică, însă oare avemu noi unu partenon românu, seau niște sărbători olimpice, unde copii să audă pe bătrâni vorbindu românește? Adevărat că tinerii adese numiți trebuiau să se perfecționeze șai întăiu pe sine apoi pe alții, însă oare aveau noi institute de perfec­­ționare în sensul acesta? apoi deacă n'avem de acestea, să nui lăsăm să se perfecționeze nici ei de ei? Se cade să le scotem ochii, și apoi săi în­­fruntăm­ că sânt orbi? Adevărat că tinerii români din Ungaria erau să ia pe V. Alecsandri și pe ceilalți eroi ai li­­teraturei române din Principate nu de motto, ci de modelu și călăuz în arta literariă, însă oare destul e d'a trimite pe niște copți de școală cu sărăcimea lor peste carpați, s­au ai provoca d'a aduce peste carpați la sine? Avem noi Biblio­­teci, museuri, cu un cuvântu reuniuni, cari să ne su­­plinească aceste trebuințe?? ș. a. ș. a. Samienii sat.­­ Vezi acuma Domnule Redactor! unde zace răul? cred că­ nu vezi și l'ai simțit de mult ca și mine și ca mulți alții ca noi. Și întru ade­­văru ca să luăm istoria româniloru și mai cu samă pe a acestora de dincoace de carpați, și fără rușine ci cu sinceritate și căință mărturi­­sind-vomu veni la resultatul acela, că ipogtem lipi foia din urmă de cea din tăiu, o putemu lega cu scoarțe mohorâte și pe acestea în chipul, după cum fac poeții cu tragediile lor, putem scrie cu litere mari dupla titură: Istoria românilor seau lipea de reuniuni” Deacă poi trei milioane de români din Austria, a cărora estetință națională trebue să și caute și săși asecuteze viitoriul seu numai sub scutul și între marginile acestui imperiu austriac, și pe carii stăpânirea aceasta negreșit că nui va înve­­deca în întreprinderile lor naționali, de voru păzi cuviinciosele margini și cu o emulațiune vrednică de celelalte națiuni conlăcuitoare voru păzi cre­­dința cea de atâtea ori probată cătră pre bu­ uăte 300 cernență declare vită hotărei în conțelegere cu autoritățile a. și după ciește care bațiune căte 8­-14 cr. v. lelalte comune, numele Birten din partea Înaltei Locou­ințe din ---- bi­­Bradu d­orinu de contri­­ a. Ce se atinge de ce­­ca să se co­­pentru învățătoriu, abia în sumă de 21 al. v. Cu a. nu se potea -.-

Next