Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-03-31 / nr. 13

­ni 51 a industriei, întinderea instrucțiunei publice, in­­violabilitatea domiciliului, tățiloru, garanția tutuloru liber­­întocmirea juriului în materii penale­ și politice, inamovibilitatea magistrațiloru, în­­tocmirea legiloru înfrângătoare tutuloru abusu­­riloru, organisarea responsabilității miniștrilor, și a celorlalți aghenți secundari ai administrațiu­­nei. Organisarea puterei armate. Aceste base ale convențiunii, voru face a domni dreptatea în țeară, și asfelu cugetările Mării Tale, transformate în legi positive, voru deveni o realitate. În anul trecutu amu făcutu învățămăntulu guvernului representativ. Începemu astăzi lu­­crarea felicităndu cu sinceritate guvernulu Mării Tale, pentru proiectele de organisare, cu a că­­rora epund­are ați înveselitu inimile voastre la deschiderea sesiuni actuale. Nu ne îndoimu că nu va întârzia a deveni simțită oportunitatea unei constituțiuni în spiriritulu Convențiunei, care, să desvoalte și să complecte basele așezate în­­tr'unsa, Deputați ai Națiunei, vomu esecuta cu reli­­giositate sacrulu mandatu cu care p­ea onoratu. Prin votulu de la 24 Ghenarie, consacratu prin ade­­siunea puteriloru garante, Camera în unanimitate șii cu toată Națiunea, a închisu pentru grotu d­auna un tristu trecutu cu evenimentele sale politici, ori ce cugetare de reîntoarcere, va fi condamnată de toată Națiunea. Ca legiuitori, vă oferim ale noastre omații, principe, pentru frumoasa inițiativă, cu care ați încuragiatu lucrările noastre încă de la deschi­­derea sesiuni. Măria Ta, ceri dela mandatarii Națiunei imparțialitatea. Căndu din Înălțimea Tronului, se proclamă, într'o circumstanță atăt de solemnă, una din cele mai mari virtuți ale timpiloru moderni, națiunea aplaudă și Camera legislativă este fericită, luăndu cea mai strictă obligațiune, de a nu se depărta nici odată din re­­gula justiției. Suntem tot de odată bine încre­­dințați, că acestu puternicu cuvăntu va pune frău tutuloru pasiuniloru celoru rele, și că deposi­­tarii autoritățiloru publice, se voru convinge că numai prin nepărtinire, se potu face demni de încrederea Mării Tale. În adevăru cu cătu ori ce spiritu de turburare și desordine trebue a fi cu severitatea legiloru pedepsitu, cu atâtu și inocența se cere a fi ferită. Aceste efecte de­­șirabile, nu se potu obține, de­cât prin libera esercitare a justiției în toată întinderea ei, astfeliu în­cât să ne arătămu demni în orcii Eu­­ropei de regimulu Constituționalu în care amu întratu și să depărtămu ori ce ru ca­­lomniatoare, din partea inemiciloru naționali. Ne asociemu, Măria Ta, din toată inima cu frumoasele sentimente ce n­e au­ esprimatu în Vomu lucra cu toată energia, și vomu sprijini toate proiectele de reforme constituționale, spre vindecarea raneloru trecu­­tului, și realizarea acelei mari idei, care sin­­gură nu întemeia cu tăriă Naționalitatea Romănă. Dunezeu să prote­ge pe Măria Ta, și să binecuvinteze Instituțiunele noastre. Despre lucrările adunării din Moldova, care eau deschisu în 6 Martie, ne aducu jurnalele foarte puține știri pănă acuma. „Naționalul” zice: Despre Adunarea din Moldova, despre ca­­racterulu și tendințele sale nu avemu încă știri exacte, căci, se pare că mai lesne ne corespun­­demu cu Parisulu de­cât cu Iașii. Singura nuvelă positivă ce avem printr'o depeșe telegrafică de a­n. Martie este aceasta: Hurmuzaci și Mavrogheni. Astăzi va procede la alegerea membriloru­romisiunei centrale.” O altă depeșe de la Iași din 19, ne spune că secretari ai Adunărei s'au alesu: I. Docan, Ghior­­m­adi, Gr. Cozadini și Cract­­­nei centrale încă nu s'au alesu. Verificarea tit­­luriloru au ocupat toate discuțiunile. Italia. Principele Carineanu, Locoțiitoriul Toscanei, au sositu în 30 Mart. în Florența, unde au slo­­bozitu căgră lăcuitori o cuvăngare, prinsu e, a cărei cu­­„Toscaniloru! Regele își cunoaște mă­­rimea problemei sale ce sau încredințatu prin voi, ca să re unească soartea voastră cu soartea aceloralalte popoară care au rădicatu tron pen­­tru dănsuiu. Eu mama spăruitu a correspunde în­­crederei Maestății Sale, a cărui voință solidă e a ve întemea bună­starea voastră, și arăta de fericiți pe cătu meritați.­­Din Ravena se scrie în 28 Mart. cum că Ca­­rabinarii Papei aru fi luatu josu marca Sardinie, în Pesaro, de pe cvartirul consulului englesu. După corespondintele jurnelului „Sogt. Mege­” chiaru legatul Papei de acolo Bella, aru fi pro­­vocatu în scrisu ne josu marca Sardiniei, vițe consulul sardu, ca să iee Arhiepiecopul din Forli au suspendatu pe pa­­tru preoți dela slujirea liturghiei, pentru că au luatu parte activă la causa anecsării. Înțăle­­găndu despre aceasta Farini, numai decătu au or­­dinatu, ca preoțiloru suspendați să li se dăe lefă din bunurile jesuițiloru. In Roma se totu mai facu togmele în privința ouupărei ce o operează Neapolul. Securanța Ro­­mei astăzi e păzită acolo numai de 5000 de franțezi, atăta a nu putea pune pe picoare și colegiul cardi­­nal­, din oștirile papale; cu astea însă nu va fi prea sprijinită ordinea și securitatea. Sprijini­­rea zile, Neapo­litanilor numai că nu mărește îngriji­­căci cu întrarea acestora răsboiul cu Sar­­dinia aru fi ne­înconjuratu, după cumu sau de­­clarat claru solul franțusescu împaintea Regelui Neapolitanu Ferdinandu, și pănă acuma. În Turinu au eșu­u în 2 Aprilie o ordi­ă­­ciune, ca ori ce otărâri bisericești aru sosi dina­­fară în provințiile Emiliei, să fie e spuse esc­­uvaturei Regelui. În urma deschiderei Parlamentu­lui din turneu în 2 Aprilie au postu totu orașiul illuminatu în­­tr'un modu solemnu. La solevitatea desciderei astei adunări însă n'au vrutu a lua parte Soții, Prusiei, Rusiei, Neapolului și a Belgiului. Sala pentru conferință în palatul lui Carm­eanu, e unu lovit pentru conversarea asupra mai multoru lui fiu face escomunicarea. Măsura aceasta asu­­pra publicului rămăne fără efectu. Parlamen­­tul, desface cuvăntarea lun­gă din partea Regelui sardu­­iește cu ocasiunea deschiderei parlamentului, amin- M. predecesoriloru mei - zigr Regele - oiindu și eu statornicu în cinstirea cătră cepulu religiunei, dacă cumva poterea bisericească aru întrebuința arme bisericești pentru interesele cele lumești a­le stăpănirei sale, îmi voi afla potere în consciința sufletului și în tradițiuni spre a susținea cetățană și auctoritatea mea însuși, și pentru aceste două me simtu datoria a răspunde numai lui Dumnezeu și popoa­­libertatea răscrii mele. Regele își sevârșește vorbirea adresăndusă fătră toți, ca să lucre pentru pă­­rimea patriei, care patrie, nu va mai fi spalia cea din evul de mijlocu, nice nu va fi mai multu de­­schisă aroganței națiuniloru străine, ci va fi Ita­­lia italiloru.­­ Mișcările ce se facu în statele bisericești atragu atențiune asupra loru, și mișcările ace­­stea nu purcedu numai din motivul anecsării Ita­­liei mediterane lăngă Sardinia, ci totodată și din iritările celo g generale ale emissariloru străini, despre carii guvernulu se zice că are documinte au­­tentice amănă. După mai multe gazete aflămu că un Breve de escomunicațiune despre care s'au vorbitu de mai multe ori s'au publicat și sau aninatu pe la locurile îndatinate, care aduce înnainte toate stricările ce i sau oărutu Bisericei încă din timpurile cele mai dinnainte, și se vaeră asupra perușinărei cu care se vatămă pecurmatu stăpănirea cea vremel­­nică a Bisericei Romei, și i se desprețuește auc­­toritatea. Escomunicarea pu se estinde așa dară nu­­mai asupra Regelui Victorui, ci cum­u cuvăntu asupra tuturoru acelora, carii săntu vărtoși, la îngu­­stimea stăpănirei cei lumești a Papei, și așa prin urmare ea se estinde și Împăratului Na­­poleon I. Escomunicarea (afurisenia,) e cea mai aspră armă­­, și în timpurile cele vechi trăiia multe stricări după sine; ea era de două feliuri: mare și mică. Prin escomunicarea cea mare se eschidea escomunicatul de la toată îm­­părtășirea cu Biserica catolică, nu era ertatu ca nici se nu i se împărtășea tainele să între mai multu în Biserica aceea, asculte liturghie, aici se da locu de îngropare în țintirimulu comun. Escomunicarea cea mică, era aceea, prin care se oprea toți credincoșii ca­pice să asculte de escomu­­nicantele, nice să converseze, ori să servească ce celu escomunicatu, și aceasta suptu amen­ințare de afurisanie. de mijlocu era compusu în următoriul modu în­­fiorătoriu: Cuprinsul escomunicărei în evul puternicului Dumnezeu, fiului și a se. duhu, a tuturoru sfin­­„În pumele atotu a tatălui, țiloru, a prea curatei fecioarei Mariei maicei lui Dumnezeu, a tuturorr vărtuțiloru, cerești, în­­geriloru, arhanghliloru, scauneloru, domniiloru și stăpăniriloru, heruvimiloru și serafimiloru f set. f set. Es comunicămu și afurisimu pe acestu horu (ori făcătoriu de rele,) și'lu esilămu din căile să, Biserici a lui D-zeu, va să fie blăstămatu cu pedeapsă vecinică, și părtașu cu Datanu și Asbi­­ronu., set, fie elu al­urisitu de Dumnezeu tatăl, zidi­­toriul oameniloru, să fie afurisitu de fiulu celu ce au pătimitu pentru omenime, să fie afuri­­situ de duhul so, carele sau pogorâtu preste dănsul în botezu. Să fie afurisitu de cruce pe carea s'a răstignitu de pentru măntuirea noastră, să fie afurisit de sfănta maică a lui D-zeu, de prea curata fecoară, f set, f set Să d­e elu afurisitu pretutindenea, ori­unde privința Unirei, cruci politice, începăndusă adaogă, ționale. Obiectul Membrii Comisia- îndasă după constituirea sa soră, amănăndusă pănă după presentanții speranțeloru ținăndu întraceea pentru greutăți mai săntu încă ca să două luni. În sesiunile nu voru Sa evenimintele dă astăzi aliatu, concedăndui­tizarea poporului a ve face cel mai momentosu însă și a drepturiloru­na­­și aprobarea se va serbători, amiloru acestuia Savoia și Nița, re­­acestea vo­­provințiile camerei, cănd țăânea mai mult ca trecuți, sau adunatu în jurul și seu re­­amintește binefacerile înnaltului seu Multe se învingă -zice,­­ însă sprijinitu de opiniunea publică, dănsul nu va st­­rMA­­„Camera s'a constituitu, vice-președinți sunt: feri nici violarea dreptului nici a libertăații. Întocmai Să

Next