Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-04-21 / nr. 16
către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Sibiiu sete pe an 4. fl.20 cr.va iar pe o jumătate de an 2. fl. 10 cr. Pentru celelalte părți ale Transilvaniei „e - a-e au sibiiuzi. Aprilie luso. și pentru proviniiele din Monarhiă pe un an 5. fl. 25 cr. iar pe o jumătate de anu 2. cl. 627 cr. Pentru prince și țeri străine pe anu 93. 45 cr. pe an 4 f1.72 cr. v. a. Inseratele se plătescu pentru întâiea oră cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră cu 57 cr. și pentru a treia repetire cu 37 cr. v. a. P Telegriaful ese odată pe septemănă Jcuia. Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura foiei, pe aflată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate 2 10. Altulu CII. Monarhia Austriană. Sibiiu 20 Aprilie „8. Vote,” produse în numerul sou de ori, următoarea depeșă telegrafică datată din Viena totu eri (în 1 Maiu. c.nc) „Gazeta Vienesă de astăzi aduce consemnarea a 9 Consiliari imperiali pe viață, și a 38 provisoriu. Întră aceștia din Transilvania: Episcopulu Șaguna, Contele Banfi, Carol Maagher din Brașov.” Sibiiu 19 Aprilie. Știrea despre moartea cea grabnică a fostului Ministru de finanță - Bar. de Brucu, străbătu deodată ca unu pulgeru în toate părțile, și nu numai publicul daru chiaru și jurnalele vienese încă făcură deocamdată diverse coniecturi sinistre asupra acestui eveniment, pănă căndu apoi în puțâne zile se lămuri trista catastrofă, dovedindusă, că ministrul însuși ș'au făcutu sfărșitu vieții sale. „Gazeta vienesă.” L. împărtășește acestu evenimăntu mai pre largu, din care scoatemu și poi aci următoarele: Moartea cea fără de veste a fostului Ministru de finanță a Bar. de Brucu, e de o însemnătate atătu de serioasă zice, încătu de ne și cade durerosu - oață cu atătea știri contraste - ne simțimu totuși siliți a pe împlini acea datorință tristă, și a aduce la cunoștință publică cele sevârșite, ca pe niște acte ce se țămu de istorie. Forul tribunalului de țară din Viena, la care sau luatu în pertractare investigațiunea pentru înșelătoriile criminale sevârșite în decursulu răsboiului din urmă, au aflatu de lipsă a asculta pe Ministrul de finanță Baronul de Brucu ca mărturie, spre a se motiva cu „au și de sevărșitu fapta constatată. Ascultarea aceasta sau întămplatu Vineri în 20 Ani, seara, și au datu ocasiune spre cercetarea trebiloru mai departe, în urma cărora era verosimilu cum că Baronul de Brucu se va confrunta cu alte mărturii și înculpați. Întră asemenea împrejurări sau văzutu Maestatea Sa prea grațiosu, a slobozi prea 'naltă scrisoare de mănă: „Viena 22 Aprilie 1860. Iubite Baroane de Brucu! Suătragarea Dtale, aflu de bine a te așeza pe unu timpu în stare de odihnă, iaru conducerea Ministeriului Meu de finanță a o încredința provisoriu Consiliariului imperialu Ignatie Nobilu de Pleneru.” au încetatu puvlicarea scrisoarei cei din tăiu de mână. În 24 Apr. s'au privitu mortul după cele prescrise, și pe temeiul acestora au făcutu autoritatea arătare, cumcă e de lipsă sanitală polițiană. Întracestea se mai lăură ate știri, ce vreau să zică că moartea sau întămplatu întrunu modu silnicu, despre care înțălegăndu presidiul tribunalului de țară, au ordopatu o comisiune. În 25 Aprilie, înainte de prănzu, sau sevărșitu obducțiunea, în fața comisiunei de cătră medicii de tribunalu: Dr. Rochitansci și Dr. Țesneru, și sau aflatu cumvă, Baronul de Brucu însuși ș'au tăiatu vinele cu briciul, gănduise săngele au muritu. și așa scurmulte Ogna 17 Aprilie O cunună compusă din mai flori e totudeauna mai plăcută, decătu strumentu singuru, o floare singură; o musică întonată în deosevite tonuri a deoseviteloru instrumente face cu multu mai mare efectuare cu multu mai mare înduință asupra sufletului, decătu musica tpui in De observatu este înse, că arătu florile în capună cătu și deosebitele tonuri ale musicei, pentru ca să producă frumsețea cerută la efectuarea plăcerei, trebue să fie așezate într'unu răndu după orecare legi, și trebue reunite așea, încătu deosebitele se formeze unu întregu, adecă florile o cunună și deosebitele tonuri o armoniă. Compunerea după răndu și legi e unu lucru nu numai plăcutu, daru și unu ce de lipsă pentru folosulu și bună susținerea părțiloru, din care e ceva compusu, ea este neapăratu de lipsă, pentru că vedemu că deacă înceată răndulu și legile unei compuneri, părțile compuse se diesolvă, prin urmare se dissolvă compunerea și cu aceasta pune sfărșitu vieței întregului. Urmarea aceasta o vedemu în patura întreagă peste totuși în părți, pentru că universulu întregu e din părți pănă la atomii cei mai șii, carii ne puși în unu răndu sistematicu, formează capsulu sau nimica! Dzeeasca și nemărginita înțelepciune vedemu, că în toate au învingiurutu răulu acesta, au pusu toate lucrurile în astfeliu de răndu, încă nu toate să fie unul pentru altulu, și apoi și pre omu căndu sau creatu, pu sau creatu singurate cu ci întrunu feliu de compunere, care se numește soțietate. Soțietatea așea dară e așezămăntu cerescu și vedemu, că unde părți e din care se compune săntu în astoeliu de răndu puse, încă nu toate săntu pentru de care, și fiecare pentru toate, acolo părțile soțietăței posedu unu centru, o inimă, și sfintu însuflețite de spiritulu vieței, și acolo e prosperare în toate întreprinderile ei, de acelea a unei soțietăți de o familie sau de unu poporu. Afară de alte, istoria pe toate coloanele ei ne arată, că pănă căndu o pațiune, un poporu, și cumu le vomu mai puși feliuritele soțietăți erau însuflețite nimica! de viață, desvoltau o activitate prin care înainta procesulu esistinței sale înlăuntru și înafară. Însoțirea și concordia e viața, e ființa, deesalvarea și discordia e moartea. Această prea înnaltă scrisoare de mănăi sau împărtășitu Baronului de Brucu în 22 Apr. seara, și în dimineața următoare în 23 a aceeași sau aflatu zăcăndu în patu în sănge. Din partea familiei sale se chiemară medicii numai decătu, și lu luară suptu cură, fără ca arătare despre cele observate, suptu care timpu se lau vestea cum că Baronul de brucu aru fi ajunsu de apoplecsie, și că i sau slobozitu sănge. Seara se anunță mai multoru bărbați din clasele mei înnalte, cum că Baronul de Brucu după o lovire repezită de apoplecsie au răposatu, după amenzi la 5 ore și 10 minute, la care în urma demăndărei area 'nalte Noi amu avutu și avemu deosebite și frumoase flori în grădina națiunei noastre, avemu și amu avutu frumoase glasuri, dedea daru ce folosu, deacă nu sau pututu împleti din flori cu pană și cu sau pututu forma din glasuri armoniă. Cunună, care se ochii cu frumsețea, înălțindunu simpulu privirei întro sferă mai estetică, ce folosu, deacă urecha noastră nu aude armonia, care pătrunzându pănă în adănculu inimei să ne smulgă din adăncimile unoru meditări melancolice la sfera luminei, vieții și a creărei, să scăngămu daru răndulu și legile, după care vomu putea să ne apropiemu mai bine unii de alții, după care să întocmimu cununa și armonia. Me oprescu de a păși mai departe pe cărarea aceasta și salutu idea ului corespondinte amplu „Ghel.rom” ca pe un luceafăr prevestitoriu de apropierea zilei idea de reuniune literară. Ceea aceasta săntu convinsu, că se află mai de multu pe orizonulu nostru naționalu, daru au fostu întunecată de porii viscoliloru din trecutu. Aceasta respiră toate însușirile acele măntuitoare de asociare, de reunire și concordiu - elementele fericirei omenești. Ea purcede din spiritulu, care suflă peste oasele care leau văzutu care căndu rezechilu. Ea este îngerulu păvitoriu și apărătoriu de moarte morală, carele se apropie de noi și 'și caută locuință în mijloculu nostru. Îngerulu, carele învie totu ce au costu mortu umbrinduse de elu, și a cărui urme îi săntu răsădite cu girlandele cele mai frumoase de ciori. Aceasta aru fi în stare a ne reda acea putere, care e delipsă pentru a folosi, prin care așm corespunde datorinței creatoriului, carele au prescrisu legea cea vecinică, ca puterile unite să fie totdeauna preste cele răsipnite. Îmbrățișați daru toți căți sănteți competenți,și premergeți cei înaintați prin vărstă și probați prin esperință spre efeptuirea acestei idei, și zidiți zeităței acesteia g tămple, rădicații statue, întocmiți festivități la care adunănduve să aduceți sfătuirile voastre dreptu sacrificiu pentru vă „un senibas est sensilios. Aici să dați plăpăndei junimi ocasiune de ași privi modelele sale, acelei junimi, care pănă acumu rătăcea, ca o orfapnă prin sgradele vieței, și cu ochii săcrămănzi trebuea să vadă cum trăescu în abundanță cei ai altora. Aici să o primiți și să măriți corulu naționalu care cu atăta va fi mai frumosu, cu cătu se voru mesteca și tinereța și finele versuri ale junimei. Întocmiți festivitate, care să ne servească de Pasha, de jocurii olimpice, istmice ș. a. unde versurile tuturoru să formeze armoniă, daru să nu mai resupre asca în pustie încătu să nuși mai audă prilojulu său, aceștia să fie făcutu mai mari, ținea străniu părgirea cătră părticea, e caosul sau