Telegraful Roman, 1864 (Anul 12, nr. 1-102)

1864-03-26 / nr. 25

tjini, ca sa nu infiintieze scóle, pentru ca totu Istori’a ne in­­valia, ca creștinii pe terapii aceloru gene­tienéu scale pe as­­cunsu, unde se luminau copiiloru , sclindu, ca acést’a au fostu dud­uiu invetiaturiloru lui Christosu si alu povetieloru Apo­­stoliloru. Bar candu au datu Duranedieu , ca Imperati creștini au inceputu sa stapanésca, atunci Sinodele bisericesci au in­­grijitu numai decâtu sî pentru scule ; asia Sinodulu localu din Gangr’a prin Canonulu 15 pune sub blastemu pre acei părinți, cari nu se ingrijescu pentru bun’a crescere si lumi­narea copiiloru sei.“ Aru fi de prisosu a prelungi cuventulu despre acestu obiectu in privinti’a principiale, caci nime­nu deneaga acelu adeveru, ca adeca Biseric’a nu se pute gândi fara scóla , sî ca scól’a este o parte intregitóre a unei Biserici. Dre nu Bisericei , va sa dîca­­ adunarei Preotîloru sî cristinianiloru noștri, sî simtiului loru religiosu insolîtu de celu natîrnalu, avemu sa multiumirau Gimnasiulu celu mare sî maretiu la Brasiovu, sî pre celu proiectatu sî curendu infiintiandu Gim­­nasiu micu in Zarandu la Bradu, cele patru scóle capitale din Brasiovu, Dobr’a , Resînariu si Satulungu , precumu sî cele 600 de scóle populare din Eparh­i’a nóstra ardeleana. Trecu cu tacerea starea scóleloru nóstre pana la finitulu seclului anu 17, sî voiu sa amintiescu numai cele ce scimu de siguru din acte oficióse , ca s’au intemplatu dela anulu 1783 până astazi. La anulu 1783 au capetatu Biseric’a nóstra din Ardealu larasi unu Archiereu, după ce veduvise 83 de ani. Ierarchi’a nóstra reinvieta , de sî nu cu atributele ei cele vechi sî ca­nonice, au indreptatu numai decâtu ingrijirea sea catra treb’a școlare, sî au constituitu unu Directorii natîunalu cu aproba­rea Regimului, de carea atunci avea lipsa, caci nu se bucu­ră, ca sî celelalte Biserici in Tiéra, de Autonomia. Acestu Directoru era subordinatu Episcopului nostru camu pana la anulu 1837, candu atâtu Directorulu câtu sî scólele nóstre confessiunale in urm’a unei ordinatîuni guberniale sau subor­dinatu supremei inspectîuni a Episcopului latino-catolicu. A­­cést’a au duratu până la anulu 1850., candu Sinodulu nostru din acelu anu prin otarirea sea­t. 17. au impoternicitu pre Episcopulu seu cu suprem’a inspectiune școlara , ear pre Pă­rinții Protopopi cu direcțiunea tractuala, sî prin acésta otarâre sinodale din a. 1850 amu scapatu scólele nóstre de sub su­­prainspectîunea unui Episcopii de Biserica străină. Totu a­­celasi Sinodu , precumu arata cond­usulu lui in §. 12, sau rugatu de Maiestatea Sea, ca sa se îndure a denumi la Gu­­bernulu Tierei unu Consiliariu scolariu de relegea nóstra , carele sa fia Referinte la Guvernu in trebile scóleloru nóstre. Ba­rogarea acést’a preaumilita a Sinodului sau induratu Ma­iestatea Sea prin preninalt’a­otarare din 26 Novembre (.) a denumi la Guvernulu Tierei pre unu consiliariu scolariu de re­legea nóstra , ca prin preainalt’a resolutiune din 9 Octobre 1862. (..) a­ lu reactiva pre acela la rogarea Consistoriului nostru. Mai mari sî mai îndelungate lupte m’au constata pre mine aducerea la valore a §-lui 17 din cond­usele Sinodului no­stru din a. 1850, pentru ca Ministeriulu de atunci absolutisticu au resolvitu numai la anulu 1859 prin emisulu seu din 23 Fauru, ca se incredintieza sî din partea Statului inspectîunea locale a scóleloru Preotîmei locale , inspectîunea tractuala Protopopiloru, ear Episcopului si Consistoriului seu suprain­­spectiunea sî ingrijirea afaceriloru școlare. mai In fine intr’o tiéra, cumu este Patri’a nóstra, unde suntu multe recepte Religii creștine din partea Statului e­­galu indreptatite, unde representantii acestoru Religii creștine suntu îngrijiți pentru susținerea Religiiloru loru in întregire sî in curatieni’a dogmeloru loru, unde scólele sau infiintiatu séu din munificenti’a unui seu altui Domnitoru , sau din mu­­nificenti’a corporalîuniloru bisericesci, sî tóte acestea scóle s'au ibotezatu cu caracteru confessiunalu după voi’a fundatoriloru­lom, — dîcu, intr’o siéra, cumu este Patri’a nóstra, sî inca adaugu , ca intr’o tiéra , unde astfeliu sau desvoltalu trebile școlare din vechime sub scutulu legiloru positive politice, pre­cumu le vedemu acelea astadi desvoltate, legislati’a Tierei nó­­stre prea intiele piiesce au plarilu sî in Diet’a anului trecutu , ca adeca Religiile recepte sa reguleze, sa administre , sî sa conducă independinti un’a de alt’a trebile­loru școlare, intie­­leganduse de sine conservarea dreptului de suprainspectîune alu Coronei, determinatu prin legile tierei, ce ei compete a esercita in intielesulu constitutîunei. Aci trebuie sa amintescu cu multiumirea cea mai mare, ca Inaltulu nostru Regimu constitutîonalu m’au sprijinitu pre mine in nediutelele mele in privinti’a conducerei trebei sco­lare, caci 1), Inalt’a Cancelaria aulico-transsilvana au bine­­voitu a­otari la a. 1861 din 13 Septembre in urm’a decla­­ratî unei mese aprobate sî din partea Înaltului Guvernu alu Tierei, cu ordinatîunea ministeriala din 23 Febr. 1859, sa inceze, prin carea se dispune regularea scóleloru nóstre cu delaturarea jurisdictîriei bisericesci, sî ca după principiulu autonomiei bisericesci sa se increada ordinariatului episcopescu Acestu adeveru se póte vede din Circulanulu Consistorialu Nr. 657, 1862. 2) caci Inaltulu Presidiu gubernialu au bine— voitu a me insclvili’a despre gratios’a sea otarâre din 3 Mert. 1863 urmata la pâr’a inciclului Presidiu comitatense alu Hu­­nedorei, cum ca adunările, ce se tînu spre venitoriu spre scopulu curatu bisericescu sî scolariu, suntu iertate a se țîne fara in­­trevenirea Comisariului pob­licu. Acestu adeveru inca se vede din Circulariulu Consistorialu Nr. 134. 1863. __ Astfeliu amu statu până adi cu treab’a scóleloru nóstre, acumu intr’amu in altu stadiu, adeca in stadiulu garanției con­­stitulionale, ce ne da legea Patriei din anulu trecutu in treb’a școlara, sî intr’altele tocmai spre acestu sfarsîtu neam­u sî a­­dunatu bisericesce ; sî asia de adi înainte sartea scóleloru nóstre va depinde dela Sinodu , caci a lui problema va fi a regula sî a conduce treb’a școlara. Sî fiindcă face in firea lucrului, ca adeca scopurile Bi­sericei sî ale scólei pretindu sî nisce midilóce banale , sî ca aceste le sî posedemu in mai multe fundatîuni , sau vechiulu lamuritu din pertracturile Sinodului din anulu 1850, pentru aceea , sî fondurile bisericesci, scolari sî filantropice ceru dela noi, ca nu numai sa ne îngrijimu pentru susținerea loru, ci ca sa ne ingrijim­u sî pentru i înmultirea loru, caci astfeliu fiindu dispusi, vomu potea fi siguri, ca trebile nóstre biseri­cesci sî școlare vom înflori spre binele nostru comunu. Nu va fi de prisosii a aminti aci , ca Sinodulu acest’a presentu este alu treilea dela anulu 1848, candu au începută Biseric’a nóstra sa recâștige posilîunea sea cuviinciósa in Pa­tria. Pre celu d’ansâiu Sinodu l’amu lînutu la anulu 1850, in 12 Martiu, ear pre celu alu doilea la anulu 1860. in 24. Octobre. De amu vre sa recapitulamu afacerile aceloru doue Sinode , vomu afla , ca Archiereulu antai’a óra la an. 1850, au pututu aduna intr’unu Sinodu pre Bise­ric’a prin representanții Clerului si ai poporului credin­­ciosu, după ce sistem’a de góna asupr’a Bisericei de 300 de ani au incetatu. In acelu Sinodu a­ nu tractatu­i, despre măr­turisirea credintiei nóstre; II. despre starea Bisericei nóstre locale din Ardealu până la anulu 1850.; III. despre starea cea viitóre a Bisericei nóstre falia cu toti connationalii români de re legea nóstra ortodocsa din Statele Maiestății Sele, adeca despre Mitropoli’a româna de re legea ortodocsa resariténa; IV. despre starea preotîmei sî a celoralalte fetie bisericesci ; V. despre scóle sî h­abunatatîrea loru, sî VI. despre fondurile bisericesci. Ear in Sinodulu din anulu 1860. amu tractatu despre in­­fiintiand’a Mitropoli’a nóstra româna greco-orientala pe bas’a preinallului Rescriptu imperatescu din 27. Septembre 1860. Acum vine întrebarea: ce problema mai de aprópe no sta nuue înainte la acestu alu treile Sinodu ? La care res­­pundemu: ca problem’a Sinodului nostru presentu are a cu­prinde : I. raporturi despre cele ce s’au intemplatu mai mo­­mentosu in privinli’a Bisericei nóstre locale din Ardelu; II. unu raportu potrivitu­ Cond­usului sinodalu­­. 12. din anulu 1860, privitoriu la infiintiand’a nóstra Mitropolia; si a III. a­­siediarea unui regulamentu de organisalia a trebiloru nóstre bisericesci, scolari sî fundatîunali. In decurgerea pertracturei acestoru obiecte se va con­vinge Sinodulu despre cele ce aveau a face cu privire la a­­ceste momente mari, care taia in vieti’a nóstra bisericésca. Stiu prea bine, ca Sinodulu nu ascepta dela mine cuvinte multe, ci fapte complinite. Sciu sî aceea prea bine, ca Si­nodulu ascepta ocasiune de a desvolta activitatea s’a pe te­­renulu celu sâniu alu Bisericei, pentru aceea incheiu Eu cu­­ventarea mea cu cuvintele Apostolului Pavelu, dîcandu , Vati apropiatu, Fratîloru sî Fiiloru sufletesci, de muntele Sionului, sî de Cetatea lui Domneddieu celui viu, v’ali apropiatu de Ierusali­­mulu celu cerescu, sî de adunarea celoru dintâiu născuți, carii suntu scrisi in certuri, v’ati apropiatu de Duchurile Dreplitoru sî de lisusu Cristosu Mijlocitoriulu asiediamentului celui nou de lege“ Evrei cap. 12. v. 22—24.— sî fiți tari in acea credintia, ca Domnulu sî Mantuitoriulu nostru ne va povasiui in afacerile nóstre, sî va fi cu noi, cari neam­u adunatu in numele lui, caci elu au promisu a fi acolo, unde doi sau trei se voru aduna in numele lui. Aminti. Esc. Sea Pressedintele pune ’ntrebarea , déca va urma mai antâiu alegerea secretariloru ori verificarea membriloru ? sî la propunerea d. M­a­c­e­l­a­r­i­u , preci­­sata prin d. Branu de Lemény,se alegu Secretari (.) Nr. Cons. H4. 1856.—Nr. Cons. 8l­. 1862. 00 Not’a Locotiiitiei c. r. din 24. Martie 1859. Nr. 5557. Nr. Cons. 354. 1859. —

Next