Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)
1865-01-24 / nr. 7
si celu pentru reformarea contributiunei,a tuturoru ablegariloru sa le fia iertatu a lua parte la siedintiele comiteteloru, in cari se concentreza tóta activitatea casei. Propunerea se priimesce cu unanimitate. Apoi se da cuventu abl. lîiskra, pentru de a motiva propunerea sea din siedinti’a din urma , ca adeca sa se alega unu comitetu, care sa cerceteze sî sa refereze asupr’a cuvintelor« ministrului Plener (ca hotaririle finantiale ale casei n’au pentru regimu potere obligatóre.) Elu privesce in cuvintele ministrului o calcare a constitutiunei, carea in legea fiind. din 20 Febr. 1861, pentru constituirea representantiei imperiului §10 dice espresso, ca datoriele statului suntu subordinate controlei senatului imperialii. O propunere a lui Pankraz (din Boemia) pentru trecerea la ordinea dîlei nu se admite, iar propunerea lui Giskra se priimesce cu majoritate de voturi. (Contr’a eui mai totu centrulu sî Transsilvanii din drept’a). La ordinea dîlei este desbaterea asupr’ascaderei contributiunei pentru beuturi spirituale (vinarsuri). Majoritatea comitetului a propusu, a se imputînd contributiunea producerei cu 10 °/C, iar restituirea contributiunei esportului sa se urce cu 10 °/C. După o desbatere îndelungata ca s’a priimesce in fine numai partea a dou’a a propunerei , ca adeca contributiunea productiunei sa remâna cum e, ear cea pentru esportu sa se imputineze. Obiectulu are sa se continue in siedinti’a cea mai de aprópe urmatóre. Siedinti’a 24 din 18/30 Ianuariu s’a ocupatu cu continuarea desbaterei asupr’a contributiunei pentru beuturi spirituale. Condusele aduse in privinti’a acest’a—caci desbaterile trecu preste marginile foii nóstre—suntu urmatórele: 1) La propunerea lui Simonowicz se priimesce cu 57 contr’a 51 voturi, a se cere dela regimu unu proiectu de lege pentru dajduirea vinarsului după vase, dar nu după câtimea bucateloru. 2) 3) sî 4) la propunerea comitetului se priimesce, ca regimulu sa fia provocatu a griji mai bine pentru cimentarea vaseloru pentru esportu; ca sa considere esportulu spiritului spre scopuri tehnice, ca sa puna contributiune pe drojdii, in fine 5) ca sa se ’nlesnesca chiriile transportului pe drumurile de bemu. — Despre mai multe petitiuni relere apoi Schuler—Libloy. r 1111 ...» Drumulu de feri transsilvanu. „Presse“ ne spune: Comitetulu pentru drumulu de feru transsilvanu au inaintatu forte tare in desbaterea proiectului regimului. Baronulu Biese—Stallburg s’au esprimatu in siedinti’a penultima incontr’a favoritoru făcute concessiunariului in proiectulu regimului sî au fostu sprijiniții sî de câtva Dr. Gross, Schindler, Lohninger, Skene sî Herbst. La propunerea celui din urma s’au hotaritu, ca decisiunea in privinti’a acest’a sa remâna suspensa , remanendu a se hotărî deodata cu sumele ce suntu de a se garanta. Din hotaririle cele ce au a se lua in documentulu concessiunei in urm’a conduselorui comitetului, insemnamu urmatórele : „Lini’a drumului de feru se va duce de la Aradu până la Branisc’a pe malulu dreptu alu Muresiului, de aci trecendu Muresiulu, se duce pe malulu stangu pana la Partosiu, de unde trecendu a doua ora riulu, merge până la Alb’a luli’a.“ „Concessiunariulu se obliga a gata sî a predă comunicatiunei publice drumulu de feru dela Aradu până la Alb’a Iuli’a ia restempu de doi ani dela datulu documentului concessiunalu. Cu punctulu alu 4-lea s’au priimitu in documentulu concessiunalu propunerea deputatului Lohninger. „Concessiunalulu sa fiu oblegatu a ingriji de pârtile compunatóre pentru clădire, care au a se face din feru, precum sî pentru celelalte mijloce de lipsa la manarea masînei, ca la intocmirea cea d’antâiu sa se faca in imperiu. Unu asemenea proiectu făcuse la tempulu seu sî deputatulu Steffens, candu s’au fostu desbatutu luni’a Lembirg-Cernovitiu. Conducatoriulu ministeriului de comerciu, Kahhberg s’au declaratu, ca asupr’a proiectului lui Lohninger numai atunci se póte pronuncia, candu va fi decisu in cestiunea acést’a consiliulu ministriloru. Desbatere mai lunga s’au incinsu, candu au venitu vorb’a la ficsarea pretiuriloru de portu. Acestea sa se modereze esceptional minte, candu transportulu e mai departe de 10 mile la 19/10 xr. pentru cereale; la 1 xr. pentru lemne; la 172 xr. pentru metale; la 1y4 xr. pentru cărbuni de patra si petra de claditu, după fiacare maja nemtiesca. Propunerea lui Steffens, ca sa se scaresca pretiusu pentru portulu carbuniloru mai tardiu la 1 xr. de masa sî milu, au remasu in minoritate. Dechiar atîinea lui Deák. De candu au adusu vre-o câti-va corifei liberali ai senatului imperialii cestiunea ungara pe tapetu, sau vorbitu sî scrisu in forte multe variatîuni, despre cele ce au sa se intemple in tempulu celu mai de aprópe in Ungari’a. tâia eră vorb’a despre reform’a justiției in Ungari’a. Mai an Acum vinu dîuariele asigurandune ca cu diet’a Croației deodata sa se deschidă sî diet’a Ungariei. Impregiurarea acest’a si s-au facutu mai tóte dîuariele de tema sî o au descantatu in tóte formele. Ce e mai firescu , ca cele mai însemnate dîuarie au sî ascutîtu urechile se auda ce dîcu barbarii magiari de influintia la schile aceste. Intre alte D. D. Post din Vienn’a au fostu celu d’antâiu dîuariu , care au datu publicului o convorbire a lui Deák privitóre la diet’a tînenda, care o au impletitu in unu articulu intitulatu „La cestiunea ungara.“ „Pesti Napló“ nu intardîa sî da o desmintîre la cele aduse de D. D. P. in tipulu urmatoriu: „Convorbirea acést’a asta cum o reproduce scriitoriulu articulului (din D. D. P.) e defectuósa si scaldata. Deák vorbesce de multe ori despre cestiunile politice ale dîlei, vorbesce insa fara de reserva, pentru ca nusi ascunde părerile sale. Elu au vorbitu sî cu astfelu de amici, cari se tînu de partea condusului din 1861. Deák de multe ori, candu in cercuri private eră vorb’a despre diet’a conchiamanila sî despre posibilitatea octroiriloru, si-au datu pe fatia parerea, ca orice octroiare aru fi o noua calcare de lege, care aru nimici si potritia unei inttelegeri siniscitore sî pacinice, pentru ca o dieta conchiamata pe calea octroiarei nu aru fi legala si constituteunala, nu aru fi indreptatîta de a intra in crearea unoru legi hotaritore. Déca insa octroianu totusi s’aru face , déca diet’a s’aru conchiama intr’unu modu anticonstitutian alu—elu si atunci aru fi gata a priimi alegerea purcedialore din încrederea poporului, si aru priimi a fi ileputatu, pentru ca—cu deosebire in tempuri grele nu este iertatu a parasi poporulu. Elu insa nu o aru face acest’a pentru aceea , ca sa ia parte la crearea de legi in o dieta in modulu acest’a compusa, ci pentru ca in numele si interes sulu poporului sa ridice cuventu sî împreuna cu soții sei de principii sa pota spune Maiestății Sele, ca numai singurii pe care constitutîonala se pótu spera ajungerea tîntei dorite, carea constitutîonala numai atunci se póte tînea, dara se voru susținea strinsu tóte punctele sî conditîunile „sancțiunei pragmatice“ că a unui pactu fundamental«. Acele frase insa pe care scriitoriulu articulului (din C. P. D.) le aduce inainte că pronuntiate de Deák precum: despre restringerea terenului de dreptu dela jumetate, dela dóue treimi sî noue decimi , de înlăturare prin o trăsură de condeiu sî despre intrarea pe feréstra—potu sa fia frumóse dar de dîsu nu s’au dîsu. Defectuosu sî scâlciatu este sî aceea ce vorbesce scriitoriulu articulului cu privire la juramentu. Scriitoriulu articulului adeca dîce, ca barbatulu acel’a alu condusului, cu care au convorbitu Deák aru fi pusu întrebarea, ca ce aru fi de facutu, candu s’aru cere dela deputații dietei depunerea juramentului, pe cum s’au intemplatu in Ardehi ? La care Deák sa fiu respunsu, ca elu in astfelu de impregiurare aru urma, ca in formă juramentului aru aminti tóte legile acelea pe care le-au intaritu diplom’a din Octobre, ast’a nu se póte negăsî după aceea aru depune juramentulu. Facia cu acést’a realitatea e cu totulu altmintrea. Dear cu privire la juramentu au dîsu: ca acest’a la noi in dieta nu au fostu obicinuitu si folosulu seu necesitatea nu i o cunosce nici pentru viitoriu. Dar déca depunerea unui astfelu de juramentu totuși s’aru cere, elu aru fi gata a depune numai unu juramentu, prin care susi arete credintia câtra principe sî in care pre lângă aceea sa se cuprindă sî credinti’a câtra constitutîune , sî prin care deputatulu sa se oblige la susținerea sî aperarea pe cale legala a sanctiunei pragmatice, autonomiei constitutîonale sî independintiei tierei. Sî acést’a nu i s’aru poté nega. Deák nu au facutu deschilinire intre legile întărite sî ne întărite de diplom’a din Octobre, pentru ca după parerea lui o astfelu de impartîre a legiloru aru fi anticonstitutîunalu. Deák nu au amintitu diploma’a din Octobre sî nu unu asemenea intielesu nici nu o au pututu aminti, pentruca elu sta neschimbatu pe acelu terenu de dreptu, care sau esprimatu adress’a dela 1861 sî adressistii nici diplom’a nu o au priimitu. Tóte aceste le scriemu după cuvintele proprii ale lui Deák la ce suntemu printre nsulu indreptatîti.“