Telegrafulu Romanu, 1869 (Anul 17, nr. 1-103)

1869-05-04 / nr. 35

Telegraful­ eie de done ori pe leple- 1 mana , joi­a ti Duminec­a. — Prenume- I rațiunea se face in Sahiin la eapeditur’a s foiei pe afara la c. r. peste, cu banii, gata prin scrisori francate , adresate­­ catra espeditura. Pretium­ prenumeratiu­­­nei pentru Sabiin este pe anu 7. fl. v. a.l ear pe o jurietate de anui 3. fl. 50. Pen­­­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen­.­­ Sabina, ir 4/16 Maiu 1869.I tro provinciele din­­ Monarchia pe nno­mn 8 fl. era pe o jumătate de anii 4 fl. v.a. Pentru princ­­ii tieri străine pe anii 13 ^ p. V, anu. 6 fl v. a. ( Inseratele se platescu pentru intera ora cu 7. cr. siculu , pentru a dou’a ora cu 51. cr. si pentru a trei­a repetire cu 3'­. cr. y. a. NTM 35. V\II.l­­\ II. Sa no perdemu speranti­a. Au trecut« dóue dieci si unulu de ani , de cându, după unu decursă de secuii, restină lira si puteric’a voce a libertatiei sî pentru noi românii. De atunci ne-amu străduită continuu a deveni unu factoru, carele cu mandria sa póta umplea unu golu in cu— nun’a societatiei omenesci sî sa conlucre la arm­o­­ni’a cea frumósa a activitatiei popóreloru. Impregiurarile politice au fostu din cându in cându forte in defavarea nostra si de atunci incece; inse românii in unele afaceri au cautatu prin re­­presentantii sei, cari s’au luptatu in fruntea loru , sa ajunga la nobil’a cinta indign­ata mai susu , in altele au pusu ei inșii mân’a s’ au conlucratu spre acela­si scopu. Iu ca sub decursulu absolutismului vedemu, dreptu resultatu alu luptei, de o parte bi­­seric’a sî scal’a nostra natiunale, facendu progrese sî­eparânduse de ingerinti’a inflrm­atiei străine, de alta parte vedemu ca poporu­lu începe a se folosi de prilegiu sî prin imbratisiarea sciinlieloru sî a in­dustriei in o mesura mai mare decâtu o a pututu face până aci , vrea a-si intari esistinti’a morali­­cesce sî materialicesce. De aru urmă asta cu insulita energia , pen­tru ca unu procesu, din care sa iese unu po­­poru cu tóte calitatile recerute la oper’a cea mare a omenimei, in intregu intielesulu ideei, ne invatia esperanti’a istorica, ca trebuie se fiu mai lungu de dóue d­ecenii. Asia dara déca noroculu nu ne-au scrisu, pentru ca sa ajungemn totu cu ce trebuie sa fim­u inchestrati spre o mai perfecta conlucrare comuna in concertului popóreloru, sa nu perdemu tóta speranti’a, ca vre-odata vomu pute sosi si la împlinirea acestei dorintte asta după cum se cade ca sa ajungemu, ci sa cugetamu cu linisce la mul­tele nóstre datorii, cari avemu inca sa le implinimu in interesulu nostru. Nu suntemu numai noi in pusetiunea acést’a neplăcută. Noi vedemu ca, in unu felin de propor­­tiune, tóte poporele Europei regreteza unele defec­te, cari trebuiescu îndeplinite, sî cu a câroru înde­plinire are sa intre in stadiulu acel’a, de unde lu­crarea loru sa dea acelu fruptu nobilu in o mesura mai completa, fruptu pre care­ lu numimu­­ prospe­­rarea omenimei. Sa cautamu la conlocuitorii noștri sî sa ve­demu, ca, pre lângă tóte libertățile loru privilegiate de mai înainte, au facutu pulieru sporiu ; si déca politicesce nu le suridea noroculu mai multu decâtu­n oue, ei astadi erau departe in napoi’a nóstra. Asta dara inca odata nu desperarea sa intre in animile nóstre, ci înnoirea puterloru spre îndoita truda sî ostenela, sa fia dara ide’a, carea sa ^ conducă sî mai departe pre Carare» ~*’fe amu pa_ situ de candu ni s­au de*^^,,^ ț>patiele sî piciórele. In modula acest’a vomu dovedi mai bine ca amu m'fie|esu er’3i in care traimu de dóue d­ecenii. Ca sa fimu inse mai norocosi sî pre terenulu pob­licu, trebuie sa ne desbracamu de interese par­­ticularie, fia acele de ori ce natura voru fi. Mai departe, ceea ce amu repetîtu de multe ori o dî­­cemu sî cu acésta ocasiune , sa cautamu ca sa nu fimu predomniti numai de simtiemintele născute din dorintiele nóstre, ci sa avemu in vedere si realitatea cu carea avemu sa facemu socolel’a, pentru ca sa ajungemu la aspiratiunile nóstre. Scolara. O privire fugitiva asupr’a activi­tății conferintieloru nóstre invatietoresci. (Capeto.) Conferintiele s’au introdusu la noi in vér’a an. 1863, — se tienu regulatu in totu anula pre tem­­pulu fem­eloru sî dureza de regula 2—3 dîle. In anii 1863 sî 1864, conferintiele au fostu conduse prin comisari școlari, cari provediuli cu instrucțiuni neclarie, au fostu trimisi anume spre acelu scopu in eparchia cu a ea însărcinare spe­ciale, ca dupa finirea missiunei loru, sa raporteze inspectoratului supr. scol. despre resultatulu confe­rintieloru. Dintre actele conferintieloru din acești doi ani, cuvântările comisariloru sî protocolulu conferintiei tienule in Sabiiu la anulu 1864 cu invetîatorii ara­belor« trade protopresbiterale alu Sabiiului I si alu II-lea — in fruntea câror’a — cerculariulu con­­vocatoriu sî cuventarea Escerentiei Sele Părintelui Archiepiscopu sî Metropolit« Andreiu bar. de S­i­a­g­u­n ’a , rostita catva comisarii școlari la an. 1863, s’au adunat a sî tipărită. *) La anulu 1865, convocarea conferintieloru s’au incredintiatu PP. Protopresbiteri, ca inspectoriloru districtuali de scóla cu aceea, ca acelea sa le con­ducă séu precinstiele sele, seu vre-unulu dintre inveltatorii tractuali, pre carele membrii conferintiei lu va alege de conducătorii­, care modalitate din urma se sî practiceza acum mai de comunu —­ ale­­gendu-se din sinulu conferintiei sî unulu seu doi notari pentru purtarea protocolului sî conscrierea inventatoriloru. Obiectulu de pertractare sau temele, stabilin­­du-se in conferinti’a unui anu pentru * conferinti’a anului urmatoriu, PP. Protopresbiterii suntu însărci­nați a le substerne celu multu până la finea lunei lui Manu in lotu anulu la inspect, supr. scol. spre revisiune, de unde retraminiendu-se, acelea se co­munica invetiatoriloru tractuali de tempuriu, cu asta acesti’a facendu studiu asupr’a loru — la tempulu presiplu — se pót a veni pregătiți la conferintie. — Temele acestea, scose din deosebiți râmi de solin­­tie, dara mai cu sema din materialu de invettamentu prescrisu pentru scólele popularie sî capitale scu sî din alte obiecte școlare, conducatoriulu le pro­pune conferintiei tin­a câte un’a spre pertractare, iéra după ce acelea s’au discutau de ajunsu, — reasumandu acel’a opiniunile singurateci­lor­u invetiatori cari au luatu parte la discuss­ione, — pune în­trebarea de spriginire; sî asta prin majoritatea conferintiei se resolva sî se petrecu la protocolu că cond­use ale conferintiei — d­a ti­li­u - s­e locu in protocolu sî opi­­niunei minoritatiei, mai cu déca acest’a — opiniune?, sea si-o motivéza sema prin argumente considerabile. Este afara de Iata indoiel’a , ca dela modulu de procedere după care se purcede la desbaterea sî pertractarea temeloru in conferintie, aterna in cea mai mare parte sî resultatulu desbateriloru, féra dela resultatulu la care conferinti’a au pututu ajun­ge in urm’a desbateriloru , aterna apoi influinti’a bine­facatoria asupr’a mem­briloru conferintiei in me­­sur’a aceea, in care s-au solulu destusî sî lamuri lucrulu­i sau din tóle partile, sau numai din unele parti sau sî numai din un’a parte ; de aceea mo­dulu de procedere aretatu — mai susu, de care până acum’a ne-amu folositu cu succesu bunu la desbaterea temeloru — merita a fi bine studiata sî aplicata sî pre viitoriu cu scumpetate. — După încheierea conferintieloru, actele confe­­rentiale, adeca : protocolulu sî conscrierea inventa­toriloru, la care se alatu­ra sî perorasiunile tienute in conferintie, din partea unui’a seu altui’a inve­­tiatoriu pre lângă o comitiva din partea PP. Proto­presbiteri, — se substernu la Inspectoratulu su­­premu scolarîu spre revisiune. Actele astufeliu mnerise aci, se reve­du regulatu in lotu anulu facend­u-s­e la ele o­b­­­servatiunile de lipsa, care observati­­uni prin PP. Protopresbiteri se comunica apoi con­­ferintieloru anului urm­atoriu spre solintia si acomodare, ceea ce s’au urmatu in togm’a sî cu actele conferintieloru din var­a anului trecuta 1868. — Sumu in favoru­lu de a putea scruta prin ac­tele conferinliale din acestu anu, deci folosindu-me de acesta giurilare, nu polit­a nu constată aci cu bucuria , ca, dupa cum m’amu polutu convinge din acele acte, colegii invatietori in cele mai multe parti desvalta in conferintie o activitate lăudabila , — semnu învederată, ca soiu pretius sî se sem­ fo­losi de acésta institutiune precutu de frumósa pre­­atât­a de folositóre , ceea ce se vede sî de acolo , ca inspect, supr. scol. vediendu cu multi­mire re­sultatulu imbucuratoriu alu conferintieloru din acestu anu, s’au vechiutu indemnatu a descoperi prin or­ganele sele invalietoriloru din mai multe tracte proto­­presbiterale ’ complacerea sea pentru zelulu si dili­­ginti’a ce au desvoltatu in conserintie la desbaterea temeloru. In interesulu adeverului trebue sa constatezu inse si aceea, ca unii dintre invalietori — absen­­tându dela conferintie fara causa, s’au osenditu din partea colegiloru loru adunați in conferintia cu pe­depse banesci, care pedepse aprobându-se sî din partea inspect, supr. scol. banii încasați s’au adausu la fondulu invalietoriloru spre administrare, înainte de a încheia aceste renduri, nu putu a nu aminti aci inca despre unu obieetu importanții , care merita o deosebita atentiune din partea nóstra. Inca la inceputulu conferintieloru insp. supr. scol. au aflatu de bine a statori si acelu principiu, ca invatietorii , carii din diligintia sî indemnu pro­priu voru elabora unele teme despre obiecte de in­­vatiementu séu despre alte afaceri, ce se tienu de ch­iamarea loru speciale, sa li se dea voia a ceti in conferintie asemenea elaborate. Cu bucuria tre­­bue se constatezu ca colegii invatietori in cele mai multe parli au inceputu a concurge in modu imbu­curatoriu cu aseminea elaborate la conferintie. Ara fi inse de doritu , ca si acele elaborate sa devină obiecte de pertractare in conferintiele nóstre ca atât’a mai vertosu, cu câtu ca — cu greu se póte presupune — ca asemine elaborate aru purta marc’a adeverului pedagogicu tocm’a n tóte detaiurile, — in care casu inse, nu numai compunatoriulu elabo­ratului — aru remane instelatu in parerea sea, déra si alții dintre membrii conferintiei, pré lesne ’si aru insusi o părere greșita ascultându aseminea elabo­rate la care nu se face nice o observatiune. La desbaterea elaborateloru de feliulu acest’a, amu potea adopta modulu de procedere ce se prac­ticeza totu la aseminea elaborate in conferintiele eleviloru institutului nostru archidiecesanu peda­­gogico-teologicu , care modu de procedere aru fi urmatoriulu . Elaboratulu aru si a se presenta la siedinti’n prima sau si mai de timpuriu presidiului conferintiei din partea carui’a inca in acea siedintia aru si a se face cunoscutu membriloru conferintiei atâtu numele compunatoriului câtu si cuprinsulu elaboratului. Conferinl­’a aru alege apoi din sînulu seu unulu seu doi censori, căror­a aru si a se pre­dă elaboratulu cu insarcinarea , cu cetindulu câtu mai curendu cu atentiune, sa-si faca observatiunile sele in scrisu, séra precându censorii aru fi gal’a cu observatiunile sele, elaboratulu aru si a se pune la ordinea desbateriloru, — unde după cetirea ace­­lui’a din partea compunetoriului — aru urma ce­tirea observatiuniloru făcute din partea censoriloru *) Cartea ce contiene acele cuventuri este intitulata: „Adunarea cuventuriloru comisariloru scolari din anii 1863 sî 1864, se afla de vendiare in tipografi­a nóstra archidiecesana si costa 60 xr. v. a. I­ii 1

Next