Telegrafulu Romanu, 1870 (Anul 18, nr. 1-103)

1870-11-26 / nr. 94

Telegrafula ese de doua ori pe scpte­­mana : joi­a s­i Dum­inec’a. — Prenume­­ratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a foiei pe afara la c. r. pește , eu hani sfat­a prin acrișori flancate , adresate catra espeditura. Preünta prenum­eratiu­­nei pentru Sabiiu este pe anui­n. 11. v. a. ear pe o ju­mietate de anu d. fl. 50. Pen­tru celelalte parti ale Transilvaniei «1 pen.. Saliniu, in 2­) Noemvre (8 Dec.) 1870. ru provinciele din Monarchia pe aau ana 8 fl. era pe o jum­atate de anu 4 fl. v.a. Pentru prim*, si tieri străine pe anu (2 p0 V, anu. 5 f) v. ». inseratore »e plateacu pentra int­ra ora cu 7. er. siculu , pentru a dou­a ora cu 5 or. si pentru a trei’a repetire cu 3 Va cr. v. a. Kz 94. A.­TLI XV HL Eveneminte politice. Din Pest’a, unde se tîemu siedintiele delegatiu­­niloru, aflamu, ca in comissiunea, bugetaria pentru armata a delegatiunei ungurescu, cancelariulu impe­riale a datu disluciri, cari au facutu sensatiune in membri. Elut a sî provocatu pre membri delegatiu­­nei ca sa nu Iu cruzie cu nimic’a, pentru ca voiesce sa dea desluciri in tote privintiele. Discursulu se vede ca s’a invertitu in giurulu eveneminteloru esterne. Delegații nemtiesci suntu forte riguroși facia ca bugetulu comunii. Impregiurarea acést’a se duce ca provine din aversiunea câtra persónele regimului, câtra miniștri, in deosebi câtra cancelariulu, Beust. Rigurositatea acést’a da ansa dinarteloru unguresci a se espectora in contra purturei delegatiloru din Cislastani’a, acusându-i, ca ei cu aspiratiunile loru gravitéza in afara. Opusetiunea nemtiloru inse póte fi fara de efectu, pentru ca la casa, cândn ea nu aru voi sa voteze bigetulu, delegatiunile pasiescu in ssedintia comuna si membri delegatiunei unguresci, cu polonii din cea nemtiesca, făcu majoritate si li mstorisera pre cei dintâiu. In cestiun­i orientale au inaintatu lucrurile asta departe in­câtu deslegarea are sa se faca iDo confe­­rintia in Londona. In Constantinopole se da cu socotel’a ca conferinti’a va constă din trei siedintie. Acést’a aru si unu semnu ca greutati mari nu voru fi de invinsu. Din Franci’a vinu sciri forte importante. Dela 27 Nov. c. n. au fostu, di de dl, lupte intre fran­­cesi si nemți. Scirile cele din urma spunu ca nemții au inaintatu spre Orleanu pana in cetate , de alta parte in giurulu Parisului s'a intemplatu unu ce avantagiosu pentru francesi. După scirile mai multori dîuarie, francesii au petrunsu prin li­­ni’a de nemți ce incongiura, până o a spartu sî ca o armata de 150,000 s’a postatu la spatele prussi­­aniloru din­cace de Parisu. Acesti’a s’au retrasu iara in cetate, de­siguru, dupa ce voru fi aflatu despre învingerile nemtiloru la Loire. In Reichstagulu din Berlina s’a intemplatu pre cari scene, ce dovedescu ca libertatea vorbitei nu e ornamentulu celu neoperatu alu parlamentarismului prusso-nemtiescu. Doi deputați au demustratu ca cu Sedanulu s’a incheiatu resbelulu contr’a lui Na­­poleonu si a soldațiloru­lui, după cum se ducea in cuventulu de tronu alu regelui Prussiei la incepu­­tulu resbelului. De atunci incece­rnse resbelulu se portă contra poporului francesu, carele dopa cu­ventulu de tronu, este chiamatu a inainta intere­sele culturei si moralitatiei, alăturea cu poporulu germanu. Totu acesti­a au demustratu ca Germani’a nu au fostu debila mai nainte din caus’a francesi­­loru, ci din caus’a principiioru germani, cari au tra­­datu interesele natiunei nemtiesci. Pentru aseme­nea demustratiuni au fostu opriți de a vorbi mai de­parte, sî cei­lalti au votata credite noue de bani pentru purtarea resbelului contr’a Franciei sî mai încolo. Cartea roșia. (Capeta) Cu privint­a la S­e­r­b­i ’a­dice : Constitutiunea cea noua a sierei, care s’a decisu in anulu trecuta de representanti’a nationala a Ser­biei, in poterea autonomiei, acestui principatu, con­cesa prin fermanele înaltei Porti sî garantata prin contractulu parisianu, a datu regimului c. r. ocasiuni bine venita, a face acestei tieri vecine, de care e incopoiatu prin legaturi intime de interese si si­n­parhii vecinesci, unu serviciu de amicitia, dandu francu espresiune parerei lui atâta in Constantinopole câtu si la poterile garante despre legitimitatea procede­­rei regimului serbescu la acelea actu­alu legislati­­unei interne. In aceea­si direptiune se insueseu ambele ministerie ale tieriloru M. Sele a incuviintiă competiniiieloru acestui principatu sî dorintieloru băr­bi­tiloru iluștri, ce conducu sortea acestei tieri, ori sî care înlesnire possibila, pretotindeni unde regimulu c. r. a aflatu ansa in cele multe referintte reciproce ale monarchiei sî Serbiei. Afacerile României se trateza mai de­­taiata . In primele lune alu anului cuvinte suscită si­­tuatiunea in principalele unite Moldov’a sî Valachi’a temeri seriose in Europ’a. In mai multe parti ale tierei se arepara urme de sternire adenca, mai multe orasie fura tealrulu de revolte, era tamerea, ca aceste intempluri se voru generalisa sî voru periclita in unu modu greu liniscea publica. Cum ca Austro- Ungari’a a trebuitu sa se intereseze mai multu de­câtu alta potere de sustienerea liniscei in teritoriulu Dunărei de josu, nu mai are lipsa de nici unu comentariu. Acelea semne de turburare provocara deci pre cabinetulu c. r. la priveghiare îndoita ; elu a fostu in prim­a linia sî chiamatu a se ocupa de tempu­­riu cu urmările unei crise ce s’a­u fi ivitu in principatele unite sî­u se contielege cu cei­lalti subsemnați ai con­­tracteloru din 1856 si 1858 despre mesurile ce aru deveni necesarie prin ivirea unei atari eventualități. Principiele, care le recunoscuse cabinetulu c. r. credintiosu cont­elegeriloru internationale instalate­ de prevalente *pentru tienut’a Europei, aflata spre cea mai vina multiumire a lui, conseratiemeniu ,»re­­tutindeni. Intr’aceea au luatii lucrurile in a ceea tiéra, multtumita conducerei precaute si ftine a barbatiloru de statu, ce stau astadi la cs­um, o directiune, de care se potu bucură since­r amicii ordinei legali. Cabinetulu c. r., fiindu gat’a a documenta prin fapte regimului principelui Carolu la tóla o^siunea sem­­tiemintele sele continuu bine-voitóre s’a intrepusu pentru îndeplinirea unei dorintie grabnice a regi­mului lui, influinttându pre de • parte la Inelt’a Porta, pre de alt’a la curțile gaeale, ca sa se in­troducă numirea „Romani’a“ in loculu celei accep­tate până acum in contracte sî usulu diplomatics Pașii cabinetului c. r. sî aduseră pretutindeni o disposisiune favorizare regisarea acestei dorintie sî deca numirea cea noua inca n’a câstigatu pana in ór’a de facia întăriră internationala, este a se ascrie greutatiloru, de care a datu regu­­larea acestoru afaceri in urm’a ivirei d’apoi a unei divergintia de opinium intre regimulu înaltei Porti si alu României in si­ mvinti’a intipariturei a monetei celei noue a tierei. Asemenea a mata in consideratiune regimulu c. r., dela anulu 1867 incad­ regularea fundamen­tala a mai mulpru competitiiie administrative si jn­­diciale, a caro­r prefigere pre base noue a devenitu neincungiural de prin positiunea schimbata a princi­pateloru. Spre acestu scopu au avutu locu in sinulu minister­eloru interesante desbateri detaiate, care in scurtu tempu se voru fini sî a caroru resultatu e menit’ a oferi materi’a pentru a negotiatiunile ce se vorr deschide cu reg mulu principateloru unite. Se póte deci așteptă in curend la realisarea unei conttelegeri indestulitóre pentru ambele parti, carea se garanteze intereseloru numerosiloru su­­diti ai Monarchie­ ia acea tiera uniformitatea tra­­tarei. Despre desbaterile cu corita papala si­ despre cestiunea Romana se făcu in introductiunea cartiei rosie si materiele observatiuni . Regimulu c. r. a ajunsu in referintiele sele cu curi’a papala, in epoc’a trecuta, la o otarire momen­­tósa. In urm’a deciseloru conciliului vaticanu s’a dec­laratu, ca nu mai póte recunosce de obligatoriu concordatulu incheiatu sub alte premise. Actele care se referescu la acesti otarire, suntu, in parte deja cunoscute, totu­si inse nu potu lipsi din caus’a deplinatatiei nici din colectiunea acest’a. Ministe­rium de externe nu are a mai adauge motiveloru­espuse explicari mai detaiata. Necessitatea previndi­­catiunei deplinei libertăți a legislatiunei interne s’a ivitutu de multu tempu in modu asia decisiva si acest’a s’a aretatu cu deosebire facia cu intem­plurile din conciliu cu atât’a pripa, incâtu lips’a rectificarei înnoite a dechiaru ai nepotintiei concordatului nu se póte pune înainte, care a facutu acestu­­ia inse ministoriului comunu, pasiu momentosu, concesu, a da la acești­ locu convingerei sele firme espressiune, ca cu tóte acelea interesele religiose ale popóre­­loru Monarhhiei voru fi in cea mai deplina mesura respectate, asecurale sî protegiate. Uia altu evenementu plinu de urmări, intem­platu nu de multu tempu, a schimbatu positiunea istorica a papismului. Domnirea lumésca a papei in Rom­a sî in listoriulu romanu fu repusa, după retragerea gar­­íisóneloru francese, armeloru regelui Victoru Ema­­nuțiu in numele dorintteloru nationale ale Italiei, trebă, înaltele delegatiuni au deplina dreptate a în­ce­tienita a observatu regimulu Austro- Ungariei facia cu acésta catastrofa, cari atinge interese asia momentasa sî a carei urmări nu se potu prevedea. Documintele urmatóre dau despre aceste deslucire destulu de chiara sî revenindu la ele se marginesc e a recapitula inca odata in scurta punctele de manecare, care au otarliu acțiunile sele. Regimulu c. r. au avutu, dimpreună cu cele­lalte poteri câtu sî cu conservativii tutoru partiteioru, dorinti’a, ca sa se reserve conflictului intre pote­­statea lumésca a papei sî tendintiele natiunale ale Italiei o resolvere impacinitőre prin influinti’a tem­­pului si prin midilóce pacinice. De câte ori a cre­­dintu, ca s’aru putea face inceputulu unei atari împăciuiri, i s’a parulu de datorintia a se interesa pentru scopulu acest­a. Cabinetulu c. r. a facutu acéil’a sî in momentulu, cându se vedise, ca obli­­gamintele Italiei facia cu imperiulu francesu ’si per­­duse in tote directiunile insemnetaleu loru. Elu a deplânsu profundu impregiurarile de totu indepen­­dinți de voi’a lui, care au produsu in fine o resol­­vire fortiata a marei probleme morale a tempului presiune. Insa regimulu c. r. n’a pututu cugeta in impregiurarile tempului nostru nici cându a face, ce Piu IX. insusi n’a pretinsu, a inlocui bataliónele francese prin austro-unguresci, pentru de a sustienea prin poterea armeloru, ceea ce eru mai bucurosu nu aru fi vediutu derematu prin fortia. Regimulu pa­palii sî a esprimaatu numai dorinii’a, ca regimulu M. Sele c. r. sa impartasiasca, ca reprobeza invasiune" in teritoriulu românu. Regimulu nostru a respinsu sî oc­­­i dor­n‘i.> din causa ca nu s’a tienulu chiamatu a . .pută unui regimu streinu, care a crediutu a tienea corni de le­­cessitatile positiunei lui s’ a periclitat toi a odaia prin unu pasiu, precumu se vedea, f­a rosul.alu, propria-i auctoritate sî formarea imbucur­ióre a referintieloru facia cu Itali’a. Ocupatiunea Romei va resolvitu cestii:­­, care tienu in incordare statele si societatea in imp'a, cu privire la positiunea din viitoriu a­s- pariate, cu privire la formularea internationale a di­o­piului si de suveranitate. Cestiunile acesta aștepta regulares,

Next