Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-02-18 / nr. 14
í>4 resen o din saptemani, in care sa se pertracteze pesununile in curse, se primesce si se pnfige spre scopulu amintiru Sambat’a. Spesele sustienerei casei regesei preliminare cu 3,650,000 fl.; spesele de cancelaria a cabinetului regescu cu 60,829 fl.; cuptele datoriei de stata cu 32,723,200 fl.j; spesele senatului cu 800,000 fl. se voteza. Urmeza la desbatere spesele pentru pensiunile comune, preliminare cu 278,000 fl., a cârora votare se amâna încheierea la 713 ore. Siedinti a din 16 Febr. Pressedinte: Somssich. Prefotoliele ministriloru : Gorove, Horvath sî nou denumitulu ministru croatu conte Pejacsevich. După resolvirea formalieloru obicinuite trece casa la ordinea dîlei, la care se pune mai intâiu preliminariulu curtiei supra de comisbilitate; referinti’a ordinaria e preliminară cu 199,885 fl., cea estra ordinaria cu 10,000 fl. că suma rotunda inse se cere 200 000 fl. Comisiunea financiare e de părere, ca deorece esperinti’a sa prefiga recerintî’a adeverata a acestui oficiol atu, si deorece in alte state ajunga pentru curtea supr. de conlabilitate 120.000 fl., sa se accordeze ca suma pausi ale 150.000 fl. Propunerea comissiunei financiari se si primesce. Urmeza deci desbaterea asupra bugetului ministeriului de cultu si instrucțiune. Ca primu vorbitoriu pasiesce I. Schwarz. Densul arata prin o vorbire mai lunga defectele cele numerose, de care patimescu »tatu scólele medie câtu si superiore sî primesce in fine bugetulu de masa pentru desbaterea speciale. Asemenea P. Hoffmann, E Ivánca si Dr. Pulszky. încheierea la 3 ore. Siedinla din 17. Februariu. Pressedinte: Somssich. Dintre miniștri au fostu de facio : Andrássy, Horvath Tothsi Ker- Nápolyi. După cetirea si autentizarea protocolului si editiei trecute se continua desbaterea despre bugetuluminist, de cultu si instrucțiune. A. Körmendy (preota protestanta) accentua însemnătatea instructiunei poporale si desemna starea ei in Ungaria cu de mai negre colori. Densula voiesce a eliberă scul’a de biserica. Elu voiesce o lege religionaria nu pentru confrsiunii, ci pentru individa. Elu voiesce a repară aceea, ce a stricata domnirea preotiloru si cu bonurile ce Servian pana acum loru a ridică instrucțiunea poporale, pentru ingrasiarea Votéza contra bugetului. K. Tisza vorbesce pre largu asemenea despre insemnatatea instructiunei poporale. La desbatere mai iau parte Em. Henselmann M. Táncsics, S. Borlea E. Simonyi si secretariulu de statu Tanarky, toti pentru bugetu. Cu aceste e încheiata desbaterea generale. încheierea siedintiei, la 3. ore. Discursuln Irpuritarii S. Borlea, trenulu in siedinti’a casei repr. a Ungariei, in 17 Februariu, la desbaterea bugetului ministeriului de culte si instrucțiune publ On. Casa ! Facendu-se la ocasiunea desbaterei de facia de mai multe pârni vorb’a despre inspectorii școlari ai guvernului, sî manifestându-se mai multe păreri despre chiamarea sî scopulu loru, precum in anulu trecutu, intru asemenea sî asta data s’a dîsu, ca ei , acei inspectori școlari , nu corespundu scopului sî ch amarei loru: eu din partemi ■—• marturisescu ca in acésta privintta nu potu fi de acordu cu dnii antevorbitori; pentru ca eu credu, ca déca sî nu-si voru fi împlinita acei inspectori preste totu chiamarea, in parte insa totusi au corespunsu;— (s’audimu !) caci eu suntu de convicțiunea ca guvernulu n’a numitu pre inspectorii școlari pentru scopulu culturei poporului, ci cu totulu pentru alta causa, din plin motivu. Trebuie sa fieuu acést’a cu atetu mai vertosu, caci cându eră sub desbatere legea pentru instrucțiunea publica, eu in privinti’a inspectoriloru școlari facusema propunerea, ca prin lege sa se dispună, cum ca inspectorii școlari prin diferitele pârli sa se puna din majoritatea nationalitatiloru, cum se numegeu ele aici, cari locuescu acele pârli, pentru că astfel in ei sa scie cum se cade limb’a majoritate*, la a carei cultura au sa conlucre — dar din partea guvernului s’a adusu ca — propunerea nu este de lipsa, fiindu ca ceea ce pretinde ea, se intielege de sine. De sine — adeveratu ca s’a intielesu ceva, nu insa ceea ce propusesemu eu, ci tocmai contrariulu (Sgomotu). Celu putienu urmările acést’a au doveditu, caci in acele districte, unde romanii suntu in majoritate absoluta, nu numai ca n’a pusu inspectori romani, ci a pusu de acei’a, cari sciu unguresce, nemtiesce, dóra sî franciosesce, dara chiaru sî slovacesce, dar tocma romanesce nu sî din contra, intre slovaci a numitu inspectori cari sciu unguresce, nemtiesce, dara si romanesce, dara slovacesce nu; astfeliu este, de cându unu atare inspectorescol. merge sa visite vr’o scóla sî sa încărca a pronundă câteva cuvinte in limb’a scolii pre care n’o scie, atâtu copii, câtu sî dascalulu trebuie sa prorumpa in iisete, sî M. sea dlu inspector devine obiecta de batjocura — pre spesele guvernului. (Ilaitate.) După a mea părere, precura amu dîsu, guvernulu n’a pusu pre inspectorii scol. pentru scopul crescerei poporului, ci pre d’o parte ca sa aiba agenți, cari caletorindu prin tiéra sa faca service politiale, pre de alta parte, — si acest’a este scopulu principalu ala numirei loru, — că sa magiariseze tiér’a (larma,) ba chiaru tereiulu principalu alu insasi legei de instrucțiune este magiarisare. (larma.) după a uiea părere este acesta. A dou a causa a numirei aceloru inspectoii a fostu, caci inmultindu se preste mesura credincioșii guvernului, venatori de oficie, după ce ei nu putură incape toti la curia si prin ministerie, ei năpădiră pre guverna, ca — ce-o sa fia de ei, cuci o sa fia ei remunerați pentru servitiele loru? (ilaritate;) la acést’a guvernuru molcomindu-i li-adisu: Nu ve temeti copii, (—mare ilaritate ;) m’amu ingrigitu eu de voi, (ilaritate;) — vedeți voi n’ali fostu buni nici pentru curia, nici pentru alte oficie de stătu; deci vomu crea pre sero’a vóstra posturi speciale, cu titlu de Maria Vóatra, cu lefe bune sî fura nici unu lucru; (ilaritate generale, acele posturi voru fi bune pentru voi; vomu face din voi crescători ai poporului; (ilaritate sgomotósa!) — li-a datu deci titlu die „măriți" ci de consiliari regii, li-a dau lefe mari, li-a da tu sî ■*— personalu, (ilaritate, întrebări, ce li-a data?) personalu (ce?) — mi se impare ca nu pricepeți ce voia sa dica , vi spunu deci pre latinia, li-a data unu personalu, custatoriu dintr’unu adjuncții sî unu scriitori, va sa dîca, cu principalulu împreuna tocmai o compania de preferance, (ilaritate generale, sî pentru c.1 companiei domnesci sa nui lipsesc» nici servitioru necesarii), pentru că sa fia cine sa li aduca sugari sî alte trei buincióse, si-a datu inca si unu servitoriu oficialu. (Mare ilaritate.) Acestea suntu, oa, casa, după mine, căușele sî scopurile pentru cari s,au numitu inspectorii scol. De unde eu credu, ca aru fi multu mai bine, mai respund istoriu scopului, déca acele 265.000 de fl. preliminare pentru inspectorii școlari, pre lângă ștergerea aceloru oficie, s’aru împărți intre confesiunile mai sarace pre séni’a scóleloru loru; caci prin acést’a crescerea poporului, intr’adeveru s’ar naintă multu mai bine de câtu prin inspectorii scol; d'alta parte acésta on casa ar dovedi ca-si aduce aminte si de saracime. Eu din parte-mi suntu convinsu ca déca acea suma s’ar imparti pre sém’a scóleloru confessionale sî sub control’a guvernului, de care eu nu me temu, s’aru folosi numai spre scopulu crescerei poporului, cultur’a poporului aru dobândi unu aventu mai mare. Sî credu mai departe, ca sî insusi guvernulu trebuie sa aiba acesta prevedere, după ce a pututu sa se convingă, ca prin inspectorii școlari nu se póte face magiarisarea precum nu s’a pututu face la anulu 1859 germanisarea, caci solutii este, ca in acelu anu Ministruluim. de culte, contele Thun prin o asemenea lege a încercatii germanisarea, dar firesce nici elu n’a reusatu, precumu toti bine scimu , — după mine deci, ce n’a succesu contelui Thun Leo la 1859, desiguru nu va succede nici guvernului de astadi, nici la 1871, si nici mai târziu. Guvernulu n’are sa se tema ca prin ștergerea institutului de inspectori scol, credincioșii i voru remane fara pâne si lu voru nepadi iarasi pentru aplicare, caci votându-se in bugetulu ministeriului de interne lefe pentru prefecții urbiloru libere, guvernulu sa bineviésca, ai pune intr’acele posturi, cari fiindu mai bine dotate si avendu titlu mai inaltu, de ilustrate, firesce ca si loru o sa se placa mai bine; apoi si la acele posturi se vom pricepe pre atât’a, pre câtu s’au priceputan inspectoratele școlari; in fine sî activitatea si va fi totu aceea, adeca a scrie in tóta lun’a cuitantia s’ a incasa angari’a grasa. (Mare, ilaritate. Asta mai are unele observatiuni in privinti’a egalitatiei confesionale, ce se aminti de mai multe ori, dar după ce de câtiva ani amu invetiatu, ca egalitatea de drep’lu, aici in casa, precum sî afara sî in diaristie», se intrebuintieza numai că o frasa frumósa, iéra cându este vorb’a ca ea, egalitatea, sa se puni in aplicare, nime nu vrea sa scie de ea, si prin urmare ca a vorbi aici si despre egalitate confessionale — aru fi o resipire de limpu, — pentru aceea nici nu mai făcu amintire de ea, ci-mi imhciu vorbirea.— „Albin’a.“ Cum vorbesc e unu cercularin a dini Beust despre Romini a veclemu dopa „Rom.“ din Gazeta de Colonia in urmatórele : „N’amu incetatu nici o data d’a urmări cu interesu si d a favorisa progresele realisate de România, in desvoltarea sea materiele séu politica, si simpatiele nóure n au facutu de câtu a cresce, de cându unu principe esitu dintrun’a din cele dansa u case regale ale Europei a incercatu a se pune in capulu unei missiuni regeneratrice, atâtu de demne de incoragiare. Câtu despre agitarea care n’a incetatu d’a domni in Principale, cabinelulu nu vede intrâns’a de câtu nesce turburari amagitare fara germene de Pe câtu timpii unu vitariu facundu pentru densele. Românii voru resolve intre dânșii certele parlileloru loru, sî efectulu disensiun'loru loru intestine, locale, nu voru trece preste pre cori limite, nu va putó fi temere ca ele sa afecteze seriosu destinatele tierei sau sa compromită pacea generale. Adminendu chiaru ca, in aceste condiziuni, se voru produce disordine, acestea nu voru fi de câtu trecatóre, sî, cu tote ca voru impedeca pentru câtuva timpu mersulu afaceriloru Principateloru, nu voru ave nici o influintia dincolo de fruntaria. „Cu totulu alta felia se voru schimbă lucrurile, déca o intervenire streina aru veni sa dea putere agitatiuniloru interiore prin elemente capabile d'a le învenina si de a le face mai suspecte inca. Acestea agitațiuni aru deveni atunci asigurarea unui mare penciu. Ceea ce nu inspeste insa, este ca acesta eventualitate, singura in adeveru nelinistitore din puntulu de vedere alu Imiscei publice, a fostu înlăturata, gratia intielepteloru mesuri luate de câtva puterile europene. Stipulatiunile din 1856 au opusu bariere, preste cari nu se pote trece, ori carei interventiuni streine; pre câtu timpu aceste stipulatiuni voru ave putere de lege, vomu pute asiste fara emotiune la evenemintele cari se voru produce in Principate, sî a nu le consideră de câtu că nesce crise momentane, cari se ivescu in tólegierile ce cauta a se constitui definitivamente. Asta dara aceste stipulatiuni suntu, după parererea nóstra, cea mai buna garantia pentru integritatea teritoriale a Principatelor». „Petrunsi de acest» adevers, simtimu vii’a necessitate d’a observa cu scrupulositate clausele tratatului de Parisu, si suntemu convinși ca tote celelalte cabinete imparta si escu modulu nostru de a vede asupr’a acestei cestiuni, sî suntu decise a se pronuntia că si noi. Déca puterile voru remânea credincióse acestora principie sî voru lasă Principatelor libertatea de a se ocopa ele insele, in marginile tratateloru, de detoriele esistintiei loru politice, avemu ferm’a convingere ca acesta tiera va ajunge a învinge anevointtele momentului s’ ca nu se va arela nedemna de simpatiele pre cari Europ’a le-a marturitu necontenitii. „Déca in ce modu a fostu primita de câtra cabinele europene de pesi’a circularia a dlui de Beust, ComiUle de Wimpfgen, ambasadorele Austriei la Berlin, s’a afl.tu mai intâiu in positiune d a afirmă ca de Thiele, ministrulu de esterne alu Prussiei „impartas á acestu modu d’a vede, din tóte punctele de vedere, sî este cu totulu de acesta părere.“ Comitele Apponyi, ambasadorele Austriei la London, a disu ca iorda Clarendon so autorisa se a declară comitelui de Beust „ca se uni pre deplini cu ideile sele sî ca termini in cari ele erau esprese îi conveniau in tote privintțele.“ Principele Gottschakoff respunde comitelui de Chotek, după cetirea prealabile a circulariei. „Va ruga sa spuneti comitelui de Beust ca, in ceea ce privesce principiele politice si consecinttele deduse in circularia, nu stau unu momentu la indoiéia a declara, in numele imperatului, ca n$