Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)

1872-01-01 / nr. 1

desbaterile portraluriloru este de natur­a aceea, in­­catu ei se vedu gat’a a mai lasa din pretensiunile Joru si a se abate incatu-va chiaru si dela punc­­tulu de manecare depusu in manifestulu din 30 Septembre“ Diet’a Croației dopa sciri venite din mai multe parti se deschide in 15/3 ianuariu a. c. Aci se vom continua pertractările de impacare mai departe. De politic­a interna a Austriei s'a ocupatu si „Journal des Debats“ (Diurnalura Desbateriloru), foia orleanista vechia si pole cea mai aprope de presiedintele nctualu ale republicei francese. intre on­ele dice amintit a fara urmatórele : „Austri’a, asiediata intre doue staturi mari (Russi’a si Prussi’a) odinióra aliate fidele, din cari vnse astadi s’a u facutu vecini periculoși suspecti, are mai multu de câta ori­care alta potere interesu nemijlocitu, a urma o politica prudenta si circum­specta si acést’a e de securu calea, carea si-a ales’o si carea nu o va parasi primulu presiedinte actuale.“ Dopa anele consideratiuni dedicate schim­bariloro politice mai dé unu patrariu de seculu incóce adaoge: „In adeveru problem­a, la a cârei deslegari au lu­­crutu dela 1849 incece atâtea ministerie este un’a din cele mai grele si mai complicata“. Interesantu e cum națiunea sorora, pentru carea cultulu unoru români se rădică până la fanalism­u, ignoreza cu totulo esistinti’a nostra in Austro Ungari’a. Acolo unde combate pretensiunea cerbiloru din Boemi’a am­intesce de rutenii din Galiti’a, de slovacii din Ungari’a, de slovenii, de croați , dalmatini si de slavoni, carii inca aru fi indreptatiti sa reclameze dreptu­ri autonomice pentru sine déca s’aru da de aceste cechiloru, dara de frații, de noi, nici pome­nire nu face. Acésta aru fi cu unu argumentu sia­­panu mai multu,câtu de departe suntu tempurile cele bune pre cari le astemptamu unii din noi si ca câin e de lipsa ca noi sa cautamu a ne ajuta noua insine după proverbiulu francesiloru : „Ajutati Si Dieu ti va ajuta.“ „N. W. Tagbl­” aduce o scrie curiosa, din care se vede ca amieitt­a intre Beust si Andrassy s’aru fi recita. Contele Beust s’a adresatu de unedi cu o hartuia cutva pressedintele camerei comerciali din Reichenberg, in care adresa fostulu cancelaria ou se esprima magulitoriu fatia cu Austri’a. Camer’a co­merciale din Reich­enberg l’a fostu alesu pre c. Reust in dieta Boem­iei iéra mai târziu i retrage mandatulu. Contele Reust in necasulu seu vorbesce si despre Austr­ia si o numesce „imperiala nevero­­similitatiloru. Espressiunea acesta a facutu sensa­­tiune neplăcută in cercurile normative ale imperiu­lui si contele Andrassy, ca ministru de externe, i-a si datu o înfruntare, carea de securit ca nu­ iu va fi magniilu pre ambasadorulu Austro-ung, la curtea din Londona. G­a­m­b­e­t­ta este forte activa in părțile me­­ridionale ale Franciei. Elu desaproba portarea adunarei natiunali si a regimului presentu francesu si opera in tóte partile pre regimulu instituitu pen­tru aperarea Franciei după caderea lui N­apoleonu. Camier­a si senatoru României a volatil legea in privintt'a dremuriloru de feru. Diurnalele roșie suntu focu sî flacara pentru votarea acésta, cu tóle ca roșii cu 11 Februariu alu loru nu aru avé ca usa sa se plângă nimic’a­­ sa fia plânsu ei înainte de a fi comisu tradarea cea mare. Din Mexicu vine scirea ca resbelulu civile e imminentu. In urm’a urmeloru Mexicanii se vede ca s’au saturatu de a fi independenti, soru le tre­buie unu tutoratu séa póte chiaru incorporarea in staturile uniunei nord-americane, stii in facultati pentru cariere anumite a vietiei practice. Destinatiunea facultatiei de medicina nu e a inaintit numai spiinttele naturale, ci a educa si barbati de specialitate pentru Facultatea de drepturi sî solm­tie carier­ a­­ medicale. de statu educa advocați sî amploiați, afara de râdicarea discipline­ loru acestei specialități, tocmai asta precum sî cea filosofica profesori si cea politecusca ingineri, ma­­sinisti etc. Repeleasca­ si cosmopolitulu si de o suta ori afirmarea s­a teoretica : „sciieti’a n’are patria, sî de aceea institutele sti­ntifice supreme, universitățile n’au caractere nationale“, viati’a practica totu a imprimata pretutindeni timbrulu individualitatiei na­­t­urale pre aceste institute supreme de cultura, pre­cum sî pre cultur’a tieriloru si popóreloru sin­guratice. Acésta e sî forte naturalu. Universitatea, care e pentru cultur’a nationale se orienteza dupa referintiele proprie corespunde recerintieloru ale culturei nationale sî vitali a culturei numai atunci, cându considera referintiele proprio de viatia ale acelei tieri, in care ’si are ressedinti’a. Sî deca eate adevaratu, ca solintiele e solinti’a limb’a numai forma, forma dat esse­rei, limb’a, de propunere trebuie sa se orienteze după naționalitatea acelei’a, intre cari vreunu institu­tu (fia chiaru sî universitate) fie de 8 radica sî lati sclintiele. E unu meritu nedi­sputabilu alu regimului Thtl­­m­ann, ca a datu metodei de invetiamentu la scólele medie sî ficultati in Austri’a sî Ungari’a una aventu uniformu pan’atunci d’abia pre departe cuuoscutu. De alfa a fosta universitatea din Pest’a naintea revolutiunei decâtu unu institutu de dresare a bu­­rouratiei lumesci sî ierarchiei preotiesci!! Introducêndu Thun la universitatea Ungariei limb’a germana ca eschisiva de propunere, o pali­că econiomulu din fabulele lui Aesopu: vulpea, care oferi aspelui seu, cocostercului, prandiulu splendidu pre um­­blidu largu si cocosterculu, care cu res­­plata pune vulpei mancarea intro sticla cu gutu asia de ’ngustu incatu acésta, in urm’a formei botului ei, nu potîi ajunge la ea (bucale.) Tocmai asta i-a um­blatu sî delei nóstre cu articolulu de lege 44: 1868 esmisu in caus’a „e­­galei indreptatiri a nationalitatiloru“ ! Acelu ar­­ticolu concede ca oficiolalele, tribunalele, gimnasiale se se pota servi sî de alta limba, nu numai de cea oficiósa (magiara), intr’aceea se grabesce a curma posibilitatea educarei unui amploiatu si profesorii de naționalitate nemagiara, politica, jude prefigendu limb’a unguresca cu eschisiva de propunere la ins­titutele de educatiune pentru amploiați, judi si profesori. Unde e logic­ a in disposetiunile legei natio­­nalitaliloru relative la limb­a de propunere ? Sa audîmu capilloulu respectivu din acelu articolu • 17* Prefigerea limbei de propunere la institutele de inven­amentu, asiediate deja sau după lipsa asiediande tiene — incatu nu de statu respective de regimu se dispune despre acesta o lege propria — de conpetinti’a ministrului de instrucți­une, de­ore­ce iise o instrucțiune publica cu suc­­cesu e o datorintia principale a statului, conside­­rându lucrulu din punctulu de vedere ala culturei si binelui comunu, asta dara acest­a (statulu) e obligatu a se ingriji după posibilitate in institutele de inven­amentu ale statului, ca cetatienii locuitori in masse mai compacte, fia de ori­ce nationalitate, sa se pota cultiva in apropierea regiuniloru locuite de ei in limb’a loru materna pana la acel’a punctu unde se incepe cultur’a academica mai inaltu.­­ 17. La scóle medie sî facultati, care diacu pre locuri, unde se vorbescu mai multe limbe, suntu a se infiintiu catedre pentru limb’a sî literatur­a fi a­carei limbe. 19. Limb’a de tierei e cea ungurésca, propunere la universitatea Altu-cum se vom infiintia catedre, incâtu nu suntu deja asiediate, pentru lim­bile ce se vorbescu in tiéra, si literatur’a loru. Déca e datorintt’a statului din punctulu de vedere alu culturei pubice sî binelui coraniu, a se ingriji cu locuitorii patriei, fia de ori ce nationali­tate, sa se póta cultiva in limb’a loru materna până la acelu punctu „unde se incepe cultur­a academica mai înalta1* apoi nu este datorinti a lui a oferi lo­­cuitoriloru tierei de nationalitate nemagiara possi­­bilitatea la o cultura academica mai ’nalta ? Eu predu ca: d­a. Nu e interesulu tierei ca locuitorii ei de naționalitate nemagiara sa se culti­­vedie numai până la maturitatea d’a cercetă univer­sitatea. Nu dlace in interesulu nostru a face din cultur’a academica, care oferesce facultățile, unu monopolu alu naliu­ei unguresci. In fapta in consecinti’a capituliloru reproduse de noi din articolulu de lege 44 . 1868 sî si lisa— rea Iui este asta de neîndemânatica cu cându aru voi a esprime numai ca noi, economi ■—­ cu costerci, ve lasamu pre voi, locuitorii de nationalitate nema­­giara, a lua parte la prandiulu culturei intru atât­a incâtu sa puteti mirosi la cultivarea mai ’nalta inse noi ne’ngingimu ca sa nu o puteti portă si că numai noi sa putemu ajunge la modulu de gustare. Altcum legea e sânta insa nu ne modificavera. Si cine s’aru potea acatiă de apucaturile stengace ale teorieloru numai si numai din indaratnicia, de­orece acelea s’au datu din partea vietiei practice de gole. Avendu de scopu a deslega cestiunea limbei de propunere la universitatea infiiin­iandu pre teri­­toriulu Transilvaniei, numai ascundu capulu după modulu stratiului in gramedile de nisipu mobile ale legei modificavere, ci iau in consideratiune acelea naționalități, care, in urm’a relatiuniloru loru de cultura, au lipsa de cultur­a academica. Sa computamu deci cu factorii. Alexie Fényes afirma ca dintre cei 1,920,608 locuitori ai Transil­vaniei 1,091,772 suntu români, 673,918 unguri si 163.989 nemți. Asia dara proportiunea e că 10-9 : 6-7: 1’5. Proportiunea acesta se schimba forte déca nu comparamu națiunile preste totu un’a cu alta, ci numai acelea membre ale natiuniloru care au lipsa de o cultura mai ’nalta, de o cultura academica. (Va urmă). Publicamn mai la vale denumirile juditoru, notarilor, cancelistiloru, scrietoriloru sî altora amplasați la tri­bunalele de I. instantia precum sî la judetieie di­strictuale locuite de români. La tribunalulu din Abrudu. De notariu : Ioanu Sant’a. De directori­ : Ioanu Darabantu. De cancelistu : Ioana Jepcu. De scrietori: Ioanu Boeru, Iuliu Hochman șî Des. Mikó. De castelanu : Ignatu Vall’a. De scrietoriu la ju­­decatori’a disk din Abrudu : Petru Stanciu ; la jud. din Câmpeni : Dénes Palladi Balogh. La tribunalulu din Bistriți’a. De notariu : Albertu Kozma. De directoru : Géza Henter. De cancelistu : Patrícius Barbu. De scrietori : Al. Szeteris și Carolu Köpeczy. De conduc. La cartea fund. Samuilu Tóth. De scrie­toriu la cartea fund. Lud. Schmidt. De castelani : Georgiu Fakobovicz. De scrietori la jud. dist. din Bistriti’a Sud. Méhessi Greg. Bodony. La jud. distr. din Teke . Carolu Tóth. La tribunalulu din Brasiovu. De notari : Iosifu Filtsch si Franc. Jonas. De directoru : Sam. Binder. De cancelistu : Traugott Buyer. De scrietori : Frid. Schiel, Paulu Jakó, Alf. Schnell, Enricu Eitel si Georgiu Rusu. De ad­­i motu la cartea fund.: Petra Gross ; de scrietoria: Al. Contesweller. De castelari : Car. Hermann. De scrietori la jud. dist. din Brasiovo Oscaru Ale­xius, Martin Goldschmidt, Adolf Adámi ; la jud. dist. din Hosszufalu : Lud. Bajkó. La tribunalulu din Csik-Szereda De notari : Stefany Csedö. De directoru : Elek Eröss. De cancelistu : Stef. Szabó. De scrie­­tori : Tom’a Nagy, Tom’a Csedö, And. Szepes. De conducatoriu la cartea fund. jos. Antalu. De scrie­toriu la cartea fund. Ioanu Xantus. De castelanu : Ioanu Orbánu. De scrietoriu la jud. dist. din Csík­szereda : Lud. Grauru ; la jud. din Csikszentmár­­tonu Lud. Részeg. La tribunalulu din Desin.­ De notari : Lud. Molnár Miskolczi și baronulu­ Ales. Horváth De directoru : Nándor Keresztes De cancelistu. Lud. Farkas. De scrietori : I­mnn Márkus, And. Étessy, Georgia Boér, Ed. Szöcs și Car. Buls. De conduc, la cartea fund. El. Duda»; de aju­ncti : Georgiu Fenyő, Franc. Boros sî Victoru Pataki ; de scrietori : Franciscu Ferenczi, Ludovic« Frink sî Iosifu Békessy. De castelanii Lud. Isosvai De scrietori la jud. dist. din Desiu : Lud. Grauru Despre limb­a de propunere la universi­tatea infiint­anda in Clusiv. (din brosiur’a ocasiunale a lui Mátrai, capu 7.) Motto: „O națiune, a cârei esistintia nu e­­ asecurata, ’si pote concede esces­siuni de totu festulu, unei națiuni inse, a cârei limba e asecurata, asia dicenda, prin lege i póte succede întinderea (latirea) numai după o precumpanire drepta a tempului si progresare graduita, caci alta cum trebuie sa producă ne­evitabila reac­­tiunea, acest’a trebuie sa avemu totu­deun­a in vedere“. Din cuventarea dietale a lui Sz. Széchenyi in caus’a limbei magiare“ 18 Augustu 1849. O universitate are scopu duplu: pre deoparte înaintarea, radicarea si ratirea culturei scientifice, el pre de alta parte educatiunea de individi iscu­ 3

Next