Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)
1872-06-25 / nr. 51
condamnă, na voma desavna, na voma inegri si na voma numi de tradatoriu nici pre cela ce ne combate lucrările nóstre. Deci înainte en Dolica ! Sabiiu, 24 iuniu (5 Iuliu) 1872. Combetara. La cestiunea alegerilor de deputati dictali. Cessiunea ca : sa alega românii din Transilvania deputați pentru sessiunea diétáie viitórescu nu ? — e de presenta resolvita in doue moduri. Conferinti’a din 5—6 Maiu tienuta in Sabiia a decisa mai unanimu, că românii sa ia parte din tote poterile la alegeri si sa-si puna óta silinti'a d a alege deputați naționali , precandu conferinti’a speciale a passivistiloru din Alba-Iulia a proclamatu de nou passivitatea si retienerea totale dela alegeri. — Facia cu condusele acestea unulu altui’a contradicatore, se nasce întrebarea: ca ce e de facutu ? ca de care din ambele conduse au ase tienea alegatorii români ? întrebarea ecest’a o resolva giursturile insusi, — o resolva mintea sanetasa a fiacarui alegatoriu; déca contempla giursturile asta cum suntu si déca le apretiuesce după cum se cuvine. Este o regula a prudentiei, ca intre douerele sa alegi totu-deun’a pre celu mai micu. Reu este pentru noi românii că sa alegemu pre basa legei vitrige de alegere, ce preste asceptare s'a sustie notu inca, —• si intre machinatiunile ce se esercedia de ambe partidele din dieta spre a-si câștiga luptători pre partea sea , dara reu si póte multu mai reu va fi, daca noi ne vomu retrage de tóta acțiunea publica, — vomu cede terenului nostru de acțiune altor’a spre ocupare, — vomu dă poporulu prada machinatiuniloru si uneltiriloru străine, spre a nu-iu mai potea chiamá póte nici cându sau numai cu mari greutati in rolulu seu, — si in fine déca nu numai ca ne vomu priva noi insusi de factorii acei’a prin care singuru potemu participă si noi la legislatiune si lucră spre imbunatatirea sortei nóstre,— ci din contra vomu lasa ca in loculu acestor’a sa se alega deputați de naționalitate străină, numele nostru vom lucra chiaru in daun’a carii in nóstre, in contr’a intereseloru vitale si mai imperative ale natiunei nóstre ! Natiunea româna că atare, inca nu si-a esprimatu vointi’a sea, la care trebuie sa fiena fiacare, care se mai subsumedia sub numirea de românii. — Ea ’si va esprima vointi’a sea — si si-o póte esprima numai — intr’unu congresu natiunalu. Si acest’a se va tienea sî trebuie sa se tiena, — amesuratu concessiunei primite, după alegeri. — Ei, dara ce resultatu voru avea alegerile facia cu condusula vointiei natiunei întregi ? Acest’a pre usioru se póte calcula acuma. — Sa presupunemu ca congresulu natiunalu se va esprima pentru passivitate absoluta, a la Mercurea — Belgradu , in casalu acest’a deputații aleși voru remânea simplu acasa sî prin alegerea făcută vomu profité minimum atât’a, ca in loculu deputatiloru nostri nu voru fi in dieta deputați străini, carii sa lucre chiaru in contr’a intereseloru nóstre. — Dara inse deca națiunea se va dechinia pentru activitate sî participare la corpulu legislativa — si acést’a mai curendu e de asceptatu, după ce se scia ca chiaru intre passivistii din Belgradu o minoritate eclatanta a fosta sî s’a declaratu pentru activitate sî participare la alegeri, — de unde vomu luă atunci deputații nostril carii sa ne represented in interesulu celu adeveratu alu natiunei sî pre basa programului natiunalu ce va fi d’a se stator! ? Cu ce factori vomu intră in acțiune, deoa noi nu ne vomu fi ingrijita de ei, ci vomu fi predatu terenele nóstre altor’a ? Sa mai asceptamu atenei inca trei ani cu mânile in sinu, până ce ni se voru mai lua inca si putinile conditiuni de viétia si esistintia ce le avemu ? lata data ca alegerile santu reala celu mai micu, celu potemu comite intre giursturile de facia, — sî de aceea trebuie sa alegemu, trebuie sa ne incordamu tote poterile spre a alege barbati, carii suntu in totu modulu capaci si apti de a ne representi ori unde sî oricându interesele nóstre nationali sî carii voru da a promissiune serbatorésca, cum ca voru tienea strensu la programulu ce sîlu va formulă națiunea in congresulu seu natiunalu — ce se va tienea dopa alegeri. — Sabiiu la 5 Iulia 1872. _____ Fabri. 201 _ Alb’a-Iuli’a, 28 Ionia 1872. (Urmare.) Pentru ca publiculu sa aiba sîrulu lucrului neintreruptu repetîmu punctele in cari se întruniseră mai multi in preser’a adunarei.) „Conferinti’a naționala româna, conchiamata de câtva confrații nostrii Dr. Raliu E. Macelariu si M. Nicola pre dîu'a de astadi , luânda de nou in de aprópe consideratiune acele rațiuni grave, cari au constrensu pre conferinti’a tienuta la Mercurea in Martiu 1872, ca sa recomende alegatoriloru Transilvăneni de naționalitate românesca abstinenti’a totale dela urnele electorali descinse pentru diet’a Ungariei, a aflata de nou ca in acestu respectu situatiunea nu s'a schimbatu intru nimicu, prin urmare ca ratiunile, cari ne-au impusu abtienerea in 1869 esista si pentru 1872 ; de alta parte inse membrii acestei conferintie au adusu cu sine trista esperiatia ca chiaru si acei pucini alegatori români pre cati i sufere legea cea vitrega a merge la urnele electorali, suntu espusi de catva a gentii partideloru politice la cea mai periculosa coruptiune, carea amenintta poporulu cu crima morale pre generatiuni înainte, acesta singura consideratiune a induplecatu pre conferinti’a de astadi a lua urmatórele Condluse: 1. „Membrii acestei conferintie ’si impuna siesi obligatiunea de a lua in mâna cestiunea electorale prin tóte cercurile electorale pre unde inca nu este prea târdiu, si a conduce pre alegatorii români la urnele electorali, inse numai in sensulu programei nostre nationale, cunoscute de tóta lumea si cu scopu de a paralisa coruptiunea. 2. Membrii acestei conferintie nu voru intra in negociatiuni si invoieli seu pacte electorali cu nici o partida, carea nu va fi adoptata si sustienutu program’a natiunei române transilvănene. 3. Membrii conferintiei voru sustiene si ajuta reusirea numai a acelora candidați, cari se voru obligi pre onore si iu consciinti’n loru, ca voru persevera lângă program’s natiunale sî o voru apera barbatesce in tata vieti’a loru, prin urmare, ca aleși flindu in calitatea loru de deputați, nu voru participă la nici unu fel in de legislatiune, pâna când una se va realisa programe natiunale. 4. Membrii conferintiei actuale ascepta deja deputații cari pote ca vom fi aleși, ferindu-se de ori-ce pasi cari ar fi de natura de a compromite drepturile autonome ale marelui principatul Iut Transilvaniei si libertatea natiunale a poporului românu, mai verlosu sa remana perseverandi pre terenulu deschisa si datu natiunei intregi prin urmare sî loru prin prea înaltele rescripte imperalesci si anume: cele din 21 Aprile 1863 sî cele din 15 luniu 1863, care suntu in mare parte emanatiuni ale diplomei Leopoldine, cari inse cuprindu totudeodata cele mai solemne promissiuni imperalesci făcute in favorea natiunei române si in urmarea repetiteloru petitiuni nationale*. Primindu adunarea acestu proiectu cu esclamatiuni de „sa traiesca* decide sa se prede unei comissiuni care luându-le in pertractare sa referedie in siedinti’a de după Brândiu. De membrii a acestei comissiuni se alega : G. Baritiu, Axente Severu, E. Macelariu, Dr. Raicu, M. Nicola, Vic^ Antonelli, Ladislau Vaid’a, Gabr.i Manu Vlas’a, Dr. Tincu, Dr. Racucio, Dr. Hodosiu, Dr. Nemesiu, Michailu Dobo Prof. Moldovanu si A. Horsia. Cu acést’a siedinti’a se amana pre după prândiu. Membrii comissiunei indala s'au sî adunatu in locuinti'a dlni E. Macelariu, unde sub presidiciu dlui Dr. Raiiu, sî sub desbateri, parte înfocate in cea mai mare parte insa moderate, s’au petrecutu cele mai interesante scene si polodice celu mai insemnatu actualu dramei din Alba-Iulia, la a cărei descriere sum insa necesitatu are margini numai pre lângă o scurta data adeverata espunere, caci descrierea întregului aru recere o carte voluminosa, care din punctu de vedere nu atâta istorica câtu mai multu psihologicii, ce e dreptu, aru fi fórte interesante. Bata decursulu discussiuniloru comissiunei . Proiectandu-se din nou proiectulu susu citatu pledeza pentru elu : Nicola si Macelariu, apoi radicandu-se dln prof. Moldovanu ’si renoiesce propunerea, carea dice ca a facut’o sî in conferinti’a de sera premergatoria si carea merge intr’acolo cu românii din Ardelu sa se abtiena ca lolulu dela alegerea deputatiloru pentru diet’a din Pest’a, conformu condusului adunărei din Mercurea, marturisesce insa ca densuiu face acesta propunere, — sî nu casa déca nu o aru primi comissiunea o va reînnoi si in conferintio, — numai pentru ca corespunde convictiunilor asele că inse, déca conferinti’a din motive grave si mai practice nni o va primi, nici densuiu nu va starui pentru ducerea ei indeplinire ci se va supune votului roajoritatei ; are insa sperantia ca poporulu (?) in majoritate precumpanitóre consimte cu parerea sea. După o desbatere la care au participatu mai toti membrii de 9, contra 7, comissiunei, acest’a prin majoritate (Baritiu, Axente, Nicol’a, Gavriilu, Dr. Tincu, I. Moldovanu sî Horsi’a) Mari voturi au respinsu propunerea dlui Moldovanu sî au primita propunerea formulata de Dr. Racuciu, ca comissiunea „in principiu se invoiesce cu participarea româniloru transilvăneni la alegerile pentru dlie— la venituria din Pest’a“, — lasându motivarea acestui conclusii principiale precum si delinearea punctului până la care are sa merga acést’a activitate a româniloru — ore după Brândiu câci eră deja la 2 ore. Intrunindu-se dupa 3 ore membrii comissiunei de nou, se rădică Dr. Bacuciu si esprimandu-si bucuria pentru primirea in principiu a „activitatei“, deóre-ce prin acestu conclusu vede pregătita terenulu, pre care se potu si crede, ca se voru si întruni cele dóue tabere politice, in care cu durere e sfasiata națiunea româna din Ardelu până astazi, — deciiira ca densulu proiectulu data comissiunei spre ante-consultare nu ’su afla emunatu din principiulu activdatei, primita deja de comissiune, ci din contra atâtu prin introducerea câtu si prin punctele singuratice ale lui, — derogatoriu principiului activitatiei. Dr. Bacuciu afla adeca : 1) ca motivarea condusului data comissiunei că proiectu, dupa care românii numai pentru aceea aru parași terenulu passivitatiei, pentru ca „alegatorii sunt d espusi de câtva agentii partideloru politice la cea mai pe**riculasa coruptiune, carea amenintia poporulu cu ruina morale etc.“ nu aru fi suficiente pentru de a parasi passivitatea, deóre-ce acestu motive, au esistatu fara indoiéla sî in anulu 1869, fiindu ca si atunci, că si astadi că totudéun a sî preste totu loculu, unde se alega deputați, poporulu a fostu si este espusu uneltiriloru partideloru diferite politice sî coruptiunei. — Cu primirea acestei motivări, noiamu dă dara numai unu testimoniu, déca nu de paupertate, apoi celu putieru de „scurta vedere” in politica a barbatiloru adunați la Mercurea la 1869, ete. Vorbitoriulu roga dara pre comissiune sa nu se sfiesca a spune sî a dă espressiune, déca nu adeveratului motivu materiale, care pre passivistii de până acum ii îndemna a parași pasivitatea apoi celu putieru acelui moivu formale, care, precum cu plăcerea esperiatu, este unirea partideloru nóstre politice si necessitatea solidarii aliei tuturoru româniloru. 2. Vorbitoriulu afla ca provocarea repetata a proiectului la „program’a nóstra națiunile cunoscuta de tóta lumea*, nu aru fi la locu, pentru ca densuru d. e. care inca se tiene de tóta lumea, nu scie, care este acea programa ; iéra, déca — precum i se obiecteza din mai multe pârti, — sub acest’a programa s’aru intielege autonomi’a Tranniei sau legile aduse de diet’a din Sabiia in 1863/4, apoi densule, — ca cu atențiune au urmaritu tóte acțiunile politice ale româniloru din Tranni’a — nu scie, n’a vediutu si nici nu a audita că națiunea româna din Tranni’a sa se fi esprimatu cându-va prin vre-o representantia a sea legale séu naturale, ea privesce autonomi’a Transilvaniei sau legile din 1863/4 de programú alu seu natiunale. Dinu contra, déca cetesce densuiu, — că sa nu merga mai departe — condusele adunărei nationale de pre câmpulu libertatiei sau tóte politiunile cari le-au data anteluptatorii nostri naționali in anii 1849, 1850 sî 1851, Imperatului si guvernului de alunei, sau condusele congreseloru naționali din 1861 si 1863, — nicairi nu afla autonomi’a Ardelului esprimata necum că programa, dara nici macaru că o conditions, sine qua non a natiunei române din Transilvania, ci mai vertosu a aflatu aceea ca programamn nationalu românu a fosta totu — deuu’a esprimatu in acele mijloce cari conducu la egalitate, fratierate sî libertate, — la egal’a îndreptățire a natiunei române că atare cu națiunile conlocuitore in patria. Acésta tienta densulu crede, ca numai si numai prin autonomia Transilvaniei, déca