Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)
1872-03-26 / nr. 25
nesuí pre a-i face si drumultr, cu care au remasu in dereta. Pre noi românii de buna sema ca ne interesedia mai de aprópe o comparatiune internatiunale si interconfessionale in miscamentulu invenamentulu poporalu. După o atare comparatiune resulta in cifre, ca in Ardelu si Ungari’a frecventedia dintre copii obligati de scóla. I. Dupa naționalitate. Dupa confessiuni esti din scala fiacare alm copil ce potui ceti si scrie III. Pre non invetiatoriu vine salaria anuala. Reproducerea comparativa a acestoru date ne induce a cunosce, ca dupa naționalitate nemții (sași) au scotele cele mai bune , magiarii ocupa cu scólele lor loculu celu mai bunu. Séra după confessiune vinu in loculu primu . Reformații (cu deosebire evangelicii), apoi catolicii si celelalte confessiuni imbucuratoriu este din punctu de vedere confessionala impregiurarea, ca atâta in Ungaria câtu si in Ardelu urmedia după rom.cat. pre o trepla mai inalta greco-orientali , anumitu comparendu-i cu greco-catolicii, se arata, ca cu 4% stau mai bine cei dintâiu, decâtu cei din urma. Asemenea si in privinti’a salarielora, ce vine pre unu invetiatoriu diametralii in Ungari’a platescu greco-orientalii pre invetiatoriu cu 126 fi. mai bine, fara in Ardelu cu 23 % fl. mai bine că greco-cat. Unu calcula diametralii aproximativu a tutuuroru confessiuniloru din regatulu Ungari’a arata, ca In Ardelu in Ungari’a. Români 33, % 27% % Magiari 42 % 51 "/„ „ Nemți 79% „ C7 „ Șerbi — 35% ” Slovaci 11- 49% „ Ruteni — 41% „ In Ardelu In Ungari’a. greco-orientali 14/3 °/e 14% %• greco-catolici 10% 0 „ 10 % ” romano-cat. 20% „ 16% r reformați 20%0 „ 20 unitari 19VS „ — iudei 61/2 „ț In Ardelu. In Ungari’a. La greco-orient. 97% fl. 229 */3 fl. x gr.-cat. 74 %, „ 103% „ „ rom.-cat. 132 ", „ 186% „ I, reformați 198 % 225% $ „ unitari „ — „ iudei 271 si 331 % „ CS in Ungaria se pitesce unu invetiatoriu cu 208 fl. iera in Ardelu numai cu 130 fl., va sa duca pana sa se urce la saliiulu de 300 fl., după cum prescrie legea scolar mai trebuie in Ungari’a 92 fl. pre unu invetiatori, fara in Ardelu considerabila suma de 170 fl. Invetiamentuli nostru confessionalu natiunnlu comparata cu trecutili, potemudice, ca este enormu de mare, comparati insa cu celelalte confessiuni este micu ; comparati cu idealulu de scoli alu legei școlare de statu este de totu micu. Confessiunea greco-orientale, déca au facutu atât’a, câtu după puterile materiei, de care dispune, după scurtimea tempului si dupa alte impregiurari nefavorabile, putea sa faca — este pre deplinu rectificată atâta înaintea regimuui si înaintea tuturoru. De aceea la confessiunea greco-or. nu se póte aplica observarea consiliariuui ministerialu Carolu Keleti, sub a cerui conducere s’au liparitu, statistic’a esKa de curendu de sub litoriu pre barea dateloru culese in an. 1870. Nimitulu consiliariu se esprima : »Nu aru fi cine va indreptatitu, privindu starea cea de totu rea a invetianentului, sa nu faca responsabilu pentru acést’a aici pre nationalitati, nici pre regimu, care numai de curendu au devenitu iéra regimu patrioticu, ci sa faca responsabilu directu numai pre confessiuni si pre preotimea concernenta ?“ Déca dlu consiliariu ministerialu Keleti aru aplica observarea d-s le sî ia confessiunea gr. or., potemu dice, ca in „minuni jus“ aru comite „sumam injustitiam.“ Nu este nici o mirare, ca sasii din Ardelu stau cu invetiamentulu pre o trepta mai inalta, caci ei si-au asiguratu buna starea materiale in tempii cei grași ai privilegieloru. Din contra românii au fostu ói’a blonda, pre care o a muls’o până d’abia au statu pre piciore. Poporului românu i trebuie lempu până sa reparedie mai intâiu trecutulu sî apoi sa se mesure cu alte națiuni. (Va urma). filSItSâ. Daterile la iînmormentarea mortiloru din vechime până in tempurile ilustre. Curmare. Gothii — unu ramu forte insemnatu a rasei germane, cari locuiau in Transilvania si Romania de astazi, cându murea unu rege i radicau unu rogu din armele răpite de la inimi ou si treneau o comendare forte mare. Si la acestia femeile se supuneau mortiei de voia buna, indata ce-si pierdeau socii, si servitorii se aruncau de pre stânca daca le mureau stăpânii. Alarick regele Estgotiloru. E cunoscuta istori’a lui Ca sa lu scape de vindict’a romaniloru, contr’a caror’a s’a radicatu mai de multe ori cu batalia, l’au inmormêntatu in alvi a riului Busento , si ca sa nu scie nimenea de acést’a, pre captivii, cari au fostu presentii ucisera pre toti. Gallii aveau datina férte crudele, déca moria unu omu mérte grabnica si déca se nascea celu mai micu prepusu, ca déra densulu s’aru fi ucisu, atunci se ucideau muierea si sclavii lui, după ce mai intâiu se torturau in modulu celu mai infricoslatu; cându jelea ’si lasau perulu neordinatu in tifosu, care de almestrea lu pieptenau in susu si lu înnodau in cresceri. Ei credeau ca spiritele loru traiescu după morte in alte corpuri. — Despre Huni, acelu poporu nomadicu din Asia, cari erau atatu de uniti la fatia, incâtu numai de privirea loru te prindeau fiori, ne spune istoria, ca cându a moritu Atila regele loru, in dîu’a cununiei cu frumuDomnule redactoru ! După cele ce se intempla sî se continua pre Iatu dîu’a in giurulu nostru, sî anumitu intre noi românii, dupa atâtea dar avere fara nici unu scopu sî folosu, după atâtea crevete demntiuri si insulte câte se mai arunca astazi contra celoru mai bine mentali barbati ai nostri, după atât’a neîncredere câta s’a mai incunbatu astadi intre barbatii nostri de litere, amu statu multu ia gânduri , décatre sa ne mai scriu, ori mai bine — dora spre a scapă de o napastia neasteptata sa-mi aruncu la o parte condeiulu odata pentru totu-deon’a, că sa nu mai scie salba de omu ca a stu fi mai invetiatu si eu cându-va carte. Intr’aperulu, si au sângeratu faci’aca se onoreze cu demnitate pre unu erou ce s'a destinau pentru ei in atatea victorii. Nisce datini forte miraculóse, si in parte de o naivitate miscatoria, s’afla la selbatecii din Afric a, Americ ’a si Australi ’a. Cându mere de esemplu unu otahastianu, cei remasi i anuncia mórlea cu tipete polemice, se desbraca si-si innegrescu corpulu selescu si se bucura. După ce s’a facutu ast’a se ve La crimele versate le aduna in batiste si le presentéza mortului. — Locuitorii Ladroneloru (grupa de insule spre nordu dela Australia) in fia-care anu petrecu in jele o septemana in onorea mortului. Gandu cu o mulțime de muieri cari se „glasescu,“ la acestea sa asociéza rudele, si noptea intoneza unu plânsu din tóte poterile, care înceta iise indata ce se reversa de diua, si in loculu lui se începe o petrecere voiosa cu beuturi si altele. Aci se lauda virtutile reposatului, statur’a, frumseti’a si poterea. Déca evine ceva comica, rndu din tote poterile si bea numai decâtu ca se pota plânge iéra. — O datina cu totulu curiósa s’afla la trodesi. La acestia déca mare cineva iérn’a, lu acatia d’unu arboru ca se inghiatie. Dup’acea primaver’a lu îngropa lângă caban’a (coliba) sea. Intr’ace’a cadavrulu ’lu cerceteza mai adese ori, si cându trece in putrediune, lu colorescu si ’Iu invelue in unu vestmentu nou.— Locuitorii din [Nono mot a p ’a onoreza osamintele amiciloru si a rudeloruloru prin ace’a, ca in fiacare septemana odata se imbraca in vestmente albe si pune feliu de feliu de bucate inaintea mortului. Superstitiunea asl’a barbara ca omulu si după mérte are necessitate de mâncare este d’aumentrea tare s’a rldico (453 <• Cb) plangendu amaru si au taiatu reslatita intre popórele cele salbatice. Negrii pe Epistole de la tiéra, ceea mi-amu adusu aminte ca fi iertaru dascalulu meu ’si deduse odinióra multa ostenela până cându rae invetiâ se a face literile, — sî carele de câte ori me invetiă a scrie avé o distractiune forte plăcută a-mi furnică palm’a cu linealulu seu la cea mai mica eróre, sî asia eata m'amu resolvitu a-mi mai cercă noroculu spre a ve mai scrie, ca sa nu-mi uitu da totului totu. Ba nu, — pardonu nu a scrie ci a mangi, caci vedic—ta bine domnule redactoru, cei dragi de ómeni buni, de o rutina sî taclu férte finu, de o cultura unica in feliulu seu, de o sclintia universala sî politica inaita sî inca férte inaita, eflara cu cale a tacsu pregratiosu — de magituri cele ce se scriu in dîuariulu d-v. Mai suntemu datori iise a face sî a luă un nume de bine tóte nomenclaturile câte ni se dau sî iesu din partea acestoru barbati mari, cari precum ni se pare aru avé poft’a de a trece de infa—libili, desî totu domni'a loru au combatutu de atâtea ori periculos’a sî intr’adeveru ridiculos’a dogma de „infalibilitate.“ Sa nu ne prindă mirarea, deca Pius din Rom’a, — descendentele familiei Ferretti, — omu muritoriu si patimisiu că toti omenii din lume, — carele desigura recitédia si elu că toti popii psalmulu profetului Davidu : „eata intru fara de legi m’amu zemislitu si intru pecate m’a nascutu maic’a mea“ se crede pre sine de infalibilu, pentru ce se nu mai aiba totu acestu gustu si alti ómeni asemenea muritori, de a se crede pre sine întocmai infalibili, celu putienu in politica ? Daream bunulu Doieu, — ca acești ómeni sa fia intr’adeveru infa—libili, sî ei cari credu sî numescu de manuitori pre toti câți nu suntu capaci a li intielege scopulu politicei loru, sî prin urmare ’si mai au sî ei opiniunile loru proprii, — sa salvedia onorea natiunei, sî sa ni-o conducă la adeveratulu limanu alu ferici— rei. Pre calea inse pre care a apucatu infalibilii nostri, — cu deosebire atacurile, si batjocurile loru ce se varsa in abundanta asupr’a tuturoru câți nu tresaru la comanda loru sî nu ii se sciu închina neconditionatu, — pre mine mnulu nici cându me indreptatiescu a potea speră vre-unu bine pennutru națiunea si poporulu nostru. Ca omu din provincia isolatu, — sî avisamu a trai retrasu, ponendu-mi la ordine trebile economice, nu aveamu mai mare plăcere cându va in viéti’a mea decâtu după ce poteamu conversă putienelu ca vecinii mei, ómeni tierani — ómeni naivi si bani, despre trebile nóstre diverse — apoi sa me punu sa frunciaresca jurnalele române. Si ce teama ca atentiune, si ceteama cu passiune si plăcere, aflamu intrensele lucruri instructive, simtieamu cresi care desfatare si unu nutrimentu pretiuitu pentru inima si spiritu. Astadi inse, crede ine die redactoru, cându iau a prindu mâna jurnalele nóstre române, pare ca me fiori, li desfăcu óresicura cu sfala si le „rip’a d’auru“ (Goldküste) de esemplu punu in grupa cu celu adormita téte sculele cu cari s’a folositu acesta in vielia, si si vinu déca i-a plăcuta. Aracaunii, una ramu selbaticu indianu, credu in nemorirea spiritului si dien, ca după mérte caletorescu pre mare pre unu chilu si la fier— mure de ce’a partei primesce apoi o matrona, carei’a trebuie sa-i dea unu tributii pré care înainte d’a li se dă intrare in „insul’a celoru fericiți.“ Morindu cine-va dintre densi, cei remasi ’lu incungiura sî plângu in giuruiu lui. Dop’acea se punu lângă elu tóte vestmintele lui cele mai frumóse, i dau armele sî ’lu asiedia punu patu radicatu unde remâne mai multe septemâni. In urma dopa anele ceremonii particularie, ce stau in legătură cu superstitiunile loru de fermecătorii se pune mortulu intr’unu sicriu de lranu sî se duce la grópa. Spre grópa mergu inaintea lui 2 femei preferându cenușia presto cale, semnificându prin acésta ca remorcerea in locuinttele celoru vii i este oprita. Iéra in gropa se depunu mancari, beuturi si alte lucruri necesari a unui calotoriu ; uneori ingropaui cu densulu si unu calu, ca sa póta merge calare „dincolo“ de va dori. — Tatarii taie calulu, celu mai bunu alu mortului sî-’lu manca consângerii si amicii. — 0 craii in Guinea supraga mortulu, ca cându aru stă in poterea lui, sa remana, se móra, sau nu. De multă cu tote acestea, preoții apucau pre mortu de nisa si-i puneau întrebările acestea : de ce ne-ai parasitu ? ce ti-a lipsitu aci la noi ? cine e de vina la mortea ta ? s. a.; in urma ’iu îngropa intre cântări sî bocituri. La fruntași treau bociturile câte opiu dile. — La locuitorii din Madagascaru eră datin’a ca la cei ce muriau in resboiu le taiau capetele si la