Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-11-08 / nr. 90
Teleprafuli iese de done ori pre septemana: Puminec’a si Join. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditura foiei pre afara la c. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate eatra espeditura. Pretinsa preimmeratimei pentru Sabiiu este preaima fl. v. a. ear pre o jivnetate de tuiu 3 fl. 50. rcu Duoinastie’a Maj. Sele Iraperalesei si Reginei Elisabeta s’a sarbatu ieri in biseric’a nóstra din cetate, celebrându-se sânt’a liturgia sa carea se aduuse rugăciune de multiumita si cerere pentru fericit’a si indelung’a vielia a Maj. Sele. Sabiiu, in 820 Novembre 1873. trn celelalte parti ale Transilvaniei s pentru provinsiele din Monarchia pre anu ami 8 fl. iéra pre o jmnetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12, anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intai’a 1 ora cu 7 cr. strnia, pentru a dou’a ora cu 5 Ví cr. si pentru a treia repetire cu 3 i cr. v. a. Kr. 90 AM LU XXI. C'ff fiii inria MMay IBI Mi—iun mill in— Sabiiu 7 Novembre. Pentru variatiune se colporlaza de nou echpa despre o crisa ministeriale in Buda-Pesta. Cu vre-o câteva zile înainte de incheiarea unui imprumutu, pentru care miniștrii Szlavy si Kerkapolyi au facutu mai multe casetorii la Vien’a, era ca acést’a ea fia pétr’a, de care sa se eferme cabinetulu ungurescu. Acum după ce s’au incheiatu imprumuturi se mai cauta motivele crisei ministeriali el in alta parte. „Dlucela betrânu“, se dice din mai multe parti, ei prin acést'a se intielege De ti k , conducetoriulu mejoritatiei de a stadi alu dietei unguresci, au surprinsu prin memorabil’a sea cuventare din luniu pre ministeriu el a datu ansa unei agitațiuni mai mari de cum a putut'o elu prevedé. A alinau cestiuni înainte de tempo, pre estu ministrul)) Szlavy avea de cugetu a le resolve in altu modu de cum l’a infatisintu Deák prin cuventarea sea. Caus’a acestei fatale situatiuni aru fi deputatulu Csengery. Elu a constrinsu pre Deák sa vorbesca despre cestiuni de o reforma, sa nu dhemu radicale, dara cari taie adencu in referintiele politice, sociale si bisericesc). De atunci inse se dateza înstrăinarea acestui politicu mare de cat la fracțiunea lui Szlavy si vice-versa. Din cele ce vedemu atâta in press's unguresca câta si in realitatea lucruriloru, astadi póte fi mai putiena temere de o crisa ministeriale. Regimulu si majoritatea carea Mti spriginesce cauta din tóte puterile cu opera începută sa nu se conturbe prin crise ministeriali, ci sa-i dea cea mai firma consistintia. Este adeverata ca nu lipsescu voci de acele care sa-ei esprime mai pre Iota dlup a nemultiumirea cu multe din cele ce se intemplu. Ba unele se duca asta departe incatu nu afla nimica bunu si descriu eu colorile cele mai hiduse tóte faptele regimului, inse de alta parte amu avutu de multe ori ocasiunea sa vedemu, ca opusetiunea magiara, in momente decisive, prefera a date de retragere, numai ca sa nu aducă confusiuni a carora fiuitu nu s'aru pute prevede de nimenea. Naționalitățile suntu atâtu de nedisciplinate si atâtu de dezaburite intre sine de cestiuni, dealtmintrea pe putiena insemnetate politica, incâtu suntu departe de a aduce vre-o crisa in regimu ; mai corendu amu puiédice, ca ele sustienu o crisa perpetua in sinulu loru. Si in adeveru déca ne scoborîmu putiemu de pre aren’a politica in poporu si cautamu la viéli’a lui cea plina de neajunsuri si de necasuri de totu feliuIu, avendu numai o schinteia de consciintia, nu vomu dori crise preste totusi nici in sinulu regimului, căci aceste ara imulti numai neajunsurile si necasurile in poporu, carele are sa suporte tóte gresierele cate se făcu in sferele cele ce au concredintu in manile loru sortea fericirei lui. Binele compui re cere ordine dara nu cunosa e! ordinea aru fi ca toti factorii, cari lucra la sortea poporeloru sa o înainteze, sa o sustiena si sa o consolideze. Firesc e ca eicî apoi vine sa datorint’a acelora factori de a se ingrigi că sortea poporului sa nu fia considerata unilateral. Bunatatea ce are sa urmeze din ordine sa nu fia numai a unor’a. Ea sa nu caute in fali’a nimenui, ci ea fia totu-deun’a sî in tóte impregiurarile de o potriva pentru toti cetatienii statului. Si suntemu siguri, ca candn s’aru observa stricta acesta lege eterna nu aru fi, nu aru pute fi temere de crise nici ministeriali, nici perlamentari, cu unu cuventu, de nici unu feltu de crise. Câci deca s’aru afla ici si unde câte o fracțiune, cărei s’aru placea resturnarile sî modificările seu triburarile ordinei lucruriloru, mulțimea totu déu’a iéru strigă cu voce puternica : fii pre pace; nulla gains bello te pacem poscimus omnes-Dara aici e o buba rea si susceptibile, unilateralitatea, slabiciunea acesta cu curea ne intalnimu asta de desii in societatea omenesca, se pare ca si in sfatulu nostru are multe regiuni, unde este predominanta. Ea pare a grasă vnse mai tare, ca ori sî unde, la noi in Transilvani'» si in unele părți ale Ungariei, unde nationalitatile nemagiare suntu mai bine representate decâtu elementulu magiaru. De câte ori o vedemu pre dómn'a unilateralitate representata in afaceri politice etc. in tiara la noi, ne aducemu aminte de cuvintele lui Deák, cari le dise apora deputați tranieni de origine magiara, ca „voi ni veti da multu de lucru**, cu alte cuvinte, voi manati intr’acolo lucrurile cu zelulu vostru cela pre mare nationale, incâtu vomu sa avemu multu de lucru cu cei ce nu potu fi multiumiti cu hiperzelulu vostru. Noi cei din Ungaria voirau unu statu ungurescu ; voi magiarii din Ardelu voiu unu statu magiaru, cu care cei de alte naționalități nu se voru, nu se potu învoi. Ea, unilateralitatea, transpira adeseori si iu legislations. Omeni preocupati de idei nerealisabili dau informatiuni opuse cu totulu referintieloru reali, despre cari informeze. Cei ce aru trebui sa pasiesca contra acestoru informationi, din partea nationalitatiloru, Ipsescu, sau in j câtu nu lipsescu, prin decopiarea unateralitatiei contrariloru in unu modus mai drastica, se făcu urgisiu tocmai acolo, unde aru trebui sa cuceresca inimile, si apoi reulu se perpetueza. Se voru nasce de aici cumva crise ministeriali sau altfeliu de crise ? După cum stau astazi lucrurile nu, inse acele se potu schimba, pentru ca unu reu perpetuata in unu organiămu prinde rădăcini neesterminabile si unu reu ajunsu in stadiulu acest'a 'Iu folosesce celu dintâiu iniuncu alu statului, se inttelege in favorea sea, inse desvoltandu crise din impregiurarile disproportionate, ce se gasesce intr’unu organismu sociale. N’atd'mu noi facendu-se imputări ca la 1848 camaril’a a precipitatu lucrurile in starea cea critica in carea a fosta venita ? inse o camarila are ea putere supranaturale, cărei trebuie a se supune națiuni si popóre ? Acést’a nu se póte. Fie o camarila, la o conjuratiune, déca esista undeva, fia unu despotu, toti si tóte aceste 'si ajunge scopurile numai acolo, unde elementele cari 'tu ajuta la scopu esista deja ; si elementele aceste suntu totudeun a nemultiumirea unoru parti indignate de supremati’a, sau de ignorarea celoru-lalte parti. Statulu déca voieste sa fia feritu de crise seriöse pre viitoriu, sa nu asculte numai vociie unora, ci ale tuturora si ascultându-le sa caute a multiumi tóte părtile egala si a ingrigi că multiumirea acest’a prin organele sele sa se eseculeze, sa se realiseze. Precedur’a acést’a Mu intaresce eilu apara contra tuturoru periculiloru mai multu decâtu milione de baionete si mii de tunari. S a b i i u in 7 Novembre 1873. Die redactoro ! Putiene dile si alegerea Episcopului io veduvit’a dieoesa a Aradului e la usia. „Tel. Rom“ a observatu o adânca tăcere in privinti’a acestei’a ; caci reproducerea unui articulu din „Lumina“ spre a ilustra situatiunea diecesei aradane nici unu omu de bine nu o pote judeca de unul amestecu in afacerea alegerei de episcopii in dieces’a aradana. După cum te vei fi convinsa inse din „Federationea* de dumineca vei fi vedit; tu ca omeni cari de sigura nu cetesca Tel. Rom.adscriu acestei foi lucruri cari ei aru voi sa le vada cu orice pretiu in Tel. R. spre a-si resbuna asupra lui, caci presia datu de goli procedarea cea fara conscunda la alte ocasiuni politice si bisericesci. Deci eu crede ca’mi veti concede celu pulie nu mie sa dîcu vr'o câte-va cuvinte in privinti’a desmensionalei alegeri. Combinatiunile facia cu candidații cei mai chiemati la o atare demnitate înalta si cu influintia in viéti’a nóstra biser. cor.stitutionale, după cum vedemu din indigiturile dinaristicei nóstre nationale, s’au facutu deja cu alegerea archiepiscopului si metropolitului nostru, se vorbesce adeca de unu pre care „padu* si de multe alte planuri secrete, cari desi nu străbătu deplinu in publicitate, totuși se potu cunosce din indigiturile unoru omeni, cari nu potu face si nu suntu linisciti pana nu aducu in publicitate opiniunile loru prefensive la valore. „Albin’a* diuariulu cela mai „natiunalu’ decâtu tóie, precum in alte cestiuni ponderóse asta si in cestiunea alegerei de episcopu in dieces’a Aradului, inca in data ce se efeptai alegerea de Metropolis si recomandă candidații sei, ba se prostituiu esclusivu pentru o persona a cărei merite si cualificatiune le cunoscemu si recunoscemu dara carele cu tóte aceste, după mine, se pare a nu corespunde §. 153. din Dreptulu canonicii si canoneloru a caroru tilusu este acestu §, precum sî › 97, din statutulu nostru organica. „Albiu’a“ prin acést’a ’si puse téta influinti’a pentru a areta aradaniloru, ca numai omulu celu recomandatu de dens’a e individulu chumatu lu înalta demnitate si altulu nu. Spre scopulu acest’a „Alb,a nu se sfiesce, după vechi’a sea clatina, a pune pre person’a sea in o lumina câtu se pote de favorabila, si spre a rădică lustrciu favoritului séu ea recurge la apucaturile sele obicinuite. Este pre acést’a procedure justificabila ? A suprime ori ce discursiune obiectiva falia de alti candidați demni, a rădică pre unulu la nori cu laude nemărginite si pre altulu alu ascunde in pulbere, a lauda meritele unui a si a de nega cu alitatile altui’a, acesta nu mi se pare a fi o judecata matura din partea unui publicismu, care se gereza pre sine de intâiulu conducatoriu alu natiunei române. Dealtmmlrenea scimu prea bine si e inca in via memoria a omeniloru procederea marelui si unicului patriota in feliulu seu, falia de alegerea trecuta a Metropolitului nostru in congresulu electivu, cându înjuraturile cele nedescriptibila ale „Albinei“ pareau ca nu mai vreau sa iee capeta. „Tel. R.“ cu organu de publicitate aleiă ea iu publicu, nu cu recomendariuni, după cum ii imputa contrarii sei de morte, ci cu desfassurarea obiectiva a lucrului, si „Alb.“ indata se puse si arunca cu „moral’u“, respective cu mani’a sea de înjuraturi îndatinate in modula celu mai scârbosu in person’a cea demna, carea avea dreptu a intră in combinatiunea alegatoriloru si durere, ca totu ea primesce continuu si acum drojdele cele mai scârnave ce i le trimitu handlangerii ei de aici in colonele ei. Dara sa nu mai improspetamu rane vechi, sa cautamu cu sânge rece la cele ce se scriu in „Albin’a“ despre noulu Episcopu din Aradu, care In curendiu are sa fia aleea in einodulu electiva die cesano. Domnulu Mironu Romanu au ajunsu sartea de a fi trasu la tribunalulu „Albinei“, precum la inainte de alegere par. archimandritu si vicariu arch. Pope ’a aruncata ln nomolulu denonciuriloru, si a-si audi osend’a dela marele geniu tute— lariu alu nationei române, dela infalibilulu profeto, care n’srelinisce in sufletulu sea celu miscatu de idei mari el natiunale, până ce nu va aduce si ia