Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-03-18 / nr. 23

Xela eram­m­­ese Dumínee­a si Jói’a, la fie-care done septe mani cu adausulu Foisiórei. — Prenu­­mera­tiunea Reface in Sabiiu la eapeditnr’a Fóiei,pre afara la e. r. poate cu bani jat’a prin scrisori fran­cate, adresate catraespedibira. Pretium­ prenumera­­tiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. v. a. ar pre o jumetate de anu 3 fl. 60. Pen­tr. 23 ANULU Sabiiu 1830 Marliu 1876, trofeelelalte parti ale Transilvanieî si pentru pro­vinciei« din Monarchia pre mm nnn 8 fl.iera pre o lumeafce ele unu 4 fl. v. a. Pentru pline, si tieri streine pre anu 12­­/2 urm 6 fl. Inseratele se plutesc» pentru int.AL­a era cu 7 cr. ninilu, pentru a cîou’n ora cu 6 % «r. si pentru a trei­« repetire cu 3 *­, cr. v. a. Alegerile la sinodnln archidic­­cesann. Din inform­atiuni private aflamu ca s’au alesu din cleru : P. Arch­imandritu si Vicariu ar­­chiepiscopescu Nicolau P­o­p­e ’a in cerculu Agnitei; Protopr. Ioanu Po­pe­s­c­u in cerculu Sabiiului; Protopr. I. H­a n­n­i ’a in cerculu Salistei; Pro­topr. Ioanu T­i­p­e­i­u in cerculu Se­­besiului; Protopr. Petru P­o­p­e­s­c­u in cerculu Fagarasiului; Prot. Nicolau Mihalti­anu in cerculu Zaran­­dului; Ases. consist. Zacharia Boiu in cerculu Sighisoarei; Protopr. Ioanu B­a­t­i­u in cerculu Hatiegului; Pro­topr. Samuilu C­u­ps­i ’a cerculu in Bohiei. (Va urma.) Imputare.? In viéti’a natiuniloru se ivescu feliuri de feliuri de divergintie in opiniunile despre atitudinea singula­­riloru si a corporatiuniloru. De diver­giatie de aceste nu va scapa omeni­­­nea pana cându va fi, le aflamu vise naturale, căci cugetarea unui individu, si câtu nu var­iaza de multu, intr’o afacere neinsemnata, până sa vina la judecata, dara apoi a multimiloru de individi! Deci, déca in fói’a nóstra s’a datu espressiune altei păreri despre procederea româniloru din districtulu Brasiovului si s’a adusu si motive pentru parerea nóstra, s’a făcuta in deplina conscitatia, sa atraga atentiu­nea celoru atinsi mai deaprope in ces­­tiunea regularei fundului regiu si a universitatiei, si, după parerea nóstra, pre care n’amu investit’o nici odata cu infalibilitate, sa aratamu gresiel’a comisa de românii din districtulu Bra­­ssovului. Ei bine, din cele urmatóre se voru convinge cetitorii ca suntu omeni, cari ne explica altufeliu parerea nóstra, dicu adeca, ca noi in a­ulu 20 amu imputatu româniloru din distric­tulu Brasiovului, precându tóta lumea scie, ca unu diurnalu, care nu are ra­porturi nici parintiesci nici jurisdic­­tionali cu publiculu, cu atâtu mai putienu cu locuitorii unui districtu, nu póte impută, precum nu póte re­probă si pedepsi. Unu diurnalu are sa dica ce crede ca e bine sa dica; cine vre asculta, cine nu vré , nu as­culta, seu déca scre altu-ceva mai bunu o spune, sau in acel’asi diurnalu sau intr’altulu. Suntemu astadi in pusesiunea de a pune înaintea lectoriloru nostri o epistola, carea atinge in vre-o câte­va șiruri materi’a cu carea s’a ocu­­patu diurnalulu nostru in nr. 20 si după acest’a sa inregistramu represen­­tatiunea facuta din partea româniloru din districtulu Brasiovului. Cu deo­sebire din acesta din urma se vedu si motivele, cari au dispusu pre românii districtului Brasioveanu a sprigini, după cum dicu densii, in principiu pre sasi. Bata data amintitele hârtiii: Die Re­dactoru ! In numerulu 20 alu „Teleg. Rom.“ ni se imputa none româniloru din Brasiovu, ca amu fi sustienutu in adunarea districtuale din 13/1 Martie a. c. representatiunea sasiloru, adusa in contr’a proiectului de lege privitoriu la regularea fun­dului regiu si a universitatiei sasesci, si inca cu atatu mai multu, fiinduca nu amu fi adusu motive deosebite. Lucrulu nu sta astfeliu. Este adeveratu, ca membrii ro­mani ai adunarei districtuale au sus­tienutu acea representatiune in prin­cipiu, inse din alte motive, reser­­vandu-si dreptulu de ale alatura la protocolu in scrisu, pre cari le au si datu, si pre care vi le si comunicu aoi pentru publicare in diurnalulu d-vóstre spre apretiarea din partea onor. publicu cetitoriu. Nu pretindemu infalibilitatea pen­tru procederea nóstra, dara nice nu primimu procederea altor’a de infa­­libila. Te regu die Redactoru a publică motivele nóstre in „Teleg. Rom.“ Brasiovu in 24/11 Martie 1876. cu tóta stim’a tuala ! Onorata representatiune distric­ta siedinti’a tienuta in 13 Martie a. c. amu sustienutu represen­tatiunea adusa in contr’a proiectului de lege pentru regularea fondului re­giu si a universitatiei sasesci, dechia­­randu insa, ca nu suntemu intru tote invoiti cu motivarea acelei’a si reser­­vandu-ne dreptulu a predă motivele nóstre deosebite in scrisu, spre a fi alaturate la protocolu. Motivele pentru cari noi amu sustienutu susu numit’a representa­tiune, suntu cele urmatóre: Ori­ ce intem­plamentu trebuie ju­­decatu in legătură cu istoriculu sau după cause si efectu. Totu asta trebuie apretiatu si proiectulu de lege presenta in legă­tură cu sistem’a, a carei’a parte are sa fia. Déca vomu luă in consideratiune sistem’a urmatu până acum la reor­­ganisarea patriei nóstre, apoi obser­­vamu un’a tendintia neobosita de a centralisa esertiarea drepturiloru in desfavorulu autonomiei municipale. Acea autonomia municipale co­­mitatensa, care cu dreptu cuventu s’a numitu paladiulu libertatiei constitu­ționale in Ungari’a incetu incetu a ca­­diulu jertfa centralismului, acelu pomu, care mai nainte ’si are in fia-care comi­­tatu rădăcini puternice si pline de viétia, astadi ’si are radacin’a in cen­­tralismulu din Pest’a. Multe timpuri critice au trecutu preste patri’a nóstra si vechi’a con­­stitutiune, basata pre autonomi’a mu­nicipale, a esitu totu­deun’a invinga­­tóre, déca si constitutiunea centrali­­sata va ave aceeasi putere de viétia, este o întrebare, pre care numai tem­­pulu o va deslegă. Este destulu ca direcțiunea cen­­tralisatóre nu este in favorulu patriei nóstre, cu atâtu mai putienu in favo­­rulu nostru că romani, fiinduca acea este îndreptată mai cu sema in con­tr’a nationalitatiloru nemaghiare. Deci suntemu in contr’a acelui proiectu de lege fiinduca este unu actu de centralisare. Suntemu inse in contr’a acelui proiectu de lege cu deosebire din acelu motivu ca nu realiseza acea ce promite motivarea lui. Nu va pute nimenea de negă ca fundulu regiu si institutiunile sele po­litice au lipsa de reformare a fundu taietóre, inse a reforma si a nimici unu institutu autonomu suntu dóue lucruri cu totulu deosebite. Pre­cându in motivarea proiec­tului de lege se dice, ca fundulu re­giu si universitatea sasesca trebuie reformate mai cu sema din conside­ratiune la locuitorii nesasi, pre atunci proiectulu de lege pastreza totu pre­ponderandly sasesca in administratiu­­nea averei, fara drepturile municipali ale fondului regiu si ale universitatiei sasesci le casseza simplu in favorulu puterei centrale. Egal’a indreptatire promisa in mo­tive apare astfel in că egala neindrep­­tatire. De óre­ce astă data prin noulu proiectu de lege pentru locuitorii ne­sasi din fundulu regiu nu se creaza o stare a lucruriloru mai buna, de­câtu cea faptica, de aceea noi sub­scrisă suntemu in contr’a lui. Deci ne rugamu, că aceste mo­tive sa se adauge la protocolu. Brasiovu in 20/8 Martie 1876. Urméza subscrierile. Motivele din representatiune pre noi ne lasa zeci de totu, bă ne ra­­cescu mai tare si decâtu spriginulu sasiloru in principiu, pentru ca, sa nu lungimu multa vorba, sasii au ace­­lesi intentiuni cu românii in micu, in „imperati’a loru, ce au magiarii in patri’a mai larga cu nationalitatile, déca nu mai multu. Deosebirea intre noi si brasioveni este astă data aceea ca noi voimu o arendare si o administrati­­une, in carea, mai lărgiti in cercurile mu­nicipali, sa putemu lucră mai neres­­trinsi de pre multe majoritati măies­trite, spre binele nostru si alu tierei; dara nu se simu intr’unu cornu de tiera handlangerii unor’a si intr’altu cornu handlangerii altor’a. Sapienti sat. Unulu dintre motivele represen­­tatiunei se afla si in cele dise de ar­­ticululu fóiei nóstre nr. 20. Si noi amu disu ca proiectulu de regulare cuprinde lucruri cari nu ne plăcu, dara noi n’amu pututu deduce de acolo, ceea ce au de­­dusu românii din districtulu Brasio­vului, adeca sustienerea fundului regiu cu pecate mai multe si cu o lege municipale mai rea că ori si unde. Ro­mânii au in prim’a linia necessitate de a se pune Ardealulu intr’o administratiune buna, pentru ca ro­mânii locuiescu Ardealulu intregu, dara nu numai unu coltiu de tiéra. Dara noi sa nu ne mai ocupamu cu o cestiune, cu carea s’a ocupatu odata fói’a nóstra. Va fi de ajunsu pentru astadata déca vomu pune inaintea cetitoriloru unu articulu, carele ne a venitu dela unu compatriotu de ai nostri, domiciliatu acum in B­u­cu­re­s­c­i, carele se vede ca urmaresce cu atențiune afacerile nóstre. Nu com­en­­tamu articululu, fara recomendamu ceti­rea lui cu atentiune si apoi faca si cine cum va crede ca e mai bine, judecata asupr’a cuprinderei lucruri­­loru din partea nóstra si din partea altor’a. Bata articululu: întrebări întemeiate. In urma cu câti-va ani, tóta lu­mea scie candu, brasiovenii s’au fostu infratitu cu maghiarii. Era o gresiala politica aceea înfrățire. Astadi o simtu insi­si brasiovenii mai multu decâtu ori-care altii. Gresial’a eră, de­ore-ce înainte de tote infratirea nu eră sin­cera , mai era gresiala, fiind­ ca infra­tirea nu eră la timpu, si in sfarsitu­l era gresiala mai alesu pentru­ ca candu ara fi vorb’a de înfrățire cu maghiarii, atunci noi, toti românii, cu ei, toti maghiarii, ara trebui sa ne infratimu. Intrelegu sub acesta toti o partida, care aru fi representata pretutindenea. O înfrățire insa numai in Brasiovu, care mai face si pretentii mari, se reduce, ’mi permitu espresi’a, la o mascherada politica. Eră bine, că înainte de a se fi manifestatu brasiovenii celu putienu sa se întrebe, care potu fi motivele maghiariloru de a starui pentru acé­­sta manifestatiune. Daca se întrebau póte se incredintiau, ca tocmai pre atunci trebuia sa se ivesca in Ardelu o energica manifestatiune, celu putieru deosebita de infratirea cu maghiarii, déca nu tocmai contr’a maghiariloru. Si cine scie, déca in urm’a unei asemenea manifestatiuni stările din Ardealu nu se schimbau spre mai bine. Erau atunci tocmai complicati­­unile provocate prin regimulu Hohen­­warth , maghiarii aveau trebuintta de manifestatiuni, prin care sa li se dee a dovedi ca românii suntu multiumiti de stările, in care se gasescu. Sa ne marginimu la atât’a. Aru fi póte prea multu a­dice, ca brasiovenii au con­­tribuitu la resturnarea guvernului N­o­­henwarth prin depesi’a, in care se de­clara aderenți ai dualismului. Remane inse neindoiosu, ca maghiarii au abu­­satu atunci de bun’a credintia a bra­­sioveniloru, ca brasiovenii au manatu ap’a la mor’a maghiariloru. Negresitu ast’a n’a fostu o ne­norocire. Pentru noi nenorocire ara fi fostu tocmai realisarea planului Ho­­henwarth. Dualismulu ne supera ast­­felu, precum este : federalismulu inse dandu putere populatiunei slave, ne ameninttă, celu putieru in tempuri mai depărtate, a fi puși in fatia cu niste vrajmasi cu multu mai reuta­­ciosi decâtu cum astadi, in lips’a loru de factu, ni s’aru parea maghiarii. Déca insa intregitatea Ungariei si stepanirea maghiariloru intr’ens’a e in interesulu nostru, inca nu urmeza că noi sa le sustienemu numai de dragulu mustetieloru resucite si pinte­­niloru­zuraitori. E in interesulu no­stru că maghiarii sa stapanesca, dara nu si asupr’a nóstra. Trebuia dara sa ne manifestamu seriosu in contr’a loru si apoi pentru infratirea cu ei numai cu pretinsu unora concesiuni positive, in care ni se da putinti’a li­berei desvoltari sociale. Si sa fimu incredintiati, ca suntu vremi, in care si maghiarii făcu concesiuni, îmi pare dara intemeiata între­barea : are adi ardelenii nu c­u­m­v­a mâna ap’a la mar’a maghiariloru? Póte sa ne para prea pripita bu­­curi’a, cu care primescu nouele dispo­­sitiuni luate asupr’a pamentului sa­­sescu, dar’ deopotrivă pripita ne póte parea superarea, cu care alții o pri­mescu. Sa ne damu bine sem’a despre aceste dispositiuni. Magiarii dela sine nu bucurosu dau: iau dela sasi pen­­trucă sa astupe gur’a româniloru. Si noi cu atât’a sa ne multiumimu ? Bine ! Este unu interesu particularu alu ro­­maniloru de pre pamentulu sasescu, acestui interesu particularu sa jertfimu interesele comune tuturor’a ? Nu­­ acest’a e unu faptu de o potriva cu infratirea dela Brasiovu. Dara tocmai atâtu de putie nu pare motivata o su­­perare, înainte de tótu ea nu póte fi sincera, de­ore-ce conservarea statului quo nu este de feliu spre binele nostru. Credu dar, ca e intemeiata si in­­trebarea: are nu aru fi mai bine că românii sa se bucure, daca suntu dispusi, dar’ sa remana reservati? La urm’a urmeloru magiarii făcu, ce le place. Ei, sa faca! Pentru ca sa

Next