Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-03-18 / nr. 23
Xela erammese Dumíneea si Jói’a, la fie-care done septe mani cu adausulu Foisiórei. — Prenumeratiunea Reface in Sabiiu la eapeditnr’a Fóiei,pre afara la e. r. poate cu bani jat’a prin scrisori francate, adresate catraespedibira. Pretium prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. v. a. ar pre o jumetate de anu 3 fl. 60. Pentr. 23 ANULU Sabiiu 1830 Marliu 1876, trofeelelalte parti ale Transilvanieî si pentru provinciei« din Monarchia pre mm nnn 8 fl.iera pre o lumeafce ele unu 4 fl. v. a. Pentru pline, si tieri streine pre anu 12/2 urm 6 fl. Inseratele se plutesc» pentru int.ALa era cu 7 cr. ninilu, pentru a cîou’n ora cu 6 % «r. si pentru a trei« repetire cu 3 *, cr. v. a. Alegerile la sinodnln archidiccesann. Din informatiuni private aflamu ca s’au alesu din cleru : P. Archimandritu si Vicariu archiepiscopescu Nicolau Pope ’a in cerculu Agnitei; Protopr. Ioanu Popescu in cerculu Sabiiului; Protopr. I. Ha nni ’a in cerculu Salistei; Protopr. Ioanu Tipeiu in cerculu Sebesiului; Protopr. Petru Popescu in cerculu Fagarasiului; Prot. Nicolau Mihaltianu in cerculu Zarandului; Ases. consist. Zacharia Boiu in cerculu Sighisoarei; Protopr. Ioanu Batiu in cerculu Hatiegului; Protopr. Samuilu Cupsi ’a cerculu in Bohiei. (Va urma.) Imputare.? In viéti’a natiuniloru se ivescu feliuri de feliuri de divergintie in opiniunile despre atitudinea singulariloru si a corporatiuniloru. De divergiatie de aceste nu va scapa omeninea pana cându va fi, le aflamu vise naturale, căci cugetarea unui individu, si câtu nu variaza de multu, intr’o afacere neinsemnata, până sa vina la judecata, dara apoi a multimiloru de individi! Deci, déca in fói’a nóstra s’a datu espressiune altei păreri despre procederea româniloru din districtulu Brasiovului si s’a adusu si motive pentru parerea nóstra, s’a făcuta in deplina conscitatia, sa atraga atentiunea celoru atinsi mai deaprope in cestiunea regularei fundului regiu si a universitatiei, si, după parerea nóstra, pre care n’amu investit’o nici odata cu infalibilitate, sa aratamu gresiel’a comisa de românii din districtulu Brassovului. Ei bine, din cele urmatóre se voru convinge cetitorii ca suntu omeni, cari ne explica altufeliu parerea nóstra, dicu adeca, ca noi in aulu 20 amu imputatu româniloru din districtulu Brasiovului, precându tóta lumea scie, ca unu diurnalu, care nu are raporturi nici parintiesci nici jurisdictionali cu publiculu, cu atâtu mai putienu cu locuitorii unui districtu, nu póte impută, precum nu póte reprobă si pedepsi. Unu diurnalu are sa dica ce crede ca e bine sa dica; cine vre asculta, cine nu vré , nu asculta, seu déca scre altu-ceva mai bunu o spune, sau in acel’asi diurnalu sau intr’altulu. Suntemu astadi in pusesiunea de a pune înaintea lectoriloru nostri o epistola, carea atinge in vre-o câteva șiruri materi’a cu carea s’a ocupatu diurnalulu nostru in nr. 20 si după acest’a sa inregistramu representatiunea facuta din partea româniloru din districtulu Brasiovului. Cu deosebire din acesta din urma se vedu si motivele, cari au dispusu pre românii districtului Brasioveanu a sprigini, după cum dicu densii, in principiu pre sasi. Bata data amintitele hârtiii: Die Redactoru ! In numerulu 20 alu „Teleg. Rom.“ ni se imputa none româniloru din Brasiovu, ca amu fi sustienutu in adunarea districtuale din 13/1 Martie a. c. representatiunea sasiloru, adusa in contr’a proiectului de lege privitoriu la regularea fundului regiu si a universitatiei sasesci, si inca cu atatu mai multu, fiinduca nu amu fi adusu motive deosebite. Lucrulu nu sta astfeliu. Este adeveratu, ca membrii romani ai adunarei districtuale au sustienutu acea representatiune in principiu, inse din alte motive, reservandu-si dreptulu de ale alatura la protocolu in scrisu, pre cari le au si datu, si pre care vi le si comunicu aoi pentru publicare in diurnalulu d-vóstre spre apretiarea din partea onor. publicu cetitoriu. Nu pretindemu infalibilitatea pentru procederea nóstra, dara nice nu primimu procederea altor’a de infalibila. Te regu die Redactoru a publică motivele nóstre in „Teleg. Rom.“ Brasiovu in 24/11 Martie 1876. cu tóta stim’a tuala ! Onorata representatiune districta siedinti’a tienuta in 13 Martie a. c. amu sustienutu representatiunea adusa in contr’a proiectului de lege pentru regularea fondului regiu si a universitatiei sasesci, dechiarandu insa, ca nu suntemu intru tote invoiti cu motivarea acelei’a si reservandu-ne dreptulu a predă motivele nóstre deosebite in scrisu, spre a fi alaturate la protocolu. Motivele pentru cari noi amu sustienutu susu numit’a representatiune, suntu cele urmatóre: Ori ce intemplamentu trebuie judecatu in legătură cu istoriculu sau după cause si efectu. Totu asta trebuie apretiatu si proiectulu de lege presenta in legătură cu sistem’a, a carei’a parte are sa fia. Déca vomu luă in consideratiune sistem’a urmatu până acum la reorganisarea patriei nóstre, apoi observamu un’a tendintia neobosita de a centralisa esertiarea drepturiloru in desfavorulu autonomiei municipale. Acea autonomia municipale comitatensa, care cu dreptu cuventu s’a numitu paladiulu libertatiei constituționale in Ungari’a incetu incetu a cadiulu jertfa centralismului, acelu pomu, care mai nainte ’si are in fia-care comitatu rădăcini puternice si pline de viétia, astadi ’si are radacin’a in centralismulu din Pest’a. Multe timpuri critice au trecutu preste patri’a nóstra si vechi’a constitutiune, basata pre autonomi’a municipale, a esitu totudeun’a invingatóre, déca si constitutiunea centralisata va ave aceeasi putere de viétia, este o întrebare, pre care numai tempulu o va deslegă. Este destulu ca direcțiunea centralisatóre nu este in favorulu patriei nóstre, cu atâtu mai putienu in favorulu nostru că romani, fiinduca acea este îndreptată mai cu sema in contr’a nationalitatiloru nemaghiare. Deci suntemu in contr’a acelui proiectu de lege fiinduca este unu actu de centralisare. Suntemu inse in contr’a acelui proiectu de lege cu deosebire din acelu motivu ca nu realiseza acea ce promite motivarea lui. Nu va pute nimenea de negă ca fundulu regiu si institutiunile sele politice au lipsa de reformare a fundu taietóre, inse a reforma si a nimici unu institutu autonomu suntu dóue lucruri cu totulu deosebite. Precându in motivarea proiectului de lege se dice, ca fundulu regiu si universitatea sasesca trebuie reformate mai cu sema din consideratiune la locuitorii nesasi, pre atunci proiectulu de lege pastreza totu preponderandly sasesca in administratiunea averei, fara drepturile municipali ale fondului regiu si ale universitatiei sasesci le casseza simplu in favorulu puterei centrale. Egal’a indreptatire promisa in motive apare astfel in că egala neindreptatire. De órece astă data prin noulu proiectu de lege pentru locuitorii nesasi din fundulu regiu nu se creaza o stare a lucruriloru mai buna, decâtu cea faptica, de aceea noi subscrisă suntemu in contr’a lui. Deci ne rugamu, că aceste motive sa se adauge la protocolu. Brasiovu in 20/8 Martie 1876. Urméza subscrierile. Motivele din representatiune pre noi ne lasa zeci de totu, bă ne racescu mai tare si decâtu spriginulu sasiloru in principiu, pentru ca, sa nu lungimu multa vorba, sasii au acelesi intentiuni cu românii in micu, in „imperati’a loru, ce au magiarii in patri’a mai larga cu nationalitatile, déca nu mai multu. Deosebirea intre noi si brasioveni este astă data aceea ca noi voimu o arendare si o administratiune, in carea, mai lărgiti in cercurile municipali, sa putemu lucră mai nerestrinsi de pre multe majoritati măiestrite, spre binele nostru si alu tierei; dara nu se simu intr’unu cornu de tiera handlangerii unor’a si intr’altu cornu handlangerii altor’a. Sapienti sat. Unulu dintre motivele representatiunei se afla si in cele dise de articululu fóiei nóstre nr. 20. Si noi amu disu ca proiectulu de regulare cuprinde lucruri cari nu ne plăcu, dara noi n’amu pututu deduce de acolo, ceea ce au dedusu românii din districtulu Brasiovului, adeca sustienerea fundului regiu cu pecate mai multe si cu o lege municipale mai rea că ori si unde. Românii au in prim’a linia necessitate de a se pune Ardealulu intr’o administratiune buna, pentru ca românii locuiescu Ardealulu intregu, dara nu numai unu coltiu de tiéra. Dara noi sa nu ne mai ocupamu cu o cestiune, cu carea s’a ocupatu odata fói’a nóstra. Va fi de ajunsu pentru astadata déca vomu pune inaintea cetitoriloru unu articulu, carele ne a venitu dela unu compatriotu de ai nostri, domiciliatu acum in Bucuresci, carele se vede ca urmaresce cu atențiune afacerile nóstre. Nu comentamu articululu, fara recomendamu cetirea lui cu atentiune si apoi faca si cine cum va crede ca e mai bine, judecata asupr’a cuprinderei lucruriloru din partea nóstra si din partea altor’a. Bata articululu: întrebări întemeiate. In urma cu câti-va ani, tóta lumea scie candu, brasiovenii s’au fostu infratitu cu maghiarii. Era o gresiala politica aceea înfrățire. Astadi o simtu insisi brasiovenii mai multu decâtu ori-care altii. Gresial’a eră, deore-ce înainte de tote infratirea nu eră sincera , mai era gresiala, fiind ca infratirea nu eră la timpu, si in sfarsitul era gresiala mai alesu pentru ca candu ara fi vorb’a de înfrățire cu maghiarii, atunci noi, toti românii, cu ei, toti maghiarii, ara trebui sa ne infratimu. Intrelegu sub acesta toti o partida, care aru fi representata pretutindenea. O înfrățire insa numai in Brasiovu, care mai face si pretentii mari, se reduce, ’mi permitu espresi’a, la o mascherada politica. Eră bine, că înainte de a se fi manifestatu brasiovenii celu putienu sa se întrebe, care potu fi motivele maghiariloru de a starui pentru acésta manifestatiune. Daca se întrebau póte se incredintiau, ca tocmai pre atunci trebuia sa se ivesca in Ardelu o energica manifestatiune, celu putieru deosebita de infratirea cu maghiarii, déca nu tocmai contr’a maghiariloru. Si cine scie, déca in urm’a unei asemenea manifestatiuni stările din Ardealu nu se schimbau spre mai bine. Erau atunci tocmai complicatiunile provocate prin regimulu Hohenwarth , maghiarii aveau trebuintta de manifestatiuni, prin care sa li se dee a dovedi ca românii suntu multiumiti de stările, in care se gasescu. Sa ne marginimu la atât’a. Aru fi póte prea multu adice, ca brasiovenii au contribuitu la resturnarea guvernului Nohenwarth prin depesi’a, in care se declara aderenți ai dualismului. Remane inse neindoiosu, ca maghiarii au abusatu atunci de bun’a credintia a brasioveniloru, ca brasiovenii au manatu ap’a la mor’a maghiariloru. Negresitu ast’a n’a fostu o nenorocire. Pentru noi nenorocire ara fi fostu tocmai realisarea planului Hohenwarth. Dualismulu ne supera astfelu, precum este : federalismulu inse dandu putere populatiunei slave, ne ameninttă, celu putieru in tempuri mai depărtate, a fi puși in fatia cu niste vrajmasi cu multu mai reutaciosi decâtu cum astadi, in lips’a loru de factu, ni s’aru parea maghiarii. Déca insa intregitatea Ungariei si stepanirea maghiariloru intr’ens’a e in interesulu nostru, inca nu urmeza că noi sa le sustienemu numai de dragulu mustetieloru resucite si pinteniloruzuraitori. E in interesulu nostru că maghiarii sa stapanesca, dara nu si asupr’a nóstra. Trebuia dara sa ne manifestamu seriosu in contr’a loru si apoi pentru infratirea cu ei numai cu pretinsu unora concesiuni positive, in care ni se da putinti’a liberei desvoltari sociale. Si sa fimu incredintiati, ca suntu vremi, in care si maghiarii făcu concesiuni, îmi pare dara intemeiata întrebarea : are adi ardelenii nu cumva mâna ap’a la mar’a maghiariloru? Póte sa ne para prea pripita bucuri’a, cu care primescu nouele dispositiuni luate asupr’a pamentului sasescu, dar’ deopotrivă pripita ne póte parea superarea, cu care alții o primescu. Sa ne damu bine sem’a despre aceste dispositiuni. Magiarii dela sine nu bucurosu dau: iau dela sasi pentrucă sa astupe gur’a româniloru. Si noi cu atât’a sa ne multiumimu ? Bine ! Este unu interesu particularu alu romaniloru de pre pamentulu sasescu, acestui interesu particularu sa jertfimu interesele comune tuturor’a ? Nu acest’a e unu faptu de o potriva cu infratirea dela Brasiovu. Dara tocmai atâtu de putie nu pare motivata o superare, înainte de tótu ea nu póte fi sincera, deore-ce conservarea statului quo nu este de feliu spre binele nostru. Credu dar, ca e intemeiata si intrebarea: are nu aru fi mai bine că românii sa se bucure, daca suntu dispusi, dar’ sa remana reservati? La urm’a urmeloru magiarii făcu, ce le place. Ei, sa faca! Pentru ca sa